By >>actul 1
(Acelaşi salon)
TRAHANACHE, FARFURIDI şi BRÎNZOVENESCU (stau împrejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale ; fiecare are cîte un creion colorat în mînă)
BRÎNZOVENESCU
Şaizeci şi nouă cu roşu, buni,… unsprece cu albastru… ai lor…
FARFURIDI
Doisprezece…
TRAHANACHE
Ai puţintică răbdare… unu, doi, cinci… şapte… zece… unsprezece.
FARFURIDI
Doisprezece….
TRAHANACHE
Cu Ienache Siripeanu.
BRÎNZOVENESCU
Nici nu mai are drept de vot, de cînd şi-a măritat fata… Nu i-a dat casele de zestre ? Ei ? Dacă votează, merge la puşcărie onorabilul.
TRAHANACHE
Ai puţintică răbdare… Da’ dacă-l putem aduce să voteze cu noi ?
FARFURIDI
Altă vorbă… Să voteze cu noi, e uşor ; are procesul cu epitropia bisericii, săptămîna viitoare… dar să voteze cu noi ? Adică cum să voteze cu noi ?…
BRÎNZOVENESCU
Adică cum să voteze cu noi ?
TRAHANACHE
Să voteze cu noi.
BRÎNZOVENESCU
Nu pricepi, neică Zahario, vorba noastră ? Adică « noi », partidul nostru, pentru cine votăm noi, pentru cine lucrăm noi ? Noi încă nu ştim…
TRAHANACHE
Mă rog, aveţi puţintică…
FARFURIDI
Nu ştim…
TRAHANACHE
Mă rog, aveţi…
FARFURIDI
Ba eu merg şi mai departe şi zic, cum ziceam lui amicul meu Brînzovenescu : mă tem de trădare…
TRAHANACHE
Cum de trădare ?
BRÎNZOVENESCU
De-aia noi astăzi cînd am mirosit ceva cumva…
FARFURIDI
Ceva cumva…
TRAHANACHE
Ceva cumva ?
BRÎNZOVENESCU
Dacă e ceva la mijloc…
FARFURIDI
Ceva la mijloc…
TRAHANACHE
Ceva la mijloc ?
FARFURIDI
Da, aşa, dacă e trădare, adică dacă o cer interesele partidului, fie !
BRÎNZOVENESCU
Dar cel puţin s-o ştim şi noi ! (Trahanache vrea să-i întrerupă, fără să izbutească.)
FARFURIDI
Pentru că eu am zis-o cu străbunii noştri, cu Mircea cel Bătrîn şi cu Vlad Ţepeş, neică Zahario : îmi place trădarea, dar…
TRAHANACHE
Mă rog, ai puţintică…
BRÎNZOVENESCU
Ce răbdare, neică Zahario ! Nu mai e vreme de aşa lucru… Astă-seară e întrunire ?
FARFURIDI
Mîine începe alegerea ?
TRAHANACHE
Da…
FARFURIDI
Ei ! pentru cine votăm ?
BRÎNZOVENESCU
Pentru cine votăm ?
TRAHANACHE
Aveţi puţintică răbdare ! Pentru cine aţi mai votat şi pînă acuma !
BRÎNZOVENESCU
Nu înţeleg.
FARFURIDI
Nici eu.
TRAHANACHE
Mă rog, ia să ne tălmăcim noi puţintel…
FARFURIDI
Să ne tălmăcim, da, să ne tălmăcim, asta o cerem şi noi.
TRAHANACHE
Ce sunteţi d-voastră, mă rog ? Vagabonţi de pe uliţă ? nu… Zavragii ? nu… Căuzaşi ? nu… D-voastră, adică noi, suntem cetăţeni, domnule, suntem onorabili… Mai ales noi trei suntem stîlpii puterii : proprietari, membrii Comitetului permanent, ai Comitetului electoral, ai Comitetului şcolar, ai Comitetului pentru statua lui Traian, ai Comiţiului agricol şi eţetera. Noi votăm pentru candidatul pe care-l pune pe tapet partidul întreg… pentru că de la partidul întreg atîrnă binele ţării şi de la binele ţării atîrnă binele nostru…
BRÎNZOVENESCU
Aşa e…
FARFURIDI
Aşa e, dar…
TRAHANACHE
Dar ce ? Numele candidatului poate să fie al meu, al d-tale, ori al d-sale, după cum cer enteresurile partidului. Din moment în moment aşteptăm să-l ştim… Prefectul trebuie să vie ; nu-l aşteptăm să vie de la telegraf ? Ei ? Nu bate telegraful ?… Bate ; ce treabă alta are ? Poate că acuma cînd noi vorbim, poate să fi şi sosit numele… pe sîrmă, stimabile… Da, pe sîrmă, ce crezi d-ta ?
FARFURIDI
Toate bune şi frumoase cum le tălmăceşti d-ta, neică Zahario, dar nouă… nouă ni e frică de trădare…
BRÎNZOVENESCU
Nu din partea d-tale…
FARFURIDI
Nu din a d-tale…
TRAHANACHE
Da’ din a cui ?
FARFURIDI
Din a cui, din a cui ? ştii d-ta din a cui…
TRAHANACHE
Să n-am parte de Joiţica, dacă ştiu.
BRÎNZOVENESCU
Ei, stimabile, prea te faci chinez, dă-mi voie…
FARFURIDI
Ştii ce, venerabile neică Zahario, ia să dăm noi mai bine cărţile pe faţă.
TRAHANACHE
Dă-le, neică, să vedem.
FARFURIDI
Ti-am spus că mi-e frică de trădare… Ei ?
BRÎNZOVENESCU
Ei ?
TRAHANACHE
Ei ?
FARFURIDI
Ei ? ni-e frică din partea amicului.
TRAHANACHE
Care amic ?
BRÎNZOVENESCU
Care amic, care amic ? Ştii d-ta…
TRAHANACHE
Să n-am parte de Joiţica, dacă ştiu.
FARFURIDI
Iar te faci chinez…
TRAHANACHE
Zău nu…
FARFURIDI
Din partea amicului… Fănică…
TRAHANACHE
(surprins)
Ce ?
BRÎNZOVENESCU
Din partea prefectului.
TRAHANACHE
(încruntat)
Cum ?
FARFURIDI
(scurt)
Nouă ni-e frică… de ! că-şi dă coatele cu Caţavencu…
TRAHANACHE
(urmează jocul crescendo)
Cu Caţavencu ?
FARFURIDI
Cu moftologul…
BRÎNZOVENESCU
Cu nifilistul…
TRAHANACHE
(de abia stăpînindu-şi indignarea)
Cu Caţavencu ? trădare ? Fănică trădător ! Ei bravos ! Ei ! asta mi-a plăcut ! Ei ! nu m-aşteptam ! Ei ! ne-am procopsit !
FARFURIDI
De ! noi…
BRÎNZOVENESCU
Ce ne-am zis…?
TRAHANACHE
(biruit din ce în ce mai mult de indignare)
Ai puţintică răbdare, stimabile. Nu dau voie nimănui să-şi permită, mă-nţelegi, să bănuiască măcar cîtuşi de puţin pe Fănică. Pentru mine, stimabile ; mă-nţelegi, să vie cineva să-mi bănuiască nevasta, pe Joiţica…
BRÎNZOVENESCU
Pe coana Joiţica, onorabile…
FARFURIDI
Îmi pare rău, neică Zahario, noi nu…
TRAHANACHE
(şi mai indignat)
Ai puţintică răbdare… zic : pentru mine să vie cineva să bănuiască pe Joiţica, ori pe amicul Fănică, totuna e… E un om cu care nu trăiesc de ieri de alaltăieri, trăiesc de opt ani, o jumătate de an după ce m-am însurat a doua oară. De opt ani trăim împreună ca fraţii, şi nici un minut n-am găsit la omul ăsta măcar atitica rău… Credeţi d-voastră că ar fi rămas el prefect aici şi nu s-ar fi dus direct la Bucureşti, dacă nu stăruiam eu şi cu Joiţica… şi la dreptul vorbind, Joiţica a stăruit mai mult…
FARFURIDI
Ei ! se-nţelege, damele sunt mai ambiţioase…
TRAHANACHE
(şi mai indignat)
Ai puţintică răbdare… Nu de ambiţ că ni era prieten, — pentru enteresul partidului. Cine altul ar fi putut fi prefect al nostru ?
FARFURIDI
S-ar mai fi găsit, poate.
TRAHANACHE
Să-mi dai voie să nu te crez. Un om endepandent, care a făcut servicii partidului, judeţului, ţării… şi mie, ca amic, mi-a făcut şi-mi face servicii, da !… şi să veniţi d-voastră, tot din partid (cu ton de mustrare aspră) şi să bănuiţi că… să vă pronunţaţi cu astfel de cuvinte neparlemantare… Îmi pare rău…
BRÎNZOVENESCU
În sfîrşit, noi…
TRAHANACHE
Ai puţintică răbdare… Îmi pare rău… (indignat rău de tot.) Care va să zică unde nu înţelegeţi d-voastră politica, hop ! numaidecît trădare ! Ne-am procopsit ! Ce soţietate ! Adevărat, bine zice fiu-meu de la facultate : unde nu e moral, acolo e corupţie şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are. (în culmea indignării.) Trădare ! Bravos ! Fănică trădător ! Frumos ! (pleacă.) Salutare ! salutare, stimabile ! (iese foarte turburat prin fund.)
FARFURIDI, BRÎNZOVENESCU (stau un minut privind unul la altul)
FARFURIDI
Ei !… ţi-a plăcut venerabilul ?
BRÎNZOVENESCU
E tare… tare de tot… Solid bărbat ! Nu-i dăm de rostul secretului. Trebuie să mai aşteptăm.
FARFURIDI
Să mai aşteptăm ? Pînă cînd să mai aşteptăm ?… Deseară, la sfîrşitul întrunirii, parcă-l văz pe venerabilul că se scoală şi trage clopoţelul :
« Stimabililor, aveţi puţintică răbdare : Candidatul Comitetului nostru este onor. d. Nae Caţavencu… »
BRÎNZOVENESCU
Moftologul !
FARFURIDI
Nifilistul ! — Şi bravo-n sus, şi bravo-n jos, şi mîine şi poimîine, nenea Ghiţă poliţaiul aleargă pînă-i iese limba de un cot şi ţi-l toarnă pe d. Caţavencu, care ne-a înjurat şi ne-a batjocorit de atîta vreme pe toate tonurile, deputat la colegiul II… Şi noi… să stăm cu mîinile în sîn ?… peste poate !…
BRÎNZOVENESCU
Ce-o să faci ? Te joci cu puterea ?
FARFURIDI
Ce să fac ?… Batem o depeşă la Bucureşti, la Comitetul central, la minister, la gazete, scurt şi cuprinzător : (bătînd cu pumnul drept în palma stîngă, ca un telegrafist pe aparatul lui, sacadat, tot textul-proiect al depeşii)« Trădare ! Prefectul şi oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Caţavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul II… trădare ! trădare ! de trei ori trădare ! »
BRÎNZOVENESCU
(scurt)
E tare ! prea tare ! n-o iscălesc.
FARFURIDI
(cu tărie, impunător)
Trebuie să ai curaj ca mine ! trebuie s-o iscăleşti : o dăm anonimă !
BRÎNZOVENESCU
Aşa da, o iscălesc !
FARFURIDI
O iscălim : «Mai mulţi membri ai partidului»…
BRÎNZOVENESCU
Da’ dacă ne cunoaşte slova la telegraf ?
FARFURIDI
Punem pe altcineva s-o scrie.
BRÎNZOVENESCU
Pe cine ?
FARFURIDI
Trebuie să găsim pe cineva să ni-o dea la telegraf ! ‘Aide, Brînzovenescule.
BRÎNZOVENESCU
Numai să nu păţim ceva.
FARFURIDI
(impunător)
Trebuie să ai curaj : anonimă. Cîte ceasuri sunt ?
BRÎNZOVENESCU
Cinci.
FARFURIDI
‘Aide degrab’, între cinci şi şase fix se-nchide telegraful… (ies cu grabă.)
GHIŢĂ PRISTANDA (singur, intră prin dreapta, e puţin mişcat)
O făcurăm şi p-asta… şi tot degeaba. Am pus mîna pe d. Caţavencu… Cînd am asmuţit băieţii de l-a umflat, striga cît putea : « Protestez în numele Constituţiei ! Asta e violare de domiciliu ! » — Zic : « Curat violare de domiciliu ! da’ umflaţi-l ! » Şi l-au umflat. L-am turnat la hîrdăul lui Petrache. M-am întors cu birja acasă la el, am căutat prin toate colţişoarele, am ridicat duşamelele, am destupat urloaiele sobii, am scobit crăpăturile zidului : peste putinţă să dau de scrisoare. M-am întors la poliţie, l-am scotocit prin buzunare, peste tot : nu e şi nu e. L-am ameninţat că am poruncă de la conul Fănică să-l chinuiesc ca pe hoţii de cai,… degeaba : nu spune decît numai şi numai coanii Joiţichii. O caut şi nu o găsesc ; acasă nu-i, aici nu e… A! iacăt-o… Coană Joiţico !
PRISTANDA şi ZOE
ZOE
(venind repede din fund)
Ghiţă, bine că te găsesc.
PRISTANDA
Şi eu vă căutam, coană Joiţico…
ZOE
Ghiţă, Ghiţă, ce-am aflat ? ce aţi făcut ? Aţi înnebunit ? Adineaori, cînd ieşeam de-acasă, am aflat de la doctorul că te-ai dus cu jandarmii, ai călcat casa lui Caţavencu, l-ai luat pe sus şi l-ai dus la poliţie, la arest ! Cum ai făcut asta ?
PRISTANDA
Ordin verbal de la conul Fănică.
ZOE
Unde e Fănică ?
PRISTANDA
Nu ştiu, îl caut şi eu.
ZOE
Şi pentru ce l-aţi arestat pe Caţavencu ?
PRISTANDA
Pentru ca să-i apucăm scrisoarea.
ZOE
Şi ai apucat-o ?
PRISTANDA
Nu, coană Joiţico, după cît am căutat şi pe dînsul şi la el acasă, scrisoarea este ascunsă altundeva.
ZOE
Ghiţă, m-aţi nenorocit ! Scrisoarea o să fie publicată mîine şi aţi făcut şi scandal degeaba. Dăscălimea o să urmeze înainte cu gazeta şi în lipsa lui… Ce-o să zică la Bucureşti guvernul, cînd o afla că aţi violat domiciliul lui Caţavencu şi l-aţi arestat în ajunul alegerilor, după ce guvernul era asigurat că toate au să se petreacă cu bine şi cu linişte ?… Cum o să mai poată rămîne Fănică prefect ?
PRISTANDA
Coană Joiţico, am uitat să vă spui : după cîte făgăduieli şi ameninţări i-am făcut lui Caţavencu, mi-a răspuns că în zadar mai stăruiesc şi că la urma urmelor nici nu mai vrea să stea de vorbă cu nimini, dar cu nimini, decît numai cu d-voastră.
ZOE
Cu mine ?… Du-te, Ghiţă, du-te degrabă, dă-i drumul şi roagă-l din partea mea să poftească aici… Îl aştept…
PRISTANDA
Numai dacă conul Fănică…
ZOE
Dacă ţii la tine, dacă ţii la familia ta, Ghiţă…
PRISTANDA
Cum să nu ţiu, coană Joiţică ? unsprece sunete !
ZOE
Du-te degrabă, într-un suflet, şi să nu vii fără Caţavencu. Poartă-te bine cu el. Ia o birjă şi vino-ntr-o clipă.
PRISTANDA
Ascult !
ZOE
Ai venit ?
PRISTANDA
M-am dus !…
ZOE (singură)
(agitată, scoate gazeta şi citeşte) « În numărul de mîine al foii noastre vom reproduce o interesantă scrisoare sentimentală a unui înalt personaj din localitate cătră o damă de mare influenţă. Originalul va sta de mîine la dispoziţia curioşilor, în biuroul nostru de redacţie. Atît pentru astăzi. A bon entendeur salut ! * … » Ce mai e de făcut ?… (se primblă agitată, apoi se opreşte ca în faţa unei inspiraţii.) Trebuie să alegem pe Caţavencu. Nu mai încape vorbă, nu mai e vreme de stat la gînduri. Cu un mişel ca el, cînd ne ţine la mînă aşa de bine, lupta ar fi o copilărie, o nebunie… Fănică… trebuie să se învoiască… trebuie… Ei ! ş-apoi ! mai la urmă Caţavencu poate fi tot aşa de bun deputat ca oricare altul… Dar unde e Fănică ? unde poate să fie ?…
ZOE şi TIPĂTESCU (venind din fund)
TIPĂTESCU
Zoe ! aici eşti ?
ZOE
Fănică !… te aşteptam… Ce ai făcut ? Ai arestat pe Caţavencu. Te-ai gîndit bine la ce ai făcut ? Cum ţi-a venit să faci una ca asta ? Pentru ce ai făcut-o ?
TIPĂTESCU
(nervos)
Pentru ce ? pentru ce ? Tu mă întrebi pentru ce ? Pentru nerozia care ai făcut-o tu, pentru ca să evit nenorocirea pe care ai cauzat-o tu din neglijenţă. Se poate atîta distracţie ! atîta nebăgare de seamă ! o scrisoare de amor s-o arunci în neştire într-un buzunar cu batista, şi s-o pierzi ca şi cum ai pierde o hîrtie indiferentă, ca un afiş, după ce ai ieşit de la reprezentaţie… La atîta lipsă de judecată, să-ţi spui drept, nu m-aşteptam ! Ce Dumnezeu ! eşti femeie în toată firea, nu mai eşti copil. Atîta neglijenţă nu se pomeneşte nici în romane, nici într-o piesă de teatru.
ZOE
Judecă-mă, Fănică, judecă-mă… (plînge). Da, aşa e… am fost o copilă… am făcut o nerozie fără seamăn ; dar acuma trebuie îndreptată. Fănică, dacă mă iubeşti, dacă ai ţinut tu la mine măcar un moment în viaţa ta, scapă-mă… scapă-mă de ruşine ! Tu eşti bărbat, nu-ţi pasă ! Pentru tine, afişarea intrigii noastre n-ar fi o nenorocire… dar pentru mine… Fănică, gîndeşte-te… gîndeşte-te. (plînge.)
TIPĂTESCU
Tocmai de-aia m-am asigurat de persoana lui Caţavencu…
ZOE
În zadar, Fănică ; Caţavencu poate muri astăzi, mîine gazeta lui tot o să publice scrisoarea noastră. Dumnezeule ! Cum or să-şi smulgă toţi gazeta, cum or să mă sfîşie, cum or să rîză !… O săptămînă, o lună, un an de zile n-o să se mai vorbescă decît de aventura asta… În orăşelul ăsta, unde bărbaţii şi femeile şi copiii nu au altă petrecere decît bîrfirea, fie chiar fără motiv… dar încă avînd motiv… şi ce motiv, Fănică !… Ce vuiet ! ce scandal ! ce cronică infernală !… Şi eu, Fănică, în timpul ăsta, ce să fac ? Să mor ? să mor dacă voieşti… pentru că după asta nu o să mai pot trăi.
TIPĂTESCU
Atunci, dacă nu e altă scăpare… Zoc ! Zoe ! mă iubeşti ?…
ZOE
Te iubesc, dar scapă-mă.
TIPĂTESCU
Să fugim împreună…
ZOE
(retrăgîndu-se)
Eşti nebun ? dar Zaharia ? dar poziţia ta ? dar scandalul şi mai mare care s-ar aprinde pe urmele noastre ?…
TIPĂTESCU
(descurajat)
Atunci nu ne mai rămîne nimica de făcut ?
ZOE
Ba da !
TIPĂTESCU
Ce ?
ZOE
Să sprijinim candidatura lui Caţavencu !
TIPĂTESCU
(sărind)
Peste putinţă !
ZOE
Să-l alegem !
TIPĂTESCU
Niciodată.
ZOE
Trebuie.
TIPĂTESCU
O dată cu capul ! Te gîndeşti la ce spui ? Iată pe ce depeşe am pus mîna adineaori, a adus-o la telegraf canalia care a găsit scrisoarea ta, beţivul de ieri. E o depeşe anonimă. Am oprit-o şi am dat ordin la telegraf să nu mai expedieze nimic fără ştirea mea ; dar ştiu eu ce poate conţine o depeşe cu cheie ?… Iată : « Trădare ! Prefectul şi oamenii lui trădează partidul pentru nifilistul Caţavencu, pe care vor să-l aleagă la colegiul II. Trădare, trădare, de trei ori trădare… Mai mulţi membri ai partidului… » …Orice s-ar întîmpla, nu se poate să sprijinim pe mizerabilul, nu nu, nu !… Spune-mi, să căutăm, să găsim alt mijloc ?
ZOE
(zdrobită)
Alt mijloc nu văz,… alt mijloc nu este.
TIPĂTESCU
Atunci…
ZOE
Atunci… (înecată) lasă-mă, lasă-mă în nenorocire… lasă-mă să mor de ruşine… Omoară-mă pe mine care te-am iubit, care am jertfit tot pentru tine… Iată unde m-ai adus ! iată cît plăteau jurămintele tale ! M-ai adus la moarte — pentru că (hotărîtă) mă omor înainte de izbucnirea scandalului, astăzi, acuma, aici ! — m-ai adus la moarte, şi mă poţi scăpa, şi mă laşi să mor… (plînge)
TIPĂTESCU
Zoe ! Zoe !
ZOE
Lasă-mă… Dacă ambiţia ta, dacă nimicurile tale politice le pui mai presus de ruşinea mea, de viaţa mea, lasă-mă ! Să mor… (plîngînd.) Să mor cu siguranţa că opt ani de zile m-ai amăgit în fiecare minută, că nu m-ai iubit niciodată… niciodată… niciodată…
TIPĂTESCU
Zoe ! să vedem, să ne mai gîndim !
ZOE
Nu mai e vreme de gîndit, Fănică ! Fiecare minută care trece mă apropie de pieire… Trebuie să te hotărăşti !
TIPĂTESCU
(în luptă cu el însuşi)
Să mă hotărăsc ! să mă hotărăsc…
ZOE
(înecată)
Adineaori, în Lipscani, am aflat de arestarea lui Caţavencu. Am alergat ca o nebună la redacţie. Iată ce foie au scos comitetul lor (îi dă foaia, Tipătescu o citeşte încet.) Înţelegi la ce trebuie să ne aşteptăm după arestarea lui.
TIPĂTESCU
Omul ăsta îşi joacă viaţa !
ZOE
Nu şi-o joacă pe a lui. Fănică, o joacă pe a mea ; pentru că încă o dată îţi spui… din două una : ori tu mă iubeşti şi eu trăiesc, şi atunci lupta e peste putinţă cu Caţavencu — trebuie să-mi cedezi ; ori nu, şi atuncea mor, şi dacă mă laşi să mor, după ce-oi muri poate să se-ntîmple orice… (zdrobită.) Sunt hotărîtă… (revenindu-i deodată toată energia.) Da, sunt hotărîtă, dar nu voi să mor pînă nu voi fi luptat cu toate împrejurările (cu energie crescîndă) şi am să lupt ! şi cu tine am să lupt din toate puterile, cu tine, om ingrat şi fără inimă ! cu tine trebuie să lupt, pentru că acuma tu eşti piedica a mai grea, care mă opreşte să-mi capăt iar liniştea !… Da, sunt hotărîtă, şi trebuie să biruiesc tot, şi pe tine… aşa de hotărîtă sunt, încît adineaori am poruncit lui Ghiţă să meargă să dea drumul lui Caţavencu şi să-l poftească aici din partea mea…
TIPĂTESCU
Femeie nebună ! Ce ai făcut ?
ZOE
Am făcut ce am crezut că trebuie să fac. Dacă tu nu vrei să sprijini pe Caţavencu, dacă tu nu vrei să-l alegi, ca să mă scapi — atunci eu, care voi să scap, îl sprijin eu, îl aleg eu…
TIPĂTESCU
Cum ?
ZOE
Da, îl aleg eu. Eu sunt pentru Caţavencu, bărbatul meu cu toate voturile lui trebuie să fie pentru Caţavencu. În sfîrşit, cine luptă cu Caţavencu luptă cu mine… Aide, Fănică, luptă, zdrobeşte-mă, tu care ziceai că mă iubeşti ! Să vedem ! (pleacă spre dreapta.)
TIPĂTESCU
Zoe !
ZOE
Lasă-mă ! (iese.)
TIPĂTESCU
(urmărind-o)
Zoe ! Zoe ! (iese după ea. O clipă scena goală.)
GHIŢĂ PRISTANDA şi CAŢAVENCU
PRISTANDA
(apărînd din fund şi făcînd loc cu respect lui Caţavencu sa treacă)
Poftiţi, cocoane Nicule, poftiţi… (umilit) şi zău, să pardonaţi, în consideraţia misiei mele, care ordonă (serios) să fim scrofuloşi la datorie. D-voastră ştiţi mai bine ca mine… aşa e poliţaiul : tată să-ţi fie — trebuie să-l ridici ? îl ridici ! n-ai ce-i face : e misie. De aia (foarte rugător) mă rog să pardonaţi…
CAŢAVENCU
Îmi pare rău, Ghiţă, că mai stăruieşti cu scuzele tale… Adică noi nu ştim cum merge poliţia ? (sentenţios.) Într-un stat constituţional un poliţai nu e nici mai mult nici mai puţin decît un instrument !
PRISTANDA
Curat instrument !
CAŢAVENCU
Nu braţul care loveşte, voinţa care ordonă e de vină… Eu chiar am scris un articol în privinţa asta. Nu ştiu dacă l-aţi citit ?
PRISTANDA
Trebuie să-l fi citit, coane Nicule ; eu gazeta d-voastră o citesc ca Evanghelia totdauna ; că să nu vă uitaţi la mine… adică pentru misie… (misterios) altele am eu în sufletul meu, dar de ! n-ai ce-i face : famelie mare, renumeraţie după buget mică…
CAŢAVENCU
Şi în sfîrşit, cum ar fi posibil martiriul, dacă n-ar exista călăul ?
PRISTANDA
Curat, coane Nicule !
CAŢAVENCU
(schimbînd tonul)
Cetăţene, nu uita condiţia cu care am venit aici ! Am venit în casa prefectului, nu voi însă să dau ochii cu el, nu mă pot aşa de ieftin compromite. Am venit chemat de doamna Trahanache, pe dînsa voi să văz.
PRISTANDA
Mai e vorbă, coane Nicule, pe coana Joiţica, pe dumneei… conul Fănică nici nu e aicea… Poftiţi, poftiţi, şedeţi, coane Nicule, mă duc să spui coanii Joiţichii că aţi venit… (vrea să plece.)
CAŢAVENCU
Poţi să-i adăogi chiar că mă grăbesc să mă întorc în temniţa unde m-a aruncat dizgraţia dumneei.
PRISTANDA
Ascult. (aparte.) Mare pişicher ! Strajnic prefect ar fi ăsta ! (iese aruncînd priviri furişe de admiraţie cătră Caţavencu.)
CAŢAVENCU
(singur)
În sfîrşit, capitulează ! Se putea altfel ?… Iubitul, scumpul, venerabilul nenea Zaharia (rîde) parcă-l auz deseară proclamîndu-mă candidat al colegiului. Sărmanul Farfuridi !… (grav.) Scopul scuză mijloacele, a zis nemuritorul Gambetta * !… Amabilul Fănică trebuie să facă venin de moarte … atît mai bine pentru mine ! Îşi pierde minţile, atît mai rău pentru el ! Mă arestează, atît mai bine pentru mine ! Coana Joiţica, mai cuminte ca toţi, mă cheamă, şi eu, politicos, iată-mă, gata să-i sărut mîna cu respect… Mă rog, n-ai ce-i face : mîna care-ţi dă mandatul !… Dar… unde e coana Joiţica ?… nu văz pe coana Joiţica… (Se-ntoarce spre fund, apoi spre stînga, în fine spre dreapta. În momentul acesta apare Tipătescu în uşa din dreapta, unde stă un moment nemişcat. Gest de surpriză din partea lui Caţavencu. Aparte.) Tipătescu ! O preferam pe ea !
CAŢAVENCU, TIPĂTESCU
TIPĂTESCU
(a apărut în dreapta cu aerul încruntat şi pumnii încleştaţi, a stat în uşe, a mers apoi liniştit la uşa din fund, măsurînd din ochi pe Caţavencu, şi s-a oprit în fund un moment : aparte)
Ţine-mă, Doamne !
CAŢAVENCU
(jenat)
Stimabile domn, scuzaţi-mă daca v-ar părea că mă prezint la d-voastră astfel, într-un mod neregulat… Trebuie să vă spun că am fost adus aici din arest de poliţaiul d-voastre, după ordinile… şi nu m-aşteptam să vă întîlnesc…
TIPĂTESCU
(aparte)
Impertinent !
CAŢAVENCU
Pentru că mi se spusese că eram chemat de… altfel nici nu aş fi venit… În fine, dacă sunt aici prizonier, rămîi… dacă sunt liber — şi nu cer nimic mai mult — mă retrag îndată…
TIPĂTESCU
(care a tot bătut din călcîi cu impacienţa, coboară încet, rar şi cu dinţii strînşi)
Iubite şi stimabile d-le Caţavencu, nu înţeleg pentru ce între doi bărbaţi, cu oarecare pretenţie de seriozitate, să mai încapă astfel de meşteşuguri şi rafinării de maniere, astfel de tirade distilate, cînd situaţia lor e aşa de limpede… Eu sunt un om căruia-i place să joace pe faţă… Să-mi dai voie să-ţi spui ceva… Ia poftim, ia poftim, mă rog. (îi oferă un scaun, aparte.)Să fiu cuminte. Ce bine că-i Zoe dincolo !
CAŢAVENCU
Stimabile domn, d-tale îţi place să joci pe faţă, primesc ; mie-mi place să joc scurt, scurt, (gest de retezare.) Situaţia noastră o putem dezlega numaidecît. (Tipătescu îi oferă jeţul, el îl respinge uşor.) Mulţumesc !
TIPĂTESCU
(acelaşi joc)
Ia poftim, mă rog, ia poftim !
CAŢAVENCU
(acelaşi joc)
Mulţumesc !
TIPĂTESCU
(privind ţintă la Caţavencu şi cu tonul mîrîit)
Poftim de !…
CAŢAVENCU
(care s-a retras puţin, cedează în sfîrşit şi cade pe fotoliu cam fără voie)
Mulţumesc.
TIPĂTESCU
Aşa. (şade aproape de el, Caţavencu se cam retrage. Tipătescu se îndeasă spre el, Caţavencu acelaşi joc, şi iar.) Astfel dar, onorabile domn, d-ta, — prin ce mijloace nu-mi pasă ! — posedezi o scrisoare a mea, care poate compromite onoarea unei familii…
CAŢAVENCU
(gest)
A !
TIPĂTESCU
Mă iartă că te-am ofensat. Să fiu şi mai scurt… Iată : d-ta eşti un om practic, d-ta posedezi un lucru care-mi trebuie mie. Eu viu şi-ţi zic : (cu multă afabilitate) mă rog, onorabile domn, ce-mi ceri d-ta în schimbul acelui lucru ?
CAŢAVENCU
(naiv)
Cum, nu ştii ?
TIPĂTESCU
(asemenea)
Nu…
CAŢAVENCU
(asemenea)
Nici măcar nu vă dă-n gînd ?
TIPĂTESCU
(asemenea)
Nu… d-aia întreb…
CAŢAVENCU
Stimabile domn, (cu dignitate) un om politic…
TIPĂTESCU
(cu pofidă)
Adică d-ta…
CAŢAVENCU
Dă-mi voie… Un om politic trebuie, mai ales în nişte împrejurări politice ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare ce, dacă vom lua în consideraţie trecutul oricărui stat constituţional, mai ales un stat tînăr ca al nostru…
TIPĂTESCU
(impacientat, bătînd din călcîi)
Mă rog, onorabile, încă o dată… (răspicat) ce-mi ceri d-ta în schimbul acelei scrisori ? Scurt ! scurt ! (repetă gestul de retezare al lui Caţavencu.)
CAŢAVENCU
Ei ?… dacă este aşa, dacă voieşti scurt, iată : voi (rugător) să nu mă combaţi, ceva mai mult, să-mi sprijini candidatura…
TIPĂTESCU
(vrînd să izbucnească)
Candidatura d-tale ! (stăpînindu-se.) Onorabile domn, nu ţi se pare că ceri prea mult ?…
CAŢAVENCU
Atuncea d-ta, care mi-ai propus schimbul, care-mi faci întrebarea, trebuie să răspunzi…
TIPĂTESCU
(apropiindu-se şi îndesîndu-se înspre Caţavencu, se repetă jocul de scenă de mai sus)
Ba zău, spune, nu ţi se pare prea mult ? ‘Ai ? Ce zici ?
CAŢAVENCU
(naiv)
Nu.
TIPĂTESCU
(cu insinuare)
Dacă s-ar retrage Comitetul permanent şi am rezerva un loc pentru prea iubitul d. Caţavencu ?…
CAŢAVENCU
(zîmbind şi cu bonomie)
E un nimic, stimabile…
TIPĂTESCU
Dacă în postul de advocat al statului s-ar numi acelaşi d. Caţavencu ?…
CAŢAVENCU
(asemenea)
E puţin, onorabile…
TIPĂTESCU
Dacă în locul de primar, vacant acum, şi în locul de epitrop-efor la Sf. Nicolae s-ar numi tot nenea Caţavencu ? ‘Ai ? (Caţavencu surîde cu un gest de refuz.) Şi dacă şi moşia « Zăvoiul » din marginea oraşului…
CAŢAVENCU
(zîmbind asemenea)
Dă-mi voie, stimabile, un om politic trebuie, este dator, mai ales în împrejurări ca acelea prin care trece patria noastră, împrejurări de natură a hotărî o mişcare generală, mişcare (mîngîie şi umflă cuvintele distilîndu-şi tonul şi accentul) ce, dacă vom lua în consideraţie, trecutul unui stat constituţional, mai ales un stat tînăr ca al nostru, de abia ieşit din…
TIPĂTESCU
(bătînd impacient din călcîi şi întrerupîndu-l)
Ei ! să lăsăm frazele, nene Caţavencule ! Astea sunt bune pentru gură-cască… Eu sunt omul pe care d-ta să-l îmbeţi cu apă rece ?… Spune, unde să fie ! bărbăteşte : ce vrei de la mine ? (se ridică fierbînd.)
CAŢAVENCU
(ridicîndu-se şi el)
Ce vreau ? ce vreau ? Ştii bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atîta vreme ; vreau ceea ce merit în oraşul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întîi între fruntaşii politici… Vreau…
TIPĂTESCU
(fierbînd)
Ce vrei ?
CAŢAVENCU
(asemenea)
Vreau… mandatul de deputat, iată ce vreau : nimic altceva ! nimic ! nimic ! (după o pauză, cu insinuare caldă şi crescîndă.) Mi se cuvine !… Te rog !… Nu mă combate… Susţine-mă… Alege-mă… Poimîine, în momentul cînd voi fi proclamat cu majoritatea cerută,… în momentul acela vei avea scrisoarea (cu multă căldură)… pe onoarea mea !
TIPĂTESCU
(aproape să izbucnească)
Pe onoarea ta ?… Şi dacă nu pot să te aleg ?…
CAŢAVENCU
Poţi !
TIPĂTESCU
(pierzîndu-şi cumpătul din ce în ce)
Şi dacă nu voi ? — zi că nu voi să te aleg ?
CAŢAVENCU
(îndîrjit)
Trebuie să vrei.
TIPĂTESCU
(d-abia mai stăpînindu-se)
Uiţi că nu e bine să te joci cu un om ca mine astfel. Nu ! nu ! nu voi să te aleg !
CAŢAVENCU
Trebuie !
TIPĂTESCU
Nu !
CAŢAVENCU
Trebuie să vrei, dacă ţii cîtuşi de puţin la onoarea…
TIPĂTESCU
(izbucnind)
Mizerabile ! (Caţavencu face un pas înapoi.) Canalie neruşinată ! Nu ştiu ce mă ţine să nu-ţi zdrobesc capul… (se repede, ia un baston de lîngă perete şi se întoarce turbat cătră Caţavencu.) Mişelule ! trebuie să-mi dai aci scrisoarea, trebuie să-mi spui unde e scrisoarea… ori te ucid ca pe un cîine ! (se repede năvală la el. Caţavencu ocoleşte masa şi canapeaua, răstoarnă mobilele şi se repede la fereastră, pe care o deschide de perete îmbrîncind-o în afară.)
CAŢAVENCU
(tremurînd, strigă la fereastră în afară)
Ajutor ! Săriţi ! Mă omoară vampirul ! prefectul asasin ! ajutor !
ACEIAŞI — ZOE (venind repede din dreapta)
ZOE
(repezindu-se între Caţavencu şi Tipătescu, rugătoare şi foarte emoţionată)
Domnule Caţavencu, domnule, pentru Dumnezeu ! te rog, nu striga… Fănică, ai înnebunit ?… Domnule Caţavencu… mă rog…
CAŢAVENCU
(emoţionat şi el)
Cum să nu strig, doamnă ?
TIPĂTESCU
(zdrobit de mişcare, ştergîndu-şi fruntea şi căzînd pe un scaun la dreapta)
Mişel ! mişel ! mişel !
ZOE
(rugătoare)
Domnule Caţavencu, cer scuze eu pentru momentul de iuţeală care l-a făcut pe Fănică să uite…
CAŢAVENCU
Nu încap scuze, doamnă… trebuie să ies d-aci numaidecît : nu mai pot sta un moment într-o casă unde-mi este viaţa în primejdie !…
ZOE
Domnule Caţavencu, în sfîrşit d-ta eşti un om cuminte, un om practic, d-tale îţi este indiferent de la cine ţi-ar veni aceea ce-ţi trebuie aşa de neapărat…
CAŢAVENCU
Nu-nţeleg……
ZOE
Ai cerut, în schimbul scrisorii de care e vorba, mandatul de deputat. Ai jurat pe onoarea d-tale că poimîine cînd ăi fi proclamat, vei da scrisoarea aceluia ce te-ar face să fii ales… Ei ! eu te aleg, eu şi bărbatul meu ; mie să-mi dai scrisoarea… Primeşti ?…
CAŢAVENCU
(ca lovit de o idee)
Primesc…
ZOE
(încet cătră Tipătescu, care stă cufundat în gînduri pe fotoliu)
Şi înţelegi că atunci, cînd, luptînd cu tine, voi căpăta scrisoarea,… tot,… tot,… Fănică, va fi isprăvit între noi (tare). Suntem deplin înţeleşi, domnule Caţavencu…
CAŢAVENCU
Da, madam, pe deplin… dar… (îi face semn cătră Tipătescu.)
ZOE
(stăruind lîngă Tipătescu)
Fănică ! Fănică ! hotărăşte-te ! Poţi fi tu duşmanul liniştii mele ? Spune !… (rugîndu-l frumos) Fănică !…
TIPĂTESCU
(nemaiputînd lupta şi sculîndu-se)
În sfîrşit, dacă vrei tu… fie !… Întîmplă-se orice s-ar întîmpla… (cu hotărîre.) Domnule Caţavencu, eşti candidatul Zoii, eşti candidatul lui nenea Zaharia… prin urmare şi al meu ! Poimîine eşti deputat !…
ZOE
(triumfătoare)
A !
CAŢAVENCU
Poimîine veţi avea… (se aude zgomot afară, vocea lui Trahanache : « Ai puţintică răbdare » !)
ZOE
Nenea !
TIPĂTESCU
Zaharia !
CAŢAVENCU
Venerabilul !
TIPĂTESCU
Repede, ascundeţi-vă amîndoi… Nu trebuie să vă vază…
(Zoe iese degrabă în stînga, Tipătescu cu Caţavencu la dreapta.)
TRAHANACHE
(singur)
Nimeni ?… şi dobitocul de fecior mi-a spus că Fănică şi Zoe sunt aici… (merge la uşa din dreapta şi bate cu discreţie.) Nimeni ! (asemenea în stînga.) Nimeni ! (vrea să plece prin fund şi ca şi cînd şi-ar aduce aminte de ceva.) A! era să uit ! (şade la masa de scris, ia condei şi hîrtie şi scrie, citind.) « Dragă Fănică, te-am căutat ! Mă întorc peste o jumătate de ceas. Trebuie să ne vedem înainte de întrunire. Aşteaptă-mă negreşit ; nu ieşi : ai puţintică răbdare… Trahanache… » (pune scrisoarea la vedere pe masă.) Acuma să dăm de căpătîiele firelor iubitului nostru d. Caţavencu. (iese prin fund repede. Un moment scena goală ; apoi uşile din dreapta şi din stînga se deschid binişor. Din stînga iese Zoe, din dreapta Tipătescu şi Caţavencu.)
TIPĂTESCU, CAŢAVENCU, ZOE, apoi CETĂŢEANUL TURMENTAT
TIPĂTESCU
Blestemată politică ! un moment să n-ai pace ! (merge la uşa din fund şi o închide.) Suntem în linişte… (lui Caţavencu.) Eu merg la telegraf să-ţi anunţ la Bucureşti candidatura… d-ta aşteaptă acasă un cuvînt al meu… Deseară, la întrunire, fii cu tact trebuie mult tact… (se aud în fund bătăi în uşă ; toţi din scenă tac şi nu mişcă ; iar bătăi, apoi trei fluierături.) E Ghiţă, ăsta e semnalul lui ! (merge şi deschide uşa din fund, prin care apare Cetăţeanul, fluierînd ca de mirare.)
TIPĂTESCU
Iar ? (se dă înapoi.)
CAŢAVENCU
Omul meu ! (se dă cam la spatele Zoii.)
CETĂŢEANUL
Da, iar eu ! (sughite.) Am venit pentru istoria aia de care am vorbit az-dimineaţă… Ce facem ? Iacă, mîine începe… Eu… pentru cine votez ?
TIPĂTESCU
(ţinîndu-i calea să nu coboare în scenă)
Pentru cine ? pentru cine ? Lasă-mă în pace, cetăţene : ai ajuns de nesuferit… Votează pentru cine pofteşti !…
CETĂŢEANUL
Eu nu poftesc pe nimeni, dacă e vorba de poftă…
TIPĂTESCU
Ei ! lasă-mă-n pace, administraţia nu voieşte să influinţeze cîtuşi de puţin pe nimeni.
CAŢAVENCU
(intervenind)
Pardon, daţi-mi voie : mie-mi pare din contra că într-un stat constituţional, mai ales într-un stat tînăr ca al nostru, administraţia ar trebui să…
ZOE
(asemenea)
Se-nţelege…!
CETĂŢEANUL
(cătră Caţavencu)
Ei ! onorabilul ! nu te vedeam ; sluga ! o mie de ani pace ! Şi zi, mă lucraşi, ai ? Adică, dă-i cu bere, dă-i cu vin, nu pentru cinstea obrazului… pentru ca să-mi faci pontul cu scrisoarea,… bravos ! dom’le Nae.
CAŢAVENCU
A ! a !
ZOE
Fănică ! Fănică ! trimite-l… e nesuferit !
TIPĂTESCU
(nervos)
În sfîrşit, cetăţene, te rog lasă-ne cu binişorul, lasă-ne… Ce pofteşti de la mine ?
CETĂŢEANUL
Nu ţi-am spus ? (sughite) Mîine începe… Ei ? (sughite) Eu pe cine aleg ? Pentru cine ?… (face semnul votării şi sughite.)
ZOE
Pentru d. Nae Caţavencu.
CETĂŢEANUL
Pentru… (sughite şi pufneşte de rîs.) Nu mă-nnebuni că ameţesc…
TIPĂTESCU
(din ce în ce mai nervos, luînd pe Cetăţeanul de mînă şi zguduindu-l)
Pentru că eşti un om viţios…
CETĂŢEANUL
Nu mă smuci, că ameţesc !
TIPĂTESCU
(asemenea)
Pentru că te-ai lăsat să-ţi ia din buzunar, să-ţi fure scrisoarea…
CETĂŢEANUL
Ei ! nu face nimica, poate mai găsim alta.
TIPĂTESCU
Lasă-mă să vorbesc… pentru că eşti…
CETĂŢEANUL
Alegător…
TIPĂTESCU
Nu… beţiv… viţios… păcătos.
ZOE
Fănică !…
TIPĂTESCU
Da, beţiv… uite şi acuma eşti turmentat, eşti băut…
(Caţavencu rîde)
CETĂŢEANUL
Aş !
TIPĂTESCU
(cu dezgust)
Uite, nenorocitule ! miroşi cale d-o poştă… (îl împinge.)
CETĂŢEANUL
(şovăind)
Ăsta este mirosul meu naturel…
TIPĂTESCU
Miroşi a rom…
CETĂŢEANUL
Ei bravos ! Vrei să miros a gaz ?
TIPĂTESCU
Ei ! pentru toate astea trebuie să-ţi dai votul lui onorabilul d. Caţavencu… Pentru aşa alegător, mai bun ales nici că se putea…
ZOE
Fănică !…
CAŢAVENCU
Totdeauna ironic, (zîmbind) stimabile !
ACEIAŞI — FARFURIDI, BRÎNZOVENESCU şi TRAHANACHE
TIPĂTESCU
(montîndu-se treptat)
Da, pentru d. Caţavencu lucrăm noi, pe d-sa noi îl sprijinim, pe d. Caţavencu să-l alegeţi d-voastră. Şi nu-l sprijinim de silă, îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest concetăţean al nostru…
ZOE
Fănică, fii calm…
TIPĂTESCU
Da, sunt calm… Pentru că dumnealui (Farfuridi, Brînzovenescu şi Trahanache apar în fund şi ascultă. Cei dintîi arată tot ce se petrece în scenă celui de-al treilea) nu e ca alţii mişel, pentru că nu e ca alţii canalie, nu e ca alţii infam… (se montează din ce în ce)… pentru că încă o dată, la alegători ca d-ta, cu minte, cu judecată limpede, cu simţ politic, nu se poate mai bun reprezentant decît d. Caţavencu, (apăsînd) onorabilul d. Caţavencu ! (Tipătescu împinge cu scîrbă pe Cetăţeanul turmentat.)
CAŢAVENCU
(zîmbind cu bonomie)
Ce răutăcios !
BRÎNZOVENESCU
(din fund)
A !
FARFURIDI
(lui Trahanache)
Iacă trădarea ! Cînd îţi spuneam, venerabile !… (coboară toţi.)
TRAHANACHE
Ei ! ai puţintică răbdare !
ZOE
Nene ! (se repede la Trahanache şi-l trage deoparte unde-i vorbeşte încet şi cu multă mişcare. Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat vorbesc de altă parte asemenea.)
TIPĂTESCU
Ei ! lăsaţi-mă toţi în pace !
FARFURIDI
Te lăsăm, stimabile, dar mergem la Bucureşti…
BRÎNZOVENESCU
Şi vom spune tot…
TIPĂTESCU
(aparte)
Duceţi-vă la dracul ! (trece lîngă Trahanache şi Zoe.)
FARFURIDI
La ziare !
BRÎNZOVENESCU
La Comitetul electoral central !
FARFURIDI
La guvern !
CETĂŢEANUL
(arătînd pe Farfuridi şi Brînzovenescu lui Caţavencu)
Oleu !… fugi că ameţesc ! (Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat convorbesc foarte mişcat deoparte cu Farfuridi şi Brînzovenescu.)
TRAHANACHE
În sfîrşit, ce e, Fănică ?
TIPĂTESCU
Nu mă-ntreba pe mine, nene Zahario !
ZOE
(cu energie)
Nici o vorbă, nene, trebuie…
TRAHANACHE
De ce ?
ZOE
(precipitată)
Dacă mă iubeşti, dacă ţii la mine, acuma tăcere ; îţi spun pe urmă tot. (vorbesc încet toţi trei.)
CAŢAVENCU
(cătră Farfuridi şi Brînzovenescu)
Daţi-mi voie, stimabile, nu d-voastră veţi avea mai multă încredere faţă cu înaltele locuri decît onorabilul (toţi ascultă, Tipătescu se plimbă agitat în fund) d. Tipătescu, prefectul cel mai onest !…
TRAHANACHE
Da !
CAŢAVENCU
Cel mai integru !…
TRAHANACHE
Da !
CAŢAVENCU
Cel mai credincios !…
ZOE
Fireşte !
CAŢAVENCU
Daţi-mi voie să vă spun că toate zbuciumările d-voastră sunt numai şi numai chestii personale, şi cînd vin nişte asemenea persoane… ca d-voastră…
CETĂŢEANUL
Nananà !
FARFURIDI
Care va să zică şi insulte !
BRÎNZOVENESCU
Bravos !
CAŢAVENCU
Chestie de tarabă, onorabile ! daraveri de clopotniţă, stimabile !
ZOE
(cătră Trahanache)
Se-nţelege !
CAŢAVENCU
Alegătorii vor vorbi…
ZOE
(îndemnînd pe Cetăţeanul turmentat şi pe Trahanache)
Da, alegătorii vor vorbi.
TRAHANACHE
Da, alegătorii vor vorbi, fireşte !
CETĂŢEANUL
(serios)
Da, noi vom vorbi !
ACEIAŞI — GHIŢĂ PRISTANDA (venind fuga din fund, cu o depeşă-n mînă)
PRISTANDA
Coane Fănică ! o depeşă fe-fe urgentă !
ZOE
O depeşă ! (se-ntorc toţi spre fund.)
TIPĂTESCU
(deschide nervos depeşa şi citeşte)
« Cu orice preţ, dar cu orice preţ, colegiul d-voastră al II-lea trebuie să aleagă pe d. Agamemnon Dandanache. (toţi mişcare.) Se face din aceasta pentru d-voastră o înaltă şi ultimă chestie de încredere »… A !
FARFURIDI şi BRÎNZOVENESCU
Aha !
ZOE
(cu toată energia)
A! nu se poate ! Vom lupta contra oricui… Vom lupta contra guvernului !… (Tipătescu a căzut obosit pe un scaun.)
TRAHANACHE
Ai puţintică răbdare !
ZOE
Da, nene ! vom lupta contra guvernului !
CAŢAVENCU
Da, vom lupta contra guvernului ! (Caţavencu, Zoe şi Trahanache de o parte, Farfuridi, Brînzovenescu frecîndu-şi mîinile cu satisfacţie de altă parte ; Ghiţă în fund ; Tipătescu obosit pe un scaun, ca şi cum n-ar lua parte la ce se petrece. Cetăţeanul turmentat în mijloc.)
CETĂŢEANUL
(tîrît de curent)
Da ! vom lupta contra… (sughiţînd şi schimbînd tonul)… adică nu… Eu nu lupt contra guvernului…
(Cortina)
