By Teatrul de operă italiană peste puţin va începe cursul reprezentărilor sale. Publicul aşteaptă cu ansietate să auză pe artiştii aceia pentru care, cu toată criza monetară ce sfîşie societatea întreagă, au să plătească enormele preţuri stabilite prin contractul încheiat de guvernul principelui Ghica (1) cu antreprenorul de astăzi, fără a se consulta abonaţii, precum se urmează în toate părţile lumii, unde teatrul şi administraţiunea teatrală esistă în faptă iară nu în nume.
Va fi oare publicul mai bine respectat în anul acesta decît în cel trecut? I se va da tot ce este în drept a cere după contract şi dupe banii ce plăteşte? Asta nu se poate şti decît după prima reprezentaţiune.
Ceea ce ştim şi ştie toată lumea este că drepturile abonaţilor şi ale publicului amator de operă, deşi au fost mai totdauna nerespectate, nu fură, cu toate acestea, călcate în picioare cu atîta cutezare şi dispreţ ca în timpul antreprizei actuale. Am studiat această chestiune din mai multe puncturi de vedere şi am văzut că răul nu vine din lipsa de mijloace pecuniare.
Teatrul nostru, privit din punctul de vedere al specului, oferă antreprizei un folos destul de mare ca să-şi poată împlini cu onestie datoriile luate asupră-i prin contract. Răul dar vine numai din nesaţiul de cîştig al întreprinzătorilor şi din marea înlesnire ce găsesc aceşti oameni de a sfîşia condiţiile contractelor, fără teamă de penalitate sau răspundere.
Contractul antreprizei actuale, deşi încheiat prin violarea obiceiului de concurenţă adoptat la noi de mai mult timp, conţine însă condiţiuni foarte favorabile pentru prosperitatea operei şi satisfacerea amatorilor de muzică.
Iată acele obligaţiuni ce, voluntariamente, a luat asupră-i impresariul operei prin contractul menţionat:
„Articolul 13. Antreprenorul va fi dator a avea, pe timpul de şase luni ale anului, o trupă italiană de prima forţă, compusă de persoanele următoare:
2 primi tenori absoluţi
2 tenori secondari
1 primadonă soprano (serie)
1 primadonă soprano (bufă)
2 baritoni absoluţi
1 bas profund (seriu)
1 bas profund (comic)
1 primadonă contralto
1 seconda primadonă
1 bas comprimariu
24 corişti de ambele sexe
1 regizor
1 sufler
1 decorator şi orice alte persoane trebuincioase pentru roluri secondarii.
Orchestrul va fi compus de 34 artişti de primul pupitru, dirigiaţi de capelmaistrul Wiest.
Art. 14. Atît artiştii operei, cît şi ai orchestrei, înaintea dării celor dintîi trei reprezentaţii, se vor esamina în teatru în prezenţa direcţiii superioare de către o persoană competentă, orînduită de guvern.
Art. 15. Antreprenorul, prin ştirea direcţiii superioare, va face destribuţia logelor (à tour de rôle), dînd preferinţă persoanelor care, de la introducerea teatrului în capitală, a fost abonate mai neîntrerupt.
Art. 16. Antreprenorul va fi dator a avea o gardirobă bogată şi conformă cu operile ce se vor da, reprezentînd fidel costumul epocelor în care se petrec scenile etc.
Art. 17. Repertoriul sezonului va fi de 16 opere din cele mai bune, ce le va însemna antreprenorul direcţiei teatrale; din aceste 16 opere, douăsprezece vor fi din cele ce s-a mai reprezentat pă teatrul nostru, iar patru vor fi noi, alese din cele mai bune şi împărţite cîte două de fiecare trimestru, combinindu-se reprezentarea cu o bună rotaţie spre a nu osteni publicul cu darea unei opere de mai multe ori etc.
Art. 25. Din testul muzical al operilor ce se vor da, nu se va putea retracta nimic fără consimţămîntul direcţiii superioare.
Art. 26. Nici un artist sau artistă, corist ori coristă şi muzicanţi, care au mai fost angajaţi la teatrul de aici şi sunt cunoscuţi societăţii, nu se vor putea angaja din nou fără aprobaţia direcţiei.
Art. 5 (?). Abonamentul va fi obligatoriu pe şase luni, iar plata lui se va efectua pentru trimestrul întîi după trei reprezentări suspendate; iară pentru cel d-al doilea trimestru, înainte de cele trei reprezentări din urmă ale trimestrului I.
Art. 34. Neîndeplinirea din partea antreprenorului a condiţiilor prin care i se dă esploatarea operei italiane dă drept Ministeriului din Năuntru a desfiinţa contractul, supuind pe antreprenor la despăgubirea abonaţilor şi a oricărora alte pagube ar rezulta.
Art. 35. Daca după cele dintîi trei reprezentaţii de la începutul sezonei, ce se vor da una după alta şi în care va trebui să debuteze toţi artiştii, vreunul din artişti nu va plăcea publicului, antreprenorul va fi dator a aduce altul, iar daca şi acel preschimbat n-ar mulţumi pe public, atunci direcţia teatrelor va aduce de oriunde va găsi, în socoteala antreprenorului şi a chezaşului, alt artist capabil în locul celui depărtat.“
Cu asemenea obligaţiuni şi cu un adaos aproape de o mie cinci sute ducaţi pe an peste ceea ce să da antreprenorilor de operă pînă acum, eram în drept a crede că vom avea o companie mult mai bună decît cele ce am avut mai nainte. Credeam şi aveam tot dreptul a crede că publicul nostru va fi scutit de suferinţele trecutului, dar n-au fost aşa.
Noul impresariu era unul din oamenii aceia care se pun cîteodată pe scena lumei ca să arate omenirei pînă la ce grad poate să ajungă violarea cînd este protejată.
El dară, în loc de artişti de prima forţă, ne dete o companie compusă de artişti de aceia care se aud numai în teatrele de a treia clasă din Italia; în loc de un repertoriu compus din opere alese, ne dete o serie de opere vechi, rău alese, stropiate şi puse pe scenă fără a fi bine studiate; în locul unui orchestru compus de artişti exersaţi şi cu cunoştinţe întinse în specialitatea lor, ne dete un corp compus de individe foarte puţin demne de această misiune *if (document.all){ var x=document.all(‘IDAZOS3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; } .
În contract se prevede îndatorirea de a ne da un cor compus de douăzeci şi patru individe de ambele sexe. În realitate însă, corpul acesta, care constituie unul din cele mai esenţiale elemente ale operei, cea mai mare parte fu recrutată din tot ce are Bucureştii mai nemuzicabil.
Unde sunt acele patru opere noi prevăzute prin contract? Unii zic că au rămas în portofoliul unuia din miniştrii căimăcămiei din octombriu; alţii iarăşi, că leau luat cometa Filimon. Noi însă o spunem curat că acele opere stau şi pînă acum în magazinul de muzică al domnului Tito Ricordi de la Milan.
Unde sunt costumele cele bogate şi conforme cu operile? Publicul teatrului italian trăieşte şi poate mărturisi că de cînd există opere la noi, nu sa văzut pe scenă costume mai bogate în sărăcie şi mai pline de anacronisme decît cele din anul trecut.
În ce parte a lumei şi care impresariu a cutezat vreodată să silească pe public ai plăti preţul abonamentului pe şase luni înainte, cînd contractul regulează plata pe trimestru şi cu condiţia ca să esamineze mai întîi artiştii spre a vedea de sînt buni sau nu? În care parte a lumei sa reprezentat în teatru opere fără primadonă şi fără contralto? *if (document.all){ var x=document.all(‘IDAGSS3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; } Unde sa văzut vreodată mulţimea aceea de buchete de partit şi clachiorii cei neruşinaţi care, prin zgomotoasele şi intempestivele lor aplaude, lipsea pe public chiar de plăcerea de a asculta muzica astfel precum i se da? Pe care teatru sa văzut să se bată artiştii tocmai pe timpul acţiunei şi să ceară clemenţa publicului cu lacrămile în ochi?
Toate aceste scandale şi flagrante violări nu sa întîmplat nicăieri decît la noi în anul trecut.
Se vor găsi oameni care vor zice că sta în puterea direcţiii teatrale să protesteze pă artiştii cei răi şi să îndatoreze pă impresariu ca să aducă alţii buni. Direcţia a protestat totdauna şi la oricare violare a contractului, dar n-au reuşit căci impresariul cunoştea arta de a paraliza orice protest sau încercare privitoare la limitarea călcărilor ce făcea.
Iată tristul cadru ce înfăţişează sezonul operei din anul trecut. Iată unde ajunge un contracciu cînd i se permite a viola fără penalitate condiţiile contractului. E datoria Ministerului de Interne şi a municipalităţii ca să facă a să păzi de acum înainte contractul literalmente.
Această datorie devine mult mai imperioasă în ţara noastră, unde avem numai un teatru, căci daca acest teatru se va lăsa şi pe viitor în discreţiunea impresariului, desigur că va ajunge la ultimul grad al mizeriei. Panem et circensescereau romanii de la senat. Nu suferiţi să se atingă de pîinea noastră morală şi materială, strigă românul de mai mult timp; şi astăzi crede că va fi auzit şi salvat de individele ce-l speculă cu nedemnitate.
