Ninge secular, tăcere, pare a fi bine,
Prin oraşul alb, doar vîntul trece-ntîrziat –
Ninge, parcă toţi muriră, parcă toţi au înviat…
Dorm volumele savante-n îngheţatele vitrine.
Printre ziduri, peste turnuri depărtate,
Ninge cu nimic în noaptea vastă, ning bancnote –
Numai vîntul singur plînge alte note…
Umbra mea se adînceşte-n cartiere democrate.
Ninge grandios în oraşul vast cum nu mai este,
Ning la cinematografe grave drame sociale,
Pe cînd vîntul hohoteşte-n bulevarde glaciale…
– Dar cine poate să explice această tristă poveste ?