Category: poezie
[E un convoi de zdrenţe bălţate, de paiaţă], de Tudor Arghezi
E un convoi de zdrenţe bălţate, de paiaţă, O gloată-ntre răspântii, încremenită-n ceaţă, De plăsmuiri de cârpe şi petice răzleţe Cu mâneci legănate ca pe prăjini şi beţe. Par strânse laolaltă momâile de paie, Din câmp, pe care vântul le scoală şi-ncovoaie. O căptuşeală trasă pe buze şi bărbie, O râie de căciulă, un fund…
deschide “[E un convoi de zdrenţe bălţate, de paiaţă], de Tudor Arghezi” »
“La Pasti”, de George Toparceanu
Astăzi în sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necăjite şi mînjite, Zece ouă înroşite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: – Ce vă este, frăţioare Ce vă doare? Nu vă ninge, nu vă plouă, Staţi gătite-n haină nouă, Parcă, Dumnezeu mă ierte, N-aţi ouă – Suntem fierte! Zice-un ou rotund şi fraise Lîngă pasca cu…
“Luceafarul”, de Mihai Eminescu, text integral
A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări…
“Dascalita” de Octavian Goga
Cu dedicatie pentru Ziua Mondiala a Educatiei / Ziua Mondiala a Educatorului (5 octombrie), zi libera in multe dintre scoli si data la care sindicatele din Invatamant incearca organizarea unui Bal al Profesorilor DASCALITA de Octavian Goga Cand, tremurandu-si jalea si sfiala, Un cant pribeag imbratiseaza firea, Si-un trandafir crescut in umbra moare, Eu plang…
Poezia “Muntii”, de Aron Cotrus
În frământări aprinse, în lupte uriaşe, Unind într-o sforţare puterea voastră toată, Cotropitori, odată, Aţi spart pământul aspru ce v-a ţinut în faşe, În coaja lui tirană, în carnea-i milenară… Şi aţi ţâşnit spre cer – revolte uimitoare – Să împietriţi pe veci, în drumul către soare. Ca voi, o munţii mei, Am sângerat zadarnic,…
“Pastel” de George Cosbuc
Prin vişini vântul în grădină Cătând culcuş mai bate-abia Din aripi, şi-n curând s-alină, Iar roşul mac închide floarea, Din ochi clipeşte-ncet cicoarea Şi-adoarme-apoi şi ea. Eu cred c-a obosit pădurea, Căci ziua-ntreag-a tot cântat Şi tace-acum gândind aiurea. Sub dealuri amurgeşte zarea, Se-ntunecă prin văi cărarea Şi-i umbră peste sat. Peste culmi…
“Neoromantica”, poezie de George Calinescu
La lacul cel de munte, sub ninşii colţi alpini, Pe-o bancă de mesteacăn, solemn şi elegant, Ax redingotei* negre, ţilindrului* gigant (Funebra turlă sumbră printre molifţi şi pini), Şedea acum un secol Poetul. Sau tăcut, Cu mâinile la spate, cu coamele pe umăr, Se preumbla prin codri, cătând solemn un număr De trestii pentru orga…
Mateiu I. Caragiale, “Grădinile Amăgirii”
Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde Apusa tinereţe s-a ofilit de dor, Şi apa ce-aţipeşte, în luciul rânjitor, Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde. Şi când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde Şi mut, văzduhul veşted tresaltă-n lung fior, Va răsări iar umbra cu chip înşelător Cu ochi a căror taină tu n-ai ştiut pătrunde. Dar, în zadar…
Emil Botta, “Marea”
Abia se trezeau din adormire, legănarea de frunze abia începea, clocotitoarele valuri ale pădurii loveau digul pieptului meu, talazuri creşteau. Ce mare furioasă! Şi valurile ce sălbatece creste aveau. Tu Dimineaţă, Zeiţă frumoasă cum nu ştiu a spune, nu-mi da nici boarea prielnică, nu-mi da nici vântul prea lin pe marea pădurii. Nici busola şi…
Geo Bogza, “Cum îmi bate ceasul”
Dacă îl ascult cu urechea dreaptă Ceasul meu bate clipele vieţii mele. Dacă îl ascult cu urechea stângă Ceasul meu bate clipele vieţii tale. Dacă îl ascult cu osul frunţii Ceasul meu măsoară durata universului. Dacă îl arunc în apă Dau înapoi cu un regn şi devin copac. Dacă îl arunc în foc Dau înapoi…
Lucian Blaga, “Zi de septemvrie”
Vino să vezi! În târzia bogata căldură închis între ziduri cine-ar mai sta? Precum a mai fost, până-n cealaltă zare încă o dată tărâmul să crească ar vrea. Şi-n unghi săgetat pământu-şi trimite cocorii spre cercul cel mare. Lumina ce largă e! Albastrul ce crud! Unei noi creşteri, văratice-n toamnă, se pare c-am fi hărăziţi…
Lucian Blaga, “Ecce homo!”
Din ce mi-am plămădit nestăvilita nebunie de-a trăi Vârtejul meu de-avânt şi dulcea sete de-a juca, Când din pământ sorb numai fiere?… Când văd mormintele şirag încoronate Cu iederă ca nişte frunţi de-nvingători cu lauri Din ce-mi hrănesc scânteia mea de râs, de nu se stinge? Şi când cutreier blestematele ogoare, ce minune Mă-mbată de…
Lucian Blaga, “Către cititori”
Aici e casa mea. Dincolo soarele şi grădina cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de poartă şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep? Credeţi-mă, credeţi-mă, despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei: despre soartă şi despre şarpele binelui, despre arhanghelii cari ară cu plugul grădinile omului, despre cerul spre care…
Lucian Blaga, “Înfrigurare”
Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuri strâng lacrimi de văpaie: licurici. Pe coastă-n vreji de nouri creşte luna. Mâni tomnatice întinde noaptea mea spre tine şi din spuma de lumin-a licuricilor verzui ţi-adun în inimă surâsul. Gura ta e strugure-ngheţat. Numai marginea subţire-a lunii ar mai fi aşa de rece – de-aş…
Lucian Blaga, “Iubire”
Iubeşti – când urciorul de-aramă se umple pe rând, de la sine aproape, de flori şi de toamnă, de foc, de-anotimpul din vine. Iubeşti – când suavă icoana ce-ţi faci în durere prin veac o ţii înrămată ca-n rana străvechiului verde copac. Iubeşti – când sub timpuri prin sumbre vâltori, unde nu ajung sorii, te-avânţi…
Lucian Blaga, “Lume!”
O, lume, lume! Aş vrea să te cuprind întreagă În piept, Dogorâtor Să te topesc în sângele meu cald Cu tot ce ai: Cu munţii tăi, Cu râsul tău, Cu picurii de rouă, Cu multele, Nenumăratele fecioare cari păşesc Cutremurate-n clipa asta De-un dor. Pe minunatul tău pământ, Cu cerul tău, Cu tot ce plânge-n…
Ion Barbu, “Râul”
Din culmea unde mai presus de nor Doar gheaţa îşi sculptează diamantul, Te prăvăleai, gigant clocotitor, Cât zarea-ntins, haotic ca neantul. În jurul tău, frânturi de stâncă, lut, Cadavre ale florei uriaşe Monumentau un ne-nturnat* trecut… Şi nicăieri în goana pătimaşe Refluxul liniştit nu locuia Cu lumea lui năvalnicele ape… Dar anii au trecut… Din…
Ion Barbu, “Fulgii” (fragment)
Cad fulgii şovăielnici în stoluri fără număr, Din nevăzute urne ei cad pe albul umăr Al dealurilor prinse de-o crustă argintie. Oştiri de nori aleargă… ─ Ce surdă simpatie, Nori turburi, nori metalici, spre voi întins mă poartă? Aţi prefăcut în domuri de argint natura moartă Şi-aţi pus în peisagiu un nou fior de viaţă,…
Ion Barbu, “Ţi-am împletit…”
Ţi-am împletit suprema cunună de tristeţe, Să te înalţi mai gravă în cadrul tău de-azur Iar seara să-ţi umbrească înalta frumuseţe Şi astfel întregită să-atingi Acordul-Pur. Dar dacă-încumetarea ta şovăie şi seara Descinde friguroasă în inimă şi gând Iar, umedă, pe frunte apasă greu tiara,* Atunci, slăvită Soră, zoreşte mai curând Spre malurile unde de…
George Bacovia, Pastel [Adio, pica frunza!]
– Adio, pică frunza Şi-i galbenă ca tine, – Rămâi, şi nu mai plânge, Şi uită-mă pe mine. Şi s-a pornit iubita Şi s-a pierdut în zare – Iar eu în golul toamnei Chemam în aiurare… – Mai stai de mă alintă Cu mâna ta cea mică, Şi spune-mi de ce-i toamnă Şi frunza de…
Tudor Arghezi, “Psalm”
Nu-ţi cer un lucru prea cu neputinţă În recea mea-ncruntată suferinţă. Dacă-ncepui de-aproape să-ţi dau ghies, Vreau să vorbeşti cu robul tău mai des. De când s-a întocmit Sfânta Scriptură Tu n-ai mai pus picioru-n bătătură Şi anii mor, şi veacurile pier Aci sub tine, dedesubt, subt cer. Când magii au purces după o stea,…
Tudor Arghezi, “Cuvinte stricate”
Toate Cuvintele mele sunt stricate Şi s-au îmbătat. Le vezi? Au căzut, s-au sculat. Au vrut să alerge şi să se joace, Dar beţia le-a prăvălit încoace. Nu mai ştiu ce spun şi îs Bolnave de râs. S-au stricat cuvintele mele! Umblă prin mocirle cu stele De cositor După un mărţişor, Şi-ar voi să culeagă…
Tudor Arghezi, “Lumină lină”
Cum te găseşti, uşoară zburătoare, Zăcând aci, pe-o margine de drum, Şi nu dormind într-un polen de floare, Învăluită-n aur şi parfum? Neascultând de vântul de la stup, Te-ai aruncat în plasa verde-a zilei Şi darurile-acum, ale zambilei, Puterile-amorţite ţi le rup. Voind să duci tezaurul de ceară, Te prăbuşişi din drumul cel înalt. Cine-o…
Tudor Arghezi, “Epigraf”*
Stihuri, zburaţi acum din mâna mea Şi şchiopătaţi în aerul cu floare, Ca păsările mici de catifea Ce-ncep în mai să-nveţe şi să zboare. Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi, Ca frunzele-aurite, pentru moarte. Pustnicii tineri, trişti şi delicaţi, Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte. Stihuri de suflet, dintre spini culese, Îndurerate-n spic şi rădăcini, Pătrundeţi, înţelese…
Dimitrie Anghel, “Balul pomilor” (extras)
Cu legănări abia simţite şi ritmice, încet-încet, Pe pajiştea din faţa casei, caişii, zarzării şi prunii, Înveşmântaţi în haine albe se clatină în faţa lunii, Stând gata parcă să înceapă un pas uşor de menuet. Se cată ram cu ram, se-nclină, şi-n urmă iarăşi vin la loc, Cochetării şi graţii albe, şi roze gesturi, dulci…
Dimitrie Anghel, “Crizanteme”
Se trec şi florile de toamnă, cele din urmă flori, şi-n casă Lângă oglinzile-obosite, o fată şubredă şi pală Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală*. Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă… Înc-un mănunchi, şi câte visuri şi primăveri – câtă ruină! Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte…
Opera lui Tudor Arghezi (lista completa)
Opera • Cuvinte potrivite, Bucureşti, 1927; • Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif, Bucureşti, 1929; • Poarta neagră, Bucureşti, 1930; • Flori de mucigai, Bucureşti, 1931; • Cartea cu jucării, Bucureşti, 1931; • Tablete din Ţara de Kuty, Bucureşti, 1933; • Ochii Maicii Domnului, Bucureşti, 1934; • Cuvinte potrivite şi… încrucişate, Bucureşti, 1934; •…
Nichita Stănescu, Dimineaţă marină
O dungă roşie-n zări se iscase şi plopii, trezindu-se brusc, dinadins cu umbrele lor melodioase umerii încă dormind, mi i-au atins. Mă ridicam din somn ca din mare, scuturându-mi şuviţele căzute pe frunte, visele, sprâncenele cristalizate de sare, abisele. Va fi o dimineaţă neobişnuit de lungă, urcând un soare neobişnuit. Adânc, lumina-n ape o să-mpungă:…
Iuliu C. Săvescu, La Polul Nord
La Polul Nord, la Polul Sud, sub stele vecinic adormite, În lung şi-n larg, în sus şi-n jos, se-ntind câmpii nemărginite, Câmpii de gheaţă, ce adorm pe aşternutul mărei ud, Cu munţi înalţi, cu văi adânci, la Polul Nord, la Polul Sud. Când dintre munţii solitari îngălbeneşte luna plină, Vărsând pe albul dezolat o cadaverică…
Ştefan Petică, “Fecioara în alb”, IV
Tu eşti o albă rugăciune Nălţată-n templul sfânt al vieţei, Asemenea rozelor plăpânde Ce-n ceasul clar al dimineţei Zâmbesc de rouă tremurânde. Tu eşti o blândă rugăciune, Asemenea binecuvântărei Ce din nălţimea azurie Coboară-n faptul înserărei Pe-un val de lină armonie. Tu eşti o caldă rugăciune, Cu o privire de madonă, Iar vorba ta înaripată…
Alexandru Macedonski, Rondelul oglindei
Din al oglindei luciu rece De apă-adâncă, — se desface O linişte de dulce pace, Ce-ntregul suflet mi-l petrece. Obida vrând să mă înece, Zadarnic firea şi-o preface. Din al oglindei luciu rece Uitarea numai se desface. Chiar dorul vieţii-n mine tace — Izvor ce gata e să sece; Şi pe-al meu chip, ce-n umbră…
Horia Furtună, Balada lunii (fragment)
……………………………………… Te-nalţi prelung, şi tăinuit misterul Ca-n alte seri sub discul tău s-adună, Pe când desfaci strălucitoare cerul Ca să domneşti pe somnul lumii, Lună! Întâiul vis sub raza ta lunară Îşi fâlfâie din suflete pornirea, Tu din întâia lacrimă fugară Făcuşi izvorul de dureri: iubirea… Iar farmecul tău blând şi liniştit Făcu, alunecându-şi raza-ncet,…