By Afară ninge prăpădind,
Iubita cîntă la clavir, –
Şi tîrgul stă întunecat,
De parcă ninge-n cimitir.
Iubita cîntă-un marş funebru,
Iar eu nedumerit mă mir:
De ce să cînte-un marş funebru…
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
Ea plînge şi-a căzut pe clape,
Şi geme greu ca în delir…
În dezacord clavirul moare,
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
Şi plîng şi eu, şi tremurînd
Pe umeri pletele-i resfir…
Afară tîrgul stă pustiu,
Şi ninge ca-ntr-un cimitir.
