>> actul 2

(Teatrul înfăţişează sala cea mare a pretoriului primăriei, un fel de exagon din care se văd trei laturi. Trei uşi în fund ; cea din mijloc dă în coridorul de intrare ; pe cea din dreapta se citeşte : « Ofiţer ţivil » ; pe cea din stînga : « Arfiva ». În stînga la planul al doilea, o uşă cu inscripţia « Cabinetul Primarelui ». În dreapta, acelaşi plan, altă uşă cu inscripţia « Reghistratura », — Partea din stînga pînă la uşa « Arfivei » este despărţită de scenă cu un grilaj de lemn acoperit cu perdeluţe de chembrică verde. Lîngă grilaj, la stînga, în scenă, este o estradă pe care sunt aşezate masa şi jeţul prezidenţial. Înaintea mesei, puţin mai jos, este tribuna. Pe masă sunt două candelabre, hîrtie, călimări şi un clopoţel. Pe tribună o sticlă şi un pahar de apă. De partea dreaptă sunt bănci dese şi scaune ; sub estradă, asemenea. Peste tot sunt bănci şi scaune, afară de o cărare lăsată liber de la uşa de intrare din fund prin mijlocul scenii, pe unde vine şi se duce lumea. Pe pereţi cîteva lămpi atîrnate în cuie. Lumină cam săracă. La ridicarea perdelii, Trahanache este la masa prezidenţială în jeţul său, la spatele tribunei. Împrejurul mesii, Brînzovenescu şi alţi cetăţeni. — Înaintea tribunii, cu spatele spre dînsa, alegători, cetăţeni, public, unii şezînd jos, alţii în picioare. Pe bănci, pe scaune şi împrejur asemenea. În capul băncilor din faţă, e Caţavencu împreună cu Ionescu, Popescu şi alţi dascăli şi partizani. — Farfuridi e la tribună. — Perdeaua se ridică asupra unei întreruperi. În toată sala e rumoare. Prezidentul agită clopoţelul.)


TRAHANACHE, CAŢAVENCU, BRÎNZOVENESCU, FARFURIDI, IONESCU, POPESCU, CETĂŢENI, ALEGĂTORI, PUBLIC (Rumoare)

FARFURIDI

(de la tribună)

Daţi-mi voie ! (gustă din paharul cu apă.) Daţi-mi voie ! (Rumoare.)

TRAHANACHE

(trăgîndu-şi clopoţelul)

Stimabili ! onorabili ! (afabil) faceţi tăcere ! Sunt cestiuni importante, arzătoare la ordinea zilei… Aveţi puţintică răbdare… (către Farfuridi.) Dă-i înainte, stimabile, aveţi cuvîntul !

FARFURIDI

(către adunare)

După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric, din punctul de vedere de drept, voi încheia cît se poate mai scurt…

POPESCU

Parol ?… Numai dacă t-ei ţinea de vorbă, (rîsete în partea unde sunt dascălii.)

FARFURIDI

Rog, nu mă-ntrerupeţi, daţi-mi voie…

TRAHANACHE

(cătră partea unde e Popescu)

Stimabile, nu-ntrerupeţi…

FARFURIDI

După ce am vorbit dar din punctul de vedere istoric şi din punctul de vedere de drept, voi încheia, precum am zis, cît se poate mai scurt. (bea o sorbitură, apoi, reluîndu-şi răsuflarea, rar ca şi cum ar începe o poveste.) La anul una-mie-opt-sute-două-zeci-şi-unu… fix… (Rumoare şi protestări în grupul lui Caţavencu : A! A! A! )

POPESCU

Dacă ne-ntoarcem iar la 1821 fix, ne-am procopsit. (rumoare şi protestări.)

FARFURIDI

Daţi-mi voie… La una-mie-opt-sute…

TOŢI

(în cor, cu tonul lui)

Douăzeci-şi-unu fix… (rumoare şi protestări.)

FARFURIDI

Daţi-mi voie.

TRAHANACHE

(clopoţel)

Stimabile, onorabile ! Nu întrerupeţi… Aveţi puţintică…

CAŢAVENCU

Ce răbdare, venerabile domnule prezident ! Ceasurile sunt înaintate. Sunt şi alţi oratori înscrişi să vorbească…

TOŢI DIN GRUP

Da ! Da !

CAŢAVENCU

Onorabilul orator a promis să încheie cît se poate mai scurt : apoi ce fel de scurt este asta, s-o luăm a doua oară de la 1821 ? A! A! A!

TOŢI DIN GRUP

A! A! A! (rumoare.)

FARFURIDI

Daţi-mi voie…

TRAHANACHE

(cătră Farfuridi cu dulceaţă, ridicîndu-se peste masă cătră tribună)

Stimabile… eu gîndesc că nu ar fi rău să sărim la 48…

CAŢAVENCU

(strigînd)

Mai bine la 64…

POPESCU, IONESCU şi TOŢI DIN GRUP

Da ! Da ! la 64…

TRAHANACHE

(ridicîndu-se ca şi cînd ar consulta adunarea)

Adică… la plebicist * ?

TOŢI

Da, la plebicist ! (zgomot.)

FARFURIDI

(întorcîndu-se cu spatele spre adunare şi cu faţa la prezident)

Daţi-mi voie, domnule prezident ; mi-aţi acordat cuvîntul : îmi pare că un prezident o dată ce acordă cuvîntul…

TRAHANACHE

(sculîndu-se şi punînd, peste masă, mînile pe umerii lui Farfuridi, mîngîietor)

Dacă mă iubeşti, stimabile, fă-mi hatîrul… să trecem la plebicist… dorinţa adunării !…

FARFURIDI

Dar, domnule prezident…

TRAHANACHE

(şi mai rugător)

Să trecem la plebicist ! (îl întoarce binişor de umeri cu faţa spre adunare.)

TOŢI

(cu putere)

Da ! la plebicist ! la plebicist !

FARFURIDI

(soarbe o dată şi cu aerul resignat)

Ce ziceam dar ? la 1864, vine, mă-nţelegi, ocaziunea să se pronunţe poporul printr-un plebicist… Să vedem însă mai-nainte… să ne dăm seama bine de ce va să zică… de ce este un plebicist….

IONESCU

Ştim ce este plebicistul ! Mersi de explicaţie !

TOŢI

Nu trebuie explicaţie… (rumoare.)

FARFURIDI

(cătră întrerupători)

Daţi-mi voie ! (cătră Trahanache.) Domnule prezident !…

TRAHANACHE

(clopoţel)

Stimabili, onorabili, rog nu întrerupeţi pe orator, (foarte afabil) faceţi tăcere ; sunt cestiuni arzătoare la ordinea zilii ; aveţi puţintică răbdare, (cătră Farfuridi.) Aveţi cuvîntul, stimabile, daţi-i înainte !

FARFURIDI

(luînd vînt)

Cînd zicem dar 64, zicem plebicist, cînd zicem plebicist, zicem 64… Ştim, oricine dintre noi ştie ce este 64, să vedem ce este plebicistul… (cu tărie începînd fraza.)Plebicistul !…

CAŢAVENCU

Aci nu e vorba de plebicist…

FARFURIDI

Daţi-mi voie ; (discutînd cu Caţavencu) mi se pare că atunci cînd zicem 64… (cu energica convingere) şi să nu căutaţi a încerca măcar să mă combateţi ; vă voi dovedi cu date istorice că toate popoarele îşi au un 64 al lor…

CAŢAVENCU

Daţi-mi voie ; nu e vorba de 64 (rumoare aprobativă pentru Caţavencu.)

FARFURIDI

Daţi-mi voie… (Toate colochiile şi întreruperile se fac avocăţeşte, cu multă vioiciune şi cu tonul înţepat şi volubil.) Domnule prezident !…

TRAHANACHE

(clopoţel)

Stimabile, onorabile, faceţi tăcere… avem cestiuni arzătoare…

CAŢAVENCU

(ridicîndu-se în capul băncii)

Cum, domnule prezident ? De unde pînă unde 64 chestie arzătoare la ordinea zilei ? Dacă nu mă-nşel, îmi pare că suntem în anul de graţie 1883… Ce are a face ? Chemaţi pe onorabilul orator la cestiune…

TRAHANACHE

(ridicîndu-se iar peste masă şi atingîndu-l pe umeri pe Farfuridi)

Stimabile… (afabil şi rugător) să lăsăm plebicistul, dacă mă iubeşti ; să trecem la cestiune.

FARFURIDI

(obosit de întreruperi, întorcîndu-se cu faţa spre Trahanache şi cu spatele la adunare)

Domnule prezident, aţi binevoit a-mi acorda cuvîntul. Eu cred c-ar trebui…

CAŢAVENCU

(strigînd)

Nu trebuie, onorabile !

TOŢI DIN GRUP

Nu, nu trebuie !

TRAHANACHE

(punînd mînile, peste masă, pe umerii lui Farfuridi, şi foarte dulce)

Mă rog, dacă mă iubeşti, fă-mi hatîrul… dorinţa adunării, stimabile… (îl întoarce de umeri binişor cu faţa spre adunare.)

TOŢI

Da ! la chestiune ! la chestiune !

FARFURIDI

(foarte obosit, soarbe şi se resignează)

Ajungem dar la chestiunea reviziunii Constituţiunii şi Legii Electorale…

TOŢI

(cu satisfacţie)

A! Aşa da !

TRAHANACHE

(asemenea)

A! (clopoţel.) Ei ! acu aveţi puţintică răbdare… (cătră Farfuridi.) Scurt, stimabile, scurt, dacă mă iubeşti : dorinţa adunării.

FARFURIDI

(asudă, bea şi se şterge mereu cu basmaua)

Mă rog, daţi-mi voie ! Ştiţi care este opinia mea în privinţa revizuirii ?

TOATĂ SALA

Nu !… Să vedem !… Spune !

CAŢAVENCU

(batjocoritor)

Să vedem opinia lui d. Farfuridi. (Trahanache clopoţeşte.)

FARFURIDI

(asudă mereu şi se emoţionează pe văzute)

Opinia mea este aceasta : e vorba de revizuire, da ?

TOŢI

(puternic)

Da ! Da !

FARFURIDI

(emoţionat şi asudînd)

Atunci, iată ce zic eu, şi împreună cu mine (începe să se înece) trebuie să se [ sic] zică asemenea toţi aceia care nu vor să cază la extremitate (se îneacă mereu), adică vreau să zic, da, ca să fie moderaţi… adică nu exageraţiuni !… Într-o chestiune politică… şi care, de la care atîrnă viitorul, prezentul şi trecutul ţării… să fie ori prea-prea, ori foarte-foarte… (se încurcă, asudă şi înghite) încît vine aci ocazia să întrebăm pentru ce ?… da… pentru ce ?… Dacă Europa… să fie cu ochii aţintiţi asupra noastră, dacă mă pot pronunţa astfel, care lovesc soţietatea, adică fiindcă din cauza zguduirilor… şi… idei subversive… (asudă şi se rătăceşte din ce în ce) şi mă-nţelegi, mai în sfîrşit, pentru care în orce ocaziuni solemne a dat probe de tact… vreau să zic într-o privinţă, poporul, naţiunea, România… (cu tărie) ţara în sfîrşit… cu bun-simţ, pentru ca Europa cu un moment mai nainte să vie şi să recunoască, de la care putem zice depandă… (se încurcă şi asudă mai tare) precum, — daţi-mi voie — (se şterge) precum la 21, daţi-mi voie (se şterge) la 48, la 34, la 54, la 64, la 74 asemenea şi la 84 şi 94, şi eţetera, întru cît ne priveşte… pentru ca să dăm exemplul chiar surorilor noastre de ginte latine însă ! (foarte asudat, se şterge, bea, iar se şterge şi suflă foarte greu. Trahanache a urmărit cu mîna tactul sacadelor oratorice ale lui Farfuridi. Bravo şi aplauze în fund, conduse de Brînzovenescu ; rîsete şi sîsîituri în grupul lui Caţavencu. Clopoţelul lui Trahanache de abia se mai aude. — După ce s-a mai oprit zgomotul, cu multă aprindere.) Daţi-mi voie ! Termin îndată ! mai am două vorbe de zis. (zgomotul tace) Iată dar opinia mea. (în supremă luptă cu oboseala care-l biruie.) Din două una, daţi-mi voie : ori să se revizuiască, primesc ! dar să nu se schimbe nimica ; ori să nu se revizuiască, primesc ! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele… esenţiale… Din această dilemă nu poţi ieşi… Am zis !

(Aplauze în fund, sîsîituri în faţă. Farfuridi coboară zdrobit, ştergîndu-se de sudoare, şi merge în fund. Brînzovenescu şi alţi alegători îl întîmpină şi-i strîng mîna. — Rumoare. Mai mulţi din auditoriu se scoală şi strică rîndurile. Caţavencu suie de la dreapta în mijloc, unde vorbeşte încet cu grupul său gesticulînd viu. Cu un alt grup mai în fund Farfuridi şi Brînzovenescu asemenea. — Pristanda, iese misterios din cabinetul primarului, trece prin uşcioara grilajului, care este la spatele tribunii, şi trage de pulpană pe Trahanache, care sună clopoţelul.)

ACEIAŞI — PRISTANDA

TRAHANACHE

(lăsînd clopoţelul şi întorcîndu-se la spatele mesii)

‘Ai ? Ce e ?

PRISTANDA

(misterios şi repede)

Coane Zahario ! Conul Fănică, coana Joiţica !…

TRAHANACHE

Ei ? Ce ?

PRISTANDA

Sunt dincoace în cabinet… au venit pe din dos, vă aşteaptă. Numaidecît să poftiţi acolo.

TRAHANACHE

(asemenea misterios)

Nu pot să las prezidenţia… să aibă puţintică răbdare.

PRISTANDA

Trebuie… numaidecît !… suspandaţi !

TRAHANACHE

(trage clopoţelul şi se ridică)

Stimabilă, onorabilă adunare. După discursul important, pe care l-a ţinut respectabilul nostru concetăţean şi advocat d. Farfuridi, eu cred ca ar fi bine să suspendăm şedinţa pentru cinci minute.

VOCI

Da ! Da ! pentru cinci minute !…

(Caţavencu cu grupul său, Farfuridi şi Brînzovenescu cu al lor se amestecă în mulţime. Trahanache, care s-a dat jos de pe tribună, a deschis portiţa grilajului şi a trecut cu Ghiţă în partea stîngă despărţită, bate în uşa « Cabinetului Primarelui ». Zoe şi Tipătescu îi deschid ; Trahanache şi Ghiţă dispar înăuntru ; uşa se închide la loc).


ACEIAŞI — fără TRAHANACHE şi PRISTANDA

CAŢAVENCU

(cătră grupul lui)

Ei, cum să-l trimeţi în Cameră, nene, pe stimabilul ? Nu zic, are ideile, opiniile lui — şi eu respect ideile, numai să fie sincere, şi el e sincer, n-ai ce zice, — respect la orice opiniune !… Dar să-ţi vie stimabilul cu idei învechite, cu opiniuni ruginite, şi să te sperie mereu cu Europa, cu zguduiri, cu teorii subversive… asta nu mai merge… Astfel de opiniuni nu le respect, să-mi dea voie să-i spui…

POPESCU

Nu, uite ce susţine Farfuridi, n-ai înţeles ; susţine că adică după istorie — d-aia se teme el de zguduiri — nu trebuie să dăm exemplu rău surorilor noastre de ginte latină. N-ai auzit, chiar a zis-o el : surorile noastre de ginte latină…

IONESCU

Da ! a zis-o…

CAŢAVENCU

(cu aer de protecţie)

Voi dascălii sunteţi băieţi buni, dar aveţi un cusur mare : cum vă vorbeşte cineva de istorie, s-a isprăvit, are dreptate, (cu putere.) Ce istorie ? Apoi, dacă e vorba de istorie, apoi ce te-nvaţă istoria mai întîi şi-ntîi ?

POPESCU

Că România de la Traian…

CAŢAVENCU

Nu-i aşa…

IONESCU

Că adică străbunul nostru…

CAŢAVENCU

Ce străbun ! ce nostru ! Vezi că nu ştiţi ! (cu tonul retoric.) Or, mai întîi şi-ntîi istoria ne învaţă anume că un popor care nu merge înainte stă pe loc, (publicul începe să-i ia aminte că perorează şi se grupează încet-încet împrejurul lui ca să asculte) ba chiar dă înapoi, că legea progresului este aşa, că cu cît mergi mai iute, cu atît ajungi mai departe. (Grupul lui Caţavencu aprobă şi admiră, grupul lui Farfuridi şi Brînzovenescu, care s-au apropiat şi ascultă mai dintr-o parte, dă din umeri.)

IONESCU

Asta e aşa.

POPESCU

Nici nu mai încape vorbă.

FARFURIDI

(înţepat)

Da ! progres ! progres fără conservaţiune, cînd vedem bine că Europa…

CAŢAVENCU

(întrerupîndu-l lătrător)

Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul ! În zadar veniţi cu gogoriţe, cu invenţiuni antipatriotice, cu Europa, ca să amăgiţi opinia publică…

FARFURIDI

(şi mai înţepat)

Dă-mi voie… Mi se pare că altcineva amăgeşte opinia publică…

CAŢAVENCU

Nu voi să ştiu de ce zici d-ta.

BRÎNZOVENESCU

Fireşte că nu vrei să ştii… nu-ţi vine la socoteală…

CAŢAVENCU

(şi mai lătrător)

Să-şi vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei ? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre… D-ta eşti advocat, eşti confrate cu mine…

FARFURIDI

Da, sunt avocat, dar nu sunt confrate cu d-ta…

CAŢAVENCU

(urmîndu-şi jocul)

Ştii ca şi mine principiul de drept, fiecare cu al său, fiecare cu treburile sale… oneste bibere* …

FARFURIDI

Da’ de onest n-ai încotro !… (grupurile Caţavencu şi Farfuridi încep a se despărţi fiecare de o parte.)

CAŢAVENCU

(cu totul înţepător)

Stimabile, nu ştiu pentru ce d-ta mă prigoneşti de la o vreme… Ce ai cu mine ? Suntem în faţa alegătorilor, stimabile : or, nu încape pică ; să luptăm : d-ta o să-ţi pui candidatura, o ştim ; eu ţi-o declar că mi-o pui pe a mea… luptă electorală ! şi ştim că lupta electorală este viaţa popoarelor… De ce te revolţi contra adevărului ? în contra dreptului ?… Oneste bibere, onorabile !… (aprobări din partea grupului.)

FARFURIDI

(izbucnind)

Ia scuteşte-mă cu mofturile d-tale ! Onest d-ta ? Pe de o parte « Răcnetul Carpaţilor », pe de altă parte chiverniseala confraţilor ; pe de o parte opoziţie la toartă, pe de altă parte teşcherea la buzunar !… Urlă tîrgul, domnule…

BRÎNZOVENESCU

(trăgîndu-l de mînecă)

Tache ! Tache !

FARFURIDI

(smucindu-se)

Ia lasă-mă-n pace, să mă răfuiesc odată cu domnul… Ce adică, noi nu ştim, nu vedem, orbi suntem ? d-ta eşti candidatul prefectului…

CAŢAVENCU

(rîzînd)

Eu sunt candidatul grupului tînăr, inteligent şi independent… Onorabilul, venerabilul nostru prezident — (îl caută cu ochii) unde e venerabilul prezident ? nu-l văz… — va proclama, pe cît ştim, astă-seară pe candidatul comitetului dv. — comitetul dv. — … Or, dacă voi avea onoarea ca să mă agreeze şi comitetul dv…. căci e al dv….

FARFURIDI

(fierbînd mereu)

Nu mai este comitetul nostru, este al dumitale…

BRÎNZOVENESCU

Tache ! Tache, fii cuminte, (îl trage de mînecă, Farfuridi se smuceşte.)

CAŢAVENCU

(cu ton batjocoritor)

Adică, dă-mi voie, d-ta nu mai eşti al comitetului ! (grupurile se desinează distinct de două părţi şi se privesc cu încordare.)

FARFURIDI

Da, eu nu mai sunt, eu care am susţinut totdeauna partidul… şi d-ta, care l-ai înjurat totdeauna… eşti !

CAŢAVENCU

Dă-mi voie !…

FARFURIDI

(furios)

Ce voie ! ce voie !… Vii cu moftologii, cu iconomii, cu soţietăţi, cu scamatorii, ca să tragi lumea pe sfoară… cu dăscălimea d-tale, (mişcare în grupul Caţavencu) cu moftangiii d-tale…

POPESCU

(violent)

Domnule, retrage-ţi cuvîntul !

FARFURIDI

(continuînd)

Cu grupul (umflînd cuvintele) inteligent,… independent,… impertinent ! (porneşte spre fund cu Brînzovenescu şi cu grupul lor.)

TOŢI

(din grupul lui Caţavencu)

A! a ! (se reped spre ei, zgomot, învălmăşală şi ghiontuieli.)

FARFURIDI

(ieşind prin fund)

Vă-nvăţăm noi, papugiilor !

GRUPUL CAŢAVENCU

Afară ! afară ! (urmăreşte în fund pe cei din grupul Farfuridi.)

(Toată lumea s-a înghesuit în fund şi a ieşit afară cu zgomot. În tot timpul scenii următoare, sala întrunirii e goală. În fund, prin uşe, se văd mai mulţi alegători primblîndu-se în sus şi-n jos, vorbind încet şi fumînd.)


TRAHANACHE ieşind repede din fund, din cabinetul primarului în partea despărţită cu grilaj, după el FĂNICĂ şi ZOE urmărindu-l. (Scena aceasta se face misterios şi răpede.)

TRAHANACHE

Nu ! nu se poate…

ZOE

(urmărindu-l)

Nene…

TIPĂTESCU

(asemenea)

Neică Zahario.

ZOE

Dacă ai ţinut vreodată la mine…

TIPĂTESCU

Dacă mi-eşti prietin…

TRAHANACHE

Ei, aveţi puţintică răbdare ! (serios.) Cum putem noi să punem candidatura unui plastograf ?

TIPĂTESCU

Bine, frate, plastograf, aşa e ; dar pînă să bage lumea de seamă… să-l tragem în judecată…

ZOE

Să ne facem de rîs prin tribunale… nene, gîndeşte-te…

TRAHANACHE

(după un moment de ezitare)

Ei nu ! Dacă ar fi numai una… aia cu scrisoarea ta cătră Joiţica, înţeleg ; să zic : pentru politică — unde e în joc enteresul ţării, ca oricare român, a încercat omul, ca să te forţeze adică, pentru că te ştie că ţii la onoarea Joiţichii, ca prietin ce-mi eşti, — a făcut plastografie…

TIPĂTESCU

Se-nţelege !

ZOE

Fireşte ; în politică…

TRAHANACHE

Ei, aveţi puţintică răbdare… Dar astălaltă ? (se loveşte cu mîna pe buzunarul hainii.) Apoi, dacă umblă el cu machiavelicuri, să-i dau eu machiavelicuri — (schimbînd tonul.) Martoră mi-e Maica Precista ! Să n-am parte de Joiţica — că e de faţă — să spuie…

ZOE

(cu sentiment)

Nene !

TRAHANACHE

N-am umblat în viaţa mea cu diplomăţie ; dar dacă e vorba să facem pe iezuitul a la Metternich, apoi să-i dau eu, neică…

TIPĂTESCU

(impacientat)

Nu pricep, neică Zahario !

ZOE

(asemenea)

Nici eu.

TRAHANACHE

Ei, aveţi puţintică răbdare ! (scoate o hîrtie din buzunar şi o desface — o poliţă.) Asta tot pentru politică e ? Girurile astea două cu care onorabilul d. Caţavencu a ridicat cinci mii de lei de la Soţietate, sunt tot pentru enteresul ţării ?

TIPĂTESCU

(luînd degrabă poliţa şi examinînd-o cînd pe-o parte cînd pe alta)

Suntem scăpaţi !

ZOE

Scăpaţi ?

TRAHANACHE

Ei apoi ? cînd îţi spuneam eu să ai puţintică răbdare, că l-am prins cu alta mai boacănă…

TIPĂTESCU

(abia stăpînindu-şi bucuria)

Nene Zahario, candidatul nostru este d. Agamiţă Dandanache.

TRAHANACHE

Aşa da !

ZOE

Mi-e frică !…

TIPĂTESCU

Nu mai avem nici o grijă.

TRAHANACHE

… Dă-mi în scris pe Gagamiţă ăla, să nu-i uit numele… (vorbeşte încet cu Zoe.)

TIPĂTESCU

(scoate portofelul, rupe o filă şi scrie pe ea, apoi o dă lui Zaharia)

Iată…

TRAHANACHE

Mă duc să deschid şedinţa.

TIPĂTESCU

Anunţă îndată candidatura, ridică şedinţa şi vino să mergem la preferanţă, te aşteptăm…

TRAHANACHE

(vrînd să treacă prin portiţa grilajului în partea tribunii)

A! ţi-am dat poliţa lui Caţavencu… Să nu o pierzi. (trece.)

TIPĂTESCU

N-ai grijă, neică Zahario, eu nu pierz hîrtiile de preţ… (sărută repede pe Zoe.)

ZOE

Fănică !

TIPĂTESCU

A! acuma, să-l lucrez eu pe nenea Caţavencu ! (ies amîndoi iute pe uşa din stînga.)


TRAHANACHE, care s-a urcat la tribună, apoi CAŢAVENCU, POPESCU, IONESCU, ALEGĂTORI, PUBLICUL venind din fund şi ocupînd locurile lor din scena I-a. Intrare zgomotoasă, acompaniată de clopoţelul prezidentului.

TRAHANACHE

(în picioare)

Orele sunt înaintate ! poftiţi, poftiţi, stimabililor : avem cestiuni arzătoare la ordinea zilii… (şade.)

(Toată lumea s-a aşezat la locul său.)

CAŢAVENCU

(cu modestie)

D-le preşedinte, vă rog, cerusem şi eu cuvîntul…

TRAHANACHE

Da, (binevoitor) da, stimabile. Aveţi cuvîntul. Poftiţi la tribună !…

(Mişcare în grupul lui Caţavencu.)

CAŢAVENCU

(ia poză, trece cu importanţă pintre mulţime şi suie la tribună ; îşi pune pălăria la o parte, gustă din paharul cu apă, scoate un vraf de hîrtii şi gazete şi le aşază pe tribună, apoi îşi trage batista şi-şi şterge cu eleganţă avocăţească fruntea. Este emoţionat, tuşeşte şi luptă ostentativ cu emoţia care pare a-l birui. — Tăcere completă. Cu glasul tremurat)

Domnilor !… Onorabili concetăţeni !… Fraţilor !… (plînsul îl îneacă.) Iertaţi-mă, fraţilor, dacă sunt mişcat, dacă emoţiunea mă apucă aşa de tare… suindu-mă la această tribună… pentru a vă spune şi eu… (plînsul îl îneacă mai tare.)… Ca orice român, ca orice fiu al ţării sale… în aceste momente solemne… (de abia se mai stăpîneşte) mă gîndesc… la ţărişoara mea… (plînsul l-a biruit de tot) la România… (plînge. Aplauze în grup)… la fericirea ei !… (acelaşi joc de amîndouă părţile)… la progresul ei ! (asemenea crescendo)… la viitorul ei ! (plîns cu hohot. Aplauze zguduitoare.)

IONESCU, POPESCU, TOŢI

(foarte mişcaţi)

Bravo !

CAŢAVENCU

(ştergîndu-se repede la ochi şi remiţîndu-se d-odată ; cu tonul brusc, vioi şi lătrător)

Fraţilor, mi s-a făcut o imputare şi sunt mîndru de aceasta !… O primesc ! Mă onorez a zice că o merit !… (foarte volubil.) Mi s-a făcut imputarea că sunt foarte, că sunt prea, că sunt ultra-progresist… că sunt liberschimbist… că voi progresul cu orice preţ. (scurt şi foarte retezat.) Da, da, da, de trei ori da ! (aruncă roată priviri scînteietoare în adunare. Aplauze prelungite.)

CAŢAVENCU

Da ! (cu putere din ce în ce crescîndă.) Voi progresul şi nimic alt decît progresul : pe calea politică… (îngraşă vorbele.)

POPESCU

Bravo !

CAŢAVENCU

Socială…

IONESCU

Bravo !

CAŢAVENCU

Economică…

POPESCU

Bravo !

CAŢAVENCU

Administrativă…

IONESCU

Bravo !

CAŢAVENCU

Şi… şi…

IONESCU, POPESCU, GRUPUL

Bravo ! bravo !

TRAHANACHE

(clopoţind)

Rog, nu întrerupeţi pe orator, stimabile…

CAŢAVENCU

(cu tărie)

Nu mă tem de întreruperi, venerabile domnule preşedinte… (cătră adunare şi mai ales cătră grup, cu tonul sigur.) Puteţi, d-lor, să întrerupeţi, pentru că eu am tăria opiniunilor mele… (reintrînd în tonul discursului şi îngrăşînd mereu vorbele) şi… şi… finanţiară. (Aplauze prelungite.)… Da, suntem ultra-progresişti, da, suntem liber-schimbişti… Or… conduşi de aceste idei, am fundat aci în oraşul nostru « Aurora Economică Română », soţietate enciclopedică-cooperativă, independentă de cea din Bucureşti… pentru că noi suntem pentru descentralizare. Noi… eu… nu recunosc, nu voi să recunosc epitropia bucureştenilor, capitaliştilor, asupra noastră ; căci în districtul nostru putem face şi noi ce fac dînşii în al lor…

GRUPUL

(aplauze)

Bravo !

CAŢAVENCU

Soţietatea noastră are de scop să încurajeze industria română, pentru că, daţi-mi voie să vă spui, din punctul de vedere economic, stăm rău…

GRUPUL

(aplauze)

Bravo !

CAŢAVENCU

Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvîrşire. Soţietatea noastră dar, noi, ce aclamăm ? Noi aclamăm munca, travaliul, care nu se face de loc în ţara noastră !

GRUPUL

Bravo ! (aplauze entuziaste.)

TRAHANACHE

(clopoţind)

Stimabile… nu…

CAŢAVENCU

Lăsaţi, d-le preşedinte, să întrerupă… nu mă tem de întreruperi !… În Iaşi, de exemplu, — permiteţi-mi această digresiune, este tristă, dar adevărată ! — În Iaşi n-avem nici un negustor român, nici unul !…

GRUPUL

(mişcat)

A!

CAŢAVENCU

Şi cu toate aceste toţi faliţii sunt jidani ! Explicaţi-vă acest fenomen, acest mister, dacă mă pot exprima astfel !

GRUPUL

Bravo ! (aplauze.)

CAŢAVENCU

Ei bine ! Ce zice soţietatea noastră ? Ce zicem noi ?… Iată ce zicem : această stare de lucruri este intolerabilă ! (aprobări în grup. Cu tărie.) Pînă cînd să n-avem şi noi faliţii noştri ?… Anglia-şi are faliţii săi, Franţa-şi are faliţii săi, pînă şi chiar Austria-şi are faliţii săi, în fine oricare naţiune, oricare popor, oricare ţară îşi are faliţii săi (îngraşă vorbele.)… Numai noi să n-avem faliţii noştri !… Cum zic : această stare de lucruri este intolerabilă, ea nu mai poate dura !… (aplauze frenetice. Pauză. Oratorul soarbe din pahar şi aruncă iar priviri scînteietoare în adunare. În momentul acesta mai mulţi inşi se mişcă în fund, pe unde apare Cetăţeanul turmentat şi Ghiţă în ţivil.)


ACEIAŞI — GHIŢĂ PRISTANDA şi CETĂŢEANUL foarte şovăind. Zgomot la intrarea acestora.

TRAHANACHE

(clopoţind)

Faceţi puţintică tăcere…

CAŢAVENCU

(care, în timpul scurt al rumorii provocate de intrarea lui Pristanda şi a Cetăţeanului turmentat, şi a consultat hîrtiuţele, cu ton predomnitor)

Fraţilor, iată ce spun statutele soţietăţii noastre la art. I-iu : « Se formează în urbea noastră o soţietate enciclopedică-cooperativă cu numele de „Aurora Economică Română“. Scopul societăţii este ca România să fie bine şi tot românul să prospere ! »

CETĂŢEANUL

(care, de la intrare, a venit şovăind pînă în mijloc şi s-a turnat pe un scaun în faţa tribunii, se scoală şi ridică mîna)

Şi eu ! (sughite) şi eu sunt ! (şovăie şi iar se toarnă pe scaun. — Rîsete în fund, rumoare în faţă.)

CAŢAVENCU

(cătră Trahanache, întorcîndu-se spre masa prezidenţială)

Domnule preşedinte, rog să nu fiu întrerupt…

TRAHANACHE

Parcă ziceai, stimabile, că întreruperile…

CAŢAVENCU

Da (cu dignitate) dar…

TRAHANACHE

În sfîrşit… (clopoţind.) Nu întrerupeţi, mă rog…

CAŢAVENCU

(căutînd şirul)

Ziceam dar : « … ca România să fie bine şi tot românul să prospere »…

CETĂŢEANUL

(se scoală şovăind şi ridică mîna)

Şi eu sunt ! (sughite rău ; rîsete, rumoare.)

TRAHANACHE

A! (sculîndu-se peste masă.) Ce ? ce eşti d-ta, stimabile ?

CETĂŢEANUL

(sughiţînd)

Mă cunoaşte d. Nae… (arată pe Caţavencu.) Cioclopedică… (rîsete, rumoare.)

CAŢAVENCU

(nervos)

Ce ?

CETĂŢEANUL

Română !… (rîsete ; sughite.) Aurora !… (sughite ; rîsete, rumoare din ce în ce mai mare.)

TRAHANACHE

(nervos şi el, cătră adunare, clopoţind)

Faceţi tăcere, stimabile !… (cătră Cetăţeanul turmentat.) Cum ?

CETĂŢEANUL

(şovăind)

Cioclopedică ! (sughite.) Comportativă ! (sughite.) Iconomie ! (sughite.) Soţietate care va să zică… (rîsete şi rumoare mare.)

IONESCU

E turmentat !…

POPESCU

E tun ! (grupul se mişcă ; unii se scoală.)

CETĂŢEANUL

(sughiţînd şi strigînd)

Sunt nembru !

TRAHANACHE

(agitînd clopoţelul cu putere, cătră Ionescu şi Popescu)

Stimabile ! stimabile, (cu afabilitate) rog, daţi afară pe onorabilul !

IONESCU, POPESCU şi GRUPUL

Afară ! E turmentat ! Afară ! (Ionescu şi Popescu îl îmbrîncesc spre uşă. Caţavencu s-a dat jos de la tribună şi vorbeşte cu cîţiva din grup.)

CETĂŢEANUL

(îmbrîncit de dascăli şi opunîndu-se)

Nu mă-mbrînciţi… că ameţesc !

IONESCU, POPESCU şi GRUPUL

Afară !

CETĂŢEANUL

Nembru !

(Toată scena aceasta a fost însoţită de rîsete şi rumoare. Dascălii au dat afară pe Cetăţeanul turmentat. În adunare, mişcare. Pristanda se apropie la tribună, în vreme ce dascălii şi grupul lor, în mijloc cu Caţavencu, se agită şi-şi reiau locurile.)

PRISTANDA

(misterios lui Trahanache)

Coane Zahario, dă-i zor ! Trebuie să-l lucrăm pe onorabilul, pe d. Nae Caţavencu, ordinul lui conul Fănică… Sunt la uşă, cînd oi tuşi de trei ori, d-ta proclamă catindatul şi ieşi pe portiţă… şi pe urmă-i treaba mea…

TRAHANACHE

(încet)

Bine.

PRISTANDA

(încet)

Cînd oi tuşi de trei ori : nu mi-a sosit încă oamenii !… (trece lîngă uşa din fund, pe unde intră cu zgomot Farfuridi, Brînzovenescu şi alţi cîţiva. Pristanda vorbeşte încet cu dînşii. Toţi se aranjează în fund, astupînd uşa de ieşire.)

ACEIAŞI — FARFURIDI, BRÎNZOVENESCU şi alţi alegători şi CETĂŢEANUL TURMENTAT, apoi ZOE şi TIPĂTESCU ascunşi după grilaj şi ascultînd ce se petrece în adunare

TRAHANACHE

(clopoţind, cătră Caţavencu, care vorbeşte încet cu grupul lui)

Poftiţi la tribună, stimabile !… (Caţavencu porneşte spre tribună.)

ZOE

Nu mai auz nimic…

TIPĂTESCU

Pesemne n-a sosit încă Ghiţă.

CAŢAVENCU

(de la tribună)

Fraţilor !

FARFURIDI

(aducînd din fund pe Cetăţeanul turmentat)

Te-a dat afară ? Cum se poate, fraţilor, să lăsăm să gonească din adunare pe un cetăţean onorabil, pe un alegător ?

BRÎNZOVENESCU

Pentru că d. Caţavencu…

CAŢAVENCU

(răcnind)

Stimabile ! (lui Trahanache.) Domnule prezident ! (Rumoare surdă în fund.)

TRAHANACHE

Stimabile (clopoţind) aveţi puţintică răbdare (Ghiţă tuşeşte cu putere de trei ori.) Fiindcă orele sunt înaintate…

CAŢAVENCU

Daţi-mi voie…

TRAHANACHE

(ridicîndu-se)

Fiindcă unii dintre domnii alegători au început să plece, ar fi bine, cred, mîine fiind alegerea, ca chiar acuma să rugăm pe onorabilul orator să-şi întrerupă discursul un moment, să aibă puţintică răbdare, pentru ca să proclamăm numele candidatului propus de comitetul nostru.

CAŢAVENCU

(cu aer foarte degajat)

Primesc cu mulţumire, d-le preşedinte, (coboară de la tribună, cătră grupul său.) Numele candidatului.

TOŢI

(din grup şi din sală)

Da ! numele candidatului !

ZOE

(tremurînd, încet)

Fănică !

TIPĂTESCU

(încet)

Taci ! n-ai grijă !

TRAHANACHE

(citind foaia între lumînări)

Stimabile ! candidatul pe care-l susţine comitetul nostru, este domnul…

IONESCU

Nae Caţ…

TRAHANACHE

(întrerupîndu-l)

Ai puţintică răbdare… (citind) domnul…

CAŢAVENCU

Domnul… (Toată lumea ascultă cu mare nerăbdare şi în deplină tăcere ; Zoe se strînge după grilaj lîngă Tipătescu.)

TRAHANACHE

Domnul… Agamiţă Dandanache !

(Mişcare de satisfacţie în fund. În grupul din faţă turburare. Zoe şi Tipătescu ascultă mişcaţi.)

CAŢAVENCU

(sărind în loc şi răcnind)

Trădare ! (gesticulează viu în mijlocul grupului său. În fund aplauze.)

TRAHANACHE

(în picioare)

Daţi-mi voie ! (clopoţind, după un moment de tăcere.) Cine a pronunţat cuvîntul trădare ? (Toată lumea e în picioare şi în fierbere.)

CAŢAVENCU

(din mijlocul grupului, cu putere)

Eu !

GHIŢĂ, BRÎNZOVENESCU şi CETĂŢEANUL TURMENTAT şi CEI DIN FUND

Afară ! afară moftologul !

TRAHANACHE

(trăgînd clopoţelul foarte violent, cătră grupul din fund)

Aveţi puţintică răbdare ! (cătră Caţavencu.) Şi cine este trădător, stimabile ?

CAŢAVENCU

(foarte aprins)

Acela care falsifică numele candidatului odată hotărît, acela care uită, care trădează interesele şi onoarea familiei sale… (cu un gest colosal.) D-ta !

TRAHANACHE

(trîntind clopoţelul pe masă în culmea indignării)

Apoi, ai puţintică răbdare, stimabile ! Mă scoţi din ţîţîni… Eu falsificator ?… Pe mine, cetăţean onorabil, pe mine, om venerabil, să vie într-o adunare publică, să mă facă falsificator… cine ? (rumoare mare. Tipătescu şi Zoe ascultă palpitînd) cine ? (cu energie.) Un plastograf patentat !

CAŢAVENCU

(sărind din loc)

Plastograf !

TOŢI DIN FUND

(strigînd ameninţător)

Afară plastograful !

TOŢI DIN FAŢĂ

(asemenea)

Afară falsificatorul ! trădătorul ! (fierbere mare.)

CAŢAVENCU

(spumînd, se repede din mijlocul grupului său la tribună cu pumnii încleştaţi şi zbierînd febril. Un moment tăcere)

Fraţilor ! domnilor ! un moment, onorabili concetăţeni ! Am voit să acoper o ruşine care se petrece de atîta vreme în sînul oraşului nostru… (Zoe şi Tipătescu mişcare) am voit să cruţ opinia publică de o lovitură scandaloasă ;… astăzi însă am fost lovit aşa de crud în dignitatea mea, încît nu mai pot tăcea. (Zoe şi Tipătescu mişcare.) Acest onorabil cetăţean, (arată pe Trahanache) acest om venerabil, d. Zaharia Trahanache…

TRAHANACHE

(cu pofidă)

Ei ? Eu…

CAŢAVENCU

Este atît de naiv, încît crede că e plastografie un document olograf…

(Zoe şi Tipătescu mişcare de groază.)

ZOE

Fănică !… (şovăie.)

TIPĂTESCU

(susţinînd-o şi răcnind cu o supremă putere)

Ghiţă ! (se repede la portiţa grilajului… Zoe se agaţă de el şi-l opreşte. Rumoare mare.)

PRISTANDA

(punînd mîinile amîndouă lîngă gură ca o port-voce şi strigînd asemenea spre partea de unde i-a venit chemarea)

Prezent ! (cătră cei din fund.) Pe el, copii ! (Grupul din fund cu Pristanda, Farfuridi, Brînzovenescu, Cetăţeanul turmentat se reped la tribună şi pun mîna pe Caţavencu.)

CAŢAVENCU

(continuînd a zbiera în mijlocul zgomotului)

O scrisoare a prefectului cătră…

GRUPUL LUI CAŢAVENCU

Pe ei, fraţilor. (Grupul din faţă dă năvală spre fund.)

TOATĂ LUMEA

Afară ! ho ! huideo !

(Zgomot la culme, strigăte, huiduieli, fluierături. Zaharia Trahanache a ieşit repede pe portiţa grilajului, a dat dincolo de Zoe şi de Tipătescu, şi toţi trei ascultă ce se petrece în adunare. Pristanda, Farfuridi, Brînzovenescu au apucat de gît pe Caţavencu şi-l tîrăsc afară. Grupul Ionescu şi Popescu sunt grămadă peste cei din fund. Toate cuvintele şi mişcările acestea din urmă se fac deodată şi într-o clipă. — Cortina se lasă asupra primei mişcări a scandalului.)