Mateiu I. Caragiale, “Grădinile Amăgirii”

Grădinile amăgirii te-aşteaptă-acolo unde Apusa tinereţe s-a ofilit de dor, Şi apa ce-aţipeşte, în luciul rânjitor, Visările-ţi oglindă şi-ncheagă-ale ei unde. Şi când ursuză luna în tulburi nori s-ascunde Şi mut, văzduhul veşted tresaltă-n lung fior, Va răsări iar umbra cu chip înşelător Cu ochi a căror taină tu n-ai

Mama, de I. L. Caragiale

A fost odata un imparat si o-mparateasa sanatosi si voinici, dar tot mahniti, fiindca de aproape zece ani, de cand se luasera, duceau degeaba dorul unui copil macar. Venind vremea sa plece imparatul la razboi departe, cum trebuie sa se-ntample orcarui imparat intr-o poveste, dupa ce si-a sarutat sotia, i-a

Un pedagog de scoala noua, de Ion Luca Caragiale

D. Mariu Chicos Rostogan, distinsul nostru pedagog absolut, si-a inceput cariera printr-o memorabila conferenta didactica. Vom da aci mai la vale conferenta in rezumat, apoi cateva note, luate dupa natura, despre activitatea in praxa a eminentului pedagog. Trebuie prealabil sa spunem ca d-sa, totdeauna inainte de e si i, pronunta

Tempora, de I. L. Caragiale

Acum cativa ani, unul dintre cei mai de seama studenti ai Universitatii noastre era si tanarul Coriolan Draganescu. Avea inteligenta vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe langa acestea, natura-l inzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibila. Se-ntelege ca, posedand astfel de calitati, Coriolan trebuia sa

Poveste, de Ion Luca Caragiale

A fost odata un imparat s-o imparateasa, care aveau trei feciori: al mai mare sa fi avut sapte anisori, al mijlociu vreo sase si Praslea vreo patru. Si erau frumosi si cuminti de-ti era mai mare dragul sa-i vezi. Odata, imparatul pleaca la vanat dupa fiare cu o sumedenie de

I.L. Caragiale, Bubico

Nouã ceasuri si nouã minute… Peste sase minute pleacã trenul. Un minut încã si se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon… Trec de colo pânã colo prin coridor, sã vãz în care compartiment as gãsi un loc mai comod… Aci. O damã singurã,

I. L. Caragiale, O scrisoare pierduta – Actul 2

>>actul 1 ACTUL II (Acelaşi salon) SCENA I TRAHANACHE, FARFURIDI şi BRÎNZOVENESCU (stau împrejurul unei mese rotunde, studiind listele electorale ; fiecare are cîte un creion colorat în mînă) BRÎNZOVENESCU Şaizeci şi nouă cu roşu, buni,… unsprece cu albastru… ai lor… FARFURIDI Doisprezece… TRAHANACHE Ai puţintică răbdare… unu, doi, cinci…

I. L. Caragiale, O scrisoare pierduta – Actul 1

COMEDIE ÎN PATRU ACTE PERSOANELE ŞTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48 ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete şi comiţii IORDACHE BRÎNZOVENESCU, asemenea NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al

D-ale carnavalului, de Ion Luca Caragiale

COMEDIE ÎN TREI ACTE PERSOANELE NAE GIRIMEA, frizer şi subchirurg IANCU PAMPON MACHE RAZACHESCU, ce-i mai zice şi « CRĂCĂNEL » UN CATINDAT DE LA PERCEPŢIE IORDACHE, calfă la Girimea UN IPISTAT DIDINA MAZU MIŢA BASTON UN CHELNER O MASCĂ MĂŞTI, PUBLIC, SERGENŢI DE NOAPTE Într-un carnaval, în Bucureşti.

Conul Leonida fata cu reactiunea

Farsa intr-un act PERSOANELE CONUL LEONIDA, pensionar, – 60 de ani COANA EFIMIŢA, consoarta lui, – 56 de ani SAFTA, slujnica lor În Bucureşti, la Leonida (O odaie modestă de mahala. În fund, la dreapta, o uşă ; la stînga o fereastră. De-o parte şi de alta a scenii cîte

Nicolae Filimon, Carlanii

VODEVIL ÎNTR-UN ACT DE D. C. NEGRUŢI. MUZICA DE D. FLECHTENMACHER. Sunt treisprezece ani de cînd domnul C. Negruţi a scris acest şarmant vodevil, care s-a şi reprezintat în Iaşi la 1849, în folosul emigraţilor din Transilvania. Dulcea pană a autorului Păcatele tinereţilor a fost cea mai adeseori pusă în

Nicolae Filimon, Cocoana Chirita in Iasi

COMEDIE ÎN TREI ACTE DE D. V. ALECSANDRI Am asistat la prima reprezentaţiune a farsei Cucoana Chiriţa în Iaşi şi am admirat foarte mult geniul cel frumos şi foarte satiric al autorului. Această piesă este o espunere a o mulţime de obiceiuri ridicole, de care se găsesc foarte multe la