Scîrţîie toamna din crengi ostenite
Pe garduri bătrîne, pe streşini de lemn,
Şi frunzele cad ca un sinistru semn
În liniştea grădinii adormite.

O palidă fată cu gesturi grăbite
Aşteaptă pe noul amor…
Pe cînd, discordant şi în fiorător,
Scîrţîie toamna din crengi ostenite.

Leave a Reply