Pe drumuri delirînd,
Pe vreme de toamnă
Mă urmăreşte-un gînd
Ce mă îndeamnă:
– Dispari mai curînd!
În casa iubitei de-ajung,
Eu zgudui fereastra nervos,
Şi-o chem ca să vadă cum plouă
Frunzişul, în tîrgul ploios.
Dar, iată, şi-un mort evreiesc…
Şi plouă, e moină, noroi –
În murmure stranii semite
M-adaug şi eu la convoi.
Şi nimeni nu ştie ce-i asta –
M-afund într-o crîşmă să scriu,
Sau rîd şi pornesc înspre casă,
Ş-acolo mă-nchid ca-n sicriu.
Şi mereu delirînd,
Pe vreme de toamnă,
M-adoarme un gînd
Ce mă îndeamnă:
– Dispari mai curînd!