Biblioteca.wansait.com
Uitarea venea… a venit. O lacrimă cade jos, totul tace, Lampa obosită a clipit, Orice obiect atins şopteşte : lasă-mă-n pace… De-acum… Auzi, ploaia plînge pe drum Pe un adînc tumult, Pe urma unui mic pantof într-un parc de demult… Adorm… ascult… Afară, la fereastră, toamna a spus : – Of !…
Toamna sună-n geam frunze de metal, Vînt. În tăcerea grea, gînd şi animal Frînt. În odaie, trist sună lemnul mut : Poc. Umbre împrejur într-un gol, tăcut, Loc. În van peste foi, singur, un condei Frec. Lampa plînge… anii tăi, anii mei Trec. Să mă las pe pat, ochii să-i închid, Pot. În curînd, încet…
A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar povesti; cînd să potcovea purecele cu nouă sute nouăzeci şi nouă oca de fier, şi tot da cu spatele de cer; linguriţă scurtă pe gura cui n-ascultă. A fost odată trei fraţi olteni, dintre care unul era năzdrăvan * . Într-o zi îşi ascuţiră…
Toamna-n grădină şi-acordă vioara, Strada-i pustie… Oraşul e plin de hambare, – De pînea cea nouă duduie moara. O frunză s-a lăsat pe-o mînă-ntinsă care cere… Oraşul gol… Cetate depărtată ; Frunzişul smuls… De firele electrice, paralizată, Ca un simbol, O pasăre cade-n oraş, ca o tristeţe mai mult Se înserează… şi e tăcere… Şi…
Scara aceştii cărticele Rugăciunea care au învăţat pre apostoli Domnul nostru Iisus Hristos „Tatăl nostru carele eşti în ceriuri“ Mărturisirea credinţii, carea se împarte în 12 alcătuiri Céle şapte taini ale sfintei besérici Ce putere şi ce dar au acéste şapte taini Pentru taina dumnezeeştii Liturghii Pentru rânduiala preoţiei Pentru taina ispovedaniei sau a pocăinţei…
ciclul “HORE” (1939 ) Şchiopătând la uşa mare Cu-o metanie şi-o cruce, Greierele îţi aduce, Doamne, binecuvântare. Gânduri line, Spice coapte, Doniţi pline: Miere, smirnă, must şi lapte. Să-ţi aducă binele Clipele: albinele. Ca balta şi miriştea Să-ţi răspundă liniştea. Bună pază, Scăpărată dintr-o stea, Precurata-i albă rază Casei candelă să stea. Şi să te-asculte…
Ninge secular, tăcere, pare a fi bine, Prin oraşul alb, doar vîntul trece-ntîrziat – Ninge, parcă toţi muriră, parcă toţi au înviat… Dorm volumele savante-n îngheţatele vitrine. Printre ziduri, peste turnuri depărtate, Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote – Numai vîntul singur plînge alte note… Umbra mea se adînceşte-n cartiere democrate. Ninge grandios…
Vesele semnale Lumea lor! April Goana Surorile Sărbătoare Aceleiaşi
Orchestra începu cu-o indignare graţioasă, Salonul alb visa cu roze albe – Un vals de voaluri albe… Spaţiu, infinit, de o tristeţe armonioasă… În aurora plină de vioare, Balul alb s-a resfirat pe neuitatele cărări – Cîntau clare sărutări… Larg, miniatură de vremuri viitoare…
În salonul plin de vise, În oglinda larg-ovală încadrată în argint, Bate toamna, Şi grădina cangrenată, În oglinda larg-ovală încadrată în argint. În fotoliu, ostenită, în largi falduri de mătase, Pe cînd cade violetul, Tu citeşti nazalizînd O poemă decadentă, cadaveric parfumată, Monotonă. Eu prevăd poema roză a iubirii viitoare… Dar pierdută, cu ochi bolnavi,…
Acum, stă parcul devastat, fatal, Mîncat de cancer şi ftizie, Pătat de roşu carne-vie – Acum, se-nşiră scene de spital. Atunci, rîdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen şi histerie, – Atunci, în parc, şi ea venea. Acum, cad foi de sînge-n parcul gol. Pe albe statui feminine ; Pe alb model de forme…
Auroră violetă Plouă rouă de culori – Venus, plină de fiori, Pare-o vie violetă. Bat la geamul tău încet, Bat cu-o roză sîngeroasă – Vino, floare somnoroasă, Cît pe zări e violet. Plîns de ape se repetă, Încă totu-i adormit – Ca în vise s-a pornit Roata morii – violetă. Gol e-al sînului buchet, Floare…
Denumire/ Autor/ Marime fisier Prezentarea continutului : Proiectarea paginilor web Autor: Dan Paunescu Marimea:454 KB O carte electronica despre planificarea, machetarea, programarea, publicarea si promovarea unui sit web. Ea se adreseaza in primul rand acelor persoane care vor sa-si creeze primul sit web . In aceeasi masura , ea poate fi folositoare si webmasterilor…
IL BARBIERE DI SEVILLA MELODRAMĂ COMICĂ ÎN DOUĂ ACTE. POEZIA DE C…, MUZICA DE MAESTRUL G. ROSSINI. Cînd Dante, ilustrul cîntător al Infernului, întrebă pe Francesca da Rimini despre amoroasa ei aventură cu Lancelotto, ea, înecată de lacrime, răspunse: „Nessun maggior dolore che ricordarsi dei tempi felici nella miseria“*if (document.all){ var x=document.all(‘IDAODE4-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML =…
Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Te urmăresc prin veacuri, prin vârste şi milenii, Încă de când spinarea ţi-o-ncovoiai pe brânci, Când, speriat şi singur, târâş printre vedenii, Umblai numai să cauţi culcuş sau să mănânci. Însoţitoare mută-n odihnă şi mişcare Şi copie leită, croită pe tipar, Ne-nghesuiam alături, ciuliţi în ascultare, La pasu-n…
ciclul „Poeme noi”, ( 1963 ) Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare. Şoptisei, poate, o-ntrebare, Sau, poate, un răspuns. Dar glasul nostru nu era ascuns? Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată. A fost atunci? Acum e altădată? Şi tu şi eu tăcusem parcă de ani întregi Ştiind că nu-nţelegem ce-ncepi să înţelegi. Zadarnica paradă…
Volumul: „Cuvinte potrivite” ( 1934 ) O! Cine-ar zice că pe-aici Au fost vreodată flori, Privighetori, Şi cărţi citite cu ochi mici, În care latele panglici Întorsu-s-au de-atâtea ori? Şi totuşi, furăm doi mai ieri, Srânşi braţ de braţ, gângavi, Ca doi bolnavi; Şi-n legănarea celor seri, Subt plopii negrii şi severi, Blânzi şi supuşi…
Ciclul “Flori de mucigai” ( 1931 ) De cu noaptea, câte toate: Clopotul toacă şi bate, Broaştele, nu ştii de unde, Calcă-n clapele afunde. Se clătesc în beregată Cu faianţă sfărâmată Şi înghit la ceasu-ntâi Cioburile ei scârţâi, Ciorile din pom se muşcă, Steaua cade, foc de puşcă, Fierăstraie şi rindele Rod în ciurciuvele. Pe…
ciclul “HORE” ( 1939 ) Vântul strigă: nu-i răspunde. Şi te cheamă: te ascunde. Te găseşte? Dă cu frunză, El nu ştie să se-ascunză. Abia-de-a-nvăţat să ştie Să se toarcă şi subţie, Să se facă lână moale Prin porumb şi ramuri goale, Pletele să-şi depene Prin zăbrele ţepene. Vânt? A fost numai un pui, Pasăre…
Celebrul maestru Verdi, devenind atît de mult popular prin frumoasele sale opere muzicale, socotim că n-ar fi de prisos pentru publicul nostru a avea oarecare noţiuni asupra vieţii şi scrierilor sale. Luînd de autoritate pe biograful său Bernani (1), arătăm că el se născu în anul 1814 în oraşul Busseto din ducatul de Parma. (2)…
Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Un om fusese-o frunză şi numai om cu om Au izbutit să crească şi să se facă pom. Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure, Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure. Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire, Făcându-te din omul prigoanei, omenire.
Da, plouă cum n-am mai văzut… Şi grele tălăngi adormite, Cum sună sub şuri învechite! Cum sună în sufletu-mi mut! Oh, plînsul tălăngii cînd plouă! Şi ce enervare pe gînd! Ce zi primitivă de tină! O bolnavă fată vecină Răcneşte la ploaie rîzînd… Oh, plînsul tălăngii cînd plouă! Da, plouă… şi sună umil Ca tot…
COMEDIE ÎN TREI ACTE DE D. V. ALECSANDRI Am asistat la prima reprezentaţiune a farsei Cucoana Chiriţa în Iaşi şi am admirat foarte mult geniul cel frumos şi foarte satiric al autorului. Această piesă este o espunere a o mulţime de obiceiuri ridicole, de care se găsesc foarte multe la toate naţiunile ce încep a…
din volumul „FRUNZE” ( 1961) Zăresc în mine şesuri şi temelii de munţi Cu ceruri printre piscuri şi râuri pe subt punţi, Ca pe pământ, întocmai ca pe pământ, din care Ieşii ca o mâhnire, trăind ca o-ntrebare. Se înfiripă umbre, schiţate, şi se-ntind, Ca-n urma unui soare născându-le murind. Păduri culcate-n unde, pe apele…
Muzica sonoriza orice atom… Dor de tine, şi de altă lume, Dor… Plana: Durere fără nume Pe om… Toţi se gîndeau la viaţa lor, La dispariţia lor. Muzica sentimentaliza Obositor, – Dor de tine, şi de altă lume, Dor… Muzica sonoriza orice atom.
De-acum, tuşind, a şi murit o fată, Un palid visător s-a împuşcat; E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat… – Tu ce mai faci, iubita mea uitată? Într-o grădină publică, tăcută, Pe un nebun l-am auzit răcnind. Iar frunzele cu droaia se desprind; E vînt şi-orice speranţă e pierdută. Prin tîrgu-nvăluit de sărăcie Am întîlnit un popă,…
Stau… şi moina cade, apă, glod… Să nu mai ştiu nimic, ar fi un singur mod – Un bec agonizează, există, nu există, – Un alcoolic trece piaţa tristă. Oraşul doarme ud în umezeala grea. Prin zidurile astea, poate, doarme ea, – Case de fier în case de zid, Şi porţile grele se-nchid. Un clavis…
Iarna, de-o vreme, mă duce regretul Prin crînguri, pe margini de linii ferate – Trec singur spre seară pe ape-ngheţate Cînd fîlfîie, pe lume, violetul. Paloarea, mutismul minează-al meu piept Pe satele ninse crai-nou cînd apare; Trec singur pe poduri de fier solitare, Şi-aştept în zăpadă… dar ce mai aştept? Hau!… hau!… depărtat sub stele-ngheţate……
OPERETĂ SEMI-SERIE ÎNTR-UN ACT. POEZIA TRADUSĂ DIN LIMBA FRANCEZĂ DE G. CURATOLU, MUZICA ORIGINALĂ DE A. T. ZISSO. Oricare popol, fie cît de barbar, cînd pleacă pe calea civilizaţiunii, la primul pas întîlneşte muzica şi poezia. Aceste două arte divine îi servă de conductor din adolescenţă pînă la maturitate, îi nobilează inima, îl consolă cînd…
Departe, în cetate viaţa tropota… O, simţurile-mi toate se enervau fantastic… Dar în lugubrul sălii pufneau în rîs sarcastic Şi Poe, şi Baudelaire, şi Rollinat.
Cadavrul impozant pe catafalcul falnic, Sub gaza de argint visa în vasta gală… Iar sînul ei pierdut în mortuara gală – Pe veci oprit, înmărmurise falnic.
Mi se pare că despre intelectuali se vorbeşte de la o vreme ca despre o clasă socială. Fiindcă muncitorii manuali formează, propriu-zis, o clasă sau clase, s-a grăbit lumea să-i facă şi pe cei intelectuali tot o clasă. În felul acesta se poate disputa în bloc şi confortabil despre intelectuali, mai ales contra lor. Multă…
deschide “Paul Zarifopol, Din registrul ideilor gingaşe: În procesul intelectualilor” »
ciclul „Cadenţe” ( 1964 ) De când nu mi-ai mai cântat Sunt, vioară, întristat. N-ai putea şti ce mă doare De tot cad într-o-ntristare? Întristat de ce să fiu? Că-i devreme, că-i târziu? Şi n-am cine să mă-nveţe, De mi-e dor sau mi-e tristeţe, Ca să ştiu, la întrebat, Că ceva s-ar fi-ntâmplat. Dor de…
Plîngea caterinca-fanfară Lugubru în noapte, tîrziu… Şi singur priveam prin ochene, Pierdut în muzeul pustiu… Şi-n lumea ochenelor triste Mă prinse sinistre gîndiri – În jurul meu corpuri de ceară, Cu hîde şi fixe priviri. Şi-acea caterincă-fanfară Îmi dete un tremur satanic; În racle de sticlă – princese Oftau, în dantele, mecanic. Şi-atunci, am fugit…
Cred că se pot numi, cu aceeaşi dreptate, gingaşe ideile care, în general, trebuie să fie cunoscute oricui vrea să treacă drept om cultivat, ca şi acele despre care acest om trebuie să pomenească totdeauna cu deosebită băgare de seamă, dacă vrea să nu supere atenţia societăţii unde, în chipul cel mai util şi cel…
deschide “Paul Zarifopol, Din registrul ideilor gingaşe: Prefaţă” »
Omul începuse să vorbească singur… Şi totul se mişca în umbre trecătoare – Un cer de plumb de-a pururea domnea, Iar creierul ardea ca flacăra de soare. Nimic. Pustiul tot mai larg părea… Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cînt, – Şi-nvineţit de gînduri, cu fruntea în pămînt Omul începuse să vorbească singur…
Aceasta o am zis când m-am făcut mitropolit Luna lui avgust, 6. Cazanie la Preobrajeniia Domnului Cazanie la Adormirea preasfintei Născătoarei de Dumnezeu La Dumineca Vameşului, cuvânt de învăţătură Cuvânt de învăţătură la Streteniia Domnului nostru Iisus Hristos Cuvânt de învăţătură la Dumineca Lăsatului de brânză Cazanie la Vovedenie Bogorodiţe noemvrie 21 Luna lui dechemvrie,…
Ciclul „Ritmuri” Tânjesc pe-ndelete. Mie foame, mi-e sete, Dar n-aş putea, poate, să-i spui Orişicui Ce hrană Mă poate nutri şi ce mană. Am pâine, merinde şi vin. Pătulul mi-e plin. Am poame-n livadă Lăsate să cadă Din pomi, din belşug. Cirezile mug De ugerii grei: Mulgi câte ciubere şi doniţe vrei. Nici vechea prisacă…
Cu lacrimi mari de sînge Curg frunze de pe ramuri, – Şi-nsîngerat, amurgul Pătrunde-ncet prin geamuri. Pe dealurile-albastre, De sînge urcă luna, De sînge pare lacul, Mai roş ca-ntotdeauna. La geam tuşeşte-o fată În bolnavul amurg; Şi s-a făcut batista Ca frunzele ce curg.
A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun şi urşii făceau săpun, de-şi ungeau femeile feţele şi uncheşii bărbile. A fost odată un împărat mare şi tare. După ce bătu pre toţi împăraţii pămîntului şi le luă împărăţiele, se însură şi făcu trei fete: una cu…
deschide “Nicolae Filimon, Omul de flori cu barba de matase sau Povestea lui Fat-Frumos” »