Biblioteca PDF

Biblioteca.wansait.com

George Bacovia, Sonet

E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crîşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare…
Şivoaie-n case triste inundară –
Ş-auzi tuşind o tuse-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărîmare,

Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă,
Ori ca Verlaine, topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întunerec bîjbîiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

Leave a Reply