Da, plouă cum n-am mai văzut…
Şi grele tălăngi adormite,
Cum sună sub şuri învechite!
Cum sună în sufletu-mi mut!
Oh, plînsul tălăngii cînd plouă!
Şi ce enervare pe gînd!
Ce zi primitivă de tină!
O bolnavă fată vecină
Răcneşte la ploaie rîzînd…
Oh, plînsul tălăngii cînd plouă!
Da, plouă… şi sună umil
Ca tot ce-i iubire şi ură –
Cu-o muzică tristă, de gură,
Pe-aproape s-aude-un copil.
Oh, plînsul tălăngii cînd plouă!
Ce basme tălăngile spun!
Ce lume-aşa goală de vise!
… Şi cum să nu plîngi în abise,
Da, cum să nu mori şi nebun,
Oh, plînsul tălăngii cînd plouă!