biblioteca.wansait.com
Buciumă toamna
Agonic – din fund –
Trec păsărele,
Şi tainic s-ascund.
Ţîrîie ploaia…
Nu-i nimeni pe drum;
Pe-afară de stai
Te-năbuşi de fum.
Departe, pe cîmp,
Cad corbii, domol;
Şi răgete lungi
Pornesc din ocol.
Tălăngile, trist,
Tot sună dogit…
Şi tare-i tîrziu,
Şi n-am mai murit…
Sunt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfârșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. Văzându-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mândrie: –
By