AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ DE URÉCHE, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, ÎN ORAŞŬ ÎN IAŞI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183 *, IARĂ DE LA NAŞTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESETA… DNI *||

părţi, carii pomenescŭ de descălecatul cel dentăiŭ a ţărîi noastre şi Ţărîi Munteneşti:












muldovanŭ|| scrisă, nu să află. Iară tot vei afla pre rîndŭ toate.

![]() |
||||||
|





fruntea boierilor fugisă mai toţi în Ţara || Leşască.



Radul-vodă, ce îndată au trimis oşti cu boierii carii era ieşiţi în Ţara Léşască, unii de răutăţile lui Aron-vodă, iară Movileştii, precumŭ scrie Uréche-vornicul, încă cu Pătru-vodă Şchiopul ieşisă în Ţara Léşască, asupra lui Ştefan Radului-vodă şi l-au scos din ţară. Şi au pus domnŭ din partea sa pre Ieremiia Movilă-vodă cu alésul boierilor de ţară, puindŭ deodată şi pen toate cetăţile ţărîi slujitori de ai săi léşii. Fost-au acéstea în anul 7103 .


pedestri n-au avut (de nu-i laudă), fără slugile lor, ce au ei pururea, peste céia ce sintŭ slujitori în catastije.

Zamoyschii la Ţuţora cu oştile lui şi a doa dzi după sositul lui Zamoyschii, octovrie 10, s-au vădzut şi străjile tătărăşti, octovrie 11 au sosit şi singur hanul cu toată oastea.


dacă || s-au tumpinat, în loc au stătut şi au ţinut războiul, cît s-au mirat şi hanul, mai puţină oaste fiindŭ leşii. Şi de acolo, iară încet, sprijenindu-să de năvala tătarîlor, au venit iară la loc între băşti, că trimisesă Zamoyschii totdeauna trîmbiţele să dzică de întorsŭ.


purces cătră Crîm, şi Zamoyschii cătră ţara sa, lăsindŭ pe lîngă Ieremia-vodă pre Albertŭ Hanschii şi pre Ian Potoţchii cu 3.000 de oameni, că să temè Ieremia-vodă de unguri. Şi aşea au purces şi Ieremia-vodă şi s-au aşădzat la Suceavă. Războiul acesta la Ţuţora este mai întăiŭ de acela, cîndŭ au perit Jolcovschii, hatmanul leşescŭ. Vei afla şi acela la rîndul său.


oştile de îmbe părţile || şi după cîtăva luptă între oşti, au lovit léşii pe oastea ungurească din aripa despre Şcheia. Îndată îmbărbătîndu-să şi fruntea oştilor, unde era Ieremia-vodă, au înfrîntŭ pe unguri.

van răul ce făcusă şi el lui Aron-vodă.

împăratul nemţescŭ, || cumnatu-său, şi la papa de Rîm, jeluindŭ de mare pagubă ce i-au făcut léşii în oastea lui, luptîndŭ el să dezbată ţara de suptŭ mîna turcului, să cuprindză Ţara Muldovei, să-i împreune şi pre moldoveni cu sine împrotiva turcilor, iar léşii au împiedecat acestŭ lucru, spre scădérea creştinătăţiei, ce-au aşedzat Moldova suptŭ birul turcilor, de suptŭ care bir amu era ieşită ţara cu nevoinţa lui.







Mihai-vodă, || vădzindŭ că să apropie de dînsul focul. Şi durîndu-i inima şi pre munténi pentru moşiile sale, în puţine vréme s-au strînsŭ şi întăiŭ au împinsŭ oştile lui Sinan-paşea di pen oraşe şi apoi la Giurgiuŭ au stătut şi la războiŭ de faţă Mihai-vodă cu Sinan-paşea. Şi au fostŭ războiul cu mare vărsare de sînge şi, după cîtăva luptă, au înfrîntŭ Mihai-vodă oastea lui Sinan-paşea, cît şi el singur paşea, să nu fie aflat îndemînă o luntre mică, cu care au scăpat peste Dunăre, ar hi cădzut la prinsoare. Şi aşè s-au curăţit Ţara Muntenească de turci într-acéia dată cu osîrdia lui Mihai-vodă, însă avea şi oaste némţască cu sine de la Batorŭ Jigmontŭ.

şi apoi în anul 7105. Iară precum izbîndele dintîiŭ
a mulţi au fostŭ mai pre urmă spre scădére, aşea şi acestui domnŭ, lui Mihai-vodă, precum vei vedea povestea mai gios, la rîndul său. Neştiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă. Ce pentru un lucru sau doaă pre voie ce i să prilejescŭ, bietul om purcede desfrînatŭ şi începe lucruri peste puterea sa şi apoi acolo găseşte perirea.

Bator Jigmontŭ, || domnul Ardealului, sosit la bătrîneţe şi fără cuconi şi vădzîndŭ că turcii din an în anŭ să întărescŭ şi cască asupra Ardealului să-l cuprindze, şi el amu îmbătrînit şi obositŭ de vîrtute, alegîndu-şi viaţa bătrînéţelor cu odihnă, au socotit că şi fraţii lui nice unul nu va putea să ţie de răul turcilor Ardealul, au făcut cu cumnatu-său, împăratul nemţăscŭ, tocmală, să hie pre sama Împărăţiei Nemţeşti Ardealul, iară lui i-au dat împăratul, cumnatu-său, doaă olate, anume Ratibor şi Opulia, la ţara Silezii, căriia ţări îi * dzic leşii Slionsca, să hotărăşte cu dînşii acéia ţară.


al său, adecă hatman, anume Baştè Giurgi, şi au trimis şi la Mihai-vodă un vlădic al său, îndemnîndu-l asupra lui Bator Andreieş, pentru supunerea mai lesne Ardealului din doaă * părţi, că avea Mihai-vodă şi mai înainte pururea cu Împărăţia Neamţului răspunsuri.



război lui || Mihai-vodă la Sibiiu. Iară foarte au ţinut puţină vréme războiul, îndată au înfrîntŭ oastea lui Mihai-vodă pre unguri. Singur Bator Andréieşŭ la fugă, părăsit de toţi ardelénii, numai cu puţinei léşi neştiutori rîndul locurilor şi rătăcit într-o pădure, au cădzut pre mîna oşténilor lui Mihai-vodă. Şi dacă l-au adus la Mihai-vodă, au pus de i-au tăiatŭ capul. Neştiutoare firea oamenească şi de primejdiile sale, că apoi peste nu îndelungată vréme aşea au păţit şi Mihai-vodă de Baştè Giurgiu, cum au făcut el lui Bator Andreieş. Bine dzice sfînta Evanghelie: „Cu ce măsură măsuri, măsura-ţi-să-va“.




apoi au pierdut Simion-vodă războiul.



vodă cu slu- ||jitori de ai săi némţi ce avea, iară el singur au trecut la leşi pentru agiutoriul. Pusesă Mihai-vodă şi un domnişorŭ, anume Marcul-vodă, căruia numele nu să nice * povestéşte pentru scurtă vréme ce au avut acel domnişor şi nu să află numele aceştii domnii la létopisăţe streine.


nească. Ce au stătut săimul după această treabă să să facă oşti împrotiva lui Mihaiŭ-vodă, avîndŭ Ieremiia-vodă cîţva domni la léşi, tot oameni mare, gineri.




Prutul, la tîrgŭ || la Cernăuţi, şi au mărsŭ pe la Codrii Cozminului, la Suceavă, unde Mihai-vodă întărise cetatea cu oamenii săi. Iară singur au tras spre ţara sa, pentru să-şi mai înglotească oaste şi să mai obosască şi pre leşi.



deprinde oşténii lui || acel fél de oaste şi să vadză pănă încîtŭ sintŭ de sămeţi leşii la războaie.



au stătutŭ războiul numai din tunuri unii la alalţi şi din sinéţă, peste apă.




care n-are pardos, pun scoarţă de acéstea turceşti, || iară în fruntea cailor punŭ cîte o tablă de hierŭ, şi mulţi şi la piepturile cailor, pentru fereală de glonţuri. Nice hiece calŭ încalecă husarii, ce tot cai mare groşi, să poată birui a purta tarul şi tot friji de cei nemţăşti sau cai turceşti la cei mai de a hirea. La războaie, niceodată nu aleargă mai multŭ din treapădul calului, sau numai cîndŭ sar asupra pedestrimei ori tabării, că asupra oştii sprînţare, cum ieste tătarul, niceodată nu-i slobod, că să răşchiră tătarîi şi nu facŭ cu suliţa nice o treabă. Suliţele lorŭ sintŭ cîte * de opt * coţi de lungi cu prapore pănă în pămîntŭ. Ca unŭ zidiŭ stau la războaie.


tot aşea || au mărsŭ apărîndu-să pănă la un oraş ce să dzice Tîrgşor.


yschii s-au întorsŭ la Suceavă.


căutatŭ a lăsa Ţara Muntenească şi a tréce || munţii la Ardealŭ.



Bator. Şi apoi din Ţara Le- ||şască au venitŭ în Ardeal, şi îndată cuprindzindŭ ţara Ardealului iară către sine, au început a strînge oşti împrotiva lui Baştè Giurgiu, ghenărariului * împăratului nemţescŭ.




mai mare a lui Mihai-vodă decît a lui Baştè Giurgiu, care zavistie au făcut şi perirea lui Mihai- vodă.



pomană în ţară mănăstirea anume Suceaviţa, de dînsul făcută. Iară la domniia ţărîi au stătut, după moartea lui, frate-său, Simion-vodă, nefiindŭ feciorii lui Ieremiei-vodă încă la vîrstă deplină. Era Simion-vodă amu mator de dzile, sosit la bătrînéţă. Iară moartea lui, precum au rămas den om în om în ţară povéste, au murit otrăvit de cumnată-sa, de doamna lui * Ieremiei-vodă, trăgîndŭ domniia mai curundŭ la feciorii săi, temîndu-se că să vor întémeia ficiorii lui Simion-vodă la domniia ţărîi, care fapte acéi doamne apoi mai pre urmă au arătat Dumnedzău cu patimile ei.

vodă, iară || altă parte ţinea cu casa lui Simion-vodă. Şi dintîiŭ era mai tare partea lui Mihailaş-vodă, feciorului lui Simion-vodă cel mai mare, cît au căutatŭ lui Costantin-vodă, feciorului celui mai mare a Ieremiei-vodă, şi cu boierii din partea lui a ieşi cu fuga din Iaşi. După care, trimiţîndŭ Mihailaş-vodă în goană, au agiunsŭ carăle boierilor şi cîţva boieri de a lui Costantin-vodă la Mălăieşti şi i-au jecuit.

agiunsŭ de au fostŭ mitropolit la Chiovŭ, cu vestită mitropoliia şi arhimandriia de mănăstirea mare, ce ieste anume pre limba rusască Pecerschii, unde stau trupuri, moştii a mulţi sfinţi întregi pen peşteri şi pănă astădzi cu multe minuni.





să nu cumva să să ispitească să între || în Muldova, întărîtîndŭ pre turci), au strînsŭ oaste di prin cetăţi şi de pre la rudeniile sale, ca vro 6.000 de oameni strînsură, lăsîndŭ pre soacra-sa, doamna lui Ieremiei-vodă, în Ţara Leşască. Iară singur cu Costantin-vodă şi cu Alexandru-vodă, frate-său *, au purces asupra lui Ştefan-vodă.



Prutul, însă cotulŭ este din partea despre răsăritŭ, iară din partea aceastalaltă, unde era tabăra léşască, este ieşită apa Prutului pieptŭ la cîmpŭ. Într-acéla loc au făcut oştile lui Ştefan-vodă şi tătarîi la leşi năvală. Şi n-au ţinutŭ războiul léşii nimică, cît în cela războiŭ, aşè de sirgŭ, s-au spăimatŭ şi s-au amestecatŭ leşii, cît nice tunurile o dată n-au apucat să sloboadză. Singur Potoţchii, pentru să i să tăinuiască numele, au datŭ între carăle haiducilor, ce apoi l-au văditŭ haiducii. Pre Alexandru-vodă încă l-au prinsŭ moldovenii. Iară Costantin-vodă au cădzut pre mîna unui tătar, carele, înţelegîndŭ cine ieste, vrîndŭ să-şi facă cinste la hanul, ferindu-se de Cantimir, depreună cu nişte cetaşi ce avea tătarul, au fugitŭ cu Costantin-vodă şi cu un comis a lui, anume Mihăilescul. Şi cîndŭ au sosit la Daşău, ferindu-se iarăşi şi acolo de turci să nu-l ia pre Costantin-vodă, au găsit o luntre mică şi s-au băgatŭ să treacă singuri tătarîi. Trecîndŭ apa Niprului, s-au scornitŭ vîntŭ şi s-au împlutŭ luntrea de apă, şi acolè s-au înecatŭ Costantin-vodă în Nipru. Iară pre Potoţchii şi pre Alexandru-vodă l-au dus oşteni de ţară la Ştefan-vodă, şi pre amîndoi i-au trimis la împărăţiie. Potoţchii apoi au ieşit cu răscumpărare pren solŭ. Iar Alexandru-vodă au cădzut la légea turcească, în care au şi murit. Spunŭ să hie sosit la turci şi la boierie, anume… la împărăţiie. ||

Zac. 7. Ceialaltă oaste leşască toată au cădzutŭ în robie la tătari şi s-au înecatŭ mai mulţi în Prut, cît de-biia de au scăpatŭ cineva de poveste, că cîţi au şi înotat Prutul, pline era luncile de ţărani, şi coşurile tătarîlor era peste Prutŭ, tot i-au prinsŭ şi i-au adusŭ la Tomşea-vodă, pre mai mulţi i-au şi ucis ţăranii.

de sabiea unui dărăbanŭ, să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos. Ce l-au împresurat îndată dărăbanii şi n-au apucatŭ să scoată sabiia. Care lucru dac-au spus armaşul lui Ştefan-vodă, îndată au pus de l-au omorît şi pre dînsul, răcnindŭ: „Ai, cînele, au vrutŭ să moară cu soţii“. Şi pre cîţi-şi aducea, pre toţi îi omorîea, pănă şi în slugi şi prostime. Acela vărsătoriŭ de singe s-au arătatŭ dintîiaş dată Tomşea-vodă.


în pradă în Ţara Leşască şi, lovindŭ fără veste şi de sirgŭ, multŭ pleanŭ au luatŭ şi mare robiie au făcut în oameni.


sătorilor de singe, la toate ţărîle în lume urîtă este stăpîniia, aşea şi a lui Tomşea-vodă. Îlŭ urîse şi boierii, carii, măcar că era mai toţi de casa lui, anume Beldiman-logofătul, Bărboiŭ-vornicul, Sturdzea-hatmanul, Boul-visternicul, iară nice ei fără grijea morţii nu era, ce îmbla în tot ceas, cum să dzice, cu dzilele amînă. Şi hiecîndŭ unde este frica nu încape dragoste. Pentru acéia, întrebîndŭ un împărat pre un dascăl: cum ar fi împăratŭ să hie drag tuturora? Au răspunsŭ *: „De nu vei hi, împărate, groznic nemăruie“. Fericiţi sintŭ acéia domni cărora ţărîle lor slujescŭ din dragoste, nu din frică, că frica face urîciune, şi urîciunea, cîtŭ de tîrdzîŭ, tot izbucnéşte.


céialalţi || slujitori. Ce, dacă au vădzutŭ banii vărsindu-le Ştefan-vodă, au stătut ei cu domniia. Şi au strigatŭ şi tîrgul în leafă şi s-au strînsŭ din tîrgoveţi şi den slugile neguţitorilor şi oameni nemernici cîtăva gloată şi la Ştefan-vodă. Şi s-au prilejit de veniia atuncea şi din ţinuturi din gios nişte steaguri de călăraşi la căutare şi era descălecaţi la Toméşti. Au răpedzitŭ Ştefan-vodă şi la céia cu léfe şi i-au tras în partea sa.


iară pre feciorul lui au trimis de l-au spîndzuratŭ în poarta casei tătîne-său. Iară Beldimanŭ şi Sturdzea şi Boul scăpasă în Ţara Muntenească, ce şi acéia tot n-au hălăduitŭ, precum vei vedè povestea la rîndulŭ său.





la Bîrladŭ, pănă || la Vasluiŭ, ce totu-i împengè léşii. Iară doamna lui * Ieremiei-vodă, în Iaşi cu fecioru-său, cu Bogdan-vodă, însă toate divanurile era pre Nistor Uréche, şi au trăgănat acea domnie acei domniei mai pănă la anul.





pre mîna lui Schinder-paşea şi biiata doamna cu coconul, Bogdan-vodă, şi o samă de boieri *. Pre boieri i-au scos Radul-vodă pre toţi de la Schinderŭ- paşea, cîţi era prinşi. Iară doamna la mare ocară au sositŭ, de care singură au mărturisit cătră boieri. Trecîndŭ cu carul, au vădzut pre boieri * şi lăcrămîndŭ au dzis: „Boieri, m-au ruşinat păgînul“. La aceasta ocară au sositŭ casa lui Ieremiei-vodă şi poate hi pentru răutăţile ei, că era o făméie răpitoare, precum spunŭ, şi de vréme ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion-vodă (de va hi aşea), şi de frica lui Dumnedzău depărtată.


||

Zac. 6. Trimis-au Schinderŭ-paşea după răsipa lui Coreţchii, din porunca împărăţiei unŭ ceauşŭ la craiul leşescŭ, să oprească căzacii de pe mare, carii atunceşi nişte cetăţi, ce făcuse turcii pre Nipru, anume Aslan Horod şi altă cetate luasă şi omorîsă şi oşténii cîţi era turci şi într-acéle cetăţi (şi acéste toate apoi au făcut de au venit soltan Osmanŭ la Hotinŭ) şi să părăsască a călca Muldova cu oştile- lorŭ.



la margine, la un loc anume Buşa, mai sus de Soroca pe Nistru, din céia parte de Nistru ieste acela locŭ.


oştile Jolcovschii, au ieşit tătarîi cu mare || plean den Ţara Leşască, fără nice o sminteală.




|| lesne. Ce domniile neştiutoare rîndul tău şi lacome sintŭ pricine perirei tale. Că nu caută să agonesască şie nume bun ceva la ţară, ce caută desfrînaţi numai în avuţie să strîngă, care apoi totuş să răsipéşte, şi încă şi cu primejdii caselor lor, că blăstămul săracilor, cum să dzice, nu cade pre copaci, cîtŭ de tărdzîu.


de perire de istov ţara aceasta în cîteva rînduri. Aşea adusésă la mare primejdie ţara şi domniia lui Gaşpar-vodă.


daruri scrisésă şi la hanul la Crîm, care cărţi au cădzutŭ pre mînule lui Gaşpar-vodă, şi îndată le-au trimis Gaşpar-vodă la craiul leşescŭ. Dacă le-au vădzut craiul cărţile, sîngur n-au vrutŭ să ponosluească lui Betlean, ce avîndŭ Betlean Gabor oameni a săi între svetnicii leşeşti cu cuscrii, au pus craiul pe oameni de ai lui să-i poruncească, căci nu se părăseşte de aceste fapte cu vrăjmăşia împrotiva creştinilor. Şi i-au trimis şi izvoadele scoasă din cărţile lui şi au mărsŭ solul de la boierii leşeşti cu multă mustrare şi bănatŭ, arătîndu-i şi izvoadele cărţilor lui, ce au scris la hanul. Dacă le-au vădzut Betlean Gabor cuvintele sale de faţă, au dzis cătră sol: „Muri-va Gaşpar pentru acéle cărţi“. Şi îndată de toate îmbletele lui Gaşpar-vodă au dat ştire la împărăţiie.

|| Ce, în multe chipuri să ispitiia să omoară o samă de boieri, să fie el slobod în faptele sale, ce aşea aievea nu să cutedza să-i omoară * pentru ţară, că era Bucioc la ţară ales de toţi. Iară pre Vasilie-vodă, dîndu-i pricină că nu dă samă de o sumă de bani a visteriei, măcarŭ că-i era hinŭ de cununie, l-au pus în temniţă şi l-au pus şi la muncă. Iară pre Bucioc pusesă gîndŭ să-l otrăvască, şi într-o dzi, oprindu-l la masă, şi-au scornitŭ voie bună, închinîndŭ la Bucioc cu veselie, şi au pus de i-au datŭ otravă. În loc s-au simţitŭ Bucioc otrăvit şi s-au şi sculat de la masă şi s-au dus la gazdă, avîndŭ ierbi împrotiva otravei date de la un doftor priiatin, că aştepta elŭ una ca acéia de la Gaşpar-vodă. Îndată au luatŭ ierbi şi au început a vărsa otrava cu mare cumpănă de viaţă. A doa dzi s-au făcutŭ războlit şi Gaşpar-vodă, dîndŭ vina stolnicilor că au fostŭ bucatele cotlite.

au pus tabăra la Capul-Stîncii, împrotiva Ţuţorîi.




Zac. 12. Oaste Jolcovschii-hatmanul avŭ 1.600 de husari tot * înheraţi, 4.000 de călări deosebi de husari, ce le dzic steaguri îndzăoate, 200 de raitari némţi călări, 400 de căzaci lisovţi, 2.000 de pedestri némţi. Această oaste era lefecii; era şi a domnilor deosebi vro 2.000 de oameni, şi de acéia cîţva carii mărgŭ de bunăvoie, în dobîndă, carii apoi au mîncatŭ capul lui Jolcovschii. Venisă şi un copil den casa craiului, de la crai, numai să între Jolcovschii cu oşti în Moldova într-agiutoriŭ lui Gaşpar-vodă. Al doilea hatman, cum dzicŭ la dînşii, de cîmpŭ, era pre acéia vréme Coneţpolschii.


sfatŭ ce au avut cu cape- ||tele leşăşti, au purces cu toată oastea leşască pe Prut în gios, de la Hotin la Ţuţora, şi acolo la Ţuţora au pus tabăra léşii. Scrie Létopisăţul leşăscŭ că au avut şi Gaşpar-vodă 12.000 de oaste de ţară. Sosit-au Jolcovschii la Ţuţora septemvrie 2.



gios. Leşii era în şanţuri, céle încă de Zamoyschii făcute. N-au vrutŭ să scoaţă oastea Jolcovschii într-acéia dzi, mai multŭ de nişte steaguri sprintene cu lisovţii amestecate, mai multŭ doară ari putea prinde vreo limbă, să ştie de oaste, atîta este cît sosisă, au mai este pre urmă. Ce toată dzua hărăţindu-să cu turcii şi cu tătarîi, ieşindŭ şi de ai noştri muldoveni la harţŭ, şi nice atuncea au putut lua limbă, că mai multŭ de un stegarŭ turcŭ n-au prinsŭ şi, pănă a-l aduce la Jolcovschii, au muritŭ de rane.

munténi la aripa de gios, iar aripa||din sus au dat-o lui Cantemir cu oardele lui, iară celelalte oarde ce era cu galga-soltanŭ nu s-au arătatŭ de după dealŭ pănă nu s-au început războiul.


traşi ce era în baştă, iară || mai mulţi au perit, şi patru * puşci au luat turcii. După acéia au stătut oastea în tocmală neclătită, numai cît să apăra léşii de năvala tătarîlor, şi başta cea din sus au rămas întreagă.

trecătoarea Prutului, dîndŭ în Prut ca oile spăimaţi, s-au înecatŭ Calinovschii, starostele de Cameniţă, şi mulţi din léşi. Unii, rătăcindŭ noaptea, au cădzutŭ a doa dzi în mînule tătarîlor, pe alţii i-au dus cursul apei, de i-au abătutŭ iar înapoi la mal, de li-au căutatŭ a întra iară în tabără. Iară Hmeleţchii şi Cazanovschii, capetele cazacilor, au lovitŭ întîi alăturea cu Prutul, apoi au luat cîmpii şi au mersŭ, fără nici o dodéială, întrégi. Ceielaltă oaste de lefecii să turburasă cu toţii şi ei de fugă, scornindu-să cuvîntŭ pen tabără c-au fugit hatmanii, cît şi céia ce era la straje părăsise străjile. Ce înţelegîndŭ Jolcovschii spaimă ca acéia oştii, au îmblat pe la otace cu făclii de vîntŭ, arătîndu-se oştenilor cum este de faţă şi are grije de oaste şi au mai întăritŭ şi străjile. Şi aşea, de-biia au aşedzat oastea de spaimă. Şi în céiaşi noapte au scris şi cărţi, dîndŭ ştire la craiul, cu pîră pe acéia ce au fugit din tabără.

postelnicul pe lîngă dînsul, l-au omorît ceia ce era cu dînsul *. Scîrnava şi groadznică fapta şi neaudzită în toate ţări creştine. Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritŭ trebuieşte, că, oricum este, de la Dumnedzău este. Précum dzice Svinta Scriptură: „ “, adecă: „Nu-i nice o putére, fără de la Dumnedzău dată“.

Domnŭ, Gaşpar- || vodă, niceodată post n-au avut, ce pre ascunsŭ în tote posturile mînca carne.
Jolcovschii n-au vrut să iasă, ce au trimis pre cneadzul Coreţchii, fratele celui Coreţchii ce fugise. Deci şi galga încă au trimis pre Veli Şah-mîrza şi au cerşut o sumă mare de bani să le dea leşii şi să margă cu pace. Iară Coreţchii arătîndŭ alte legături de pace, s-au apucat mîrzaculŭ de sabiie şi au dzis să aştepte léşii toţi sabiie.


foarte tare şi mare, pănă la vrémea de chindiie, şi descălecîndŭ turcii cu corturi de mas, leşii mai în de sară iară au purces cu tabăra şi iară toată noaptea au mărsŭ, numai cu dodiială de tătari.


turcilor a le da cale. Şi într-acéla războiŭ au luat leşii de la turci doă * steaguri şi tătari prinşi vii cîţva. Şi după ce s-au aşădzat tabăra la Răutŭ, au mai ieşit steagurile leşăşti de au mai lovit pe o drîmbă de tătari carii trecusă Răutul.

au apucat cal, sluga stăpînu-său, şi pede- ||straşi şi călăreţi, toţi amestecaţi, unii de lalţi fugindŭ, s-au şpărcuit toată tabăra, hatmanii rămaşi singuri unul într-o parte, altul într-alta.


gîndŭ că este Jolcovschii, i-au dus capul la Schinder-paşea şi au stătut toată dzua într-o suliţă înainté corturilor lui Schinder-paşea capul lui Jolcovschii. Şi într-acela loc stă stîlp de piatră, făcut apoi de oamenii lui Jolcovschii şi pănă astădzi, în ţinutul Sorocii, în céia parte de satŭ, anume Slobodzia-Saucăi, locŭ ca de giumătate de milă de la Movilău.

||



fap- ||ta fecioru-i de vîrstă nu-i platnicŭ.


gătirea turcilor să vie, au numai sintŭ cuvente? Ce pe solul la împărăţiie nice cu veziriul nu l-au adunat, ce numai i-au răspunsŭ cu scîrbă şi l-au pornitŭ înapoi.

vrémi mare zarve şi amestecături cu Crăiia Bohemului *, care crăie, cu altŭ nume, să dzice Cehul. Aşè lăsasă toţi pre leşi, numai singuri să răspundze Împărăţiei Turceşti. Husari încă atîţea n-au putut a face leşii, că acél fél de oaste să face cu greu şi cu mare cheltuială.


mare împărăchiere între capete || lucrul, au răspunsŭ că aşteaptă pre Coneţpolschii să iasă din robie, şi este pravila lor aşea, ales la capetele oştilor, să margă pre rîndŭ din stăpăni mai mică la mai mare. Deci oştile toate au datŭ pre mîna lui Hotchevici, hatmanului de Litfa, om vestitŭ din tineréţăle sale la războaie, şi atuncè de vîrsta sa ca de 80 de ani.


zacii tot nu sosisă la Hotin, cu mare mîhniciune leşilor, şi amu agiungea tătarîi pănă în tabăra leşască, cît pierduse leşii de căzaci nedejde.

stătut cu partea mai aleasă a oştii frunte, gîndindŭ că vor da turcii îndată războiŭ. Ce oastea turcească n-au stătut de războiŭ, ce, cum au sosit, au început a descăleca şi a întinde corturile. Cantemir-paşea numai cu oştile sale au făcut năvală o dată la aripa leşilor, ce vădzindŭ oaste leşască supusă pin toate văile, au purces şi el spre descălecatul oştii sale. Iară turcii scoasesă o samă de puşci şi da în oastea leşască şi au fostŭ harţuri între oşti pănă în sară.


şi cu nevoinţa || a hatmanului lor, care era om, oştean direptŭ, şi le-au datŭ şi Hotchevici-hatmanul agiutoriŭ cu trei * roate de némţi şi cu o mie *de haiduci cu bardişe (ieste un feli de arme, topoară cu coade lungi). Deci, cum au vădzut căzacii agiutoriul, au sărit dreptŭ asupra inicérilor, bătîndu-se de la o vréme de ţiişŭ cu sîneţăle, cît le-au căutatŭ a să da înapoi inicerilor. Şi aşea gonindŭ căzacii şi haiducii pre iniceri, s-au întărîtatŭ şi oştile călăreţă şi s-au făcut o glogozală mare între oşti, adăogîndu-să şi din oşti turceşti cu tătarîi şi den bulucuri a leşilor la acéia aripă, unde era sfada, cu mare vărsare de sînge. Şi într-acéia dată, la acela războiŭ, au peritŭ capete cîteva den iniceri şi paşea de Silistra, vestitŭ războinic. Din partea leşilor, din capete au peritŭ Zavişa şi Endriiovschii, amîndoi rohmistri. Şi din capetele tătarîlor de Litfa au perit Bogdan-mîrza şi Ţarovici, iară mîrzac. Lucru mare, cumu-i laudă Hronica leşască, cum au stătutŭ de bine atuncea împrotiva turcilor, măcară că sintŭ şi ei turci de lége. În céia dzi, spunŭ să hie chematŭ soltanŭ Osmanŭ pre iniceri şi le-au dzis că nu va mînca pănă nu or lua tabăra căzăcească.

ieşit, ce au stătut || toată oastea la întăritura şanţurilor, că pănă atuncea pe mai multe locuri era tabăra leşască numai cu cară îngrădită. Iară turcii într-acéiaşi dzi, vădzîndŭ că léşii nu stau la războiŭ, ce de lucrul şanţurilor, şi călării de-a valoma cu inicerii pedestri întîi au datŭ năvală unde era fruntea şanţurilor, şi acolea dîndu-le tare némţii răspunsŭ, s-au mutat mai sus, cercîndŭ locŭ mai slabŭ, ce şi acolo la năvală au cădzutŭ mulţi din turci. Apoi şi la al tréilè loc au luatŭ mai despre Zvancea, ce şi acolea s-au apărat léşii tare şi pănă amiadzedzi au dodeit pe leşi. Iară de la amiadzedzi, iară cu toată năvala au lovitŭ la tabăra căzăcească, care amu era grijite peste noapte, cu doă * rînduri de şanţuri, un şanţŭ tocma pe lîngă cară, iară altŭ rîndŭ de şanţuri mai departe de tabără, şi amu lipiţi de şanţurile léşilor. Multă oaste turcească au peritŭ de căzaci într-acéia năvală şi au gonitŭ léşii pre turci înfrînţi de focul căzacilor pănă în corturi.

că dîndŭ aşea desŭ şi mai multŭ de un căzacŭ, anume Vasilie-sotnicul, n-au perit, iară cai au omorît mulţi în tabără. După patru * ceasuri ce începuse a bate puşcile în căzaci, au ieşit căzacii ş-au făcutŭ năvală la puşci de unde bătea. Şi din aripa despre léşi au lovit un stol de leşi, iară într-acolea şi au împensŭ pre toată oastea acéia de pe lîngă puşci şi au apucat toate puşcile céle apropiiate. Şi au mărsŭ într-acéia dzi pănă în corturi turceşti căzacii, cu mare spaimă în toată oastea turcească şi amestecătură. Ce cum şi-i hirea căzacilor, la dobîndă lacomi, au dat îndată de jacuri, şi cu acéia zăbavă, avîndŭ vréme turcii, au împensŭ iară pre căzaci şi de la corturi, şi de la puşci. Puşcilor apucase căzacii de le stricase roatele şi straturile.

polcovnici au peritŭ cu totulŭ. || Mare bucuriie în turci şi semeţiie de atîtè capetè de némţi, de carii sta o grămadă înaintè corturilor împărăteşti. Şi să nu hie întorsŭ pre turci îndărăptŭ nişte steaguri de husari, la grije era şi toată tabăra leşască, aşea să amestecasă de rău leşii. Au luatŭ într-acéia dzi turcii steagul lui Hotchevici; rumpîndu-şi zăbala calul stegariului, care purta steagul de husari la Hotchevici, l-au băgatŭ pe stegariul fără voie lui în desimea turcilor. La acéia grije, scrie Hronograful, că singur moşneagul Hotchevici au ieşit din şanţuri afară, şi pin toate célelalte porţi ieşiia orînduită oastea, şi aşea s-au dezbăratŭ de oarbă năvală turcilor într-acéia dzi. Iară oaste au peritŭ multă într-acéia dzi din leşi, şi steagul lui Hotchevici cu stegariul.


aşea au făcut. Toată oastea || scosesă denafară, ce au împiedecatŭ lucrul şi gîndul lor ploaia. A doa dzi au oblicit turcii gîndul leşilor den haiduci unguri, care fugiia totdeauna de la leşi la turci şi de la turci rusii totdeauna. Iară căzacii tot nu s-au răbdatŭ, şi pe ploaie, la o aripă de corturi, au îndrăznit de i-au lovit tot într-acéia noapte.


dzi au venit şi Caracaş, paşea de Buda, carele, temîndu-se de împărăţiie, scîrbită de dînsul pentru zăbava, trimisesă răspunsŭ veziriului că nu va merge la adunare pănă nu va hi întîi în tabăra leşască.


mai ales boală || de ventre, învăţaţi cu berea, cu horilcă, şi acolo numai apa Nistrului era băutura, care este foarte grea la băutŭ.


niţa. Pusesă să bată o cetăţuie, anume Panăvţii, lîngă Cameniţă, ce era nişte haiduci puşi acolea de pază. Ce au perit cîţva turci de haiduci şi au lăsatu-o cetăţuia acéia nedobîndită. Iară pre lîngă Zvancea, numai căci au trecut pe lîngă cetate. Scrie Létopiseţul leşăscŭ să hie dzis soltanŭ Osmanŭ pentru Cameniţă: „Dumnedzău au făcut-o această cetate şi Dumnedzău va lua-oă“. Iară în dzilele noastre au luatu-o sultanŭ Mahmetŭ, împăratul, turcescŭ, în 9 dzile, în anul 7180, în 16 dzile a lui
avgust *, pentru păcatele leşilor şi netocmala între dînşii.

tătarîi înot să treacă apa, să între în tabăra. Care grije vădzindŭ Liubomirschii, carele era în locul lui Hotchevici, celui mortŭ, au coborît némţi pedestri cu foc şi s-au îmbărbătatŭ şi căzacii şi au începutŭ a da foarte désŭ focul, cîtŭ au căutatŭ turcilor a părăsi deodată puşcile şi a să mai depărta de la malŭ.


pre an la împărăţiie. || Care lucrul nici într-un chip nepriimindŭ solii leşăşti, pre dînşii i-au opritŭ, iară oastea toată cu mare gătire, şi cu toate puşcile şi măistriile au pornit cu sine asupra taberii leşeşti şi o parte au pus dencoace de Nistru să bată, iară altă samă cu sine au trecut Nistrul şi au bătut în céia dzi, toată dzua, septevrie 24 şi septevrie 25. Ce făcuse pre malŭ şi léşii şanţuri dincoace, iară tot îi strica din puşci turcii, şi mai rău din céialaltă parte de Nistru. Şi aşea să lupta în toate dzilele acéstea pănă în 27 a lui septevrie.

Zvancei, şi au lovitŭ tocma şanţurile veziriului din céia parte, cît i-au căutatŭ şi veziriului în céia noapte a nu mînea supt cortu. Iară dincoace, acéia spaimă şi glogozală făcuse în oastea turcească, cît în giumătate de oaste fugisă de supt corturi la altă parte de tabără, părăsisă şi puşcile şi să făcuse o amestecătură mare. S-au împlut căzacii de boarfe, de sabii, de rafturi, de corturi, iară mai multe au tăiat şi le-au răsturnat, şi cu mare dobîndă s-au întorsŭ în tabăra sa.




Zac. 33. Legăturile despre împărăţiie au fostŭ acéstea: Pace vécinică de la turci să aibă Crăiia Leşască, niceodată asupra ei oşti să facă (iară, ia, cum ţin), pre tătari să-i oprească să nu îmble, stricîndŭ în ţărîle leşeşti, la Moldova paşi să nu puie (iară şi de céia, măcar de n-ar hi aproape) şi alte mănînţuşuri, pentru semnele hotarălor la cîmpii Oziei şi despre Tighinea.



cesŭ împărăţiia || în giosŭ de la Hotin. Ieşisă toată oastea leşască în tocmală la cîmpŭ, şi petrecîndŭ bulucurile turcéşti, îşi lua dzua bună cu clătirea capului de la leşi. Apoi, a patra dzi, şi léşii, după purcesul împărăţii, octovrie 6, au ieşitŭ şi ei din şanţurile sale cu căzacii, lăsîndŭ cetatea Hotinului pre sama Radului-vodă, domnului muntenescŭ, că domnul ţărîi noastre, Alexandru-vodă, precum s-au pomenit mai sus, viindŭ la Hotin împărăţiia, n-au aflatŭ nemică grijit, nice poduri, nice conace, şi ţara aflîndu-se fugită şi stricată de leşi, s-au scîrbitŭ pre Alexandru-vodă aşea de rău, cît numai era să-l omoară. Ce l-au scos de la moarte veziriul, iară de urgie mare n-au hălăduit, că pănă la Hotin tot au fostŭ legatŭ la puşci în obedzi, şi toată vrémea acéia, cît au fostŭ împărăţiia la Hotin, tot au fostŭ la închisoare pănă la întorsul împărăţiei spre Ţarigrad.

Smil, de atuncea, căruia olatŭ venitul ieste închinatŭ la mormîntul lui Mahmet, ce ieste în Ţara Arăpască, aproape de Marea Roşie.




împărăţiie, s-au apucat cu toată osirdiia de obîrşirea mănăstirei Solcăi, care o urdzise la domniia dintăi, ce nu o fîrşise. Este mănăstirea Solca obîrşită de dînsul şi sfîrşită în anul 7131, după împă
răţiie.


numai cîte un cuiŭ || bătute, la cai, anume să cadă pre uliţe.



fară de Ţarigrad, şi au şedzut solul toate dzilele acéle la un sătcel denafară, anume Halcali, păn’ la aşădzarea împărăţiei lui soltan Mustafa, în locul lui soltan Osman.


împăratul din cale, a doa dzi s-au strînsŭ cu toţii, plecîndŭ spre sine şi pre spahii, şi au mărsŭ la curtea împărătească şi au strigat să să lasă împăratul de cale, însă venisă în céia dzi fără arme. Ce răspundzindu-le sultan Osmanŭ că aşea va să facă, aşea va face, a triia dzi au venit cu arme * la curte cu mulţime din toate unghiurile Ţarigradului, mulţi carii nici iniceri nu era, şi au lovit casele împărăteşti, şi îndată hadîmbii, ce era fruntea pe lîngă sultan Osmanŭ, i-au făcut fărîme. Singur sultan Osmanŭ scăpase deodată la grajdiuri, ce l-au găsitŭ inicérii.


iară la împărăţiie, au || trimis poruncă să-l omoară, şi omorîndu-l inicerii pre cale la Edi-Cula, l-au îngropatŭ la un mecetŭ împărătescŭ, iară fără nice o cinste.


de scaun. Şi după soliie n-au vrut să mai priimască haina, răspundzîndŭ să hie préţul ei la visteriia împărătească de un scaun, să hie de solii leşăşti. Şi aceasta poveste au rămas de acéia soliie şi alte cheltuiale desfrînate peste măsură.



în ţară Radul-vodă cel Mare cu a doa domniie.



o pravilă era || tuturora, giudeţele cu mare dreptate şi socoteală, fără făţărie, cu cinste, iară nemăruia cu voie veghiată. Avea acestŭ cuvîntŭ: „Domnul hiecare, cîndŭ giudecă pre un boierinŭ cu un curtean, ochii domnului să fie pre boierin, iară giudeţul precalea sa să margă. Şi aşea, cîndŭ să pîrăşte un curteanŭ c-un ţăran, mai de cinste să fie curteanul şi la cuvîntŭ, şi la căutătura domnului, iară nu abătîndu-să giudeţul din calea sa cea direaptă.“ Şi la multe divanuri, cătră vornicii cei de gloată dzicea: „Vornice, dzi celui om mîine să mai iasă la divan“, ferindŭ să nu să hie greşit cumva giudeţul. Şi de să prilejiia cumva negăcitŭ giudeţul la un divanŭ, să îndrepta la altul. Dzicea de multe ori: „Nemică nu ocăréşte pre domnulŭ aşea ca cuvîntul nestătător“. Pentru boieri dzicè: „De mare folos şi cinste este domniei şi ţărîi boierinul înţeleptŭ şi avut, că dacă are domnulŭ cinci-şase *boieri avuţi, nice de o nevoie a ţărîi nu să téme“. Cu boieriul ca c-un boieriŭ, cu slujitoriul ca c-un slujitorŭ, cu ţăranul ca c-un ţăran făcea voroave, şi tot cu blîndéţe şi cu mare înţelepciune, că deşi era răpit * la vremea sa, iară nu îndelungŭ.

a-l sudui, sau să nu i se treacă cuvîntul grăit cu cale, nu să cade.“


de silă ce le făcuse şi le bătuse în tîrgŭ. Au căutatŭ Radul-vodă la boieri şi li-au dzis: „Nu v-am spus că acesta om de boierie nu este?“ Iară cătră dînsul: „Eu, măre, încă pe boierie nu am apucat să-ţi dzicŭ“. Şi au dzis armaşului de i-au luat gîrbaciul şi au pus de i-au dat 300 de toiege.


mainte de dînsul, nici mai pre urmă nici || un domnŭ, cîţi au fostŭ în ţară. Şi crăiile creştinéşti, ales leşii, ungurii şi alte ţări creştine, mare folos avea de dînsul, că-i feriia de multe primejdii, ca un creştin. Păzindu-şi slujba direaptă cătră împărăţiie, şi datoriia creştinească o păziia, precum s-au arătatŭ şi la Hotin, cu mijloacele lui la pacea ce s-au făcut între turci şi între leşi şi apoi cu solul cél leşăscŭ, cneadzul de Zbaraj, căruia i-au dat cale prin Ţara Ungurească, gătit acéla sol de opreală la împărăţiie. Deci şi la turci credinţă, şi la creştini laudă avea, că toate era cu înţelepciune legate.


toate părţile, fără numai dodiia tătarîi Cantemiréştilor cu trecătorile sale în Ţara Leşască, că să dezbătuse Cantemiréştii de suptŭ ascultarea hanilor şi şedea cu ordele sale dencoace de Nistru, în cîmpii Cetăţii-Albe şi a Chilii, ce să dzice Bugeacul, şi-i dedesă împărăţiia paşiia lui Cantemir, de să scriia paşă. Şi în toţi ani loviia Ţara Leşască, precum şi atuncè, în dzilele Radului-vodă. Nu aşea cu multŭ după pacea legată între Împărăţiia Turcului şi între Crăiia Leşască, au lovitŭ ordele lui pe la Sneatin, toată Pocutiia, fără véste, şi au făcut mare robiie şi plean. Şi după acéia pradă a leşilor, curundŭ au lovit şi în Ţara Muntenească, pănă în Buzău, de au făcut cîtăva pradă la munteni. Ce au săritŭ fălciienii şi covurluienii şi tecucénii, cu porunca lui Radul-vodă, de au lovit pre tătari la întorsŭ şi le-au loatŭ toată dobînda şi robii. Şi au făcut Radul-vodă şi jalobă mare la împărăţiie, den care să apropiiasă scîrbă de la împărăţiie mare lui Cantemir, şi n-au scăpatŭ mai pre urmă de dînsa pentru aceste fapte.

tocmise şi curţile céle domneşti, şi beserici cîteva făcute acolo în Hîrlău de dînsul.


|| boierie, niceodată nu fugiia den calea lor cîndŭ trecea pe la Cernăuţi ordele în Ţara Leşască, ce petrecea Cantemirŭ la Toporăuţi cu dzilele în casele lui Barnovschii-hatmanul *.



vinisă asupră de tătari şi au trimis la galga-soltan daruri şi la Cantemir-paşea şi au întorsŭ vrăjmăşiia tătarîlor, ce gătisă ei asupra ţărîi, şi apoi au stătut şi după aşedzarea ţărîi, care să stricasă foarte rău la Radul-vodă.

pasă şi galga-soltan, numai ce era să prade ţara, dîndŭ vina Radului-vodă, că au datŭ ştire leşilor de dînşii. Şi să nu să hie prilejitŭ moartea Radului-vodă şi nevoinţa lui Barnovschii-vodă, n-ar hi hălăduit ţara atuncea de mare primejdiie.



Zac. 6. La al doilea anŭ domniei sale, i-au venit porunca de la împărăţiie să margă cu oştile ţărîi la Daşeu, pentru întăritura Daşevului, că măcarŭ că legasă pacea aceasta la Hotin între turci şi între leşi, să nu îmble tătarîi la leşi stricîndŭ, şi căzacii pre mare la turci iară nu-i putea opri îmbe părţile pe acéste neamuri, nice pre tătari turcii, nice pre căzaci leşii. Ce loviia totdeauna şi căzacii pre Marea Neagră locurile turcéşti, şi mai multŭ Daşovul păţiia nevoie în toată vrémea de dînşii. Deci au mărsŭ şi Barnovschii-vodă într-acela anŭ, toată vara, de au lucratŭ pen pregiurul cetăţii, tocmindŭ zidiurile şi şanţurile şi cu munténii, şi cu nişte paşi orînduiţi de la împărăţiie pe acéia treabă.

îmmă-sa făcută. El au lăsat moşiia sa, Toporăuţii, sat la Cernăuţi şi Şipotele, la Hîrlău, cu afurisănie a patru patriarşi mănăstirii sale Sfintei Mariei den tîrgŭ den Ieşi *, întîi cu ţara * să nu hie la alte dări, fără numai la birŭ. Ce binele pururea este gingaş, şi pentru păcatele oamenilor nu în multă vréme stătătoriŭ. Pentru 40 de pungi ce-i cerea veziriul de la Barnovschii-vodă, ferindŭ ţara de obicei, i-au venitŭ mazilie, neîmplîndŭ bine patru * ani la domniie. Şi mulţi, cari-i era priietini, îl sfătuia să nu să puie împrotiva veziriului, să-i dea acei bani, să nu-i vie vreo primejdie. N-au vrutŭ nice într-un chip să priimască, pentru obiceiŭ să nu să facă asupra ţărîi, urmîndŭ pe Pătru-vodă, carele au făcut Galata-de-Sus, care avîndŭ dodeiale totdeauna de la turci cu dările, au strînsŭ boierii şi ţara şi le-au dzis că nu mai poate să sature pîntecele turcilor fără fundŭ. Şi luîndu-şi dzua bună de la toţi, au lăsatŭ domniia şi s-au dus pen Ţara Leşască la Veneţiea, unde-şi s-au săvîrşit şi viaţa sa, cu vécinică pomenire în ţară. Să cunoaşte că aceşti domni matce direpte au fostŭ aceştii ţări, nu maştihă, cîndŭ, pentru obiceiŭ să nu să facă în dzilele lor cu greul ţărîi, domniile ş-au lăsatŭ şi asuprelele ţărîi n-au priimit să hie de la dînşii. ||



aşea ales nu s-au prilejitŭ || în dzilele lor. Ce cît am pututŭ a înţelege den boieri bătrîni den dzilele lor, pre rîndul său mergîndŭ cursul anilor, îţi însămnămŭ.



lîngă oraşŭ.



tariul, Buhuş-visternicul, Furtuna-comisul, Başotă-logofătul şi alţi boieri cu numărul pănă la 50 de capete numai de boieri, fără alte capete de ţară, şi au purces cu toţii la Ţarigrad. Ghenghea-logofătul şi cu Enachie-postelnicul rămăsesă caimacami la scaun.


numai a face tocmală cu Alexandru- ||vodă şi legături. Să mai ispitisă boierii, după ce au ieşit din opreală, să margă la veziriul, şi era gata lucrul acéla. Ce s-au prilejit perirea veziriului, pe uliţe mărgîndŭ de la curţile împărăteşti la săraiul său, de iniceri, l-au ucis cu pietri inicerii. Deci numai ce au căutatŭ boierilor a priimi pre Alexandru-vodă şi au mărsŭ la Patrierşie şi au făcut giurămînturi boierii lui Alexandru-vodă, şi el boierilor iarăşi. Şi aşea au purces din Ţarigrad spre ţară.


Radul-vodă, cu sprejeneală unora ce s-au ales pe lîngă dînsul den moldoveni.



de sabie cu mîna goală *, s-au vorovitŭ cu toţii şi au datŭ ştire ţărîi, care, hierbîndŭ în greutăţi şi în netocmele, pre lesne s-au pornitŭ, şi nu numai curtea, ce şi ţărănimea. Şi atîta mulţime s-au strînsŭ den toate părţile, cît nu încăpea în tîrgŭ, ce împlusă locul pe supt Miroslava petutinderea, străgîndŭ pen toate uliţele pre greci.



să fie frică || celorŭ mai mici de cei mai mari, iară cursul lumii aduce de este de multe ori celui mai mare de cei mici grije.



să nu între Alexandru-vodă îndată la pădure şi boierii încă aşea socotisă, să să mai depărtédză de gloate, la loc deşchis, fără pădure, l-au pornitŭ pe drumul braniştei, pe dencoace de Bahluiŭ, pornindŭ şi săimeni cu sineţele gata pe lîngă dînsul. Apoi, dacă s-au întorsŭ boierii, au stătut la grije, să nu ia Alexandru-vodă calea den branişte spre Cantemir-paşea, la Bugeagŭ. Ce îndată au ales o samă de boieri, cu Buhuş-visternicul, şi l-au trimis la branişte, după Alexandru-vodă, să-i îndiréptedză calea pe la Huşi, pre Bîrlad în gios.

şi den boieri petrecători || pănă în Gălaţi.




şi fîrşitulŭ || dzilelor trage cu de-a sila pre om. Cît au sosit boierii la Ustiia, unde şedea în Ţara Leşască, cu veste că ţara iară-l pofteşte să vie la domniie, cu mare bucuriie au priimitŭ aceia veste. Neştiutor gîndul omenescŭ singur de sine la ce merge şi la ce tîmplări apoi soseşte. Îndată ştire au dat şi craiului, şi domnilor în Ţara Leşască, poftindŭ voie să margă la scaunul ţărîi cei de moşie. Şi îndată s-au gătit den Ustiè şi au purcesŭ spre ţară, şi la margine amu îl aştepta boierii şi slujitorii cu mare bucurie.


tuia mulţi în multe chipuri şi s-au cercatŭ şi la Abăza-paşea, care era paşă la Silistriia pe atuncea, ce nu era altŭ mijloc, numai de mărsŭ la împărăţiie. Şi atuncea s-au prilejitŭ de chiemasă împărăţiia şi pre Mătei-vodă den Ţara Muntenească la sărutatul poalei împărăţiei şi după cîteva fapte şi a lui Matei-vodă împrotiva împărăţiei, cu scosul lui Lion-vodă şi apoi a lui Radului-vodă, feciorul lui Alexandru-vodă. Iară tot era mai iuşoare lucrurile lui Matei-vodă, că n-au ieşitŭ într-altă ţară, cum ieşisă Barnovschii-vodă, suptŭ ascultarea altui stăpîn, craiului leşescŭ.


silie-vornicul *, vădzindŭ că-i a merge pe la Matei-vodă, carele ştiia den Ţarigrad toate îmbletele lui, au nevoitŭ cu toate mijloacele să să întoarcă înapoiŭ în ţară, dzicîndŭ cătră Barnovschii-vodă că l-or gîlcevi grecii pentru scosul lui Alexandru-vodă şi pentru morţii ce să făcuse în greci la scosul lui Alexandru-vodă. Deci, ca un creştin Barnovschii-vodă ce era la hire, l-au slobodzitŭ. Iară dacă s-au adunat cu Matei-vodă şi au oblicit Matei-vodă că s-au întorsŭ Lupul-vornicul, îndată au răpedzit după dînsul, să-l întoarcă. Ce să păzisă bine Lupul Vasilie-vornicul * cu mărsul şi nu l-au apucat în cale. Nice era în puterea lui Barnovschii-vodă să trimaţă aicè în ţară *, să-i facă vreunŭ rău Lupului-vornicului *, nefiindŭ încă cu domniia dată şi stîndŭ după grijea lucrurilor sale.


învăţatŭ să nu || strige pentru Barnovschii-vodă, ce să tacă, să să lasă pre mila împărăţiei, că i-or face perire. Ce gîndindu-să boierii ce este agiunsŭ veziriul de la cineva cu daruri, totdeauna striga şi da răvaşe la veziriul, cum nu priimăscŭ pre altul şi să punea cu gloatele la locuri ca acéle, să să vadză şi de singur împăratul. Şi acéia apoi au mîncatŭ capul lui Barnovschii-vodă, că pîră de la nepriietini nu lipsia, mai ales de la Lupul Vasilie-vornicul * pe la priietinii lui den ţară, cu cărţi, cum, de l-or slobodzi viu pre Barnovschii-vodă, ţara Moldovei va hi cu leşii totuna şi este ca o iscoadă a leşilor. O! îndrăcite a voitoriului de rău veninuri, ce nu scornéşte limba amară a nepriietinului!




Barnovschii om dumnădzăierescŭ şi || mare rugătoriŭ spre Dumnedzău. De care mărturisiia Toma-vornicul, fiindŭ postelnic al doilea la dînsul, că în multe nopţi l-au zăritŭ pe la miiadzănoapte îngenunchiatŭ înaintea icoanei la rugă, cu mare osîrdiie.

iuni 16 * dzile.

veziriul || să sloboadză un boierin, care va hi fostŭ chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi în ţară. Deci au slobodzit pre Costin-postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vodă. Au mărsŭ şi au luat oasele dinaintea curţii şi le-au dus la Patrierşie, şi acolea pre scurtŭ, pre cît au lăsat vrémea de atuncea, l-au astrucat în Patrierşie în céiaşi noapte. Şi de acolo apoi Vasilie-vodă spunŭ să hie adus oasele aicea în ţară.


novschii-vodă, într-o noapte trecuse împăratul, pre acéle vremi soltan Murat, în céia parte, la Scuder, peste Bohazŭ, la primblare, şi au întrebat pre veziriul: „Aşedzat-au domnŭ la Muldova în locul ghiaurului ce au perit?“ Au răspunsŭ viziriul că nu s-au pus încă domnŭ, ce pre cine ar hi voia împărăţiei să să puie, să nu stea acéia ţară fără domnŭ. I-au răspunsŭ împăratul: „Chiamă pre ghiaurii ce-s boieri acei ţări, şi pre cine ori vrea ei să-şi aleagă domnŭ să le hie datŭ“. Deci, îndată, tot într-aceiaş noapte, au trimis veziriul cu caicul la boieri unde era închişi şi au luat iară pre Costin-postelnicul, înspăimatŭ că-l ducŭ noaptea să-l înece ori să-l muncească pentru avuţiia lui Barnovschii-vodă. Dacă l-au dus înaintea viziriului, i-au dzis: „Iată că împăratulŭ vă iartă capetele şi sîmteţi de acmu slobodzi şi să mergeţi să vă alégeţi domnŭ pre cine veţi pofti“.



casei lui şi îmmei sale şi || surori ce au avut, dacă au venitŭ Moyseiŭ-vodă în scaun, nice o asupreală n-au făcut, ce încă socotinţă avea giupîneasa lui şi cuconii de Moysăi-vodă, pre care lucru să poate cunoaşte hirea creştină a lui Moysei-vodă, măcar că ştiia că îndată ce au mărsŭ Lupul-vornicul în Ţarigrad, îmbla după domniie.


şi cu cîtva plean întorcîndu-să, i-au gonitŭ Coneţpolschii-hatmanul, carele era lăsat aicea la margine de crai, pentru paza despre acéste părţi. Şi i-au agiunsŭ pre tătari aicea în ţară, pe Prutŭ, în preajma Cornul-lui-Sasŭ, şi i-au lovit de au scos toţi robii cîţi luasă şi au perit cîţva den tătari.

sositŭ Moysei-vodă în scaun, şi bine încă neaşedzatŭ, au întrat şi Abăza-paşea cu oşti în ţară, la octovrie 7 * v leato 7142 (şi dentr-acesta anŭ sintŭ începute
şi dzilele vieţii mele), cu care depreună şi Moysăi- vodă cu oştile ţărîi au purces spre Ţara Leşască şi au pus tabăra Abăza-paşea pre Nistru, unde cade apa Smotriciului, care apă vine pre la Cameniţă *, în Nistru.

îmbe ţă- ||rîle, Ţara Muntenească cu domnul lor, Matei-vodă, şi ţara noastră ca 30.000 de oameni de războiŭ.


Zac. 8. Stătut-au războiul peste vréme de chindie, şi să mira domnii cu ce mijloc ari spăriia pre Abaza-paşea de la Cameniţă, că să ia tabăra leşască, pusă la un locŭ ca acéla şi supt o cetate ca acéia, nu era putinţă. Ce au făcut veste pen nişte călăraşi, cum au datŭ călăraşii de nişte oşti căzăceşti cu tabăra legată despre Nădăborŭ, vinitoare într-agiutoriŭ leşilor. Şi den cuvîntŭ în cuvîntŭ, au sositŭ pănă la Abăza-paşea vestea acéia, care vrîndŭ să ştie Abăza-paşea de adevăratŭ şi întrebîndŭ pe Moysăi-vodă, au adus călăraşii înaintea lui, învăţaţi să adeverească lucrul, cum aşea este şi cum au vădzutŭ cu ochii lor peste pădurea Nădăborului oastea. Au stătut în gînduri îndată Abaza-paşa, de purces spre tabăra sa, spre Nistru, vădzîndŭ că n-are ce face şi oştii leşeşti şi socotindŭ şi răceala acestor doă * ţări la bătaie, şi au purces într-acéiaşi dzi cu noaptea îndărăptŭ.

triia dzi haiducii au fugitŭ cu noaptea spre Cameniţă. Iară ţărănimea toată, cîtă era strînsă acolea, au cădzut în robiie la turci şi la tătari. Acolea, la năvală, au căutatŭ şi alor noştri a merge, iară totuş s-au datŭ ştire haiducilorŭ să fugă, să nu piaie.


coperitŭ gîndul lui Abăza-paşea şi au fugitŭ boierii în céiaşi noapte den Iaşi, de-au agiunsŭ pănă în dzuoă la Pobrata mănăstirea.

înapoi, spre scaunul său.




lui, i-au dat soltan Muratŭ domniia, vădzîndu-l omŭ harnicŭ de acéia treabă.


Costin-hatmanulŭ den boieri, au trecut în Ţara Leşască.

samă înaintea împărăţiei. Deci îndemna pre împărăţiia iară asupra leşilor şi sta de faţă şi solii moschiceşti la Ţarigrad, nevoitori cu mare făgăduinţă împărăţiei de Cazanul şi de Azderhanul să fie a turcilor. Şi numai ce aştepta şi Vasilie-vodă, neaşedzat bine la domnie, să-i vie porunca de gătire de oaste, iară ca şi lui Moysei-vodă.

sloboa- ||dză. Şi numai ce i-au căutatŭ a-l slobodzi. Iară aşe-i stricasă solului lucrurile la împărăţiie, cît nici o cinste n-au avut care să cade solilor şi l-au pornitŭ cu răspunsŭ de scîrbă înapoi, fără zăbavă, şi anume să hie gata Crăiia Leşască iară de sfadă.


şi cu cazilbaşŭ amestecătură începute pentru Bag- || datul, adecă Vavilonul, Împărăţiia Turcului.


pomenescŭ în toată Hronica leşască. Ţin minte oamenii bătrîni, carii spun că agiungea tabăra de supt tîrgul Cameniţii pănă la un copaci la cîmpŭ mai multŭ de o milă de loc, că oşti avea gata céle ce era asupra Moscului şi plină Ţara Leşască de mulţime de oameni pre acéle vrémi.

vodă de la veziriul Murtaza-paşea pentru pace, adeverindŭ lui Coneţpolschii că acéia călcătură a păcii, carea au făcut Abaza-paşea fără ştirea împărăţiei, va plăti cu capul, ca un călcătoriŭ de pace.


vrémi de agonesită, biruia toate acéle greutăţi a domniei.


Pavliuc-hatmanul asupra leşilor, pentru opreala sa pre Marea Neagră, pre carii Potoţchii, hatmanul leşăscŭ polnii *, l-au lovitŭ şi, închidzîndu-le tabăra, au datŭ căzacii viu pre hatmanul său, pre Pavliuc. Şi în cesta anŭ au făcut leşii şi o cetate, anume Codacul, pre Nipru, la pragul cel dentîiŭ a Niprului, oprindŭ pre căzaci să nu îmble pre Marea Neagră, stricîndŭ pacea cu turcii, care opreala lor apoi au răsuflatŭ spre mare pustiitate Crăiei Leşeşti, cu Hmil, hatmanul căzăcescŭ.

Murtaza-paşea veziriul, să nu || hie slobodzi tătarîi a lăcui în Bugeagŭ, făcîndŭ dodeială crăiei lor, au ieşit porunca la hanul şi lui Vasilie-vodă, domnului ţărîi noastre, şi lui Matei-vodă, domnului muntenescŭ, să margă cu hanul asupra lui Cantemirŭ. Deci au venitŭ hanul cu oşti şi au purces şi domnii cu îmbe ţărîle asupra lui Cantemir, care, temîndu-să de hanul, au fugit în Ţarigrad, iară ordele lui le-au luatŭ hanul cu sine la Crîm. Şi de pîra hanului la împărăţiie, au perit şi Cantemir, zugrumat în Ţarigrad.

20.000 de nohai orda acéia.


la ospăţŭ, văz Doamne, pe alţii la alţi agi, şi la masa sa oprindŭ pre unii. Şi la acéla ospăţŭ i-au omorîtŭ pre toţi cîţi era Cantemireşti mai aproape. Şi de atuncé s-au stînsŭ acéia răgulă la dînşii, care era mai frunte decît toate ordele, precum pre acéste vrémi sintŭ Şirăneştii. Unul den Cantemireşti atuncea, anume Azametŭ-mîrza, pre carile l-am apucat şi ieu, dvorean la craiul leşăscŭ Vladislav, neprilejindu-se la acéla ospăţŭ ce le făcusă hanul, au scăpat den Crîm în Ţara Leşască şi slujiia la craiul leşescŭ între dvoreani şi avea de la craiul leafă.


vodă cu Vasi- ||lie-vodă, de-ndată ce au stătut Vasilie-vodă la domniie, făcuse multe amestecături la paşea pe acéia vréme de Silistria. Deci, s-au temutŭ a mérge Matei-vodă, de acéle amestecături, ce-l amestecasă Vasilie-vodă la paşa şi * la Poartă, ce, precum s-au pomenit mai sus, au trimis oaste, iar el singur s-au întorsŭ la scaunul său.


Matei- ||vodă, pren chipuri mai sus pomenite. Covîrşiia cu atîta Matei-vodă pre Vasilie-vodă, că avea Matei-vodă şi cu megieşii mare priietinşug, ales cu ungurii. Iar Vasilie-vodă nici cu un megiieş, precum am apucatŭ şi noi acéia domnie, viaţă bună n-au avut, den nebăgare samă pre nime den megiieşi.

vrîndŭ să hie crai la unguri, au pierdutŭ şi domniia Ţărîi Muntenéşti.

feciorului său, lui Ion-vodă.



feciorul lui Vasilie-vodă în scaunul Ţărîi Munteneşti, care lucruri apoi au mîncatŭ capul veziriului, oblicindŭ împărăţiia pen silihtariul războaiele şi vărsările de singe între domni, de unde să pogoară. Nice te mira cum de au pututŭ domnii a îmbla în zarve fără ştirea împărăţiei, şi ales la un împărat leu ca acéla. Deci să ştii că ţărîle pre atuncè acéstea nu era aşea supuse, ce într-altă voie veghiată, şi să temea turcii să nu se dea Ţara Moldovei în partea leşilor, carii era pre acéle vrémi foarte tare, cît să siia împărăţiia de sfada leşilor, şi ales avîndŭ amu începute războaie cu perşii, precum ţi s-au pomenit. Ce era bucuroşi că să sfădescŭ aceste ţări între sine şi poţi pricepe şi pre domniile acéstea aşea de îndelungate, 19 ani Vasilie-vodă domnŭ, iară Matei-vodă pănă la moarte, aproape de 30 de ai la domniie. Alte vacuri să socoteşti ţărîlorŭ acestora pre atunci.

rească lucrurile păn-a veni Ion-vodă. Ce şedzîndŭ acolea la paşea Catargiul, aşteptîndŭ sosirea lui Ion-vodă, au simţit lucrurile într-altŭ chip, că-l agiunsésă pre paşea iară alte porunci împărăteşti pren silihtariul şi-i unsesă osiia şi paşii Matei-vodă. Deci vădzindŭ Catargiul lucrurile într-altŭ chip şi amirosindŭ că, cît ari sosi Ionŭ-vodă la paşea, va să-l oprească şi să-l trimiţă la împărăţiie, au dat Catargiul ştire la boieri ce era pe lîngă Ion-vodă, amu aproape de Dristor, la un satŭ, şi îndată s-au întorsŭ Ion-vodă can cu fuga de grijea paşii şi au ieşit şi a doa ispită pentru domniia Ţărîi Muntenéşti.

hie, cum să nu-l ţiie nimea, nece-l ţinŭ || oşténii cei direpţi. Şi bine au dzis unul: „Bella momentisconstant“, adecă: „Războaiele în clipala ochiului stau.“ Că atîta era numai să ie acéla războiŭ Vasilie-vodă şi să să aşedze în domniia Ţărîi Muntenéşti. Iară roata lumii nu aşea cum gîndeşte omul, ce în cursul său să întoarce.


Zac. 33. Vasilie-vodă, dacă au sositŭ la Praova, la sat anume Ojogenii, ştiindŭ din limbi de gătirea lui Matei-vodă împrotiva sa şi cu oşti cîteva şi streine şi de ţară, au făcutŭ sfat acolea la Ojogeni, socotindŭ şi trecătorile apelor, şi locuri închise de păduri de pen toate părţile, şi de bîhnişuri, înţelegîndŭ pre Matei-vodă că anume locuri ca acélea pofteşte să dea războiŭ, fiindŭ oştile mai tare hiecare la locul său şi la strîmtori, împrotiva oştilor celor streine hiecîndŭ cei de loc sintŭ mai tari, au ales cu sfatul să nu treacă Praova, ce să stea acolea la cîmpŭ, să tragă pre Matei-vodă, să iasă cu oştile sale la cîmpŭ. Şi alegîndu-se sfatul, au purces toate oştile lui Vasilie-vodă în jacuri în podgorii, pe supt munţi, încotro să bejenise toată Ţara Muntenească, de pen toate acéle olate, pănă în Praova.

oştile, dencoace de Praova, tocmindŭ oastea pedeastră cu focul şi cu puşcile între oastea călăreaţă şi au purces cu toată oastea stolită asupra taberii lui Vasilie-vodă.


Vasilie-vodă şi la alte domnii, pre urmă şi postélnic mare, ar hi încăput Vasilie-vodă la prinsoare. Ce şedzîndŭ sara la masă, i-au dat ştire şi de la bucate s-au sculatŭ, pentr-o grădină, peste un gardŭ, suindŭ de pe spinarea unuia din slujitori, şi acolo i-au scos calul şi au ieşitŭ cu fuga din Brăila, la Gălaţi, lăsindŭ toate în Brăila, cîte nu rămăsesă la Ojogeni.


lui Simion-vodă, şi între feciorii lui || Ieremie-vodă pentru domniia ţărîi. Şi amu pănă în Trotuş coborîţi ungurii şi oştile munteneşti păn la Milcov sosiţi, au schimbatŭ Racoţi sfatul cu Matei-vodă. Ori temîndu-să de împărăţiie, înţelegîndŭ patima veziriului, ori altă socoteală le-au venit, au întorsŭ şi pre Ion-vodă cu oştile îndărăptŭ şi s-au întorsŭ şi munténii. Ieşisă casa lui Vasilie-vodă spre Huşi de spaima acéia. Şi pre vrémea coborîtului acestor oşti asupra lui Vasilie-vodă, au peritŭ şi Gorgan, şi Sămăchişă-căpitanul, şi Cîrste-visternicul den prepus de la domnie pentru vicleşug.

va veni împărăţiia spre acéste părţi cu oşti. Fost-au acéste zarve între Vasilie-vodă şi între Matei-vodă în anul 7144 şi în anul 7145.

anume cum au venit, de au perit de soltan Murat, aşea au fostŭ: după răzsipa de la Ojogeni oştilor lui Vasilie-vodă, face Matei-vodă ardzehal, adecă răvaş de jalobă, la singur împăratul, şi aflîndŭ omŭ de acéia treabă, să dea acéia jalobă la singur împăratul au purces omul acéla cu cărţile şi, ştiindŭ rîndul, au păzit cîndŭ au ieşit împăratul la primblare cu vînătoare la cîmpŭ. S-au făcut omul a mérge de olac pe denaintea împăratului, anume să-l vadze. Şi aşea vădzîndu-l împăratul mărgîndŭ tare, au trimis de l-au oprit şi au pus de l-au întrebatŭ de unde vine. El au răspunsŭ că vine den Ţara Muntenească cu cărţi la împărăţiie, să ştie împărăţiia de mare vărsare de singe şi pradă ce s-au făcut în Ţara Muntenească de Vasilie-vodă, care au venitŭ cu oşti asupra lui Matei-vodă. În loc au trimis împăratul de i-au luat cărţile şi au cetit ardzahalul cel cu jalobă asupra lui Vasilie-vodă, pomenindŭ că să laudă Vasilie-vodă că are isprăvi de la veziriul, să hie domnŭ şi în Ţara Muntenească,
şi în Ţara Moldovei. Atunci || au avut vréme silihtariul asupra veziriului, căindŭ ţărîle, cum să strică ele înde sine şi să pradă. De care jalobă, focŭ s-au făcutŭ împăratul, soltan Murat, pre veziriul, înţelegîndŭ că de la veziriul să coboară acéle amestecături. Ce dentăi au trimis pre omul cu toate acéle scrisori, să vadză şi vezirul. Ce au dzis silihtariul cătră împăratul că omul îndată va peri de veziriul. Deci i-au dat hasăchii şi i-au învăţat singur împăratul: „Pre acestŭ omu iară să-l aduceţi la mine“. Şi aşea au fostŭ: l-au dus hasăchii la veziriul şi, dacă au înţelés veziriul, au vădzutŭ că este rău de dînsul. Au vrut să oprească pre om, ce hasăchii i-au spus porunca care au de la singur împăratul, să-l ducă pre omul iară la împăratul.

au chemat pre veziriul împăratul, şi, după mustrare că strică ţărîle fără ştirea lui, l-au omorît. Şi aşea au ieşit veziriului aceluia zarvele între domni. Acestè am înţăles de la boieri bătrîni de sfatŭ pre acéle vrémi.


Vavilonul cu mare vărsare de singe de la perşi, după patru * luni den ce dzi începuse a bate oraşul. Spune istoriia să hie fostŭ 30.000 de oşteni în Vavilon. Ce aceie gătire făcusă şi sultan Murat asupra perşilor, cît singur Vavilonul. Iară tot Misiriul şi paşii ce sintŭ peste arapi i-au pornit despre Marea Roşie, de au lovitŭ şi dintr-acolea ţara persului şi le-au luat turcii şi dentr-altă parte || o scală
foarte mare. Şi aşea îndoitŭ persul n-au putut da nici un agiutor Vavilonului.

să citeşte viaţa ei petrecută cu mare dumnedzăire în Minei, în luna lui octovrie în 14 dzile.

mai pe urmă s-au arătat cu mare osindă || asupra casei lui Vasilie-vodă.



sale Vasilie-vodă, cei mai mari, doamnei Mariei, după cneadzul Ragivil, om de casă mare, den cnédzii Litfei. Numai cu ce inimă şi sfatŭ au făcut acéia casă după omŭ de lége calvinească, care este scornită de || un mitropolit de Fiandra de supt ascul
tarea papei de Rîmŭ, peste legăturile săboarelor cu multe dumnedzăireşti minuni legate. Iară calvinul numai pre singure pohtele sale trupeşti, osebite de sfînta săbornică besérecă, au scornitŭ acéia lége, la care, ca la o lége slobodă, în puţină vréme au cursŭ toată Fiandra şi Englitera. De mirat au rămas vacurilor această casă cum au putut suferi inima lui Vasilie-vodă să să facă. Şi multă vréme s-au frămîntatŭ acestŭ lucru în sfat, şi cîţva boieri pre atunci apăra acestŭ lucru să nu hie, ales Toma-vornicul şi Iordachie-visternicul, care capete de-abea de au avut cîndva această ţară, sau de va mai avea. Ei dzicè lui Vasilie-vodă şi pentru légea rătăcită, şi un lucru nu fără grije despre Împărăţiia Turcului. Iară Toderaşco-logofătul şi Uréche-vornicul sta asupra aceştii nunte să să facă.

Chimini Ianăş, cu daruri şi de la Matei-vodă, domnul muntenéscŭ, singur Ştefan, mitropolitul Ţărîi Muntenéşti, şi Radul-logofătul, şi Diicul *-spătariul, că să împăcase amu domnii între sine.


vei povestea mai gios, la rîndul său. Iară soli || trimiţindŭ la toţi craii creştineşti craiul leşescŭ, aicè, la Vasilie-vodă, pre cneadzul Ragivil au lăsat soliia cu această treabă, fiindŭ viitor Ragivil, la anul după nuntă, la socru-său, aicea în ţară. Care soliia au credzut Vasilie-vodă îndată şi au priimit să fie una cu leşii, cît şi birul amu oprise a anului céluia, şi pornisă pre aga birului fără bir, răspundzindu-i că nu s-au pututŭ strînge birul pentru sărăcia oamenilor. Ce dacă au stătut la voroavă cu boierii pentru opritul birului şi într-un rîndŭ, şi într-altul, spun să hie dzis Petriceico, vornicul de Ţara-de-Sus, pre carele îl ţinea ei mai prostatec dentr-alţii în sfatŭ: „Eu aşi dzice să nu oprim noi birul păn’ nu om vedea că trec leşii Dunărea“. Şi acéla cuvîntŭ au întrat îndată în gîndul lui Vasilie-vodă şi au răpedzitŭ după aga şi l-au oprit la Gălaţi, pănă au gătitŭ birul, şi l-au încărcat şi l-au pornitŭ. Aşea ferescŭ pre domni şi ţărîle voroava cu svatul de primejdii. Că pentru acéia au dat Dumnedzău să aibă împăraţii, craii, domnii, cîrmuitorii ţărîlor, să aibă svétnici pre lîngă sine, cu carii, vorovindŭ o treabă, să frămînte cu voroava lucrul, şi unul una, altul alta răspundzindŭ, să lămureşte lucrul care este mai spre îndemînă. Iară ce fac domnii ||
singuri den gîndurile sale sau den şoapte rar lucru iesă la folos, că încă în lume omŭ n-au născutŭ pănă acmu ca acéla, să nu-i trebuiască voroava cu svat, că deşi gîceşte cîrmuitoriul cîte o treabă, încă tot să nu să încreadză c-au gîcitŭ pănă nu să întăreşte părerea lui cu voroava şi altor păreri. Deci ce ai gînditŭ că este bine, dacă să mai tocmescŭ cu gîndul tău, ce ai gînditŭ că este cu cale, încă a doi sau a trei socoteala, fără greş pre acéla lucru să stai, că nu te va înşela. Iară ce-ţi pare numai a singur că este bine, şi alţii toţi dzic că este într-altŭ chip, să nu crédzi acéia socoteală, că te amăgeşte. Multe lucruri ne parŭ că sintŭ gîcite, iară apoi, dacă mai laşi vrémea socotelii, afli departe, mai pre urmă, într-altŭ chip. La mulţi domni mare smentele am vădzutŭ den şoapte sau nesfătuit amu, în vacul nostru. Fără sfatŭ au făcut Vasilie-vodă lovitul tătarilor la Brătuleni pe Prut, şi apoi prada a toată ţara, nespuse de agiunsŭ cu cîtă robie şi plean dentr-aceia faptă au venit asupra ţărîi. Şi aşea şi Duca-vodă, sfătuindŭ numai cu unul pentru cartea la hanul, şi-au stricat domniia, den care maziliie mare răsipă şi greutăţi asupra ţărîi au venit, care era foarte în stat bun pre atuncè || şi gata lucrurile să rădice numai cu o orînduială dato
riile ţărîi toate. Iară den céia maziliia a domniei dentîi a Ducăi-vodă s-au prilejit trii * înoituri de domnie: una la Belgrad, a Dabijei-vodă, după care, neplinind anul, au murit Dabijea-vodă *, altă domnie tot într-acelaş anŭ, domniia dentîi a Ducăi-vodă, a treia a lui Iliiaş-vodă, cu mare răssipă. Deci trei domnii căte 500—600 de pungi de bani la înoituri, tot într-un anŭ, cum au putut hi bine? Aşea cu şoaptele, numai cu unii, nu cu sfat, au făcutŭ şi Petriceico-vodă, de au lepădatŭ, fără de nice o nevoie, domniia ţărîi şi s-au dus în Ţara Leşască, den care faptă să stînge ţara Moldovei astădzi.





Crăiei Leşeşti, răssipa şi pustiitatea şi căzacilor, stîngerea şi ţărîi noastre.


tréce nu poate, fără vasele lor şi acéle a lor încă cu mare grije trecŭ şi de multe ori pe uscatŭ trag vasele, pănă trecŭ acéle locuri. Şi aşè trăiia pănă în dzilele lui Avgustŭ crai.


ostrov la Nipru, în care este o mănăstire mare, cu cîteva alte mai mănunte beserici, anume Trăhtămirov. Şi aceasta este începătura oştilor lor, după ce cădzuse cnedziile ruseşti, de o sută şi 50 de ai încoace.

galbănă şi poleite scîndurile cu aur. Şi pentru să-i oprească de tot, să nu îmble pre mare, au făcut leşii o cetate, anume Codacul, la pragul cel dentîiŭ a Niprului, şi ţinea acolea cîte 2.000 de némţi pedestrime cu puşci, pentru opreala lor, care era foarte cu mare silă căzacilor, ca unor oameni carii altă hrană nu ştiè, fără oştenia. Şi den céia opreală s-au rădicat în cîteva rînduri împrotiva léşilor, cu Nalivaico-hatmanul, apoi cu Sulima, mai pre urmă cu Căzima, hatmanii lor, ce tot îi răzsipea hatmanii leşăşti. Pănă vădzîndŭ neticneală cu dînşii, le rădicase şi hătmăniile, să nu hie, şi le trimitè cîte doi * domni comisari mai mari, şi aceia comisari le făcea giudeţă şi-i cîrmuiia. Şi cu vremea şi alte volnicii le-au stricat toate, cît nu era căzacul cu nemică volnic.

„Si qui sunt in superiore valetudinis gradu, dum in eodem permanere non possunt, cadunt in deterius“ *, adecă: „Céia se sintŭ în scara vîrtuţii acea mai de sus, neputîndŭ a sta tot într-acéle stepene, cad foarte la mare slăbiciune“. Aşea toate împărăţiile, cîndŭ prea să suie la mare tărie, neavîndŭ loc să să mai sus suie, cad şi purced îndărăptŭ, cum védem şi Crăiia Leşască.

împrotiva turcului.

toate gîndurile oameneşti le stră- ||mută, lipsiia numai săimul, pre obiceaiul crăiei, să fie cu sfatul tuturora şi pentru cheltuiele şi pentru încălecatul leşilor. Deci la săimŭ au stătut leşii împrotiva craiului, întrebîndŭ pre crai ce pricini ari avea începăturii de sfadă cu turcii, aducîndu-i amente primejdiia strămoşului său la Varna, bănuindŭ pre crai că li-au băgatŭ oşti streine în ţară, fără ştirea lor, şi cum acéle ţări streine numai deodată or da agiutor, apoi ari cădè sfada numai pre dînşii. Şi să prilejise de murise şi hatmanul lor cel vestit, Coneţpolschii. Şi aşè împiedecat craiul, cu lucru gata, s-au poftit la leşi să-i pozvolească, cu cheltuiala lui, cu oaste streină, să margă asupra turcilor. Au strigat cu toţii, în gura mare, că cît va trece hotarul, or rădica altŭ crai. Deci numai ce i-au căutat a să surupa toate nevoinţele a craiului şi a merge în vîntŭ.

om foarte de la inima craiului şi mare cap, întorcîndu-se de la Chievŭ, unde s-au făcut a merge la moaştile sfinţilor ce sîntŭ la Chievŭ pentru boala lui la picioare. Şi de la Chiev au îmblat pe la cîteva oraşe căzăceşti şi la întorsŭ au venit pe la Bar, unde era scaunul hătmănii. Era hatman mare, pre urma lui Coneţpolschii, Nicolai Potoţchii. Au şedzut vro trei * dzile acolo la ospăţŭ, la hatmanul, canţeleariul, şi să mira oamenii ce era mai căpetenii cum nu ţin minte să vie unŭ canţelear să îmble pen Ucraină. De ieste aşea, c-au îmblat cu acéia treabă, nu ştiu, iară la ce am fostŭ de faţă scriu.

arsŭ toate vasele, multe amu gătite de apă. Şi au începutŭ a veni de la starostii cei leşăşti de la margine pîră la hatmani pre Hmil-pisariul.

slugile || lui Coneţpolschii, o slugă bătrînă, anume Zaţvilihovschii, amu îl pusesă în proaşcă, să-l omoară. Ce hălăduindŭ Hmilŭ, pentru rugămentea lui Zaţvilihovschii, de moarte, dacă au purces Horunjii, feciorul lui Coneţpolschii-hatmanul, de Ceahrin în sus, n-au răbdatŭ Hmil, ce au dzis: „Luatu-mi-au Ceaplinschii Subotovul şi tot ce am avut, iară sabia den mînă nu mi-au luat“. Şi peste puţine dzile au lăsat Ceahrinul şi s-au dus peste Nipru, în olatul Periiaslavului *. Acolo oblicindu-l hatmanii leşeşti, au scris la polcovnicul de Periiaslav să-l prindză. Ce fiindu-i polcovnicul de Periiaslav * priietin, i-au dat cale. Şi aşea neavîndŭ loc nici peste Nipru, au scăpat la căzacii de la praguri, şi de acolea, fără nice o zăbavă, s-au dus în Crîmŭ, la… * hanul Crîmului şi, la adunarea sa, i-au dzis hanului acéste cuvente:

Crîm au mai bună viaţă! Ce-ţi adu aminte, luminate hane, slujba noastră, care o am făcut moşului tău, lui Şaan Ghieri-sultan. Nu lepăda de la tine mare izbînde şi vestite în toată lumea, nu te lăsa de mare avuţie şi dobînde, care în puţină vréme pren noi ţ-or veni la mînă. Nu lăsa să să mai întărească nepriietinul tău şi călcătoriul de volniciile noastre, leahul. Au nu vedeţi că v-au început a vă călca şi pre voi leşii? Cîmpii, cît ţin între Nipru şi între Nistru, ei stăpînescŭ cu cetele lor. Bugeacul, cu oamenii săi, în toate dzile îl pradă. Coneţpolschii Horonjii v-au prădat pănă în Or în ceste dzile. Acéste toate începături sîntŭ. Iată cărţile craiului! Citiţi-le ce ne scriu, să lovim Crîmul, să cuprindem marea. Iară de te vei îndoi, hane, şi n-oi avea la tine credinţă, feciorul mieu la curtea ta zălog oi pune.“

legăturile, au purces depreună cu Togai-bei, deodată cu oaste ca 7.000 de tătari, însă tot într-ales oşteni.

sfătuit || întîi pre acei de pe uscat să-i lovască, şi aşea au făcut. La unŭ loc ce să chiamă Jolta-Voda au dat războiŭ léşilor, carii fiindŭ în număr cu multŭ mai puţini şi în locuri depărtate, în cîmpi, de la temeiul său şi tătarîi cu călăriia, iară căzacii cu pedestriia den sinéţe împresurîndu-i, au slăbit în loc léşii, şi să să apere de năvala lor, s-au pedestrit toată oastea. Iară puţin loc au ţinut, de mulţimea care era cu cinci * părţi mai mulţi decît dînşii. Toată acéia oaste leşască şi singur Ştefan Potoţchii, Sapiha, Balaban, ce era capete, s-au topitŭ acolea pre cîmpi. Ştefan Potoţchii, rănitŭ, au murit în războiŭ, Sapiha şi Balaban au cădzutŭ la robia tătarîlor.

Corsun, agiungîndŭ şi pre hatmani, au sărit toate oraşele căzăcéşti, unii adăogîndu-se la Hmil, alţii ţiindŭ trecătorile şi săpîndŭ drumurile pe la strîmtori, au venit şi acéia oaste a hatmanilor la primejdiie, den care puţini leşi au scăpatŭ. Hatmanii amîndoi au cădzut la robiie, Sinavschii şi alte toate capete *. Gloata, cîtă n-au cădzut pre mîna tătarîlor, au perit de ţărănime.


la ale noastre. Şi de aş avea la cineva pentru acesta lucru vreo hulă, că létopiseţul acesta mai multŭ de lucruri streine pomeneşte decît de loc, de ţară, făcut-am acestŭ cursŭ, pentru să să dezlége mai bine lucrurile ţărîi, care la cè vréme s-au prilejit. Şi acéia să să * ştie, că această ţară, fiindŭ mai mică, nice un lucru sîngură den sine, fără adunare şi amestec cu alte ţări, n-au făcut.

toţi slujitorii, şi din slugi boiereşti, şi din tîrgŭ, cineşi ari vrea în dobîndă să lovască pre tătari. Au făcutŭ îndată porunca căpitanii şi neamul den hirea sa a muldovenilor lacomi la dobîndă, care cumŭ au putut şi den oraş a dobîndi cal, fiindŭ oraşul plin de toată sama de oameni pre atuncè şi den slugi boiereşti mulţime şi * au mărsŭ depreună cu slujitorii, de au lovit pre tătari fără veste, negîndindŭ tătarii de una ca acéia.


véste, trecîndŭ ei spre locurile lor, fără nice o stricăciune ţărîi, şi le-au luat atîta plean şi atîţea robi. S-au împlut îndată şi hanul, şi toate capetele a Crîmului de vrăjmăşiie, fiindŭ şi simeţi pre acéle vrémi din izbîndile asupra léşilor. Îndată au trimis ştire la împărăţiie pre Vasilie-vodă şi pre toată ţara cu pîră că este haină. Şi turcilorŭ la mare socoteală şi prepus * era domniile cestor ţări, aşea de tare şi de teméinice; ce îndată au pozvolitŭ hanului să hie volnicŭ a prăda ţara Moldovei pentru fapta acéia.


cumpere paguba făcută de Vasilie-vodă ordelor lorŭ la Brătuléni şi să curmédze şi simeţiia pănă în cîtă || era în Vasilie-vodă, au pornitŭ pre galga *–
soltan cu oşti, cu acela glas că mérge să lovască Ţara Moschicească. Şi hanul didésă ştire şi la Hmil singur, să fie gata, să purceadă asupra lui Vasilie-vodă. Şi cît au sosit soltanul, amu mainte Hmil cu oştile gata era *, anume spre părţile Moscului. Au purces îmbe oştile cu mare taină spre Nistru. Sosindŭ, îndată au împărţitŭ oastea, o samă de la Soroca, diréptŭ spre părţile Sucevei, altă samă spre Orheiŭ şi Lăpuşna, păn-în Prut, oastea tătărască cu căzaci amestecată. Nespusă pradă aceasta este ţărîi şi de prada de la Ion-vodă cu puţin mai mică (alegîndŭ de acéste cumplite vrémi de acmu, cu care toate primejdiile acestui pămîntŭ covîrşite sintŭ).


Sucevei apucase || Gavrilaş-logofătul şi cîţva boieri de la ţară de să închisésă acolo; au dat căzacilor şi tătarîlor o sumă de bani. Iară denafară, la ţară, au aflatŭ ţara toată pre acasă, cu dobitocŭ, cu herghelii, de care era pre atunci plină ţara. Plean, robi au luat fără număr multe, şi case de boieri au robitŭ. Atunce au luat pre giupîneasa lui Miron Ciogolii-stolnicul cu o cucoană a lui, care n-au mai ieşit den robie în véci, şi au peritŭ şi Murguleţŭ Ştefan la Cernăuţi, pementean vestit între curte. Satele, oraşele, toate ardzîndŭ şi prădîndŭ, cu acéia vrăjmăşiie era tătarîi asupra ţărîi.


la Ţuţora, unde soltanul cu coşurile tătărăşti au descălecat, iară Hmilŭ cu tabăra căzăcească au stătut pre Vladnic *.

hăleşteulŭ oraşului, şi acolo au luat pre mulţi oameni în robie tătarîi, şi mulţi oameni s-au şi înecatŭ în hălăşteu de groaza robiei.


Zac. 32. În… dzile au purces şi soltanul, şi Hmil de la Ţuţora spre locurile sale, iară ţara au rămas prădată şi pen multe locuri pustie, schimbată den fericiia acea dentîiŭ. Au ieşitŭ şi Vasilie-vodă den codru în scaun. S-au prilejit atuncè în bejeniile acélè şi moartea lui Toderaşco-logofătul. Făcut-au Vasilie-vodă cîtăva jalobă la împărăţiie pre tătari, pentru stricăciunea ţărîi, ce nice un folos n-au făcut. Dărăbanii la acéia fugă a lui Vasilie-vodă den scaun era gata să jecuiască carăle cele domneşti, ce, după ce s-au aşedzat Vasilie-vodă în scaun, s-au făcut a le face căutare încinsŭ cu sabie şi némţii ce avea, den poruncă, gata cu sinéţele pline. Întîi le-au luat dărăbanilor armele, apoi pre toţi, cu capetele lor depreună, i-au închis, pre unii pen temniţă, pre alţii i-au trimis la ocnă şi cu alte pedépse i-au certatŭ. Şi de atuncè ţara au purcesŭ tot spre rău, den anŭ în anŭ, pănă astădzi.


toată Dobrogea, au pur- ||ces asupra craiului leşescŭ, cărora oşti craiul leşăscŭ Cazimir le-au ieşit înainte la un tîrgşor, anume Berestecico, cale de a treia dzi de la Cameniţă în sus, cu 40.000 de oaste leşască, în care oaste m-am prilejitŭ şi eu.


frunte, tot supt sabie au mărsŭ, că aşea aşedzase Hmil cu soltanii, cum la cela războiŭ un rob să nu ia tătarîi, ce tot supt sabie să puie, să să mai împuţinédze oamenii de oaste den Ţara Leşască. Şi acolo au perit şi singur hatmanul Calinovschii şi cu feciorul lui, carele îl avea numai acéla.



céla chip şi casa lui Vasilie-vodă, de atîţea ai întemeiată, cu mare || cădére şi răzsipă şi apoi şi la deplină stîngere au purces de atuncea.
céla chip şi casa lui Vasilie-vodă, de atîţea ai întemeiată, cu mare || cădére şi răzsipă şi apoi şi la deplină stîngere au purces de atuncea.