Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plînge –
Şi stropii căzînd, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sînge.
Pluteşte un lanţ de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrînge –
Amurgul de lebede pune culori;
De sineală, de aur, de sînge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visînd c-un aer ce plînge –
Şi lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sînge.