De-atîtea nopţi aud plouînd,
Aud materia plîngînd…
Sunt singur, şi mă duce-un gînd
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scînduri ude,
În spate mă izbeşte-un val –
Tresar din somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc…
Şi simt cum de atîta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atîtea nopţi aud plouînd,
Tot tresărind, tot aşteptînd…
Sunt singur, şi mă duce-un gînd
Spre locuinţele lacustre…

Din volumul Plumb

Leave a Reply