By PERSOANELE
ŞTEFAN TIPĂTESCU, prefectul judeţului
AGAMEMNON DANDANACHE, vechi luptător de la 48
ZAHARIA TRAHANACHE, prezidentul Comitetului permanent, Comitetului electoral, Comitetului şcolar, Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţii
TACHE FARFURIDI, avocat, membru al acestor comitete şi comiţii
IORDACHE BRÎNZOVENESCU, asemenea
NAE CAŢAVENCU, avocat, director-proprietar al ziarului « Răcnetul Carpaţilor », prezident-fundator al Societăţii Enciclopedice-Cooperative « Aurora Economică Română »
IONESCU, institutor, colaborator la acel ziar şi membru al acestei societăţi
POPESCU, institutor, asemenea
GHIŢĂ PRISTANDA, poliţaiul oraşului
UN CETĂŢEAN TURMENTAT
ZOE TRAHANACHE, soţia celui de sus
UN FECIOR
ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC
În capitala unui judeţ de munte, în zilele noastre.
(O anticameră bine mobilată. Uşă în fund cu două ferestre mari de laturi. La dreapta, în planul din fund o uşă, la stînga altă uşă, în planul din faţă. În stînga, planul întîi, canapea şi un fotoliu.)
TIPĂTESCU, puţin agitat, se plimbă cu « Răcnetul Carpaţilor » în mînă ; e în haine de odaie ; PRISTANDA în picioare, mai spre uşă, stă rezemat în sabie
TIPĂTESCU
(terminînd de citit o frază din jurnal)
«… Ruşine pentru oraşul nostru să tremure în faţa unui om !… Ruşine pentru guvernul vitreg, care dă unul din cele mai frumoase judeţe ale României pradă în ghearele unui vampir ! … … » (indignat.) Eu vampir, ‘ai ?… Caraghioz !
PRISTANDA
(asemenea)
Curat caraghioz !… Pardon, să iertaţi, coane Fănică, că întreb : bampir… ce-i aia, bampir ?
TIPĂTESCU
Unul… unul care suge sîngele poporului… Eu sug sîngele poporului !…
PRISTANDA
Dumneata sugi sîngele poporului !… Aoleu !
TIPĂTESCU
Mişel !
PRISTANDA
Curat mişel !
TIPĂTESCU
Murdar !
PRISTANDA
Curat murdar !
TIPĂTESCU
Ei ! nu s-alege !
PRISTANDA
Nu s-alege !
TIPĂTESCU
Cu toată dăscălimea dumnealui, cu toată societatea moftologică a dumnealui… degeaba ! să-mi rază mie mustăţile !
PRISTANDA
Şi mie !
TIPĂTESCU
Dar în sfîrşit, las-o asta ! lasă-l să urle ca un cîine !
PRISTANDA
Curat ca un cîine !
TIPĂTESCU
Incepuseşi să-mi spui istoria de aseară. (şade.)
PRISTANDA
Cum vă spuneam, coane Fănică (se apropie), aseară, aţipisem niţel după masă, precum e misia noastră… că acuma dumneavoastră ştiţi că bietul poliţai n-are şi el ceas de mîncare, de băutură, de culcare, de sculare, ca tot creştinul…
TIPĂTESCU
Fireşte…
PRISTANDA
Şi la mine, coane Fănică, să trăiţi ! greu de tot… Ce să zici ? Famelie mare, renumeraţie mică, după buget, coane Fănică. Încă d-aia nevastă-mea zice : « Mai roagă- te şi tu de domnul prefectul să-ţi mai mărească leafa, că te prăpădeşti de tot !… » Nouă copii, coane Fănică, să trăiţi ! nu mai puţin… Statul n-are idee de ce face omul acasă, ne cere numai datoria ; dar de ! nouă copii şi optzeci de lei pe lună : famelie mare, renumeraţie mică, după buget.
TIPĂTESCU
(zîmbind)
Nu-i vorbă, după buget e mică, aşa e… decît tu nu eşti băiat prost ; o mai cîrpeşti, de ici, de colo ; dacă nu curge, pică… Las’ că ştim noi !
PRISTANDA
Ştiţi ! Cum să nu ştiţi, coane Fănică, să trăiţi ! Tocma’ dumneavoastră să nu ştiţi !
TIPĂTESCU
Şi nu-mi pare rău, dacă ştii să faci lucrurile cuminte : mie-mi place să mă servească funcţionarul cu tragere de inimă… Cînd e om de credinţă…
PRISTANDA
De credinţă, coane Fănică, să trăiţi !
TIPĂTESCU
Nu mă uit dacă se foloseşte şi el cu o para, două… mai ales un om cu o familie grea.
PRISTANDA
Nouă suflete, coane Fănică, nouă, şi renumeraţie…
TIPĂTESCU
După buget !…
PRISTANDA
Mică, sărut mîna, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Lasă, Ghiţă, cu steagurile de alaltăieri ţi-a ieşit bine ; ai tras frumuşel condeiul.
PRISTANDA
(uitîndu-se pe sine şi rîzînd)
Curat condei ! (luîndu-şi numaideclt seama, naiv.) Adicăte, cum condei, coane Fănică ?…
TIPĂTESCU
Contul jidanului s-a plătit la Comitet pe patruzeci şi patru de steaguri…
PRISTANDA
(naiv)
Da.
TIPĂTESCU
Ei ?… s-a pus patruzeci şi patru de steaguri ?
PRISTANDA
(cu tărie)
S-a pus, coane Fănică, s-a pus… Poate unul-două să le fi dat vîntul jos… da’ s-a pus…
TIPĂTESCU
Patruzeci şi patru ?
PRISTANDA
Patruzeci şi patru în cap, coane Fănică.
TIPĂTESCU
(rîzînd)
Nu umbla cu mofturi, Ghiţă. Nu m-am plimbat eu la luminaţie în trăsură cu Zoe şi cu nenea Zaharia în tot oraşul ? Tocmai ea, cum e glumeaţă, zice : « Ia să-i numărăm steagurile lui Ghiţă »…
PRISTANDA
(mîhnit)
Îmi pare rău ! tocmai coana Joiţica, tocmai dumneei, care de !… să ne aşteptăm de la dumneei la o protecţie…
TIPĂTESCU
Apoi, ea n-a zis-o cu răutate, a zis-o de glumă. Nu ştie şi nenea Zaharia şi ea că eşti omul nostru…
PRISTANDA
Al dumneavoastră, coane Fănică, şi al coanii Joiţichii, şi al lui conul Zaharia… Ei ? şi le-aţi numărat, coane Fănică ?… Ei ? aşa e ? patruzeci şi patru…
TIPĂTESCU
Vreo paispce… cinspce.
PRISTANDA
Apoi să le numărăm, coane Fănică ; să le numărăm : două la prefectură.
TIPĂTESCU
Două…
PRISTANDA
Două la piaţa 11 Fevruarie…
TIPĂTESCU
Patru…
PRISTANDA
(căutînd în gînd)
Două la primărie…
TIPĂTESCU
Şase…
PRISTANDA
(acelaşi joc)
Unul la şcoala de băieţi…
TIPĂTESCU
Şapte…
PRISTANDA
Unul… la şcoala de fete…
TIPĂTESCU
Opt…
PRISTANDA
Unul la spital…
TIPĂTESCU
Nouă…
PRISTANDA
Două… la catrindală, la Sf. Niculae…
TIPĂTESCU
Unsprezece.
PRISTANDA
Două la prefectură… paispce…
TIPĂTESCU
(rîzînd)
Le-ai mai numărat pe ale de la prefectură.
PRISTANDA
Nu, coane Fănică, să trăiţi (continuă repede, pe nerăsuflate.) Două la primărie, optspce, patru la şcoli, douăzeci şi patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci…
TIPĂTESCU
(rîzînd)
Le-ai mai numărat o dată pe toate astea şi aduni rău…
PRISTANDA
Doamne păzeşte, coane Fănică, să trăiţi, patruzeci şi patru, în cap… patruzeci şi patru… Cum zic, unuldouă, poate vîntul… ori cine ştie…
TIPĂTESCU
(rîzînd)
Ghiţă… apoi nu mă orbi de la obraz aşa.
PRISTANDA
(schimbînd deodată tonul, umilit şi naiv)
Famelie mare… remuneraţie după buget mică…
TIPĂTESCU
(uitîndu-se la ceas)
Ia să lăsăm steagurile, Ghiţă…
PRISTANDA
Curat să le lăsăm, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Spune odată istoria de-aseară, că mă grăbesc.
PRISTANDA
Bine ziceţi, coane Fănică. Aseară pe la zece şi jumătate, mă duc acasă, îmbuc ceva şi mă dau aşa pe-o parte să aţipesc numai un minuţel, că eram prăpădit de ostenit de la foc. Nevasta zice, pardon : « Dezbracă-te, Ghiţă, şi te culcă ». Eu, nu ; eu, la datorie, coane Fănică, zi şi noapte la datorie. Aşa, mă scol cam pe la douăspce fără un sfert, şi, pardon, mă dezbrac de mondir, scot chipiul, mă-mbrac ţivileşte şi plec… la datorie, coane Fănică. Pînă să plec se făcuse vreo unul după douăspce. O iau prin dosul primăriei, şi apuc pe maidan ca să ies la bariera « Unirii ». Cînd dau să trec maidanul, văz lumină la ferestrele de din dos ale lui d. Nae Caţavencu, şi ferestrele vraişte. Ulucile înalte… dacă te sui pe uluci, poţi intra pe fereastră în casă. Eu, cu gîndul la datorie, ce-mi dă în gînd ideea ? zic : ia să mai ciupim noi ceva de la onorabilul, că nu strică… şi binişor, ca o pisică, mă sui pe uluci şi mă pui s-ascult : auzeam şi vedeam cum v-auz şi m-auziţi, coane Fănică, ştiţi ca la teatru.
TIPĂTESCU
(interesîndu-se)
Ei, ce ?
PRISTANDA
Jucaseră stos.
TIPĂTESCU
Cine era ?
PRISTANDA
Cine să fie ? dăscălimea : Ionescu, Popescu, popa Pripici…
TIPĂTESCU
Şi popa ?
PRISTANDA
Da, popa şi d. Tăchiţă, şi Petcuş, şi Zapisescu, toată gaşca-n păr. Jocul era pe isprăvite… şi fumărie de tutun… ieşea pe fereastră ca de la vapor. Mai juca popa şi cu Petcuş. Ăilalţi şedeau de vorbă.
TIPĂTESCU
Şi Caţavencu mă-njura ?
PRISTANDA
Grozav, coane Fănică, pe guvern şi pe dv.… şi-şi număra voturile.
TIPĂTESCU
Dăscălimea, popa şi moflujii * .
PRISTANDA
Curat moflujii !
TIPĂTESCU
Las’că le dau eu voturi.
PRISTANDA
Da’ să vedeţi ce s-a-ntîmplat… coane Fănică. Din vorbă-n vorbă, Caţavencu zice : «Mă prinz cu d-voastră că o să voteze cu noi cine cu gîndul nu gîndiţi, unul pe care contează bampirul — şi acolo, pardon, tot bampir vă zicea — pe care contează bampirul ca pe Dumnezeu… şi cînd l-om avea pe ala, i-avem pe toţi… Ia ascultaţi scrisoarea asta»… şi scoate o scrisorică din portofel… « Ia ascultaţi… » Diavolul de popă, n-are de lucru ? se scoală repede de la joc şi zice : « Să mă-ngropi, sufletul meu, Năică, nu citi… stăi, s-o ascult şi eu… să-mi aprinz numai ţigara… » Şi, coane Fănică, se scoală de la joc, aprinde chibritul, trage din ţigară şi vine să arunce chibritul aprins pe fereastră drept în ochii mei… Mă trag înapoi, alunec de pe uluci şi caz pe maidan, peste un dobitoc, care pesemne trecea ori şedea lîngă uluci. Dobitocul începe să strige, toţi din casă sar năvală la fereastră ; eu, cum căzusem, mă ridic degrabă, o iau pituliş pe lîngă uluci şi intru în curtea primăriei.
TIPĂTESCU
(interesîndu-se de povestire)
Ei ?
PRISTANDA
M-am mai întors eu, dar închiseseră ferestrele şi lăsaseră perdelele.
TIPĂTESCU
Cine să fie ? Ce scrisoare ? Nu pricep… Ghiţă, eu trebuie să mă duc la dejun, să nu fac pe nenea Zaharia şi pe Zoe să m-aştepte. Ei nu dejunează fără mine, şi nenea Zaharia nu iese înainte de dejun. Şi mai ales cum e Zoe nerăbdătoare…
PRISTANDA
Ce-mi ordonaţi, coane Fănică ?
TIPĂTESCU
Să-mi afli ce scrisoare e aia şi de cine e vorba.
PRISTANDA
Ascult, coane Fănică.
TIPĂTESCU
Dacă s-ar putea să punem mîna şi pe firul ăsta — nu doar că mi-e teamă de intrigile proaste ale lu Caţavencu, — dar n-ar fi rău să-l dezarmăm cu desăvîrşire, ş-apoi să-l lucrăm pe onorabilul !
PRISTANDA
Curat să-l lucrăm !
TIPĂTESCU
Stai un minut pînă să-mi schimb haina ; ieşim împreună ; am să-ţi mai spun ceva.
PRISTANDA
Stau, coane Fănică.
(Tipătescu iese în stînga.)
PRISTANDA
(singur)
Grea misie, misia de poliţai… Şi conul Fănică cu coana Joiţica mai stau să-mi numere steagurile… Tot vorba bietei neveste, zice : « Ghiţă, Ghiţă, pupă-l în bot şi-i papă tot, că sătulul nu crede la ăl flămînd… » Zic : curat ! De-o pildă, conul Fănică : moşia moşie, foncţia foncţie, coana Joiţica, coana Joiţica : trai, neneaco, cu banii lui Trahanache… (luîndu-şi seama) babachii… Da’eu, unde ? famelie mare, renumeraţie după buget mică. (şade în fund pe un scaun la o parte).
ZAHARIA TRAHANACHE, GHIŢĂ PRISTANDA, apoi TIPĂTESCU şi ZOE
TRAHANACHE
(intră prin fund, fără să ia seama la Ghiţă, care se ridică răpede la intrare. Trahanache e mişcat)
A! ce coruptă soţietate !… Nu mai e moral, nu mai sunt prinţipuri, nu mai e nimic : enteresul şi iar enteresul… Bine zice fiu-meu de la facultate alaltăieri în scrisoare : vezi, tînăr tînăr, dar copt, serios băiat ! zice : « Tatiţo, unde nu e moral, acolo e corupţie, şi o soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are ! » … Auzi d-ta mişelie, infamie, (vede pe Ghiţă.) Aici erai Ghiţă ? (se stâpîneşte.)
PRISTANDA
Aici, sărut mîna, coane Zahario.
TRAHANACHE
Fănică a ieşit ?
PRISTANDA
Ba nu, coane Zahario, vine numaidecît momental, e dincolo… A! iată conul Fănică…
TIPĂTESCU
(cu pălăria şi haina de oraş vine din stînga, e surprins la vederea lui Zaharia)
Neică Zaharia ! Cum se poate ? Ai ieşit înainte de dejun ? Ce e ?
TRAHANACHE
E comèdie, mare comèdie, Fănică, stăi să-ţi spui. (îi face semn să expedieze pe Pristanda.)
PRISTANDA
(răpede)
Mai aveţi ceva să-mi ordonaţi, coane Fănică ?
TIPĂTESCU
Nu… Nu uiţi de ce-am vorbit. Trebuie să avem dezlegarea istoriei cît mai degrabă.
PRISTANDA
Ascult.
TIPĂTESCU
Nene Zahario, e lung ce ai să-mi spui ? Nu mi-o poţi spune la dejun ?
TRAHANACHE
Ai puţintică răbdare… Nu trebuie să ştie Joiţica. E comèdie mare, Fănică. (şede pe canapea, cu spatele spre fund.)
TIPĂTESCU
(uitîndu-se la ceas)
Atuncea treci, Ghiţă, pe la nenea Zaharia p-acasă şi lasă-i vorbă coanei Joiţichii — nu-i aşa, nene Zahario — să fie aşa de bună să nu se supere dacă om întîrzia de la dejun… avem ceva politică de vorbit între bărbaţi.
PRISTANDA
Ascult, coane Fănică. (Pristanda pleacă spre fund. Tipătescu se întoarce spre Trahanache şi coboară. Cînd Pristanda vrea să iasă prin fund, uşa din dreapta se deschide puţin, Zoe scoate capul, cheamă pe Pristanda : « Pst ! Pst ! » şi închide repede uşa. Tipătescu se întoarce şi îl vede pe Pristanda lîngă uşa din dreapta.)
TIPĂTESCU
‘Ai ? Un’te duci ?
PRISTANDA
(făcîndu-i semn să tacă şi arătîndu-i pe Trahanache)
Unde mi-aţi ordonat.
TIPĂTESCU
(fără a înţelege)
De ce nu ieşi prin faţă ?
PRISTANDA
(urmîndu-şi jocul)
Da, prin faţă… (se-ntoarce spre uşa din fund. Tipătescu se-ntoarce iar spre Trahanache. Jocul Zoii se repetă. Fănică se-ntoarce iar. Ghiţă, care este iar lîngă uşa din dreapta, iese năvală pe acolo. Tipătescu, dînd din umeri, fără să-nţeleagă, se coboară să şază pe fotoliu, lîngă Trahanache.)
TIPĂTESCU, TRAHANACHE
TIPĂTESCU
Ei ! neică Zahario, ce e ? ia spune, te văz cam schimbat !
TRAHANACHE
Ai puţintică răbdare, să vezi… Azi-dimineaţă, pe la opt şi jumătate, intră feciorul în odaie, — nici nu-mi băusem cafeaua, — îmi dă un răvăşel şi-mi zice că aşteaptă răspuns… De la cine era răvăşelul ?
TIPĂTESCU
De la cine ?
TRAHANACHE
De la onorabilul d. Nae Caţavencu.
TIPĂTESCU
De la Caţavencu ?
TRAHANACHE
Zic : ce are a face Caţavencu cu mine şi eu cu Caţavencu, nici în clin, nici în mîneci, ba chiar putem zice, dacă considerăm după prinţipuri, dinpotrivă.
TIPĂTESCU
Fireşte… Ei ?
TRAHANACHE
Stăi, să vezi. (scoate un răvăşel din buzunar şi-l dă lui Tipătescu.)
TIPĂTESCU
(luînd răvăşelul şi citind)
« Venerabilului d. Zaharia Trahanache, prezident al Comitetului permanent, al Comitetului şcolar, al Comitetului electoral, al Comiţiului agricol şi al altor comitete şi comiţie… Loco. (scoate hîrtia din plic.) Venerabile domn, în interesul onoarii d-voastre de cetăţean şi de tată de familie, vă rugăm să treceţi astăzi între orele 9 jum. şi 10 a.m. pe la biuroul ziarului „Răcnetul Carpaţilor“ şi sediul Societăţii Enciclopedice-Cooperative „Aurora Economică Română“ unde vi se va comunica un document de cea mai mare importanţă pentru d-voastră… Al d-voastre devotat, Caţavencu, director-proprietar al ziarului „Răcnetul Carpaţilor “, prezident fundator al Societăţii EnciclopediceCooperative „Aurora Economică Română “… » Ei ? ce document ?
TRAHANACHE
Ai puţintică răbdare ! Să vezi… M-am gîndit : să nu mă duc… să mă duc… să nu mă duc… ia, numai de curiozitate, să mă duc, să văz ce moft mai e şi ăsta. Mă îmbrac degrabă, Fănică, şi mă duc.
TIPĂTESCU
La Caţavencu ?
TRAHANACHE
Stăi, să vezi… la Caţavencu. — Cum intru se scoală cu respect şi mă pofteşte pe fotel. « Venerabile »-n sus, « venerabile »-n jos. « Îmi pare rău, că ne-am răcit împreună, zice el, că eu totdeauna am ţinut la d-ta ca la capul judeţului nostru… » şi în sfîrşit o sumă de delicateţuri… Eu serios, zic : « Stimabile, m-ai chemat să-mi arăţi un docoment, arată docomentul ! » Zice : « Mi-e teamă, zice, că o să fie o lovitură dureroasă pentru d-ta, şi ar fi trebuit să te pregătesc mai dinainte, d-ta un bărbat aşa de, şi aşa de… » şi iar delicateţuri. Zic iar : « Stimabile, ai puţintică răbdare, docomentul »… El iar : « … că de, damele… » Să vezi unde vrea să m-aducă mişelul !… Biata Joiţica ! să nu cumva să-i spui, să nu care cumva să afle ! cum e ea simţitoare !…
TIPĂTESCU
Ce ! a cutezat ? mizerabilul ! (se ridică turburat.)
TRAHANACHE
(oprindu-l)
Stai, să vezi ! « … că de, damele, zice, nu înţeleg totdeauna meritele şi calităţile morale ale bărbatului, şi respectul care va să zică, ce trebuie să-i poarte… » În sfîrşit (Tipătescu fierbe) ce s-o mai lungesc degeaba ! După ce-i pui piciorul în prag şi-i zic : « Ia ascultă, stimabile, ai puţintică răbdare : docomentul ! » vede mişelul că n-are încotro, şi-mi scoate o scrisorică… Ghici a cui şi către cine ?
TIPĂTESCU
(de abia stăpînindu-şi emoţia)
A cui ? a cui, nene Zahario ?
TRAHANACHE
Stai să vezi. (răspicat şi rîzînd.) A ta cătră nevastămea, cătră Joiţica ! scrisoare de amor în toată regula… ‘Ai ? ce zici d-ta de asta ?
TIPĂTESCU
(turburat rău)
Nu se poate, nu se poate !
TRAHANACHE
Am citit-o de zece ori poate : o ştiu pe dinafară ! ascultă : « Scumpa mea Zoe, venerabilul (adică eu) merge deseară la întrunire (întrunirea de alaltăieri seara). — Eu (adică tu) trebuie să stau acasă, pentru că aştept depeşi de la Bucureşti, la care trebuie să răspunz pe dată ; poate chiar să mă cheme ministrul la telegraf. Nu mă aştepta, prin urmare, şi vino tu (adică nevastă-mea, Joiţica), la cocoşelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, Şi te sărută de o mie de ori, Fănică… » (priveşte lung pe Tipătescu, care e în culmea agitaţiei.)
TIPĂTESCU
(primblîndu-se înfuriat)
Nu se poate ! O să-i rup oasele mizerabilului !… Nu se poate !
TRAHANACHE
(placid)
Fireşte că nu se poate ; dar ţi-ai fi închipuit aşa mişelie… (cu candoare.) Bine frate, înţeleg plastografie, pînă unde se poate, dar pînă aci nu înţeleg… Ei, Fănică, să vezi imitaţie de scrisoare ! să zici şi tu că e a ta, dar să juri, nu altceva, să juri ! (oprindu-se şi privind pe Tipătescu, care se primbla cu pumnii încleştaţi ; cu mirare şi ciudă.) Uite-te la el cum se turbură ! Lasă, omule, zi-i mişel şi pace ! Ce te aprinzi aşa ? Aşa e lumea, n-ai ce-i face, n-avem s-o schimbăm noi. Cine-şi poate închipui pînă unde poate merge mişelia omului !
TIPĂTESCU
(acelaşi joc)
Mizerabilul !
TRAHANACHE
Măi omule, ai puţintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu : « Eşti tare, stimabile, la machiaverlicuri, tare, n-am ce să zic ; dar nu ţi-ai găsit omul… » Ei, dacă a văzut că nu i se trece cu mine, ştii la ce-a ajuns ? Mi-a spus că, dacă nu dau eu importanţă lucrului, o să-i dea publicul, pentru că scrisoarea o să se publice duminică la gazetă şi o să fie pusă în cercevea, ca s-o vază oricine-o pofti.
TIPĂTESCU
(turbat)
Îl împuşc ! îi dau foc ! trebuie să mi-l aducă aci numaidecît, viu ori mort, cu scrisoarea, (se răpede în fund). Ghiţă ! Ghiţă ! Să vie poliţaiul !
TRAHANACHE
(după el pînă în fund)
Ai puţintică… (întorcîndu-se singur în scenă.) E iute ! n-are cumpăt. Aminteri bun băiat, deştept, cu carte, dar iute, nu face pentru un prefect. Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip… trebuie să ai şi puţintică diplomaţie !
TIPĂTESCU
(întorcîndu-se din fund)
Infamul ! Canalia !
TRAHANACHE
Ei, astîmpără-te omule, şi lasă odată mofturile, avem lucruri mai serioase de vorbit. Deseară e întrunire. S-a hotărît ? Punem candidatura lui Farfuridi ? Ce facem ? — Deseară, am aflat că dăscălimea cu Caţavencu şi cu toţi ai lor vor să facă scandal. Trebuie să-i spunem lui Ghiţă să îngrijească. Mişelul de Caţavencu o să ia deseară cuvîntul ca să ne combată…
TIPĂTESCU
(fierbînd mereu)
Nu te teme, nene Zahario, deseară d. Caţavencu nu o să fie la întrunire, o să fie în altă parte — la păstrare.
TRAHANACHE
‘Aide, mergi la dejun ?
TIPĂTESCU
Nu, neică Zahario, mulţumesc, am treabă. Du-te dumneata singur ; sărutări de mîini coanii Joiţichii.
TRAHANACHE
Bine, dar la prînz desigur. Deseară eu mă duc la întrunire, trebuie să stai cu Joiţica, i-e urît singură. După întrunire avem preferanţă * …
TIPĂTESCU
(ameţit)
Da, neică Zahario.
TRAHANACHE
La revedere, Fănică.
TIPĂTESCU
La revedere, neică Zahario…
TRAHANACHE
(mergînd spre uşe, condus de Tipătescu)
Şi nu te mai turbura, neică, pentru fitece mişelie. Nu vezi tu cum e lumea noastră ? Într-o soţietate fără moral şi fără prinţip, nu merge s-o iei cu iuţeală, trebuie să ai (cu fineţă) puţintică răbdare… (iese în fund.)
TIPĂTESCU, apoi ZOE
TIPĂTESCU
(vine ameţit şi-mpleticindu-se din fund şi cade pe un scaun cu capul în mîini)
Ce să fac ? Ce să fac ? şi nu mai vine Ghiţă !…
ZOE
(ieşind din dreapta misterios şi coborînd repede lîngă el)
Fănică ! Fănică !
TIPĂTESCU
(ridicîndu-se iute)
Zoe !… Ştii ?
ZOE
(dezolată)
Ştiu ! Sunt nenorocită, Fănică. Ştiu… am fost dincolo în odaie, am intrat pe scăricica din dos… Am venit numaidecît după Zaharia. N-am avut curaj să dau ochii cu el, măcar că nu crede… Am auzit tot, tot, tot, Sunt nenorocită, Fănică… Cînd a plecat Ghiţă, l-am chemat dincolo (Tipătescu înţelege), i-am spus tot : numai el ne poate scăpa.
TIPĂTESCU
De unde aflaseşi ?
ZOE
Eu am ştiut numaidecît după Zaharia… Uite !… (îi dă o scrisoare. Scena aceasta se face cu multă nervozitate.)
TIPĂTESCU
(citind)
« Stimabilă doamnă, la redacţia noastră se află un document iscălit de amabilul nostru prefect şi adresat d-voastre. Acest document vi s-ar putea ceda în schimbul unui sprijin pe lîngă amabilul în cestiune. Binevoiţi dar a trece îndată pe la biuroul nostru, spre a regula această afacere într-un chip mulţumitor pentru amîndouă părţile… » — (cu desperare.) Cum ? cum ? cînd ai pierdut biletul, Zoe ?
ZOE
(înecată)
Nu ştiu… alaltăieri seara, cînd am plecat de la tine, îl aveam ; cînd am ajuns acasă, nu ştiu dacă-l mai aveam ; poate să fi scos batista pe drum şi mi-a căzut scrisoarea : le aveam tot într-un buzunar !
TIPĂTESCU
A! ce nenorocire !
ZOE
M-am dus la Caţavencu… de la el veneam acuma. Mi-a propus să-mi dea înapoi scrisoarea, cu condiţie să-i asigurăm alegerea. Aminteri, publică scrisoarea poimîine…
TIPĂTESCU
(în prada agitaţiei)
Lupta este desperată. Vrea să ne omoare, trebuie să-l omorîm !… Şi nu mai vine Ghiţă…
ZOE
Pe Ghiţă l-am trimes eu la Caţavencu, să-i cumpere scrisoarea cu orice preţ.
TIPĂTESCU
Care va să zică Ghiţă e acolo ?
ZOE
Desigur. (se aude zgomot.)
TIPĂTESCU
El trebuie să fie… (se răpede la uşa din fund, o deschide şi se trage iute înapoi.) A! Ascunde-te… degrabă, (o duce repede şi ies amîndoi prin stînga.)
FARFURIDI, BRÎNZOVENESCU, intrînd misterios din fund ; apoi TIPĂTESCU din stînga
BRÎNZOVENESCU
Poate să nu fie tocmai aşa ; poate că e o manoperă… o manoperă grosolană, ca să intimideze pe cîţiva nehotărîţi…
FARFURIDI
(cu intenţie fină)
Pe venerabilul d. Trahanache l-am văzut intrînd la Caţavencu, astăzi pe la zece, cînd mă duceam în tîrg… Eu, am n-am să-ntîlnesc pe cineva, la zece fix mă duc în tîrg…
BRÎNZOVENESCU
Ei !
FARFURIDI
Pe respectabila madam Trahanache am văzut-o ieşind de la Caţavencu tot astăzi pe la unsprezece, cînd mă-ntorceam din tîrg… Eu, am n-am clienţi acasă, la unsprezece fix mă-ntorc din tîrg…
BRÎNZOVENESCU
Nu-nţeleg.
FARFURIDI
Cum nu-nţelegi ? la unsprezece fix…
BRÎNZOVENESCU
Nu frate, nu-nţeleg daraverile astea cu opoziţia ! tu ai văzut pe Trahanache întîi, pe urmă pe madam Trahanache, şi eu adineaori am văzut pe poliţaiul, pe Ghiţă, intrînd la Caţavencu…
FARFURIDI
(cu intenţie)
Ei ?
BRÎNZOVENESCU
(cu îndoială)
Să fie trădare la mijloc ? ‘ai ?
FARFURIDI
Eu merg şi mai departe şi zic : trădare să fie, dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi !…
BRÎNZOVENESCU
Prefectul trebuie să ne dea cheia comèdiei ăştia… Iacătă-l…
TIPĂTESCU
(venind din stînga tulburat şi dîndu-şi aer silit de degajare)
Salutare, salutare, stimabile !
BRÎNZOVENESCU
(aparte)
E galben !
FARFURIDI
(aparte)
Ce roşu s-a făcut. (tare.) Salutare, salutare, onorabile…
TIPĂTESCU
(oferindu-le locuri)
Ia poftiţi, ia poftiţi, mă rog.
BRÎNZOVENESCU
Mulţumim, mulţumim, stimabile, dar ne cam grăbim : sunt douăsprece trecute.
FARFURIDI
Şi eu, am n-am înfăţişare, la douăsprece trecute fix mă duc la tribunal…
BRÎNZOVENESCU
Uite de ce e vorba, stimabile, să fim scurţi… Prin tîrg… se spune…
FARFURIDI
Adică, dă-mi voie, să fim expliciţi ; mie îmi place să pun punctul pe i… Se aude…
BRÎNZOVENESCU
Se aude… cum că partidul nostru dă la colegiul II * ajutor lui Caţavencu…
TIPĂTESCU
(mişcat)
Care partid ? Care Caţavencu ?
BRÎNZOVENESCU
Cum care partid ?
FARFURIDI
Adică partidul nostru : madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi şi ai noştri… să ducem pe braţe pe d. Caţavencu.
TIPĂTESCU
Şi cine spune asta ? (rîde silit.)
BRÎNZOVENESCU
Nu rîde, stimabile, nu rîde ; a început să se vorbească…
FARFURIDI
Şi de !… ce să zicem ! lumea are pentru ce să intre la bănuieli.
BRÎNZOVENESCU
D. Trahanache la vizită la d. Caţavencu…
TIPĂTESCU
Ei ?
FARFURIDI
Madam Trahanache la vizită la d. Caţavencu…
TIPĂTESCU
Ei ?
BRÎNZOVENESCU
D. Ghiţă poliţaiul la vizită la d. Caţavencu…
FARFURIDI
De unde şi pînă unde ?
BRÎNZOVENESCU
Noi, ce să zicem — ne temem de ce spune lumea…
TIPĂTESCU
(nervos)
Ei, ce spune lumea ?
FARFURIDI
Vrei să vorbesc curat şi desluşit, stimabile ? Ne temem de trădare… Na !
TIPĂTESCU
(după ce s-a întors cînd la unul, cînd la altul, supărat către Farfuridi)
Amice, d-le Farfuridi, nu ţi se pare d-tale că te faci mai catolic decît Papa ?
FARFURIDI
(hotărît)
Da, cînd e vorba de prinţipuri, stimabile, da, mă fac, adică nu, nu mă fac, sunt cînd e vorba de asta, sunt mai catolic decît Papa…
TIPĂTESCU
(supărat)
Domnilor, nu primesc acasă la mine astfel de observaţii, pe care, daţi-mi voie să vă spui, le consider ca nişte insulte…
FARFURIDI
Să nu ne iuţim, stimabile…
TIPĂTESCU
Cum să nu mă iuţesc, onorabile ? D-voastră veniţi la mine acasă, la mine, care mi-am sacrificat cariera şi am rămas între d-voastră, ca să vă organizez partidul — căci fără mine, trebuie să mărturisiţi, că d-voastră n-aţi fi putut niciodată să fiţi un partid — d-voastră veniţi la mine acasă să mă numiţi pe faţă trădător… A! asta nu pot să v-o permit…
BRÎNZOVENESCU
(scoţînd o hîrtie din buzunar)
Mă rog, iată ce se împarte acum prin tîrg, din partea lui d. Caţavencu… E tipărit, stimabile !
TIPĂTESCU
(mişcat, îi smulge hîrtia)
Tipărit ?
FARFURIDI
(smulgîndu-i-o el)
Da, tipărit, dă-mi voie… (citeşte.) « Dăm ca pozitivă ştirea cum că desigur candidatura amicului nostru politic d. Caţavencu, prezidentul grupului independent, este pusă la adăpost de orice loviri din partea administraţiei. Din contra, avem cuvinte puternice pentru a crede că atît bătrînul şi venerabilul d. Trahanache, prezidentul Comitetului electoral, cît şi junele şi onorabilul nostru prefect, ar fi convinşi în fine că în împrejurările prin care trece ţara, judeţul nostru nu poate fi mai bine reprezentat decît de un bărbat independent ca amicul nostru d. Ca-ţa-ven-cu… D. Caţavencu va lua cuvîntul la întrunirea de deseară… Comitetul grupului independent. » (vorbit.)… Aud ?
TIPĂTESCU
(aparte)
Nu mai rămîne nici o clipă de pierdut, (tare.) Domnilor, vă rog, nişte afaceri importante mă cheamă numaidecît la telegraf… Mă scuzaţi… dar… (merge la o masă şi trage clopoţelul, apoi iese în fund.)
BRÎNZOVENESCU
Aşa scurt ?
FARFURIDI
Adică, cum am zice, poftiţi pe uşe afară… Bine ?
TIPĂTESCU
(apare în fund cu un fecior)
Unde e Ghiţă ?
FECIORUL
L-am căutat în tot tîrgul, coane Fănică, nu e (vorbesc încet în fund).
BRÎNZOVENESCU
(care a vorbit încet cu Farfuridi)
‘Aide la Trahanache… Aici am aflat tot… ‘Aide…
FARFURIDI
Brînzovenescule, mi-e frică de trădare… Cîte ceasuri sunt ?
BRÎNZOVENESCU
Douăsprece trecute…
FARFURIDI
Douăsprece trecute ?… Eu, la douăsprece,trecute fix…
TIPĂTESCU
(coborînd între ei)
Astfel dar, d-lor…
BRÎNZOVENESCU
Ne ducem, ne ducem, stimabile, nu voim să facem deranj…
FARFURIDI
(grav)
Ne ducem, dar gîndeşte-te stimabile, că suntem membrii aceluiaşi partid… Cum ziceam adineaori amicului Brînzovenescu : trădare să fie (cu oarecare emoţie) dacă o cer interesele partidului, dar s-o ştim şi noi… De aceea eu totdeauna am repetat cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi Ştefan cel Mare : iubesc trădarea (cu intenţie), dar urăsc pe trădători… (schimbînd tonul, cu dezinvoltură.) Salutare, salutare, stimabile !…
BRÎNZOVENESCU
(asemenea)
Salutare !…
TIPĂTESCU
(închizînd uşa după ei, grozav de plictisit)
A! (coboară)
TIPĂTESCU, ZOE, apoi CETĂŢEANUL TURMENTAT
ZOE
(ieşind din stînga repede)
S-a dus ?… Ai văzut, Fănică ? Ai auzit ? Şi Ghiţă nu mai vine… Fănică, Fănică, ne ameninţă o nenorocire grozavă…
TIPĂTESCU
Taci ! vine cineva. E Ghiţă desigur. (se repede la uşa din fund prin care apare Cetăţeanul turmentat.)
CETĂŢEANUL
(şovăind)
Sluga ! (în tot jocul sughiţe şi şovăie).
ZOE
Cine e ăsta ?
TIPĂTESCU
Ce pofteşti d-ta ?
CETĂŢEANUL
Eu ?… (sughiţe) Eu sunt alegător…
TIPĂTESCU
(nervos)
Cum te cheamă ?
CETĂŢEANUL
Cum mă cheamă ? Ce trebuie să spui cum mă cheamă… vorba e, sunt alegător ? (şovăie.)
ZOE
E turmentat ?
TIPĂTESCU
Dracul să-l ia ! nu e nimeni afară : lasă să-mi intre aici toţi nebunii, toţi beţivii… ‘Aide, ieşi !
CETĂŢEANUL
Nu sunt turmentat… (zîmbind) coană Joiţico… Las’ că ne cunoaştem… Mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie… Nu e vorba, ţinem la d. Nae Caţavencu… e din Soţietate… dar vorba e, eu alegător… eu… (sughite) apropritar, eu pentru cine votez ? (sughite)d-aia am venit. (şovăie.)
ZOE
Trimite-l, Fănică, dă-i drumul… e ameţit de tot…
TIPĂTESCU
(luîndu-l cu binişorul)
Fii bun, cetăţene, du-te. Aldată mai vorbim.
CETĂŢEANUL
Dar ce să vorbim aldată ?
ZOE
A!
CETĂŢEANUL
Acu ce treabă avem ?… Nu vă uitaţi la mine că sunt aşa de… Am făcut-o de oaie de tot. Să vezi d-ta cum de a devenit la băutură… (sughite) că a fost lată de tot…
TIPĂTESCU
(necăjit)
Fii bun, omule, şi-nţelege. (vrea să-l apuce.)
CETĂŢEANUL
Eu am găsit (sughite) o scrisoare…
TIPĂTESCU şi ZOE
O scrisoare !
CETĂŢEANUL
Da. (cătră Tipătescu.) A d-tale către coana Joiţica. Am găsit-o alaltăieri seara pe drum, cînd ieşeam de la întrunire… Fă-ţi idee (sughiţă) de alaltăieri seara pînă azi-dimineaţă s-o duci într-un chef !…
TIPĂTESCU
(răpezindu-se şi apucîndu-l cu amîndouă mîinile de gît)
Mizerabile !
CETĂŢEANUL
Nu mă zgudui (sughite) că ameţesc…
ZOE
Lasă-l, Fănică, să vedem.
CETĂŢEANUL
Lăsaţi-mă să vedeţi. Cînd am găsit-o, de curiozitate am deschis-o şi m-am dus subt un felinar, s-o citesc. N-apucasem s-o isprăvesc bine… şi haţ ! pe la spate, d. Caţavencu dă să mi-o ia.
TIPĂTESCU
Şi (desperat) ţi-a luat-o ?
ZOE
(acelaşi joc)
Ţi-a luat-o ?
CETĂŢEANUL
Aş ! Am băgat-o în buzunar. Zice d. Nae : « Aşa ? faci parte din Soţietatea noastră şi primeşti scrisori : de la prefectul, cetăţene, bravos ! — Zic : (sughite) Aş ! de la prefectul ! — Zice : I-am cunoscut slova… Ia arată-mi-o. — Doamne păzeşte ! » Ba că dă-mi-o, ba că nu ţi-o dau, din vorbă-n vorbă, tura-vura, ne-am abătut pe la o ţuică… una-două-trei… pe urmă dă-i cu bere, dă-i cu vin, dă-i cu vin, dă-i cu bere… A făcut cinste d. Nae… l-am băut… oo ! l-am băut !
ZOE
Dar scrisoarea ?
TIPĂTESCU
Scrisoarea (se repede la el strigînd), unde e scrisoarea ?
CETĂŢEANUL
Nu striga (sughite) că ameţesc !… O am la mine scrisoarea. (amîndoi îl ascultă şi-l privesc cu îndoială şi nerăbdare nervoasă.) Da.
ZOE şi TIPĂTESCU
S-ar putea !
CETĂŢEANUL
Da… o am la mine. (căutîndu-se prin buzunare.) Ehei ! d. Nae zicea că-mi dă zece poli pe ea ; zic : nu trebuie, onorabile, parale… slava Domnului… apropitar sunt (sughite), alegător… (sughite şi se caută mereu)Vorba e… eu (sughite), eu pentru cine votez ? (se opreşte din căutat şi cu simplicitate.) Am pierdut-o ! (se mai caută, apoi cu hotărîre.) Am pierdut-o !
TIPĂTESCU
A!
ZOE
Ţi-a furat-o Caţavencu !
CETĂŢEANUL
Adică d. Nae. Se prea poate… că am şi dormit… Vezi d-ta (Zoe şi Tipătescu îşi frîng mînile) fă-ţi idee… dă-i cu bere… dă-i cu vin… dă-i cu vin… dă-i cu…
TIPĂTESCU
(apucîndu-l şi zguduiudu-l)
Mizerabile ! Ce ai făcut ?
CETĂŢEANUL
(căzînd pe un scaun)
Nu mă zgudui !
ACEIAŞI — GHIŢĂ PRISTANDA
PRISTANDA
(intră gîfîind într-un suflet, prin fund)
Coane Fănică ! Coană Joiţico !
TIPĂTESCU şi ZOE
Ghiţă !
PRISTANDA
Vine ! vine conul Zaharia !
CETĂŢEANUL
(pufnind)
Conul Zaharia ?… nu mai spune (sughite) că ameţesc…
TIPĂTESCU
(lui Pristanda, arătînd pe Cetăţeanul turmentat)
Ia-l pe nenorocitul ăsta, şi…
ZOE
Şi dă-i drumul prin dos, pe scara a mică.
PRISTANDA
(ridicînd pe Cetăţeanul turmentat)
‘Aide, cetăţene ! (îl împinge spre dreapta.)
CETĂŢEANUL
Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc.
PRISTANDA
(acelaşi joc)
‘Aide !
CETĂŢEANUL
Vorba e… eu pentru cine votez ?…
PRISTANDA
‘Aide !
CETĂŢEANUL
Nu mă-mpinge (sughite) că ameţesc, (iese, împins de Pristanda.)
ZOE, TIPĂTESCU, apoi GHIŢĂ PRISTANDA şi TRAHANACHE
TIPĂTESCU
(răpede Zoii)
De Zaharia nu avem teamă : ştie tot, dar nu crede nimica… N-ai auzit ?
ZOE
Fănică ! Fănică ! (Ghiţă intră din dreapta.) Ce-ai făcut, Ghiţă ? Ai fost la Caţavencu ?
PRISTANDA
Am fost, coană Joiţico… Se lasă greu, greu de tot : ori o mie de poli, ori deputăţia…
TIPĂTESCU
Trebuie să punem mîna pe el. (hotărît). Du-te Ghiţă, ia jandarmi… viu ori mort, trebuie să mi-l aduci la poliţie, acuma într-un moment…
ZOE
Fănică !…
TIPĂTESCU
Du-te.
PRISTANDA
Ascult ! (vrea să pornească spre fund, în momentul acesta intră Trahanache cu aerul triumfător.)
TRAHANACHE
L-am prins cu alta mai boacănă !
ZOE
(începînd să se jelească şi căzîndu-i ca leşinată în braţe)
Nene ! nene !
TRAHANACHE
Joiţico ! (către Tip[ătescu].) A aflat ?
TIPĂTESCU
Ştie tot !
TRAHANACHE
(îngrijind-o, după ce a pus-o cu ajutorul lui Pristanda pe fotoliu)
Bine, omule, nu ţi-am zis să nu-i spui ? o ştiam eu cît e de simţitoare ! Iaca vezi ! (toţi o îngrijesc.) Ei ! Ţi-am spus că l-am prins pe onorabilul cu alta mai boacănă… Ghiţă, iute un pahar cu apă. (Ghiţă iese în stînga.)
TIPĂTESCU
(bătînd în palmele Zoii)
Care onorabil ?
TRAHANACHE
(acelaşi joc)
Ei, ai puţintică răbdare… Caţavencu, de…
TIPĂTESCU
Cu ce alta ?
TRAHANACHE
(bătînd cu putere în palmele Joiţichii)
Cu altă plastografie… Ce plastograf !
PRISTANDA
(care a venit cu paharul cu apă)
Curat plastograf !
(Cortina cade)
