LÉTOPISEŢULŬ ŢĂRÎI MOLDOVEI DE LA

AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ DE URÉCHE, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, ÎN ORAŞŬ ÎN IAŞI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183 *, IARĂ DE LA NAŞTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESETA… DNI *||

Adnotari si semne de carte
Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor

157 v.

părţi, carii pomenescŭ de descălecatul cel dentăiŭ a ţărîi noastre şi Ţărîi Munteneşti:

Adnotari si semne de carte
Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Daţia — latin.
Adnotari si semne de carte
Dionŭ la viaţa lui Traian *-împăratul — latin.
Adnotari si semne de carte
Topeltin *, ungur; iară pre aceşti doi au urmat.
Adnotari si semne de carte
Acéşte au scris de Dachia, cum au descălecatu-oă Traianŭ *, împăratul Rîmului, în anii de la Hristos 120, pre socoteala vrémilor, cu rîmlénii.
Adnotari si semne de carte
Istoricii leşeşti carii au scris şi lucrurile domniilorŭ Moldovei:
Adnotari si semne de carte
Cromer au scris lătinéşte, Dlugoş * lătinéşte, Stricovschîi litfan, leşeşte, Piaseţschîi *, vlădicul de Premislia, lătinéşte.
Adnotari si semne de carte
Istoricii leşeşti pre carii au urmat răpăosatul Uréche vornicul:
Adnotari si semne de carte
Bîlschîi *, Marţin Paşcovschîi *. Acéşti doi au scris leşeşte.
Adnotari si semne de carte
Şi acéşte încă dzicŭ că moldovenii sint den rîmléni. Iară de descălecatul celŭ dentăiŭ n-au ştiutŭ că leşii mai apoi den împărăţia lui Traian * sintŭ veniţi în céste părţi. ||
Adnotari si semne de carte
Adnotari si semne de carte
Fost-au gîndul mieu, iubite cititoriule, să fac létopiseţul Ţărîi noastre Moldovei din descălecatul ei cel dintăi, carele au fostŭ de Traian *-împăratul şi urdzisăm şi începătura létopiseţului. Ce sosiră asupra noastră cumplite acestea vremi de acmu, de nu stăm de scrisori, ce de griji şi suspinuri. Şi la acestŭ fel de scrisoare gîndŭ slobod şi fără valuri trebueşte. Iară noi prăvim cumplite vrémi şi cumpănă mare pămîntului nostru şi noaă. Deci priiméşte, în ceastă dată, atîta din truda noastră, cît să nu să uite lucrurile şi cursul ţărîi, de unde au părăsit a scrie răpăosatul Uréche-vornicul.
Adnotari si semne de carte
Afla-vei de la Dragoşe-vodă, din descălecatul ţărîi cel al doilè, la létopiseţul lui, pre rîndul său scrise domniile ţărîi, pănă la Aron-vodă. Iară de la Aronŭ-vodă încoace începe acesta létopiseţ, carea ţi l-am scris noi, nu cum s-ari cădè, de-amănuntul toate. Că létopiseţele céle streine lucrurile numai ce-s mai însămnate, cum sintŭ războaiele, schimbările, scriu a ţărîlor megiiaşe, iară céle ce să lucreadză în casa altuia de-amănuntul, adecă lucruri de casă, n-au scris. Şi de locŭ létopiseţă, de

158 v.

muldovanŭ|| scrisă, nu să află. Iară tot vei afla pre rîndŭ toate.

Adnotari si semne de carte
Şi priiméşte această dată * această puţină trudă a noastră, care amŭ făcut, să nu să treacă cumva cu uitarea de unde este părăsit, cu această făgăduinţă că şi létopiseţ întrég să aştepţi de la noi de om avea dzile şi nu va hi pus preavécinicul sfat puternicului Dumnedzău ţărîi aceştiia ţenchiŭ şi soroc de sfîrşire.
Adnotari si semne de carte
Adnotari si semne de carte

Neamul Ţărîi Moldovei de unde să trăgănează *?

Adnotari si semne de carte

Din ţărîle Rîmului, tot omul să creadză.

Adnotari si semne de carte

Traian * întîiŭ, împăratul, supuindŭ pre dahii *

Adnotari si semne de carte

Dragoş apoi în moldovéni premenindŭ pre vlahi *,

Adnotari si semne de carte

Martor este Troianul, şanţul în ţara noastră

Adnotari si semne de carte

Şi Turnul-Săverinul *, munténi, în ţara voastră. ||

Adnotari si semne de carte
Adnotari si semne de carte
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Pănă la cumplita domniia lui Aron- vodă (aşè-i dzice acei domnii răpăusatul Uréche- vornicul), ieste scris létopiseţul ţărîi de Uréche-vornicul, început de la Dragoş-vodă, carele au descălecatŭ din Maramureş această ţară al doilè rîndŭ, după ce să pustiisă de tătari şi fugisă toţi lăcuitorii şi a Ţărîi Moldovei, şi Ţărîi Muntenéşti în Ardeal.Iară întăiŭ descălecată de Traian *, împăratul Rîmului; căruia împărat numéle trăieşte între noi păn’ astădzi cu şanţul cela ce să dzice Troianul.
Adnotari si semne de carte
Iară de la Aron-vodă scris nu să află, nice de altul, nici de Uréche-vornicul, ori că l-au împiedecat datoriia oamenească, moartea, care multe lucruri taie şi să să obîrşască nu lasă, ori că izvoadele lui au răsăritŭ ce va hi mai scris şi de la Aron-vodă încoace. Deci, de unde au părăsit elŭ, începem noi, cu agiutoriul lui Dumnedzău.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Domniei lui Aron-vodă cu cale i-au dzis că au fostŭ cumplită, că aşè au fostŭ, desfrînată domniia şi nediriaptă foarte, cît, de răul lui, ce era

159 v.

fruntea boierilor fugisă mai toţi în Ţara || Leşască.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Să sfădiia şi pre acéle vrémi domnii de Ardeal cu Crăiia Leşască, care de care să cuprindză ţara, să fie suptŭ ascultarea sa. (Domnilor de Ardealŭ dzicem crai unguréşti; eu să le dau acestŭ nume nu pociŭ, că ei crai nu sintŭ, ce direpţi domni sau cnédzi. Iară şi Ardealul tot de Crăiia Ungurească au fostŭ şi tot o ţară, ce după ce au ruptŭ o parte Împărăţiia Turcului, cu Buda şi altă parte de crăiie au cuprinsŭ neamţul cu Pojunul, unde stà şi cununa Crăiei Unguréşti s-au osebit acestŭ unghiŭ şi s-au aşedzat suptŭ cnédzi. Deci crai direptŭ Crăiei Ungureşti ieste neamţul, că la dînsîul ieste cununa Crăiei Ungureşti cu Pojunul.)
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Ţinè domniia pre atunce la Ardealŭ Bator Jigmontŭ şi, aflîndŭ vréme pre voie a supunere ţara cătră sine, s-au agiunsŭ cu boierii lui Aron- vodă, carii era de casa lui, că li să urîsă şi lor cu faptele lui Aron-vodă, anume Ştefan Radul-vornicul şi Răzvanŭ-hatmanul. Şi cu ştirea lor au trimis oşti Bator şi l-au luat pre Aron-vodă cu toată casa lui şi l-au dus la sine la Belgrad, unde şi s-au fîrşit şi viiaţa. Iară în locul lui pusesă pre Ştefan Radul- vornicul domnŭ în Suceavă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. La léşi crăiia Jigmontŭ pre atunce, ficiorul craiului şvedzăscŭ, iară hatman mare era Zamoyschii. Vădzindŭ léşii c-au pus Bator de la sine domnŭ în Muldova şi o scriia pe atunci léşii Muldova că ieste Crăiei Leşeşti soţiie, după nişte legături ce făcusă léşii cu Ştefan-vodă cel Bun la Colomiia * şi mai pre urmă cu Bogdan-vodă, după ce să împăcasă || cu dînsul, n-au suferit pre Ştefan

160

Radul-vodă, ce îndată au trimis oşti cu boierii carii era ieşiţi în Ţara Léşască, unii de răutăţile lui Aron-vodă, iară Movileştii, precumŭ scrie Uréche-vornicul, încă cu Pătru-vodă Şchiopul ieşisă în Ţara Léşască, asupra lui Ştefan Radului-vodă şi l-au scos din ţară. Şi au pus domnŭ din partea sa pre Ieremiia Movilă-vodă cu alésul boierilor de ţară, puindŭ deodată şi pen toate cetăţile ţărîi slujitori de ai săi léşii. Fost-au acéstea în anul 7103 .

1595
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Împărăţiia Turcului lupta pre acéle vrémi pentru Crăiia Ungurească cu némţii, pentru Buda, pentru Ostrogonul * şi Enicul. Iar vădzindŭ că cuprindŭ léşii Ţara Moldovei, au orînduit pre Caazi Cherei-soltan, hanul Crîmului, şi trimiţîndu-i şi 2.000 de iniceri; cătră 70.000 de oaste ce avea tătărască. (Vestit era acél han de războaie, care au avutŭ războiŭ şi cu persii cu izbîndă în cîteva rînduri.) Îi trimisăsă împărăţiia şi steagul cu tuiuri de Muldova, să aşeadză pre cine va socoti el la domnie, să fie din partea împărăţiei.
Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Prindzindŭ veste léşii de clătirea lui Caazi Cherei-soltan la Muldova, cu ruşine a fi * socotindŭ să lasă pre domnŭ la sminteală, pus de dînşii, şi era pe atunce şi Crăiia Léşască în vîrtute, au orînduit şi ei pre Zamuyschii-hatmanul, cum spune Hronica Leşască, mai multŭ de 7.000 || de călări şi 3.000 de

160 v.

pedestri n-au avut (de nu-i laudă), fără slugile lor, ce au ei pururea, peste céia ce sintŭ slujitori în catastije.

Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Octovrie 9 dzile, v leato 7104, au sosit

1595

Zamoyschii la Ţuţora cu oştile lui şi a doa dzi după sositul lui Zamoyschii, octovrie 10, s-au vădzut şi străjile tătărăşti, octovrie 11 au sosit şi singur hanul cu toată oastea.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. N-au putut răbda leşii fără şanţuri, cît au vădzut atîta putére, ce ş-au întărit tabăra cu şanţuri pinpregiur şi au făcut cu socoteala lui Zamoyschii *-hatmanul şi denafară de şanţuri băşti de pămîntu, de la şanţul taberii aşè departe, cît agiunge glonţul puşcei. Şi într-acéle băşti au scos şi Zamoyschii oastea leşască împrotiva grosimei cei tătărăşti. Năvăliia tătarîi cu toată oastea asupra léşilor, ce léşii sta neclătiţi şi din băşti da tunurile. Dosul iarăş să le ia nu putea tătarîi de tabără, şi aşea au stătut războiul într-acea dzi toată dzua.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. A doa dzi, socotindŭ hanul cu meşterşug să depărtédză pre léşi de la şanţuri, au orînduit o samă de oşti, să dea năvală la léşi şi să să facă a fugi. Ce leşii, pricepîndŭ meşterşugul, sta între băşti neclătiţi şi aşea au stătut pănă la vremea de chindie. Atuncè, şi deprindzindŭ amu pre tătari şi vădzindŭ că să temŭ şi de foc tătarîi, i-au luat léşii în goană pănă la oastea cea supusă şi cu acéia

161

dacă || s-au tumpinat, în loc au stătut şi au ţinut războiul, cît s-au mirat şi hanul, mai puţină oaste fiindŭ leşii. Şi de acolo, iară încet, sprijenindu-să de năvala tătarîlor, au venit iară la loc între băşti, că trimisesă Zamoyschii totdeauna trîmbiţele să dzică de întorsŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Nu dormiè Ieremiia-vodă, ce, de avè şi în leşi nedejde, iară dindată au agiunsŭ la hanul, şi de atuncea céle 7 sate de ţară, ce să dzicŭ hăneşti, li-au dat Ieremia-vodă hanului şi au legat şi miere, să dea * hanilor în toţi ani cîte…<mii> * cîntare şi alte daruri. Şi aşea, cu nevoinţa lui Ieremii-vodă, au stătut între hanul şi între Zamoyschii tractate, adecă legături de pace, dîndŭ şi hanul zălog la léşi şi léşii la hanul, păn’ să va închide tocmala.
Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Capetele de pace au fostŭ aceste: Ieremie-vodă să fie domnŭ în ţară, birnic împărăţii din an în an, după obiceai, iară hanului să dea din an în an daruri şi cîte… <mii> * cîntare de miere şi 7 sate să fie de cîşlele hanului în Bugeag. Oştile leşeşti să nu mai între în Ţară Muldovei. Sol de la leşi să margă la Împărăţia Turcului pentru întăritura păcii. Iară despre partea hanului era aceste ponturi: Steagul şi tuiurile să le dea pe mîna lui Ieremii-vodă, şi de la Împărăţiia Turcului să scoaţă dirés de domnie neschimbată în dzilele lui *, ce-i dzic ei pe limba lor barat. Şi să iasă din pămîntul Muldovei hanul pănă în patru * dzile cu oştile lui. Şi aşea obîrşindu-să pace, || hanul întăiŭ au

161 v.

purces cătră Crîm, şi Zamoyschii cătră ţara sa, lăsindŭ pe lîngă Ieremia-vodă pre Albertŭ Hanschii şi pre Ian Potoţchii cu 3.000 de oameni, că să temè Ieremia-vodă de unguri. Şi aşea au purces şi Ieremia-vodă şi s-au aşădzat la Suceavă. Războiul acesta la Ţuţora este mai întăiŭ de acela, cîndŭ au perit Jolcovschii, hatmanul leşescŭ. Vei afla şi acela la rîndul său.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Bine n-au ieşit Zamoyschii * din Muldova, iară Bator Jigmontŭ alége pre Răzvan domnŭ în Muldova şi orînduieşte 12.000 de oaste ungurească, să margă asupra Ieremii-vodă, dîndŭ vina lui Ştefan Radul-vodă că au lăsat scaunul să cuprindză léşii cu blăstămăţiia lui.
Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Luîndŭ véste Ieremia-vodă de pogorîtul * ungurilor, precum au putut, au strînsŭ oastea ţărîi şi s-au gătit a stare cu războiŭ împrotiva lui Răzvan. Într-o dumenecă era cîndŭ au apropiiat oştile ungureşti de Suceavă. Şi-au tocmit oştile Ieremia-vodă asupra tîrgului, la sat la Aréni. Iară oastea leşască ce avè cu sine o au tocmit mai la cîmpŭ, despre Şchéia, pe suptŭ un mal, ce ieste alăturea cu drumul Băiei. Singur Ieremia-vodă fiindŭ în besérecă la sfînta leturghie, i-au dat ştire cum oştile lui Răzvan amu să văd şi să apropiie de oştile ţărîi. Ce n-au vrut să iasă din besérecă păn’ nu s-au săvîrşit sfînta slujbă. Şi să agiungea amu hărăţii lui Răzvan cu oştile ţărîi, cîndŭ au ieşit Ieremia-vodă la oşti den besérecă. S-au tîmpinat

162

oştile de îmbe părţile || şi după cîtăva luptă între oşti, au lovit léşii pe oastea ungurească din aripa despre Şcheia. Îndată îmbărbătîndu-să şi fruntea oştilor, unde era Ieremia-vodă, au înfrîntŭ pe unguri.

Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Supt Răzvanŭ-vodă au cădzut calul atuncea în războiŭ, ce încălecîndŭ pre altŭ calŭ, îndată au silit să oprească oastea ungurească şi au opritu-oă şi pusésă războiul iară la locŭ. Ce îndemnîndu-să iară oştile lui Ieremii-vodă, şi amu şi léşii în frunte, au început a fugi oastea lui Răzvanvodă, la care fugă l-au prinsŭ oştile lui Ieremii-vodă şi pre Răzvan şi l-au adus la Ieremie-vodă. Stă movila şi acmu pe drumul Băiei de la Suceavă, care să pomeneşti Movila lui Răzvan pănă astădzi. Zac. 16. Cît l-au adus pre Răzvan la Ieremie-vodă, după cîtăva mustrare i-au tăiat îndată capul şi l-au pus într-un parŭ împrotiva cetăţii. Iară pre unguri i-au gonit oştile pănă la munţi, cu mare vărsare de sînge. Fost-au acesta războiŭ în anul 7104 dechevrie 5 dzile. Aşea s-au plătit şi lui Răz

1595

van răul ce făcusă şi el lui Aron-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 17. După acesta războiu şi perirea lui Răzvan-vodă, s-au aşedzat domniè lui Ieremiei-vodă fără grije. Nici Bator Jigmontŭ, domnul Ardealului, nu s-au mai ispitit să mai trimaţe oşti în Muldova, ce avîndŭ bănat pre léşi de paguba oamenilor săi cu Răzvan, au trimis soli cu jalobă la Rodolfŭ,

162 v.

împăratul nemţescŭ, || cumnatu-său, şi la papa de Rîm, jeluindŭ de mare pagubă ce i-au făcut léşii în oastea lui, luptîndŭ el să dezbată ţara de suptŭ mîna turcului, să cuprindză Ţara Muldovei, să-i împreune şi pre moldoveni cu sine împrotiva turcilor, iar léşii au împiedecat acestŭ lucru, spre scădérea creştinătăţiei, ce-au aşedzat Moldova suptŭ birul turcilor, de suptŭ care bir amu era ieşită ţara cu nevoinţa lui.

Adnotari si semne de carte
Zac. 18. Acéste înţelegîndŭ papa şi împăratul némţăscŭ, mare ponoslu au trimis leşilor şi osebire de beséreca lorŭ craiului leşăscŭ, ca unui împiedecătoriŭ de binele creştinescŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 19. Au trimis şi craiul leşescŭ sol la papa, făcîndu-i ştire că are el de grije Muldovei, să nu hie cu turci şi mai denainte vréme fiindŭ suptŭ grija sa, cum şi de curundŭ acmu pre Cazi Cherei- soltan l-au scos cu putérea sa din Ţara Moldovei. Iară domnul de Ardeal, neavîndŭ putére să să apere pre sine, nu poate să apere Moldova de turci şi de tătari, mai avîndŭ prilej de oşti hiie cîndŭ Crăia Leşască.
Adnotari si semne de carte
Zac. 20. Aceste pricini avè ei în de sine pentru Moldova, iară Ieremie-vodă domniia cu pace şi cu lucruri aşedzate pre acele vrémi a ţărîi, că ţinea oşti streine şi pădzia şi datoriia sa ce avè spre împărăţie. ||
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Ţara Muntenească într-acesta anŭ, vara, la mare răutăţi era de turci, că din doao * părţi avîndŭ oşti Împărăţia Turcului asupra Crăiei Ungureşti, o samă de oşti despre Buda, iară altă oaste asupra Ardealului avè, că şi împăratul nemţescŭ oştile lui într-acolea împrotiva turcilor era orînduite. Iară aicea despre Ardeal Bator Jigmontŭ fiindŭ cumnat împăratului nemţăscŭ, alte oşti avea împrotiva turcilor şi luasă de la turci cîteva oraşe de Crăie Ungurească iară cătră Ardealŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Era despre aceasta aripă Sinan-paşea, vezirul de Silistra. Şi pentru să-i hie mai lesne a supune Ardealul, luasă toată Ţara Muntenească şi * oraşele toate, Bucureştii, Tîrgovişte şi alte oraşe aşedzase cu turci.
Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Domnŭ era atuncè la munteni de curundŭ Mihai-vodă, acel vestit între domni, încă bine neaşedzat după moartea Mihnei-vodă. Vădzindŭ ţara cuprinsă de turci, singur au năzuitŭ la Bator, domnul Ardealului, şi au trimis soli şi la împăratul nemţăscŭ, dîndu-i ştire că, cuprindzindŭ Sinan- paşea Ţara Muntenească, prea lesne va putea să supuie şi Ardealul.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Dat-au Bator îndată oşti într-agiutor lui

163 v.

Mihai-vodă, || vădzindŭ că să apropie de dînsul focul. Şi durîndu-i inima şi pre munténi pentru moşiile sale, în puţine vréme s-au strînsŭ şi întăiŭ au împinsŭ oştile lui Sinan-paşea di pen oraşe şi apoi la Giurgiuŭ au stătut şi la războiŭ de faţă Mihai-vodă cu Sinan-paşea. Şi au fostŭ războiul cu mare vărsare de sînge şi, după cîtăva luptă, au înfrîntŭ Mihai-vodă oastea lui Sinan-paşea, cît şi el singur paşea, să nu fie aflat îndemînă o luntre mică, cu care au scăpat peste Dunăre, ar hi cădzut la prinsoare. Şi aşè s-au curăţit Ţara Muntenească de turci într-acéia dată cu osîrdia lui Mihai-vodă, însă avea şi oaste némţască cu sine de la Batorŭ Jigmontŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. După acesta război multe pagube au făcut Mihai-vodă turcilor peste Dunăre, ardzindŭ şi prădîndŭ satele, oraşele, pănă aproape de Pravadiia. Fost-au acestea toate într-acela anŭ, v leato 7104

1595

şi apoi în anul 7105. Iară precum izbîndele dintîiŭ

1596

a mulţi au fostŭ mai pre urmă spre scădére, aşea şi acestui domnŭ, lui Mihai-vodă, precum vei vedea povestea mai gios, la rîndul său. Neştiutoare firea omenească de lucruri ce vor să fie pre urmă. Ce pentru un lucru sau doaă pre voie ce i să prilejescŭ, bietul om purcede desfrînatŭ şi începe lucruri peste puterea sa şi apoi acolo găseşte perirea.

Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Al treilea anŭ după acestea, vădzîndu-să

164

Bator Jigmontŭ, || domnul Ardealului, sosit la bătrîneţe şi fără cuconi şi vădzîndŭ că turcii din an în anŭ să întărescŭ şi cască asupra Ardealului să-l cuprindze, şi el amu îmbătrînit şi obositŭ de vîrtute, alegîndu-şi viaţa bătrînéţelor cu odihnă, au socotit că şi fraţii lui nice unul nu va putea să ţie de răul turcilor Ardealul, au făcut cu cumnatu-său, împăratul nemţăscŭ, tocmală, să hie pre sama Împărăţiei Nemţeşti Ardealul, iară lui i-au dat împăratul, cumnatu-său, doaă olate, anume Ratibor şi Opulia, la ţara Silezii, căriia ţări îi * dzic leşii Slionsca, să hotărăşte cu dînşii acéia ţară.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Peste voia ardelenilor era această tocmală, temîndu-să apoi de supunerea a neamţului. Ce îndată după purcesul lui Bator Jigmontŭ, s-au strînsŭ toţi boierii Ardealului şi au ales să le hie cneadzŭ, adecă domnŭ, pre Andreieşŭ Bator, carele era pre acéia vréme în ţara Belghii cu acela gîndŭ să să călugărească. Ce, chemat de boierii şi de căpeténiile Ardealului, cu glasurile tuturora, au lăsat călugăria şi au vinit la domnia Ardealului de moşiie.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Împrotivă era acestŭ lucru tocmélei ce făcusă împăratul némţescŭ cu Jigmontŭ pentru Ardeal, pecum s-au pomenit mai sus. Ce nu lăsindŭ în voia căpeténiilor de Ardeal împăratul némţăscŭ, au socotit şi cu sabiia să-i supuie, avîndŭ tocmală cu Bator. Şi au orînduit cu oştile pre un || gheneral

164 v.

al său, adecă hatman, anume Baştè Giurgi, şi au trimis şi la Mihai-vodă un vlădic al său, îndemnîndu-l asupra lui Bator Andreieş, pentru supunerea mai lesne Ardealului din doaă * părţi, că avea Mihai-vodă şi mai înainte pururea cu Împărăţia Neamţului răspunsuri.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Prea lesne au priimit Mihai-vodă acestŭ lucru, ca un om de oşti pururea poftitoriŭ, şi fără zăbavă au strînsŭ oastea Ţărîi Muntenéşti, ca 30.000, şi au întrat în Ardeal pănă la Sibiiu, şi acolea ş-au pus tabăra, aşteptîndŭ pe Baştè Giurgiu cu oştile nemţeşti.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Trimisesă Bator Andreieş la împăratul nemţăscŭ solie cu rugăminte să nu-i facă această asupreală, să-l scoaţe din domnia ce-i era de moşiie de atîtè vacuri a Batoréştilor, ce acéle oşti gătite asupra lui mai bine depreună cu dînsul să să orînduiască împrotiva turcilor. Ce vădzîndŭ că nu poate face nimică cu rugămintea, au socotit să lovască pre Mihai-vodă mainte de ce să va împreuna cu Baştè Giurgiu.
Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Avea Mihai-vodă oşti amu deprinse la izbînde, alesŭ o samă de slujitori, ce să chema pre numele capitanilor săi, anume Budzeştii, alţii Răţăştii, foarte stătătoare oaste. Iară ardelenii şi îndoiţi unii şi bine nestrînşi încă la Bator Andreieş cu toţii, ce cu cîtă oaste au putut strînge au dat

165

război lui || Mihai-vodă la Sibiiu. Iară foarte au ţinut puţină vréme războiul, îndată au înfrîntŭ oastea lui Mihai-vodă pre unguri. Singur Bator Andréieşŭ la fugă, părăsit de toţi ardelénii, numai cu puţinei léşi neştiutori rîndul locurilor şi rătăcit într-o pădure, au cădzut pre mîna oşténilor lui Mihai-vodă. Şi dacă l-au adus la Mihai-vodă, au pus de i-au tăiatŭ capul. Neştiutoare firea oamenească şi de primejdiile sale, că apoi peste nu îndelungată vréme aşea au păţit şi Mihai-vodă de Baştè Giurgiu, cum au făcut el lui Bator Andreieş. Bine dzice sfînta Evanghelie: „Cu ce măsură măsuri, măsura-ţi-să-va“.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Vesăl şi tare Mihai-vodă după izbîndă, prea lesne cuprindè oraşele pre sama sa şi să închina şi cetăţile, dîndu-i nume de domnul lor, priimindŭ pen cetăţi şi oşteni de a lui. (De pe acéle vrémi are nume de-i dzic Mihai-crai.) Şi au făcutŭ şi episcopie la scaunul domnilor de Ardeal, la Bélgrad. Iară capul lui Bator Andréieş l-au trimis pre solii săi la împăratul nemţăscŭ, pentru care slujbă au trimis împăratul nemţăscŭ daruri lui Mihai-vodă şi l-au făcut prinţipe, adecă din domnii împărăţiei unul. Iară nu îndelungŭ au ţinut Mihai-vodă domniia ţărîi acéea, cum nice împăratul nemţăscŭ au putut a aşedza Ardealul în partea sa nici într-un chip, numai ce au fostŭ pricina de multe vărsări de sînge între creştini şi au făcut turcilor îndemînă să poată a cuprinde locurile céle mai bune de Ardeal. Fost-au acéste în anul 7107 . ||

1599
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Stîndŭ Mihai-vodă după aşedzarea Ardealului, iară de aicè din ţară, Ieremia-vodă, îndemnatŭ de turci, au strînsŭ oaste, şi cîtă oaste avè şi streină, au purces asupra Ţărîi Muntenéşti. Şi neavîndŭ cu nime nici un război nicăiure în Ţara Muntenească, au mărsŭ la Bucureşti şi au aşedzat domnŭ pe frate-său, pre Simionŭ-vodă. Lăsîndu-i oaste de a sa pe lîngă dînsul, singurŭ s-au întorsŭ la Suceavă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. N-au fostŭ îndelungată domniia acéia a lui Simion-vodă, că înţelegîndŭ Mihai-vodă de cuprinsul Ţărîi Muntenéşti de Ieremia-vodă, îndată au purces asupra lui Simion-vodă, lăsîndŭ pin cetăţile Ardealului slujitori din oştile sale.
Adnotari si semne de carte
Zac. 3. N-au stătut Simion-vodă împrotiva lui Mihai-vodă dendată, ce s-au dat spre marginea ţărîi, spre Focşeani, pentru agiutoriul de la frate-său, Ieremie-vodă, de la care vinisă slujitori de Ţara-de- Gios la Simion-vodă. Şi dacă s-au strînsŭ cîtăva samă de oşti şi la Simion-vodă, au stătut şi au asteptatŭ pre Mihai-vodă cu războiul la o vale ce să chiamă Milcovulŭ cel Mare în Ţara Muntenească. (Are şi altŭ nume grozav acél pîrîu şi spun că de atunci.) Şi au stătut războiul cîteva || ceasuri şi

166

apoi au pierdut Simion-vodă războiul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. După războiŭ, oastea, care încotro i-au fostŭ calea * mai îndemînă, s-au răsipit, iară Simion- vodă au năzuit la Suceavă, la frate-său, Ieremiia- vodă. Ce nu s-au destulit Mihai-vodă cu atîta, ce îndată, fără nimică zăbavă au tras oştile sale asupra lui Ieremii-vodă, spre Suceavă, cu mare sirguială.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. La grabă ca acéie, neavîndŭ nimică pas, nice vréme de gătire Ieremiia-vodă, numai ce i-au cătatŭ a lăsa Suceava şi a năzui spre Hotin. Aşè-l pripise Mihai-vodă de aproape pe Ieremie-vodă, cît nişte haiduci pedestri, cu cîteva cară, pre urma lui Ieremiei-vodă, i-au agiunsŭ fruntea oştii a lui Mihai-vodă şi au stătut haiducii la războiŭ, apărîndu-se cîteva ceasuri. Ce dacă s-au mai înglotitŭ oaste de-a lui Mihai-vodă, i-au spartŭ pe haiduci, pre Jijie, la un sat anume Verbie, unde stă o movilă mare peste trupuri, apoi de Ieremiia-vodă făcută. Şi era aşea de groaznic Mihai-vodă şi vestit de războaie în toate acéste părţi, cît, îndată ce au sosit la Suceavă, i s-au închinat şi cetatea Sucevei şi a Neamţului, la cetăţi puindŭ oşteni de ai sei pedestraşi. Singurŭ nici cu atîta n-au vrut să hie, ce de la Suceavă au purces gonindŭ pre Ieremie-vodă şi pre Simion-vodă păn’ la Hotin.
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Cetatea Hotinului grijisă bine Ieremie-

166 v.

vodă cu slu- ||jitori de ai săi némţi ce avea, iară el singur au trecut la leşi pentru agiutoriul. Pusesă Mihai-vodă şi un domnişorŭ, anume Marcul-vodă, căruia numele nu să nice * povestéşte pentru scurtă vréme ce au avut acel domnişor şi nu să află numele aceştii domnii la létopisăţe streine.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Era leşii pe acéia vréme strînşi toţi la săimŭ, la Varşav *, sfătuindŭ oaste împotriva şfedului, că craiul leşescŭ Jigmontŭ fiindŭ dreptŭ moşan aceii crăiei, ce încă viu tată-său, Ioan-crai, l-au ales léşii pre Jigmontŭ la crăiea lor. Şi după moartea tătîne-său, neavîndŭ altŭ fecior, făr’ Jigmontŭ, cuprinsesă Crăiea Şfedzască unŭ frate craiului şfedzăscŭ, unchiu lui Jigmontŭ, anume Gustav. Deci fiindŭ mai aproape Jigmontŭ, ficiorul craiului şvedzăscŭ, de acéia crăie, decît fratele tătîne-său, Gustav, siliia pre leşi numai să pozvolească la acela săimŭ, să să facă oşti împrotiva lui Gustavŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Iară socotindŭ léşii că nici într-un chip acéle doaî * crăie să să facă una nu vor putea, fiindŭ una dincoace, alta dincolo de mare, care mare să chiamă Marea Balticum, o coadă din Ochean, şi nici din lége sintŭ una, şi prilejindu-să această tîmplare cu Mihai-vodă lui Ieremie-vodă, au dat craiului nedejde de oşti asupra şvedzilor pe altă dată, arătîndu-i mare treabă aceasta şi cu grije Crăiei Léşeşti, să lasă cuprinsă ţărîle acéstè de Mihai-vodă, Ardealul, Moldo- ||va, Ţara Munte

167

nească. Ce au stătut săimul după această treabă să să facă oşti împrotiva lui Mihaiŭ-vodă, avîndŭ Ieremiia-vodă cîţva domni la léşi, tot oameni mare, gineri.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Mihai-vodă cu toată osirdiia bătè cetatea Hotinului, glonţurile lui să cunoştè în zidiurile cetăţii pănă la suruparea cetăţii, avîndŭ nedejdea că dacă va lua şi acéia cetate, va putea stăpîni prea lesne şi ţara Moldovei.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Scrie Hronograful leşescŭ că aşè era de vestit Mihai-vodă şi la leşi, cît ţara Podolii fiindŭ de lége de suptŭ ascultarea patriiarhului de Ţarigrad, ca şi noi, pe acéle vremi avîndŭ mare zarvă şi price cu papiştaşii pentru lége, aştepta cu bucurie pre Mihai-vodă să vie, ştiindu-l * de o lége cu dînşii, să i se închine toţi podolénii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 11. După ruptul săimului a leşilor, îndată au purces hatmanul şi canţelerul Zamoyschii la tabără şi apoi fără zăbavă s-au pornit cu oştile împrotiva lui Mihai-vodă. Vestit era acéla hatman la leşi, căruiè faptele nici Coneţpolschii-hatmanul, amu din vacul nostru, n-au agiunsŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Prindzindŭ véste Mihai-vodă că au purces oştile leşeşti asupra lui, au lăsat Hotinul şi au purces spre Suceavă. Ieremie-vodă, cu Zamoyschii încă, dacă au oblicit de purcesul lui Mihai-vodă, au lăsat drumul Hotinului şi au trecut Nistrul la un satŭ Colodrubca, la ţinutul Cernăuţilor, şi apoi

167 v.

Prutul, la tîrgŭ || la Cernăuţi, şi au mărsŭ pe la Codrii Cozminului, la Suceavă, unde Mihai-vodă întărise cetatea cu oamenii săi. Iară singur au tras spre ţara sa, pentru să-şi mai înglotească oaste şi să mai obosască şi pre leşi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Aflîndŭ Zamoyschii cu Ieremiia-vodă cetatea Sucévei grijită bine de oamenii lui Mihai- vodă, au ales cu sfatul să nu facă zăbavă cu cetatea, ce să margă întinsŭ după Mihai-vodă. Şi aşea au făcut, fără nemică zăbavă, au purces spre Ţara Muntenească.
Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Împărăţiia Turcului avîndŭ treabă tot cu némţii pentru Crăiia Ungurească, bucuroasă era că să sfădéşte Ieremie-vodă cu Mihai-vodă. Aşea s-au tras cuvîntul pănă astădzi, cum să fie trimis cu taină 40.000 de galbeni de aur la Ieremie-vodă, să facă oşti asupra lui Mihai-vodă şi diresă, ce-i dzicŭ ei atşirif, de domniie vécinică lui şi seminţii lui.
Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Simţindŭ Mihai-vodă că-i tot vinŭ asupră leşii cu Ieremie-vodă, ş-au mai înglotit oastea şi ş-au ales locul de a dare războiŭ leşilor pe apa Teleajinului. Avè la acela războiŭ Mihai-vodă 60.000 de oameni, unguri, munténi, sirbi; némţi încă avè puţini. Şi au tocmit oastea pre malul dincolo, călăréţii au pus de îmbe părţile la arepi, iară pedestrimea cu puşcile au tocmitu-o tocma asupra vadului, unde era vadul. Şi aşea au aşteptat pre leşi, puind apa ca o piedecă între oşti, pănă or

168

deprinde oşténii lui || acel fél de oaste şi să vadză pănă încîtŭ sintŭ de sămeţi leşii la războaie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 16. Oastea lui Zamoyschii era la număr ales 30.000 de leşi şi 10.000 la Ieremie-vodă de oaste de ţară. Însă oastea leşască tot aleasă în leafă, că şi lefecii cei véchi, ce le dzic ei leşii cvarciana, era toţi cu Zamoyschii, şi lefecii noi, cari-i făcuse craiul, să-i fie împrotiva şvedzilor, tot era cu Zamoyschii, fără oameni de pe la domni, ginerii lui Ieremie-vodă. De toată oastea cu Zamoyschii şi cu Ieremie-vodă 40.000 era, între carii era 4.000 de husari. Acél fel de oaste este tot în hierŭ, temeinică oaste foarte şi neînfrîntă, ales de oştile cum sintŭ ale noastre şi munténeşti.
Adnotari si semne de carte
Zac. 17. Dacă au sosit la Telejin şi léşii, precum era oştile lui Mihaiŭ-vodă tocmite, aşea au tocmit şi Zamoyschii. Aripile ţinè oastea călare, din-nadireapta Petru Laşci, dintr-acolo era şi husarii, din-na-stînga Ieremie-vodă cu oastea sa şi cu o samă de leşi. Iară Zamoyschii singur cu pedestrimea şi cu armata, adecă cu puşcile, au ţinut mijlocul şi dereptŭ împrotiva pedestrimei lui Mihaiŭ-vodă au stătut cu oastea.
Adnotari si semne de carte
Zac. 18. Cu atîta era mai meşter Zamoyschii decît Mihai-vodă, că Zamoyschii, cît au sosit, îndată au făcut cu pedestrimea sa băşti de pămîntŭ înalte şi acolè au suit îndată puşcile. || Toată dzua aceie

168 v.

au stătutŭ războiul numai din tunuri unii la alalţi şi din sinéţă, peste apă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 19. A doaă dzi, mai sămăţŭ Zamoyschii decît Mihai-vodă, au trimis de au cercatŭ mai sus pre apă despre munte şi au aflat vadŭ. Şi îndată toată aripa céie ce sta din-na-direapta, stoluri după stoluri, au pornitŭ la vad; singur au stătutŭ mai tare cu focul asupra vadului decît în dzua dintîiŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 20. Mihai-vodă, vădzîndŭ că tréce oastea călăreaţă a léşilor pe altŭ vad, au mai întărit pedestrimea şi el cu şanţuri, iar el singur cu toată oastea călare au mărsŭ împrotiva oştii cei leşeşti. Vădzîndŭ şi Zamoyschii că lipséşte toată oastea călăreaţă a lui Mihaiŭ-vodă, toată oastea au pornit, şi el a sa, şi husarii într-acolé cu Pătru Laşci.
Adnotari si semne de carte
Zac. 21. S-au mirat Mihai-vodă de semeţiia léşilor, cu ce sîrguială au apucat vadul şi au stătut un războiŭ mare acolè pentru vad. Singur Mihai-vodă, ca un leu în fruntea războiului, şi au fostŭ războiul cîteva ceasuri, pănă au sosit şi husarii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 22. Nedeprinsă oastea lui Mihai-vodă cu acel fél de oaste, ce s-au pomenitŭ, husarii. Acél fél de oaste, precum s-au dzis, este tot în hierŭ, numai ochii şi vergile gurii să văd. Mulţi pun şi arepi tocmite de péne de hultur sau de alte pasări mare şi cei mai de a hirea cu pardoşi peste platoşe. Iară slugile,

169

care n-are pardos, pun scoarţă de acéstea turceşti, || iară în fruntea cailor punŭ cîte o tablă de hierŭ, şi mulţi şi la piepturile cailor, pentru fereală de glonţuri. Nice hiece calŭ încalecă husarii, ce tot cai mare groşi, să poată birui a purta tarul şi tot friji de cei nemţăşti sau cai turceşti la cei mai de a hirea. La războaie, niceodată nu aleargă mai multŭ din treapădul calului, sau numai cîndŭ sar asupra pedestrimei ori tabării, că asupra oştii sprînţare, cum ieste tătarul, niceodată nu-i slobod, că să răşchiră tătarîi şi nu facŭ cu suliţa nice o treabă. Suliţele lorŭ sintŭ cîte * de opt * coţi de lungi cu prapore pănă în pămîntŭ. Ca unŭ zidiŭ stau la războaie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 23. Dacă au sositŭ toată oastea leşilor peste vad şi husarii s-au stolit şi au purces asupra oştii lui Mihai-vodă şi de la celalaltŭ vad au biruitŭ focul lui Zamoyschii pe pedestrimea lui Mihai-vodă. Şi cum au împinsŭ pe pedestrimea lui Mihai-vodă * de la malŭ din şanţurile lor, au şi cuprins-o călăréţii ce mai era cu Zamoyschii, şi au vinit toată pedestrimea a lui Mihai-vodă cu toată armata pre mînule lui Zamoyschii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 24. I-au dat ştire lui Mihai-vodă de pedestrimea lui că s-au spartŭ de la vad, şi acolea iarăş nu era putinţe să să înfrîngă oastea leşască, numai ce au căutatŭ a da dos oştilor lui Mihai-vodă. Însă nu de tot răsipa, ce cu tocmală, întorcîndu-se singur Mihai-vodă cu capul său unde era greul. Şi

169 v.

tot aşea || au mărsŭ apărîndu-să pănă la un oraş ce să dzice Tîrgşor.

Adnotari si semne de carte
Zac. 25. Ştiindŭ Zamoyschii de Mihaiŭ-vodă cine este la războaie, să nu să mai depărtédză oastea lui cea călăreaţă, temîndu-să cumva în goană de sminteală, au trimis trimbiţaşi de au dzis de întorsŭ oştii şi porunca la capete, numai să să întoarcă. Şi s-au întorsŭ oastea leşască. Cădzut-au la acela războiŭ 1.000 de trupuri de îmbe părţile, iară vii prinşi din oastea lui Mihai-vodă mulţi. Fost-au acestŭ războiŭ în anul 7108.

1600
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Să urîse munténilor cu domniia lui Mihai-vodă, totŭ cu oşti şi războaie. Ce, după fuga lui Mihai-vodă, trei dzile după războiŭ, au şedzutŭ domnii, Ieremiia-vodă şi Simion-vodă, cu Zamoyschii pre loc, pănă au început a veni toţi boierii Ţărîi Muntenéşti şi slujitorii, priimindŭ pre Simion-vodă domnŭ cu giurămîntŭ. Şi au mărsŭ şi Ieremie-vodă pănă în Bucureşti şi au aşedzat la scaun pre Simion-vodă, frate-său, lăsindu-i şi Zamoyschii 3.000 de oaste leşască cu Ianŭ Potoţchii, starostele de Cameniţă. || Singur Ieremie-vodă şi cu Zamo

170

yschii s-au întorsŭ la Suceavă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Iară Mihai-vodă, după războiul ce-l pierduse la Teleajen, strîngea iară oaste pen munţi, de ai sei şi din Ţara Ungurească cunoscuţi, şi amu făcuse aproape de 7.000 de oameni, cum scrie Hronograful, şi pornise pre Udrea cu 4.000 de oameni, să fie de straje. Iară singur tot să gătiia în munţi, să iasă o dată cu puşci şi gătit mai bine. Ce l-au grăbitŭ Simion-vodă de n-au avut vréme să să mai întărească, că, de sirgŭ strîngîndŭ oaste de loc şi cu leşii, pre sfatul iarăş boierilor celor de loc, au purces din Bucureşti şi au mărsŭ dzua şi noaptea pin locuri ascunse, păn’ la oraşulŭ Argişului, pe numele apei Argeşului. Într-acela tîrgşor era Udrea cu oastea lui Mihai-vodă acea de straje. Dezdimeneaţă într-o dzi au agiunsŭ oastea a lui Simion-vodă supt acela tîrgşor, şi amu prinsese şi Udrea de véste şi i-au căutat a scoate şi lui oastea la cîmpŭ, că loc de fugă nu era, că să apropiiase oştile lui Simion-vodă. Ce, pănă în de trei de ori au datŭ războiŭ leşilor, întorcîndu-se, iară a patra oară au purces în răsipă oastea Udréei.
Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Mihai-vodă nu era departe, mai în munţi de acolea, viindŭ să să adune cu céialaltă oaste. Ce, dacă au dat ştire Udrea de răsipa sa, au început şi céielalti a-l părăsi cu toţii. Şi numai ce i-au

170 v.

căutatŭ a lăsa Ţara Muntenească şi a tréce || munţii la Ardealŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Udrea după aceiè curundŭ, au venit şi el şi s-au închinatŭ la Simion-vodă. Şi aşea, Mihai- vodă, vrîndŭ să dobîndească Ardealulŭ, au pierdutŭ şi Ţara Muntenească.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. În Ardeal, după ce au sosit Mihai-vodă şi au aflatŭ oaminii săi, cari-i pusése pen cetăţi, scoşi de Baştè Giurgiu şi puşi oşteni de a împăratului nemţăscŭ, ce vădzindŭ că n-are loc nice în Ardeal, s-au sculatŭ cu toată casa lui şi cu cîţva căpeténii, ales căpitanii lui cei credzuţi, Mîrzè, Ghieţè şi Racè, şi au mărsŭ în Béciŭ, la împăratul nemţăscŭ, în nedejdea slujbei ce au făcutŭ împrotiva Batoréştilor. Şi l-au priimitŭ împăratul bine, iară Ardealul că n-au fostŭ pentru dînsul, ce pentru sine aşedzatŭ, atuncè s-au arătat.
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Nu peste multă vréme, vădzindŭ Jigmontŭ Bator pierirea frăţine-său, lui Andréiaş Bator, coborîtă de cumnatu-său, împăratul nemţăscŭ, şi Ardealul nice într-un chip nu vrea să supuie supt némţi, s-au căit de tocmala ce făcuse cu cumnatu-său, Rodolfŭ-împărat, cum s-au pomenit mai sus, şi lăsîndŭ olatele care-i didése cumnatu-său, au trecutŭ în Ţara Leşască, că-i era Zamoyschii ginere, fiindŭ doamna lui Zamoyschii fata lui Andréiaş

171

Bator. Şi apoi din Ţara Le- ||şască au venitŭ în Ardeal, şi îndată cuprindzindŭ ţara Ardealului iară către sine, au început a strînge oşti împrotiva lui Baştè Giurgiu, ghenărariului * împăratului nemţescŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Vădzîndŭ împăratul nemţăscŭ sculat Ardealul şi rocoşit iară împrotiva sa, de al doilè rîndŭ, au gătitŭ pre Mihai-vodă şi l-au pornitŭ iară să margă să strîngă oşti, şi depreună cu Baştè Giurgiu să stè împrotiva Batoréştilor, lui Jigmontŭ, cumnatu-său, şi lui Batorŭ Iştioan, fratele lui Jigmontŭ. Aceşti doi mai rămăsesă din Batoreşti.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Au purces Mihai-vodă din Béciu asupra Ardealului, dăruit bine de împăratul, strîngîndŭ iară oşti şi de ai săi, munténi carii să aşedzasă în Ardealŭ şi sirbi, unguri, şi s-au împreunat cu Baştè Giurgiu la Cliujvar.
Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Batoreştii încă au strînsŭ oaste, şi mai sămeţi fiindŭ pre locurile sale, au dat războiŭ lui Baştè Giurgi şi lui Mihai-vodă aproape de Cliujvar, la un satŭ anume Mojina. Şi au fostŭ războiul cîteva ceasuri, ce stîndŭ nemţii în frunte tare cu focul şi Mihai-vodă lovindŭ din dos pe oastea Batoréştilor, au înfrîntŭ pre Batoreşti, cît de-biia au scăpatŭ ei cu capete. Iară din oştile lorŭ, partè mai mare ce au fostŭ pedestri cu armata, adecă cu tunuri, cu tabăra, au cădzut toată pre mîna lui Baştè Giurgiu. ||
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Era véste de biruinţă acelui războiŭ

171 v.

mai mare a lui Mihai-vodă decît a lui Baştè Giurgiu, care zavistie au făcut şi perirea lui Mihai- vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac 11. Spunŭ oameni bătrîni de pre acéle vrémi cum să fie agiunsŭ în cîteva rînduri cu dare Ieremie- vodă la Baştè Giurgiu, pentru moartea lui Mihai- vodă, care lucru poate să hie (că ce nu lucreadză în lume avuţiia). Banii răscolescŭ împărăţiile şi mare cetăţi le surupă, cum să dzice cu un cuvîntŭ leşescŭ: Sula de aurŭ zidiul pătrunde.
Adnotari si semne de carte
Zac. 12. V leato 7109 avgustŭ, 8 dzile dez-de-

1601
noapte, într-aşternut încă Mihai-vodă, au venit doi * căpitani némţi cu oamenii lor, trimişi de Baştè Giurgiu să omoară pre Mihai-vodă. Şi cum au sositŭ la tabăra lui, că era deosebi, au lovitŭ la cortŭ unde odihniia, şi acolo în locŭ i-au tăiatŭ capul şi l-au dus la Baştè Giurgiu, iară trupul păn-a triia dzi au stătut la vederea tuturora, neîngropat. Oştile lui, ce avea, nu era cu dînsul în tabără; pre toţi îi slobodzise în pradă; pănă în copiii lui au fostŭ mărsŭ şi ei în pradă. Şi aşea s-au plătitŭ lui Mihai-vodă slujbele ce-au făcutŭ némţilor. ||
Capulŭ 5

Adnotari si semne de carte
Încep. 1. După perirea lui Mihaiŭ-vodă, n-au mai avut Ieremiia-vodă nice o dodeială de nime. Ce, plinindŭ ai cu pace domnii sale 12 ani, cu ţara aşedzată în tot bivşugul, au plătitŭ şi el datoriia omenească. Au murit Ieremiia-vodă în anul 7116 . Rămasu-i-au

1608

pomană în ţară mănăstirea anume Suceaviţa, de dînsul făcută. Iară la domniia ţărîi au stătut, după moartea lui, frate-său, Simion-vodă, nefiindŭ feciorii lui Ieremiei-vodă încă la vîrstă deplină. Era Simion-vodă amu mator de dzile, sosit la bătrînéţă. Iară moartea lui, precum au rămas den om în om în ţară povéste, au murit otrăvit de cumnată-sa, de doamna lui * Ieremiei-vodă, trăgîndŭ domniia mai curundŭ la feciorii săi, temîndu-se că să vor întémeia ficiorii lui Simion-vodă la domniia ţărîi, care fapte acéi doamne apoi mai pre urmă au arătat Dumnedzău cu patimile ei.

Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Stătu-au la mare amestecături şi zarve scaunul ţărîi după moartea lui Simion-vodă, că era feciori de-a lui Ieremiei-vodă trei *: Costantin- vodă, Alexandru-vodă şi Bogdan-vodă, iară a lui Simion-vodă era cinci * feciori: Mihailaş-vodă, Gavril-vodă, Pătraşco-vodă, Moysei-vodă, Ion-vodă. Deci să împărecheasă boierii şi cu dînşii, şi ţara, în două * părţi, o parte ţinè cu casa lui Ieremie-

172 v.

vodă, iară || altă parte ţinea cu casa lui Simion-vodă. Şi dintîiŭ era mai tare partea lui Mihailaş-vodă, feciorului lui Simion-vodă cel mai mare, cît au căutatŭ lui Costantin-vodă, feciorului celui mai mare a Ieremiei-vodă, şi cu boierii din partea lui a ieşi cu fuga din Iaşi. După care, trimiţîndŭ Mihailaş-vodă în goană, au agiunsŭ carăle boierilor şi cîţva boieri de a lui Costantin-vodă la Mălăieşti şi i-au jecuit.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Marginile Ţărîi Leşeşti mai toate era tot de oamenii lui Costantin-vodă, cumnaţi, domni mărgineni, cum era Potoţceştii, Vişnoveceştii, Coreţchii, toţi cu cuscriia legaţi, că au avutŭ Ieremiia-vodă trei * fete măritate în Ţara Leşască tot după oameni mari. Ce îndată ce au înţeles că au scos feciorii lui Simion-vodă pre feciorii lui Ieremiei-vodă din scaunul ţărîi, au purcesŭ singur Vişnoveţchii şi cu cîţva den * Potoceşti cu oşti asupra lui Mihailaş-vodă. Avè şi Mihailaş-vodă, pe lîngă oastea de ţară, puţinei tătari şi turci. Ce turcii la războiŭ n-au vrutŭ să margă, ce au prăvitŭ de departe. Fost-au acesta războiŭ între vérii, pentru domnia ţărîi, la Ştefăneşti, şi au înfrîntŭ partea lui Costantin-vodă pre partea lui Mihailaş-vodă. Şi numai ce le-au căutat a părăsi ţara feciorilor lui Simion-vodă, şi unii în Ţara Ungurească, alţii la turci au mărsŭ. Unul dentru || dînşii, Pătraşco-vodă, au

173

agiunsŭ de au fostŭ mitropolit la Chiovŭ, cu vestită mitropoliia şi arhimandriia de mănăstirea mare, ce ieste anume pre limba rusască Pecerschii, unde stau trupuri, moştii a mulţi sfinţi întregi pen peşteri şi pănă astădzi cu multe minuni.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Şi aşea s-au aşedzat Costantin-vodă, feciorul lui * Ieremiei-vodă cel mai mare, la domniie, cu bucuriia ţărîi, avîndŭ ţara nedejdea că va urma pre tată-său. Ce departe au fostŭ Costantin-vodă de acéie fericiie. Ce, precum dzice Isus Sirah: „Vai de acéie cetate unde este domnul tînărŭ“. Luîndu-să şi Costantin-vodă după socoteala tineréţilor, n-au păzit datoriia sa deplin spre împărăţiie şi, precum scrie Létopiseţul cel leşescŭ, dintîiaş dată birul a anului celui dintăiŭ nu l-au plinit. Şi aşea, scîrbindu-se împărăţiia, l-au mazilit pre Costantin-vodă şi au dat domniia lui Ştefan-vodă Tomşii. Nu i-au folosit lui Costantin-vodă uricile ce avea de la împărăţie, date tatîne-său, de domniie vécinică, lui, şi feciorilor lui, şi nepoţilor lui, că turcul cu vreme dă, cu vréme ia, precum este vremea, aşea lasă, blîndŭ cîndŭ ieste vréme de blîndéţe, sămeţŭ şi agerŭ cîndŭ este vréme de sămeţiie. Creştinului niceodată cuvîntul nu-l ţine, nice este a-l amăgi ruşine, toate precum ieste vremea face *. ||
Adnotari si semne de carte
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Pre Ştefan-vodă Tomşea nu l-au ştiut Létopiseţul cel leşescŭ ce neam de om au fostŭ. Iară au fostŭ direptŭ moldovan, din satŭ den Otéşti de pre pîrîul ce să chiamă Răcătăul, în ţinutul Putnei. Era pre acéle vremi Tomşea-vodă la Poartă pre trébile ţărîi, pre lîngă capichihăi, şi vădzîndu-l omŭ de ţară, cunoscut amu la căpeteniile Porţii, i-au scos domniia şi i-au orînduit împărăţiia şi pre Cantemir-beiŭ, cu ordile lui, care pre acéle vrémi lăcuia în Bugeacŭ, să-l ducă pre Ştefan-vodă în scaun.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Apropiindu-se Ştefan-vodă Tomşea de ţară, Costantin-vodă cu îmă-sa şi cu fraţii săi au purces la leşi şi cu cîţva şi din boieri, între carii era şi Nistor Uréche, tatăl lui Grigorie * Uréche-vornicul, carele au scris létopisăţul ţărîi pănă la Aron-vodă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Leşii avea atunci mare amestecături cu Moscul şi nu era vrémea să facă oşti şi în Muldova. Ce Ştefan Potoţchii, cumnatul lui Costantin-vodă, carele ţinea pre doamna Mariia, fata lui Ieremie- vodă, cu putérea sa, peste voie şi porunca craiului (că-i trimisesă singur craiulŭ unŭ copil din casa sa,

174

să nu cumva să să ispitească să între || în Muldova, întărîtîndŭ pre turci), au strînsŭ oaste di prin cetăţi şi de pre la rudeniile sale, ca vro 6.000 de oameni strînsură, lăsîndŭ pre soacra-sa, doamna lui Ieremiei-vodă, în Ţara Leşască. Iară singur cu Costantin-vodă şi cu Alexandru-vodă, frate-său *, au purces asupra lui Ştefan-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Au prinsŭ veste Ştefan-vodă îndată de léşi că vin şi au strînsŭ şi elŭ oastea ţărîi toată. Şi să prilejise atuncè sosiţi şi nişte slujitori de a lui Mihai-vodă, capitanii lui cei vestiţi, neputîndŭ a lăcui, după moartea lui Mihai-vodă, în Ţara Ungurească, chemaţi pre cărţi de Ştefan-vodă, anume Mîrzè, şi Ghieţè, şi Racè, cu cîţva oameni. Şi au pusŭ Ştefan-vodă tabăra deasupra satului Popricanilor *, dîndŭ ştire şi la Cantimir, la carele, pre acéle vrémi, era mulţime de nohai tătari. Şi au venit şi Cantimirŭ cu oştile într-agiutor lui Ştefan-vodă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Veniia Potoţchii sămăţŭ cu izbîndele ce făcuse fraţii lui aicea într-aceste ţări împrotiva lui Răzvan-vodă şi apoi împrotiva lui Mihai-vodă, ce, cum dzice muldovanul, nu sintŭ în toate dzile Paştile. Mergea fără nice o tocmală, fără străji, a puterea hi fără limbi, să ştie ce félŭ sau ce samă de nepriietini are unde merge şi avîndŭ şi oaste strînsură. Nu i-au dodeitŭ nimică Cantimirŭ, nice muldovenii, pănă au sosit léşii * cu tabăra lor la un loc, ce să dzice Cornul-lui-Sas. Atuncè au vădzut Potoţchii unde au venit. ||
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Acela loc, Cornulŭ-lui-Sas, este cotit

174 v.

Prutul, însă cotulŭ este din partea despre răsăritŭ, iară din partea aceastalaltă, unde era tabăra léşască, este ieşită apa Prutului pieptŭ la cîmpŭ. Într-acéla loc au făcut oştile lui Ştefan-vodă şi tătarîi la leşi năvală. Şi n-au ţinutŭ războiul léşii nimică, cît în cela războiŭ, aşè de sirgŭ, s-au spăimatŭ şi s-au amestecatŭ leşii, cît nice tunurile o dată n-au apucat să sloboadză. Singur Potoţchii, pentru să i să tăinuiască numele, au datŭ între carăle haiducilor, ce apoi l-au văditŭ haiducii. Pre Alexandru-vodă încă l-au prinsŭ moldovenii. Iară Costantin-vodă au cădzut pre mîna unui tătar, carele, înţelegîndŭ cine ieste, vrîndŭ să-şi facă cinste la hanul, ferindu-se de Cantimir, depreună cu nişte cetaşi ce avea tătarul, au fugitŭ cu Costantin-vodă şi cu un comis a lui, anume Mihăilescul. Şi cîndŭ au sosit la Daşău, ferindu-se iarăşi şi acolo de turci să nu-l ia pre Costantin-vodă, au găsit o luntre mică şi s-au băgatŭ să treacă singuri tătarîi. Trecîndŭ apa Niprului, s-au scornitŭ vîntŭ şi s-au împlutŭ luntrea de apă, şi acolè s-au înecatŭ Costantin-vodă în Nipru. Iară pre Potoţchii şi pre Alexandru-vodă l-au dus oşteni de ţară la Ştefan-vodă, şi pre amîndoi i-au trimis la împărăţiie. Potoţchii apoi au ieşit cu răscumpărare pren solŭ. Iar Alexandru-vodă au cădzut la légea turcească, în care au şi murit. Spunŭ să hie sosit la turci şi la boierie, anume… la împărăţiie. ||

Adnotari si semne de carte
175

Zac. 7. Ceialaltă oaste leşască toată au cădzutŭ în robie la tătari şi s-au înecatŭ mai mulţi în Prut, cît de-biia de au scăpatŭ cineva de poveste, că cîţi au şi înotat Prutul, pline era luncile de ţărani, şi coşurile tătarîlor era peste Prutŭ, tot i-au prinsŭ şi i-au adusŭ la Tomşea-vodă, pre mai mulţi i-au şi ucis ţăranii.

Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Perit-au şi boierii toţi, cîţi s-au prilejit de venise cu oastea, tot oameni de casa lui * Ieremiei-vodă: Vasilie Stroici-logofătul, Balica-hatmanul, Chiriţa-postelnicul, Miron-stolnicul. Numai Nistor Uréche n-au vrut să vie din Cameniţă şi aşea-i sfătuia şi pre dînşii, să nu margă, dzicîndu-le să lase să să mai vechiască domniia lui Ştefan-vodă, că acmu fiindŭ domniia noaă, moldovenii sintŭ den hire pururè la domniea noaă * lacomi. Ce nu s-au ascultatŭ sfatul lui Uréche-vornicul, cum mai multe în lume sfaturi bune la domni nu să ascultă, ce apoi vinŭ la primejdii şi ei şi casele lor. Iară pre Vasilie Stroici îl iertase Ştefan-vodă, numai învăţase pre Nicoriţă armaşul să-l ducă să vadză perirea celoralalţi, să-i hie grije mai pre urmă de moarte, că era om tînăr Stroici şi din casă mai vechiŭ şi cinsteş decît toate casele în ţară. Ce dzilele lui cele fîrşite, cum să dzice cuvîntul, vădzîndŭ că merge la perire şi nu-i spusesă armaşulŭ || povéstea, s-au apucat

175 v.

de sabiea unui dărăbanŭ, să moară cu răscumpărare, că era om din hirea lui inimos. Ce l-au împresurat îndată dărăbanii şi n-au apucatŭ să scoată sabiia. Care lucru dac-au spus armaşul lui Ştefan-vodă, îndată au pus de l-au omorît şi pre dînsul, răcnindŭ: „Ai, cînele, au vrutŭ să moară cu soţii“. Şi pre cîţi-şi aducea, pre toţi îi omorîea, pănă şi în slugi şi prostime. Acela vărsătoriŭ de singe s-au arătatŭ dintîiaş dată Tomşea-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Pentru unŭ diiac, care era foarte de treabă de scrisoare, s-au rugatŭ boierii să-l ierte, că ieste cărturariŭ bun. Au răspunsŭ: „Ha, ha, ha! Mai cărturarŭ decît dracul nu este altul.“ Şi totuş, l-au omorît şi pre acela.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Şi aşea au fostŭ stîngerea casei lui Ieremie-vodă. Fost-au acesta războiŭ la Cornul-lui-Sas, v leato 7120. Tătarîi după acéia, îndată au mărsŭ

1612

în pradă în Ţara Leşască şi, lovindŭ fără veste şi de sirgŭ, multŭ pleanŭ au luatŭ şi mare robiie au făcut în oameni.

Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Domniia lui Ştefan-vodă Tomşea, cum s-au început în vărseri de sînge, tot aşè au trăit. Avè un ţigan calo, ce să dzice pierdzătoriŭ de oameni, ţigan gros şi mare de trup. Acela striga de multe ori înaintea lui, arătîndŭ pre boieri: „S-au îngrăşatŭ, doamne, berbecii, buni sintŭ de giunghiat“. Ştefan- vodă rîdè la ceste cuvinte şi dăruia bani ţiganului. ||
Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Ce cum a tuturor tiranilor, adecă văr

176

sătorilor de singe, la toate ţărîle în lume urîtă este stăpîniia, aşea şi a lui Tomşea-vodă. Îlŭ urîse şi boierii, carii, măcar că era mai toţi de casa lui, anume Beldiman-logofătul, Bărboiŭ-vornicul, Sturdzea-hatmanul, Boul-visternicul, iară nice ei fără grijea morţii nu era, ce îmbla în tot ceas, cum să dzice, cu dzilele amînă. Şi hiecîndŭ unde este frica nu încape dragoste. Pentru acéia, întrebîndŭ un împărat pre un dascăl: cum ar fi împăratŭ să hie drag tuturora? Au răspunsŭ *: „De nu vei hi, împărate, groznic nemăruie“. Fericiţi sintŭ acéia domni cărora ţărîle lor slujescŭ din dragoste, nu din frică, că frica face urîciune, şi urîciunea, cîtŭ de tîrdzîŭ, tot izbucnéşte.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Aşè s-au prilejit şi la Tomşea-vodă, în toate dzile petrecîndŭ boierii supt grije, s-au vorovitŭ cu toţii şi au tras slujitorii toţi în partea sa şi pre mîrzeşti, şi într-o noapte au ieşit cu toţii la satŭ, la Cucuténi, şi de acolea au poruncitŭ lui Ştefan-vodă cu bine să iasă din scaunŭ, că nu poate nimè a suferi domniia lui cu atîtè vărseri de sînge.
Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Să spăriiesă Tomşea-vodă de o turburare ca acéie, ce, îmbărbătîndu-l cine era pre lîngă dînsul, au strînsŭ dărăbanii, carii tot pe un cuvîntŭ era cu

176 v.

céialalţi || slujitori. Ce, dacă au vădzutŭ banii vărsindu-le Ştefan-vodă, au stătut ei cu domniia. Şi au strigatŭ şi tîrgul în leafă şi s-au strînsŭ din tîrgoveţi şi den slugile neguţitorilor şi oameni nemernici cîtăva gloată şi la Ştefan-vodă. Şi s-au prilejit de veniia atuncea şi din ţinuturi din gios nişte steaguri de călăraşi la căutare şi era descălecaţi la Toméşti. Au răpedzitŭ Ştefan-vodă şi la céia cu léfe şi i-au tras în partea sa.

Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Slujitorii ce era cu boierii audzindŭ că strigă Ştefan-vodă în leafă, măcar că giurasă boierilor, ce, pre obiceaiul neamului nostru, au începutŭ mulţi de cei mai necunoscuţi a să rumpe de la boieri şi a veni la Ştefan-vodă, şi în loc au începutŭ a slăbi partea boierilor.
Adnotari si semne de carte
Zac. 16. Dacă au vădzut boierii că nu va să iasă Ştefan-vodă de bunăvoie din scaun, au vinit cu războiŭ, cărora au ieşit Ştefan-vodă cu gloatele sale de laturea tîrgului, deasupra Fîntînii lui Păcuraru, şi scoasesă şi tîrgulŭ tot * Ştefan-vodă, cu arme, cine cu ce avè. Şi despre vii au orînduitŭ de au lovit călărimea ce avè din dos pe gloata boierilor.
Zac. 17. Fără zăbavă au început a să răsipi gloata boierilor, deci şi boierii, care încotro au putut, au plecat fuga, din carii în loc au prinsŭ pre Bărboi- vornicul şi apoi şi pre feciorŭ-său. Deci pre Bărboiŭ cel bătrîn îndată || l-au înţepatŭ de laturea tîrgului,

177

iară pre feciorul lui au trimis de l-au spîndzuratŭ în poarta casei tătîne-său. Iară Beldimanŭ şi Sturdzea şi Boul scăpasă în Ţara Muntenească, ce şi acéia tot n-au hălăduitŭ, precum vei vedè povestea la rîndulŭ său.

Adnotari si semne de carte
Zac. 18. Pre cîţi-şi aducea prinşi, pre toţi îi omorîia, cu mustrarea ce avea elŭ obiciaiŭ: „Să nu te ierte Dumnedzău, cu cel cap mare al tău“. Tuturora această mustrare făcè.
Adnotari si semne de carte
Zac. 19. Acéste neaşedzări a lui Ştefan-vodă au dzindŭ doamna lui Ieremie-vodă, avîndŭ încă rămas un fecior copil mic, anume Bogdan-vodă, au îndemnatŭ pre ginerii săi, pre Vişnoveţchii şi pre cneadzul Coreţchii, din Ţara Leşască, şi atuncea amu era şi cu sfatul lui Nistor Uréche. Au venitŭ singură doamna cu ginerii săi, cu oşti asupra lui Ştefan-vodă şi le-au ieşit şi Ştefan-vodă cu oşti înainte la satŭ la Tătăréni. Ce au ţinutŭ foarte puţină vréme războiul, îndată au plecatŭ fuga călăréţii, iar bieţii dărăbani, părăsiţi de călăreţii, să buldzisă la o rîpă deasupra Tăuteştilor şi să apăra. Ce au venit léşii de le-au făgăduitŭ viaţă, numai să-ş dea armele. Şi au credzutŭ dărăbanii şi au datŭ armele de la sine. Şi dacă le-au luatŭ armele léşii, au întratŭ cu sabiile într-înşii şi au peritŭ toţi acolea. Le stau movilele şi pănă astădzi deasupra satului Tăuteştilor. ||

177 v.
Adnotari si semne de carte
Zac. 20. Era la Ştefan-vodă dărăbanii foarte îmbrăcaţi bine, după credinţa céia ce făcuse, de stătusă cu dînsul la rădicarea boierilor, cum n-au fostŭ nice la o domniie grijită bine pedestrimea cu haine tot de feleandrăş, cu nasturi şi cu ceprage de argintŭ, în pilda haiducilor de Ţara Leşască, cu pene de argintŭ la cumănace şi cu table de argintŭ la şoldure pe lădunce. Fost-au acestŭ război a lui Ştefan-vodă cu leşii la Tătăréni, în anul 7123.

1615
Adnotari si semne de carte
Zac. 21. După cea răzsipă a oştii lui Ştefan-vodă, au ieşit Ştefan-vodă în Ţara Muntenească şi, mărgîndŭ aproape spre Focşeani, l-au tumpinatŭ ceauşii împărătéşti, cu Beldiman-logofătul, şi cu Sturdzea-hatmanul, şi cu Boul-visternicul în obedzi, că-i pornise Radul-vodă, domnul muntenéscŭ pre atunci, de mersesă cu pîră la Poartă * asupra Tomşei-vodă, că-i era Radul-vodă lui Ştefan-vodă mare nepriiatin. Ce cine era vezirŭ la împărăţiie era priiatin lui Ştefan-vodă şi au dzis veziriul, pricepîndŭ lucrul: „Ce să acoliséşte Radul-vodă de cel săracŭ“. Şi îndată au trimis ceauşi de au tîmpinatŭ pre boieri, carii sintŭ mai sus pomeniţi, şi i-au pus în obédzi şi i-au dus la Ştefan-vodă. Deci, cîtŭ i-au adus ceauşii, îndată le-au tăiatu capetele şi le-au aruncatŭ trupurile în Sirétiŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 22. Şedea Ştefan-vodă în Ţara Muntenească în bejenii, la Radul-vodă, şi loviia oamenii lui pănă

178

la Bîrladŭ, pănă || la Vasluiŭ, ce totu-i împengè léşii. Iară doamna lui * Ieremiei-vodă, în Iaşi cu fecioru-său, cu Bogdan-vodă, însă toate divanurile era pre Nistor Uréche, şi au trăgănat acea domnie acei domniei mai pănă la anul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 23. Să urîsă turcilor acéste dodeiale despre leşi asupra Ţărîi Moldovei, şi mai vîrtos că tot atuncè luasă căzacii Trapezondul *, cetate turcească, dincolo de Marea Neagră, şi pre mare multe curabii turceşti cu negoaţă, şi pre un Ţical-paşea cu cîteva corăbii de oaste l-au luat viu şi ţinea toată Marea Neagră închisă. Deci au orînduitŭ pre Schinderŭ, paşea de Silistria, cu oşti asupra leşilor, ce era în Moldova cu doamna lui * Ieremiei-vodă. Şi vădzindŭ şi pre Ştefan-vodă în turburări totdeauna şi despre ai săi şi despre streini, l-au mazilit, luîndu-lŭ în obédzi din Ţara Muntenească, iară domniia, în locul lui, au datŭ Radului-vodă, carile are nume în ţară de-i dzicŭ Radul-vodă cel Mare. Şi cu adevăratŭ cade-i-să acestŭ nume în véci să aibă, precum vei afla, hirea acestui domnŭ la rîndul său scrise. Este acestŭ Radul-vodă feciorŭ Mihnei-vodă, domnului muntenéscŭ, carele Mihnea-vodă au domnitŭ pre o vreme cu Pătru-vodă Şchiopul la noi în ţară. ||
Adnotari si semne de carte
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Au purces Schindirŭ-paşea şi cu Radul- vodă asupra leşilor, ce era în Iaşi cu doamna lui Ieremiei-vodă. Vişnioveţchii, unul din ginerii lui Ieremiei-vodă, murise în Iaşi, deci şi oamenii lui, carii au fostŭ a lui, să dusesă în ţara lor şi din oastea lui Coreţchii. Scrisesă Jolcovschii-hatmanul cărţi la slujitori, care nu va ieşi din Moldova loc în oastea lor să n-aibă, că întrasă ei fără voia craiului în Moldova. Deci numai cu 600 de oameni rămăsesă Coreţchii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Luasă veste doamna şi boierii că le vine Schinderŭ-paşea asupră şi le porunciia şi Radul-vodă, ca un creştin, să fugă devréme. Ce leahul, simăţŭ şi fără crieri, n-au vrut să purceagă mai devréme, ce amu dacă să apropiiesă oştile. Bine le dzicŭ de aceasta căzacii leşilor: „După pagubă, leahul înţelepţŭ“.
Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Îndată ce au înţăles Schinder-paşea de purcesul léşilorŭ din Iaşi, au răpedzit o samă de oaste sprintenă şi i-au agiunsŭ la Drăgşani, în ţinutul Hîrlăului. Apăratu-s-au oarece léşii dintîiŭ, iară dacă s-au mai înglotit oastea, s-au răsipitŭ cine încotro au putut. Singur Coreţchii || au cădzutŭ

179

pre mîna lui Schinder-paşea şi biiata doamna cu coconul, Bogdan-vodă, şi o samă de boieri *. Pre boieri i-au scos Radul-vodă pre toţi de la Schinderŭ- paşea, cîţi era prinşi. Iară doamna la mare ocară au sositŭ, de care singură au mărturisit cătră boieri. Trecîndŭ cu carul, au vădzut pre boieri * şi lăcrămîndŭ au dzis: „Boieri, m-au ruşinat păgînul“. La aceasta ocară au sositŭ casa lui Ieremiei-vodă şi poate hi pentru răutăţile ei, că era o făméie răpitoare, precum spunŭ, şi de vréme ce au otrăvit pe cumnatu-său, pre Simion-vodă (de va hi aşea), şi de frica lui Dumnedzău depărtată.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Nu era în ceia hire singur Ieremie-vodă, ce era om întreg la toate, nerăpitor, nemîndru, nevărsătoriŭ de sînge, blîndŭ, dumnădzărescŭ, pe cum mărturiseşte războiul lui cu Răzvanŭ-vodă, cum n-au vrut să iasă din beserică pănă n-au săvîrşit sfînta leturghie, măcarŭ că-i spunè ca să agiungŭ oştile. În dzilele lui mare bivşiuguri şi plină ţara de toate. Ce de ieste vro osîndă stîngerea casei lui, din faptele doamnei sale ieste *.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Pre doamna şi pre Coreţchii i-au trimis Schinder-paşea la împărăţiie. Coreţchii-cneadzul apoi pre urmă au ieşitŭ den chisoare cu multă cheltuială, iară doamna au fostŭ după unŭ agă turcŭ pănă la moartea sa. Bogdanŭ-vodă copilul iară în turciie s-au săvîrşit. Agiunsesă de au fostŭ la împărăţie capigi-baş. Fost-au acéstea v leato 7124.

1616

||

Adnotari si semne de carte
179 v.

Zac. 6. Trimis-au Schinderŭ-paşea după răsipa lui Coreţchii, din porunca împărăţiei unŭ ceauşŭ la craiul leşescŭ, să oprească căzacii de pe mare, carii atunceşi nişte cetăţi, ce făcuse turcii pre Nipru, anume Aslan Horod şi altă cetate luasă şi omorîsă şi oşténii cîţi era turci şi într-acéle cetăţi (şi acéste toate apoi au făcut de au venit soltan Osmanŭ la Hotinŭ) şi să părăsască a călca Muldova cu oştile- lorŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Au trimis şi craiul leşescŭ un sol, anume pre Cohanschii, la împărăţiie, dîndŭ pricina toată pre tătari, carii, dodeindŭ casele căzacilor, ei încă-şi întorcŭ din pagubile ce le fac tătarîi. Este şi aceasta laudă în létopiseţul lor, cum acela Cohanschii cu soliia lui au mazilit pre Ştefan-vodă Tomşea, ce nu ştiu cum s-ari prinde acestŭ lucru, că amu era domnŭ Radul-vodă în locul Tomşei-vodă, cîndŭ au trecut Cohanschii la împărăţiie. Iară pîră adevăratŭ c-au avut Ştefan-vodă Tomşea totdeauna despre leşi la împărăţiie.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. La anul, Schinder-paşea, din porunca împărăţiei, au strînsŭ cîtă oaste au avutŭ din păşiia lui şi cu Radul-vodă, domnul de Moldova, şi cu oştile muntenéşti şi unguréşti de la Betlean Gabor, domnul Ardealului, că era Betlean Gabor mare nepriiatin léşilor, şi cu tătarîi, au purces asupra Ţărîi Căzăceşti, să le strice pălăncile şi să-i prade.
Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Oblicise şi léşii gîndul lui Schinder-paşea şi i-au ieşit || hatmanul Jolcovschii cu oştile leşeşti

180

la margine, la un loc anume Buşa, mai sus de Soroca pe Nistru, din céia parte de Nistru ieste acela locŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Începuse Schinder-paşea a bate Raşcovul, ce, dacă au sîmţitŭ aproape de oştile leşeşti, au lăsatŭ Raşcovul şi au purces pe dencoace de Nistru, pin ţară, împrotiva locului unde era Jolcovschii, însă-i despărţiè Nistrul. Mai puţină oaste era la Jolcovschii decît la Schinder-paşea, iară mai aleasă, tot lefecii, şi să strîngea şi căzacii din toate pălăncile la dînsul. Numai fiindŭ craiul leşăscŭ la Moscŭ cu oştile, s-au feritŭ a întărîta puterea turcească. Avîndŭ treabă într-altă parte crăiia leşască, au stătut cu Schinderŭ-paşea la tocmală, la legături de pace, nedejdiuindŭ că vor ţinea turcii pacea.
Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Capetele de pace era, despre leşi, să oprească pre căzaci să nu îmble pre mare, şi în Moldova să nu mai îmble oştile lor. Iară despre Schinder-paşea era să oprească pre tătari să nu îmble stricîndŭ în Ţara Leşască, şi în Muldova domni streini să nu hie, fără cine va hi fecior de domnŭ. Ce toate acéstè în vîntŭ au fostŭ, că bine n-au sfîrşitŭ pacea, şi au purces oştile şi acéste şi acélea îndireptŭ, iară tătarîi pre de altă parte au şi lovitŭ în Podoliia, în Ţara Leşască şi au făcut cîteva robii. Şi apoi, la anul, fără veste, mulţime de tătari au lovit Volinia, o ţară mai sus de Podoliia, şi păn-a strînge

180 v.

oştile Jolcovschii, au ieşit tătarîi cu mare || plean den Ţara Leşască, fără nice o sminteală.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Mare bănat pentru acéste toate au avutŭ Jolcovschii de la crai şi de la toată crăiia leşască pentru moale lucrurile lui. Ce la creştini nu sintŭ certări pentru unele ca acéste ca la turci.
Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Radul-vodă spre acéste al treilea anŭ domnii sale céle dintîiŭ s-au războlit de ochi şi poate hi, vădzîndŭ că nu va putea tréce să nu să îngroaşe între turci şi între léşi lucruri de sfadă, singur s-au poftitŭ la împărăţiie să-i vie maziliia, să poată a merge la Ţarigradŭ pentru leacul ochilor. Deci i-au făcut pre voie împărăţiia, pre dînsul l-au chemat la Poartă, iară domniia au datŭ lui Gaşpar- vodă aicea în ţară, în locul lui Radul-vodă celui Mare.
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Gaşpar-vodă era omŭ de neamul său italianŭ, cum dzicemŭ la noi în ţară, frîncŭ, omŭ neştiutoriŭ rîndul şi a obiceaiurilor ţărîi, fără limbă de ţară, care lucru mai greu nu poate hi, cîndŭ nu ştie domnul limba ţărîi unde stăpînéşte.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. O! Muldova, di ar hi domnii tăi, carii stăpînescŭ în tine, toţi înţelepţi, încă n-ai peri aşè

181

|| lesne. Ce domniile neştiutoare rîndul tău şi lacome sintŭ pricine perirei tale. Că nu caută să agonesască şie nume bun ceva la ţară, ce caută desfrînaţi numai în avuţie să strîngă, care apoi totuş să răsipéşte, şi încă şi cu primejdii caselor lor, că blăstămul săracilor, cum să dzice, nu cade pre copaci, cîtŭ de tărdzîu.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Era acestŭ Gaşpar-vodă multă vréme tergimanŭ la împărăţie, adecă tîlmaci tuturor solielor creştineşti ce vinŭ la împărăţiie. Şi fiindŭ şi la mijlocul păcii ce făcusă între Împărăţiia Neamţului şi între Împărăţiia Turcului, pentru slujba acéia i-au datŭ aicea în Moldova domniia în locul Radului- vodă. Iară cît s-au aşedzat la domniie, măcară că era de mare credinţă la împărăţiie, îndată s-au aşădzatŭ cu gîndul spre părţi creştineşti.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. De laudă este hie la care domnŭ să hie spre partea creştinească, că aceasta ţară căci trăieşte aşea în statul său pănă acmu, pentru ţări creştine stă pănă astădzî în rîndurile sale, însă cu înţelepciune, nu fără socoteală şi fără temeiŭ, în loc de folosul ţărîi să-i aducă perire, cum s-au prilejitŭ amu şi în vrémile noastre în cîteva rînduri, de adusésă a mulţi nesocoteala şi nebunia, mare cumpănă acestui pămîntŭ. Dumnedzău mai bine ştie că, de nu s-ar hi prilejit o samă de capete să cerce mijloace || şi să nu alerge la împărăţiie, ar hi fostŭ

181 v.

de perire de istov ţara aceasta în cîteva rînduri. Aşea adusésă la mare primejdie ţara şi domniia lui Gaşpar-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Să rădicasă în dzilele aceştii domnii şi un domnişor de la Orhei, ce îndată Gaşpar-vodă au trimis oaste şi au ieşit şi singur împrotiva lui şi l-au prinsŭ şi pre dînsul viu, pre domnişor şi cîteva capete de la Orheiŭ, pre carii i-au şi omorîtŭ îndată. Ştiia limba sîrbască Gaşpar-vodă şi cîndŭ i-au mustratŭ pre capitanii cei prinşi orheieni, li-au dzis sîrbéşte: Да нмаете срдце чисто къ Господарю. Le tîlmăciia apoi acéste cuvinte pre rumîniie Bucioc, vornicul de Ţara-de-Gios, adecă: „Să aveţi inimă curată spre domnŭ“.
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Stăpîniia atuncea Ardealul, căruia dzicem noi Ţara Ungurească, Betleanŭ Gabor după stîngerea Batoréştilor şi avè mare războaie împrotiva némţilor pentru Crăiia Ungurească şi îndemna şi pre turci asupra leşilor, că dedésă leşii agiutoriŭ împăratului nemţăscŭ împrotiva lui Gabor, şi atunceş de curundŭ îi bătuse léşii o oaste foarte rău la Caşa. Deci îndemna într-acéia pizmă pre turci asupra léşilor, făgăduindu-le că de or merge asupra leşilor, să nu poată a da leahul agiutoriŭ némţilor, va putea fără zăbavă a lua Beciul de la némţi. Şi cu acélea îndemnări şi cu făgăduin- ||ţă, cu mare

182

daruri scrisésă şi la hanul la Crîm, care cărţi au cădzutŭ pre mînule lui Gaşpar-vodă, şi îndată le-au trimis Gaşpar-vodă la craiul leşescŭ. Dacă le-au vădzut craiul cărţile, sîngur n-au vrutŭ să ponosluească lui Betlean, ce avîndŭ Betlean Gabor oameni a săi între svetnicii leşeşti cu cuscrii, au pus craiul pe oameni de ai lui să-i poruncească, căci nu se părăseşte de aceste fapte cu vrăjmăşia împrotiva creştinilor. Şi i-au trimis şi izvoadele scoasă din cărţile lui şi au mărsŭ solul de la boierii leşeşti cu multă mustrare şi bănatŭ, arătîndu-i şi izvoadele cărţilor lui, ce au scris la hanul. Dacă le-au vădzut Betlean Gabor cuvintele sale de faţă, au dzis cătră sol: „Muri-va Gaşpar pentru acéle cărţi“. Şi îndată de toate îmbletele lui Gaşpar-vodă au dat ştire la împărăţiie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Curundŭ au simţitŭ Gaşpar-vodă că ş-au pierdutŭ la turci credinţa, deci s-au aşădzatŭ cu gîndul şi mai tare cu leşii, îndemnîndu-i asupra turcilor. Şi în cetatea Hotinului îndată au băgatŭ oşténi leşăşti, dîndu-să aievea suptŭ apărarea lor cu ţara. Nu putea de tot slobod să hie în gîndul său de boieri, carii socotindŭ cea de apoi să nu vie vreo perire ţărîi, nu-i pristăniia boierii, din carii era mai capŭ atuncè Bucioc, vornicul mare de Ţara-de-Gios; Vasilie-vodă era visternic mare la acéea domniie.

182 v.

|| Ce, în multe chipuri să ispitiia să omoară o samă de boieri, să fie el slobod în faptele sale, ce aşea aievea nu să cutedza să-i omoară * pentru ţară, că era Bucioc la ţară ales de toţi. Iară pre Vasilie-vodă, dîndu-i pricină că nu dă samă de o sumă de bani a visteriei, măcarŭ că-i era hinŭ de cununie, l-au pus în temniţă şi l-au pus şi la muncă. Iară pre Bucioc pusesă gîndŭ să-l otrăvască, şi într-o dzi, oprindu-l la masă, şi-au scornitŭ voie bună, închinîndŭ la Bucioc cu veselie, şi au pus de i-au datŭ otravă. În loc s-au simţitŭ Bucioc otrăvit şi s-au şi sculat de la masă şi s-au dus la gazdă, avîndŭ ierbi împrotiva otravei date de la un doftor priiatin, că aştepta elŭ una ca acéia de la Gaşpar-vodă. Îndată au luatŭ ierbi şi au început a vărsa otrava cu mare cumpănă de viaţă. A doa dzi s-au făcutŭ războlit şi Gaşpar-vodă, dîndŭ vina stolnicilor că au fostŭ bucatele cotlite.

Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Văzîndŭ grije de viiaţă Bucioc-vornic, numai ce i-au căutat a prestăni cătră sfatul lui Gaşpar-vodă, ce avea amu aşedzatŭ cu léşii. Şi era aievea şi la împărăţiie îmbletele lui, deci trimisasă la Schinder-paşea poruncă împărăţiia să nevoiască, doară îl va prinde. Ce oblicise Gaşparŭ-vodă şi de toate da ştire la léşi. Deci, vădzîndŭ împărăţiia că nu-l pot prinde cu meşterşug, au trimis unŭ agă pre obiceai, Schimni-ceauş, să cuprindză scaunul şi să-l mazilească pe Gaşpar-vodă. Iară cît au prinsŭ de véste Gaşpar-vodă că vine Schimni-aga, au scornitŭ că-i vin || léşii asupră-i şi au ieşit den Iaşi şi

183

au pus tabăra la Capul-Stîncii, împrotiva Ţuţorîi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Cum au sositŭ Schimni-ceauş după obiceai, amu era gătit lucrul; îndată au pus slujitorii de au abătut în turci şi cîţi au fostŭ cu aga şi pre singur Schimni-aga i-au omorîtŭ. Şi îndată au răpedzit şi în tîrgŭ, de au turburatŭ şi tîrgul şi cu slujitori amestecaţi, pre unde, pe care au apucat vrémea, acolea i-au omorît. Mulţi den turci să închidea pen pivniţe cu arme, de să apăra. Gaşpar-vodă, după aceasta faptă, îndată au purces în tîmpinarea lui Jolcovschii, hatmanul leşescŭ carele era amu aproape la margine, cu oşti.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Era gata Schinderŭ-paşa şi mai înainte de acéste fapte a lui Gaşpar-vodă să margă cu oşti asupra léşilor den porunca împărăţiei şi era orînduitŭ şi hanul şi Cantimirŭ-beiŭ, vestitŭ războinic pe acéle vrémi, şi oştile muntenéşti şi o samă de oşti unguréşti de la Betlean Gabor, de toată oastea aproape de 60.000 şi 1.000 de inicéri, din odăile iniceréşti orînduite şi cu aceste oşti au întratŭ în ţară Schinder-paşea.
Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Léşii încă să nu lase înşélatŭ pre Gaşpar-vodă cu priietinşugul lor şi să-ş tocmască Jolcovschii smentélele céle dintîi, au purces şi el cu oastea şi au trecut Nistrul la Hotin în 22 de dzile a lui avgustŭ. ||
Adnotari si semne de carte
183 v.

Zac. 12. Oaste Jolcovschii-hatmanul avŭ 1.600 de husari tot * înheraţi, 4.000 de călări deosebi de husari, ce le dzic steaguri îndzăoate, 200 de raitari némţi călări, 400 de căzaci lisovţi, 2.000 de pedestri némţi. Această oaste era lefecii; era şi a domnilor deosebi vro 2.000 de oameni, şi de acéia cîţva carii mărgŭ de bunăvoie, în dobîndă, carii apoi au mîncatŭ capul lui Jolcovschii. Venisă şi un copil den casa craiului, de la crai, numai să între Jolcovschii cu oşti în Moldova într-agiutoriŭ lui Gaşpar-vodă. Al doilea hatman, cum dzicŭ la dînşii, de cîmpŭ, era pre acéia vréme Coneţpolschii.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Dac-au trecut Jolcovschii-hatmanul cu oştile leşăşti Nistrul la Hotinŭ, au făcutŭ léşii sfatŭ şi sfătuiia Coneţpolschii să aştepte oştile acolea la Hotin pre Schinder-paşea, să nu să depărtédză aşea în cîmpi, împrotiva mulţimei de oşti tătărăşti şi turceşti, şi el să margă pe Nistru de pe céia parte, să strîngă căzaci de pen pălănci, să lovască în urma oştilor pe la Tighinea. Ce acesta sfat n-au priimitŭ Jolcovschii-hatmanul, ce să hie dzis: mai bine să vadză veştile cum sintŭ decît să le audze de la alţii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 14. În 23 dzile a lui avgustŭ au venit şi Gaşpar-vodă în tabăra leşască, sprintin, numai cu 600 de oameni, la adunarea cu Jolcovschii şi, după

184

sfatŭ ce au avut cu cape- ||tele leşăşti, au purces cu toată oastea leşască pe Prut în gios, de la Hotin la Ţuţora, şi acolo la Ţuţora au pus tabăra léşii. Scrie Létopisăţul leşăscŭ că au avut şi Gaşpar-vodă 12.000 de oaste de ţară. Sosit-au Jolcovschii la Ţuţora septemvrie 2.

Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Nu ştiè Jolcovschii de Schinder-paşea la ce loc este şi cu cîtă samă de oaste, lăsîndu-se de toate în nedejdea lui Gaşpar-vodă. Ce Gaşpar- vodă, deşi ştiia din iscoadele sale de mulţimea oştilor turcéşti, iară nu spunea toate léşilor, să nu le strice inimile.
Adnotari si semne de carte
Zac. 16. La 7 dzile a lui septemvrie, în 5 dzile după sosirea léşilor la Ţuţora, au sosit şi străjile tătărăşti, deodată ca 300 oameni, cu carii hărăţindu-să căzacii, ce le dzicè lisovţii pre acéle vrémi, i-au înfrîntŭ lisovţii pre tătari, iară vii n-au putut prinde nice pre unul. Numai capete cîteva de tătari au adus la Jolcovschii, ce n-au putut şti nice atunce léşii de puterea lui Schinder-paşea. Iară tătarîi prindea în toate dzile de la léşi limbă, din holota lor ce îmbla pentru hrana, şi ştiia Schinder-paşea de toate de la léşi şi cum este oastea leşască puţină.
Adnotari si semne de carte
Zac. 17. În 8 dzile a lui septemvrie, întîiŭ Cantemir-beiŭ, apoi şi singur Schinder-paşea au sosit la Ţuţora şi ş-au întinsŭ corturile, Schinder- paşea, direptŭ deasu- ||pra taberii leşăşti, mai din

184 v.

gios. Leşii era în şanţuri, céle încă de Zamoyschii făcute. N-au vrutŭ să scoaţă oastea Jolcovschii într-acéia dzi, mai multŭ de nişte steaguri sprintene cu lisovţii amestecate, mai multŭ doară ari putea prinde vreo limbă, să ştie de oaste, atîta este cît sosisă, au mai este pre urmă. Ce toată dzua hărăţindu-să cu turcii şi cu tătarîi, ieşindŭ şi de ai noştri muldoveni la harţŭ, şi nice atuncea au putut lua limbă, că mai multŭ de un stegarŭ turcŭ n-au prinsŭ şi, pănă a-l aduce la Jolcovschii, au muritŭ de rane.

Adnotari si semne de carte
Zac. 18. Atîta oaste de toată, cîtă sosisă descălecată, socotindŭ Jolcovschii şi neştiindŭ că în ceiaş noapte au sositŭ şi oardele a hanului, cu galga-soltanŭ, fratele hanului, că hanul sîngur rămăsésă la Bugeagŭ, iară oştile toate le pornisă cu galga-soltanŭ, a doa dzi dez-dimeneaţă au scos Jolcovschii toată oastea leşască, pre pilda lui Zamoyschii, cîndŭ cu Cazi Cherei-soltan, şi-au tocmit oastea, cît agiungea glonţul puşcei, făcîndŭ şi doao * băşti de pămîntŭ, una la un cornŭ de oaste, alta la altŭ cornŭ, cîte cu patru * puşci şi cîte 300 de pedestraşi cu focŭ. Iară Schinder-paşea tocmisă oastea sa turcească şi pre unguri şi pre

185

munténi la aripa de gios, iar aripa||din sus au dat-o lui Cantemir cu oardele lui, iară celelalte oarde ce era cu galga-soltanŭ nu s-au arătatŭ de după dealŭ pănă nu s-au început războiul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 19. Dacă s-au apropiiat oştile de sine, au datŭ leşii întîi şi cu muldovenii războiŭ, şi în loc împengîndŭ pre ordele lui Cantemir şi turcii începusă a să da înapoi. Ieşiţi léşii la cîmpŭ mai multŭ decît le era porunca cu şireagul cél din frunte, au izbucnitŭ şi ordele cu galga-soltanŭ şi au dat cu toate oştile năvală la rîndul cel din frunte leşăscŭ şi l-au înfrîntŭ. Ai noştri, moldovenii, pre obiceai, îndată au plecatŭ fuga, şi holota leşilor, ce era în goană, aşijderè. Iară tătarîi, neîncăpîndŭ toţi în frunte, au lovitŭ şi din dos pe léşi. Şi aşea, cu mare vărsare de sînge, au înfrîntŭ rîndul cel dentîi, păn-au agiunsŭ la al doilea rîndŭ, ce era tocmit iară frunte, unde era şi hatmanii singuri. Şi era toate şi acéle rînduri mai încungiurate de tătari de cătră tabăra lor. Ce au mărsŭ tot buluc léşii, apărîndu-să de tătari, pănă supt şanţuri.
Adnotari si semne de carte
Zac. 20. Schinder-paşea tot cu acéia năvală au lovit başta cea din gios şi fără zăbavă au întratŭ ienicérii în baştă. Sărit-au léşii, amu de lîngă şanţuri, şi au apucatŭ de au scos o samă de pedes

185 v.

traşi ce era în baştă, iară || mai mulţi au perit, şi patru * puşci au luat turcii. După acéia au stătut oastea în tocmală neclătită, numai cît să apăra léşii de năvala tătarîlor, şi başta cea din sus au rămas întreagă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 21. Aproape de apusul soarelui, Schinderŭ- paşea au descălecatŭ oastea toată la odihnă, iară léşii au cădzutŭ la mare spaimă şi turburare, şi lăsindŭ şi ei străji, iară oastea céialaltă au întratŭ în şanţuri, pe la otace. Şi îndată au mărsŭ toate capetele la cortul lui Jolcovschii, la sfat, mîhniţi toţi, vădzindu-să închişi de atîtea mulţime de oşti, depărtaţi de ţară şi cetăţile sale, fără nice o nedéjde de agiutoriŭ. Ţinea hatmanii amîndoi inime tari, răspundzîndŭ tuturora, cum a doa dzi vor să-şi tocmască lucrul cu războiŭ şi apoi, dacă n-or putea a înfrînge putérea nepriiatinilor, să lége tabăra şi să margă cu tabără legată spre ţara lor, spre Nistru. Au pătrunsŭ tuturora inimile acestŭ sfatŭ, dacă au audzitŭ cu tabăra legată mărsul, fiindŭ amu den loc închişi de păşunea de cai şi de hrană de oameni. Şi după acéia s-au răşchirat sfatul îndată. Unŭ domnŭ, anume Strus, şi Calinovschii, staroste de Cameniţă, şi Samoil Coreţchii s-au gătitŭ de fugă noaptea cu oamenii săi şi au purces, năzuindŭ îndată || să treacă Prutul noaptea, şi acolea, la

186

trecătoarea Prutului, dîndŭ în Prut ca oile spăimaţi, s-au înecatŭ Calinovschii, starostele de Cameniţă, şi mulţi din léşi. Unii, rătăcindŭ noaptea, au cădzutŭ a doa dzi în mînule tătarîlor, pe alţii i-au dus cursul apei, de i-au abătutŭ iar înapoi la mal, de li-au căutatŭ a întra iară în tabără. Iară Hmeleţchii şi Cazanovschii, capetele cazacilor, au lovitŭ întîi alăturea cu Prutul, apoi au luat cîmpii şi au mersŭ, fără nici o dodéială, întrégi. Ceielaltă oaste de lefecii să turburasă cu toţii şi ei de fugă, scornindu-să cuvîntŭ pen tabără c-au fugit hatmanii, cît şi céia ce era la straje părăsise străjile. Ce înţelegîndŭ Jolcovschii spaimă ca acéia oştii, au îmblat pe la otace cu făclii de vîntŭ, arătîndu-se oştenilor cum este de faţă şi are grije de oaste şi au mai întăritŭ şi străjile. Şi aşea, de-biia au aşedzat oastea de spaimă. Şi în céiaşi noapte au scris şi cărţi, dîndŭ ştire la craiul, cu pîră pe acéia ce au fugit din tabără.

Adnotari si semne de carte
Zac. 22. Gasparŭ-vodă, vădzîndŭ mare turburare şi fugă în oastea léşască, părăsit şi de oşténii săi, au purcesŭ şi elŭ noaptea şi au trecutŭ Prutul bine. Numai, amu la branişte fiindŭ cu puţinei de ai săi şi den boieri, Şep- ||teliciŭ-hatmanul şi Goia-

186 v.

postelnicul pe lîngă dînsul, l-au omorît ceia ce era cu dînsul *. Scîrnava şi groadznică fapta şi neaudzită în toate ţări creştine. Domnul, ori bun, ori rău, la toate primejdiile feritŭ trebuieşte, că, oricum este, de la Dumnedzău este. Précum dzice Svinta Scriptură: „  “, adecă: „Nu-i nice o putére, fără de la Dumnedzău dată“.

Adnotari si semne de carte
Zac. 23. Plătit-au apoi cu capetele sale această faptă şi Şépteliciŭ, şi Goia, de la Alexandru-vodă, pe lége direaptă de le-au tăietŭ capetele şi trupurile le-au aruncatŭ în ieşitoare. Şi cu cale le-au făcut, că după scîrnave fapte scîrnave morţi vinŭ. Iară bietul Bucioc-vornicul, în branişte amu, au năzuitŭ la un hin al său, anume Toader brăniştériul, unde-ş lăcuia acel Toader, singur nemerit din răssipă, fără slugi pe lîngă sine, precum vrémea acéia în răssipă oştii aşea aduce. Şi cu multă rugămente şi giuruită cătră hinul său s-au oploşit în vicleană făgăduinţa lui. Apoi, a doa dzi, l-au legatŭ hinul, şi legat l-au dus la Schinder-paşea. (O! Să nu-l ierte Dumnedzău hin ca acela!) Şi dacă l-au dus la Schinder-paşea, au pus îndată de l-au înţăpatŭ pre Bucioc, săracul, acela carile pururea sfătuiè pre Gaşpar-vodă spre bine, şi de mare nevoie i-au căutatŭ a pristăni la sfatul lui Gaşpar-vodă. Acestŭ

187

Domnŭ, Gaşpar- || vodă, niceodată post n-au avut, ce pre ascunsŭ în tote posturile mînca carne.

Zac. 24. Iară hatmanii leşeşti, vădzîndu-se închişi şi părăsiţi şi de tovărăşiia moldovenilor şi în ţară streină, încungiuraţi de atîtea oşti, au scos, a doa dzi, toată oastea, cîtă le rămăsésă, stoluri, însă aproape de şanţuri, cît să să apere de năvala turcilor şi a tătarîlor. Şi a toată dzua acéia au stătutŭ călări în tocmală; nice Schinder-paşea şi tătarîi aşè nu li-au stătut asupră, alegîndŭ cu sfatul să-i ţie aşea închişi pănă ce i-ari strînge foamea şi hrana de cai, să să închine de bunăvoie. Léşii încă să facă războiŭ nu era putére, că şi oastea li să împuţinasă cu domnii cei fugiţi şi răniţi mulţi din războiul cél dintîiŭ, între carii era răniţi feciorul lui Jolcovschii şi nepotul lui de frate. Ce şi a triia dzi după războiul cel dintîi, iară aşea au scosŭ oastea cu tocmală aproape de şanţuri. Şi într-aceiè dzi s-au apropiiet şi galga-soltan cu puţinei tătari pe lîngă sine şi au poftit pre singur Jolcovschii la voroavă. Scoasésă Schinder-paşea într-acéie dzi toate oştile sale şi pusesă rîndŭ înaintè ochilor leşilor, să vadză mulţimea, şi aşea au făcutŭ în trei dzile, pentru spaima leşilor, să să închine, vădzîndŭ oastea mulţime. || Iară la voroavă cu galga-soltanŭ

187 v.

Jolcovschii n-au vrut să iasă, ce au trimis pre cneadzul Coreţchii, fratele celui Coreţchii ce fugise. Deci şi galga încă au trimis pre Veli Şah-mîrza şi au cerşut o sumă mare de bani să le dea leşii şi să margă cu pace. Iară Coreţchii arătîndŭ alte legături de pace, s-au apucat mîrzaculŭ de sabiie şi au dzis să aştepte léşii toţi sabiie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 25. Vădzîndu-să léşii că cu altŭ mijloc de acolea n-au cum să iasă, de unde erau cădzuţi, au ales sfat să iasă cu tabăra legată pre mijlocul oştilor, şi aşè au făcut, 19 dzile a lui septemvrie în de sară. Amu era de trei * dzile tocmită tabăra la rînduri şi au făcut porţi în şanţuri, cineşi la rîndŭ, şi au purces din loc cu tabăra legată de cară, şi orînduite oşti pi den toate părţile, şi pedestraşi şi călări. Gîndiia turcii şi tătarîi dintîi că vin să dea războiŭ, apoi au vădzutŭ purcesul. Şi în céia dzi, pănă în sară şi toată noaptea, au mărsŭ léşii cu puţină dodiială, numai de tătari.
Adnotari si semne de carte
Zac. 26. A doa dzi, septemvrie 20, au sosit şi Schinder-paşea cu toate oştile asupra taberii leşăşti, ce léşii, cît s-au făcut dzuă, stătusă unde i-au apucat dzua. Şi în- ||tr-acéia dzi au fostŭ războiŭ

188

foarte tare şi mare, pănă la vrémea de chindiie, şi descălecîndŭ turcii cu corturi de mas, leşii mai în de sară iară au purces cu tabăra şi iară toată noaptea au mărsŭ, numai cu dodiială de tătari.

Adnotari si semne de carte
Zac. 27. A triia dzi, septemvrie 21, iară au stătut tabăra leşască la un pîrîu, care nu-l pomeneşte Létopiseţul leşescŭ anume ce vale a hi fostŭ, iară adevărat pe la Scumpiia au lovit, ce ori la o vale ce să dzice Răchita, ori la vreun ciuluc. Încă nu trecusă toată tabăra leşască valea, cîndŭ au sositŭ Schinder-paşea, şi acolea au ruptŭ turcii o bucată mare de tabără şi au luatŭ şi cîteva steaguri de la leşi şi puşci. Şi s-au închis leşii iară acolea, la céia vale, de s-au apărat toată dzua acéia.
Adnotari si semne de carte
Zac. 28. A patra dzi, septemvrie 22, au socotit Schinder-paşea să le ţie din frunte calea şi au purces înainte, şi aproape de Răutŭ, desupra Răutului, au tocmit toată oastea frunte. Léşii încă ce-au avut oaste mai aleasă o au tras de pen arepi în frunte, şi la o vréme ca acéie la care şi de nevoie numai caută a hi toţi viteji, că nu era altă cale de viiaţă, au mărsŭ cu toată tabăra direptŭ asupra teméiului oştii turceşti şi, stîndŭ tare şi cu focul, au căutat ||

188 v.

turcilor a le da cale. Şi într-acéla războiŭ au luat leşii de la turci doă * steaguri şi tătari prinşi vii cîţva. Şi după ce s-au aşădzat tabăra la Răutŭ, au mai ieşit steagurile leşăşti de au mai lovit pe o drîmbă de tătari carii trecusă Răutul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 29. După acéia petrecanie, să îmbărbătasă leşii şi pierduse toată grijea. Iară ce ieste să nu treacă şi orînduiala lui Dumnedzău nu poate să să amistuiască. Amu, fără nice o grije, tare şi sămeţi, leşii şi cădzusă la valea Coboltei, unde era de o parte pîrîul, de altă parte oastea, loc deşchis, fără trecători. Şi pierduse şi Schinder-paşea nedejde de a-i dobîndire şi trimisésă la Jolcovschii Schinderŭ- paşea, poftindŭ să-i trimaţă un om, să ştie turcéşte. Au trimis Jolcovschii, ce apoi nu l-au mai slobodzitŭ Schinderŭ-paşea pre tălmaciul acela. Cîndŭ au fostŭ amu aproape de Nistru, ca o milă de loc de la Movilău, la un satŭ anume Slobodziea-Saucăi, la ţinutul Sorocii, acolo descălecasă oastea leşască, conacul cel de apoi. Holota ce era strînsură, temîndu-să de hatmani pentru dobînda, că jecuise multe case în ţară, să apuce ei trecătoarea la Nistru noaptea, au dat spaima, şi toată oastea aşea greu s-au turburat, cît, care cum au putut,

189

au apucat cal, sluga stăpînu-său, şi pede- ||straşi şi călăreţi, toţi amestecaţi, unii de lalţi fugindŭ, s-au şpărcuit toată tabăra, hatmanii rămaşi singuri unul într-o parte, altul într-alta.

Adnotari si semne de carte
Zac. 30. Dzicŭ unii să să hie făcut acéie spaimă din slugile oştenilor, carii mersesă la o ariie cu fîn, departe de tabără, şi să-i hie lovitŭ tătarîi. Ce, oricum au fostŭ, spaima ca acéia au fostŭ în care nu s-au mai putut îndrepta oastea să să aşedză. Poate hi şi de grijea trecătoarei Nistrului, care de care să apuce mai curundŭ să treacă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 31. Au priceputŭ tătarîi încă de cu noapte răssipa oştii leşăşti şi încălecase toţi. A doa dzi dez-dimeneaţă au cădzut mai toate capetele leşăşti, părăsiţi unii şi de slugile sale, alţii rătăciţi, pre mînă tătarîlor. Pre feciorul lui Jolcovschii şi un nepot a lui i-au găsit între cară, răniţi încă de la Ţuţora, pre Coneţpolschii cu puţinei oameni buluc, aşteptîndŭ dzua, doară ari putea aduna ceva oaste şi să ştie şi de Jolcovschii ce s-au făcut, l-au încungiurat tătarîi şi au cădzutŭ viu pre mîna tătarîlor. Iară pre Jolcovschii, numai cu o slugă a lui rătăcitŭ, pedestru, l-au găsitŭ o drîmbă de tătari şi, pănă a înţelege cine este, vădzîndu-l om bătrîn, || l-au tăiatŭ. Şi apoi din sluga lui înţăle

189 v.

gîndŭ că este Jolcovschii, i-au dus capul la Schinder-paşea şi au stătut toată dzua într-o suliţă înainté corturilor lui Schinder-paşea capul lui Jolcovschii. Şi într-acela loc stă stîlp de piatră, făcut apoi de oamenii lui Jolcovschii şi pănă astădzi, în ţinutul Sorocii, în céia parte de satŭ, anume Slobodzia-Saucăi, locŭ ca de giumătate de milă de la Movilău.

Adnotari si semne de carte
Zac. 32. Schinder-paşea, după aceasta izbîndă, capetele leşăşti ce au fostŭ şi pre Coneţpolschii i-au trimis la împărăţiie, iară singur s-au întorsŭ la Cetatea-Albă, şi acolea peste puţine dzile ş-au fîrşitŭ viiaţa. Dzicŭ să fie murit otrăvit de veziriul ce era atuncea la împărăţiie, temîndu-şi veziriia de dînsulŭ. Iară tătarîi au lovitŭ toată Podoliia şi Rusiia şi, fără nice o sminteală de nimé, cu plianŭ multŭ s-au întorsŭ în părţile sale. Fost-au acéia răssipă a oştilor leşăşti şi perirea lui Gaşpar-vodă, v leato 7129.

1621

||

Capulŭ alŭ noaălea

Adnotari si semne de carte
Încep. 1. După domniia lui Gaşpar-vodă, au venit la domniie Alexandru-vodă, feciorul lui Iliiaşŭ-vodă, iară acélŭ Iliiaş-vodă au fostŭ ficiorul lui Pătru-vodă Rareş, şi după moartea tătîne-său, lui Pătru-vodă, cădzuse la domniie, ce de bunăvoia sa au lăsat domniia *, precum scrie Uréche-vornicul, şi au mărsŭ la soltan Suliman şi s-au turcitŭ, la care întunecarea menţii au venitŭ din desfrînate fapte a curviei.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Apoi Iliiaş-vodă au cădzutŭ la Rodos, la opreală, şi acolea, la Rodos, au născutŭ acestŭ Alexandru-vodă. Spun de dînsul că la moartea sa au mărturisitŭ legea creştinească.
Adnotari si semne de carte
Zac. 3. La începutul domniei sale, oblicindŭ de moartea lui Gaşpar-vodă că au fostŭ pricina Şeptelici-hatmanul şi Goia-postélnicul, i-au omorîtŭ, şi trupurile lor le-au aruncatŭ în ieşitoare, precum s-au pomenit mai sus. Şi cu lége direaptă le-au făcut acéie pedeapsă, numai munca ce au făcut făméilor lor şi îmmei a lui Şeptelici pentru avuţiie au fostŭ peste pravilă, că pre légea direaptă nice fecior pentru fapta tătîne-său, nice părintele pentru

190 v.

fap- ||ta fecioru-i de vîrstă nu-i platnicŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Domniia era aceasta foarte slabă şi cu purtatul trébilor peste obiceiurile ţărîi. Şi în dzilele lui au venit şi Împărăţiia Turcului, singur cu sine sultan Osman la Hotin, asupra leşilor. Că înţelegîndŭ împărăţiia de perirea oştii leşăşti de Schinderŭ-paşea, avea nădejdea că pre lesne va putea să cuprindze den Crăiia Leşască o parte, socotindŭ că ce au fostŭ fruntea oştilor leşăşti şi slujitori vechi au perit în Moldova, nu or avea léşii nice o putére să stea împrotivă. Şi măcar că venisă veşti că perşii să gătiadză asupra Vavilonului, să-l ia de la turci, tot au lăsatŭ grijea Vavilonului şi au stătut după gătirea asupra leşilor peste toată iarna, trimiţîndŭ şi ceauşi la craiul leşescŭ, dîndu-i ştire să ştie că-i vine asupra crăiei lui cu toată putérea.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Au acestŭ obicei împăraţii de dau ştire unul altuia cîndŭ vorŭ să facă războaie unul asupra altuia. De care lucru, s-au cutremurat leşii, de vrémile acéle, vădzîndu-şi răssipa oştilor cu amîndoi hatmanii şi a vederea venire asupra sa puterii ca aceia. Ce au trimis şi craiul un sol de la sine la turci, mai multŭ, să vadză şi cu ochii, este ade- ||văratŭ

191

gătirea turcilor să vie, au numai sintŭ cuvente? Ce pe solul la împărăţiie nice cu veziriul nu l-au adunat, ce numai i-au răspunsŭ cu scîrbă şi l-au pornitŭ înapoi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Iară şi craiul leşăscŭ n-au şădzutŭ fără gătire, ce, îndată, iarna, au strînsŭ săimŭ, şi den ceputulŭ săimului au trimis soli pe la toate ţări creştine, dîndu-le ştire de vinirea asupra sa împăratului turcescŭ, cu toată putérea împărăţiei lor. Şi au stătut la sfat să facă oşti de a stare împrotivă putérei turceşti şi au ales la săimŭ să facă 30.000 lefecii, în carii să fie 14.000 de husari şi 8.000 de pedestrime, altă oaste mai sprintenă, şi la 15.000 de căzaci să trimaţă lefe, şi singur craiul cu toată pospolita să încalece, şi au stătut şi ei toată iarna de gătire. Iară de la crăiei streine n-au avut de la nime nice unŭ agiutoriŭ, mai multŭ, de la holendezi cîteva corăbii cu platoşe şi cu săneţe şi alte măiestrii de oaste. Iară de la celelalte crăii creştineşti fără nice o nedejde de agiutoriŭ s-au întorsŭ solii lor, şi încă de la némţi oprise şi marginile ţărîi sale, nice pre banii săi leşii să nu facă lefecii, avîndŭ Împărăţiia Neamţului || pre acéle

191 v.

vrémi mare zarve şi amestecături cu Crăiia Bohemului *, care crăie, cu altŭ nume, să dzice Cehul. Aşè lăsasă toţi pre leşi, numai singuri să răspundze Împărăţiei Turceşti. Husari încă atîţea n-au putut a face leşii, că acél fél de oaste să face cu greu şi cu mare cheltuială.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Cîtŭ s-au dezvărat, sultan Osmanŭ au purces cu mare gătire cu oşti strînsă de pen toate unghiurile ţărîlorŭ sale. Aşè scrie Hronograful leşăscu, că şi din limbi, apoi şi din iscoade ce avea leşii la turci, cum au avut sultan Osmanŭ 300.000 de călări, 12.000 de inicéri, 80.000 de tătari cu Zaimbu Chierei-sultan, hanul Crîmului, fără de oştile munteneşti ce era cu Radul-vodă, domnul muntenescŭ. Amu aproape de Dunăre fiindŭ sultanŭ Osmanŭ, au venitŭ véste cum au luat perşii Vavilonul, ce totŭ au păzitŭ calea asupra leşilorŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. La leşi lipsiia hatmanii amîndoi, că Jolcovschii, hatmanul cel mare, perise, iară Coneţpolschii, al doilea hatman, era la închisoare la Ţarigrad şi era zarva între leşi pentru hătmăniie. Ce craiul Jigmontŭ, ferindu-să să nu cadze la mai

192

mare împărăchiere între capete || lucrul, au răspunsŭ că aşteaptă pre Coneţpolschii să iasă din robie, şi este pravila lor aşea, ales la capetele oştilor, să margă pre rîndŭ din stăpăni mai mică la mai mare. Deci oştile toate au datŭ pre mîna lui Hotchevici, hatmanului de Litfa, om vestitŭ din tineréţăle sale la războaie, şi atuncè de vîrsta sa ca de 80 de ani.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Cu 14.000 de oaste au purces deodată Hotchevici-hatmanul, şi înaintè sa au trimis cu 4.000 de oameni pre Liubomirschii, să treacă îndată Nistrul la Hotin, fiindŭ cetatea Hotinului din dzilele lui Gaşpar-vodă pre sama leşilor. Deci întrîndŭ Liubomirschii în ţară, păn a să apropiia oştile turcéşti, au prădatŭ ţara pănă în Iaşi, ieşindŭ şi lăsindŭ şi Alexandru-vodă Ieşii cu fuga la Romanŭ. Şi au arsŭ leşii şi Ieşii, şi din prada ţărîi au strînsŭ hrană, care apoi au ţinut pre leşi toată vrémea cît au fostŭ la Hotin. În urma lui Liubomirschii au sositŭ şi Hotchevici-hatmanul la Hotinŭ, şi apoi, după Hotchevici, şi feciorul craiului leşăscŭ, Vladislav, cu 16.000 de oaste. Nu ştiu ce vină or hi dat bieţilor tîrgoveţi de Hotin, a o samă ce au fostŭ mai fruntea, de i-au înpensŭ din cetate de pe zid făr’ de nici o milă leşii. ||
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Amu era împărăţiia la Ţuţora, iară că

192 v.

zacii tot nu sosisă la Hotin, cu mare mîhniciune leşilor, şi amu agiungea tătarîi pănă în tabăra leşască, cît pierduse leşii de căzaci nedejde.

Adnotari si semne de carte
Zac. 11. În 20 dzile a lui avgust au lovitŭ un soltan cu oştile sale şi cu mulţi şi din oastea turcească la tabăra leşască supt Hotin, cît s-au gînditŭ Hotchevici-hatmanulŭ şi alte capete leşăşti că amu şi împărăţiia singură este sosită şi scoasesă şi léşii toată oastea la cîmpŭ. Ce tătarîi, după puţină năvală, s-au dat îndărăptŭ. Şi atunceşi, în céiaşi dzi, au sositŭ şi 1.000 de căzaci înaintea hatmanului lor, anume Sahaidacinii, dîndu-i ştire că soseşte şi oastea căzăcească cu tabăra legată, de trei dzile tot cu războiŭ prin tătari, că trecusă căzacii pe la Soroca şi, zăbăvindu-să cu prada, pe hirea lor, îi apucase tătarîi pe cale. A doa dzi, 21 a lui avgust, au sosit şi Sahaidacinii cu 20.000 de căzaci, şi într-acéiaş dzi, orînduindŭ Hotchevici şanţurile pe lîngă tabără şi făcîndŭ căutare căzacilor, au dat ştire străjile cum soseşte şi împărăţiia cu toate oşti în tocmală, cum dzic la turci, alai. Ce au lăsatŭ şi Hotchevici căutarea căzacilor şi au scos şi el toată oastea la cîmpŭ, cu tocmală puindŭ oaste şi pen văi şi pin ceretei su- ||puse. Singur au

193

stătut cu partea mai aleasă a oştii frunte, gîndindŭ că vor da turcii îndată războiŭ. Ce oastea turcească n-au stătut de războiŭ, ce, cum au sosit, au început a descăleca şi a întinde corturile. Cantemir-paşea numai cu oştile sale au făcut năvală o dată la aripa leşilor, ce vădzindŭ oaste leşască supusă pin toate văile, au purces şi el spre descălecatul oştii sale. Iară turcii scoasesă o samă de puşci şi da în oastea leşască şi au fostŭ harţuri între oşti pănă în sară.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Avgust 22, dez-dimeniaţă, au cuprinsŭ turcii tot locul acela cu corturi, unde stătusă léşii în dzua dintîiŭ. Leşii încă au scos oastea împregiurul taberei aproape, şi într-acéia dzi toată năvala turcilor au fostŭ asupra căzacilor, vădzîndu-i încă fără şanţuri şi osebiţi de tabăra leşască.
Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Avgustŭ 23 dzile, dez-dimeneaţă, gătiţi turcii de războiŭ, căzacii era descălecaţi cu tabăra lor, mai gios pe Nistru, deosebi de tabăra leşilor, încă fără şanţuri, numai încheiată cu căruţele. Acolè, la căzaci, au făcut mare năvală cu toate oştile turcii cu tătarîi *, cît să vedea luată amu tabăra căzăcească. Ce, au stătut căzacii foarte tare

193 v.

şi cu nevoinţa || a hatmanului lor, care era om, oştean direptŭ, şi le-au datŭ şi Hotchevici-hatmanul agiutoriŭ cu trei * roate de némţi şi cu o mie *de haiduci cu bardişe (ieste un feli de arme, topoară cu coade lungi). Deci, cum au vădzut căzacii agiutoriul, au sărit dreptŭ asupra inicérilor, bătîndu-se de la o vréme de ţiişŭ cu sîneţăle, cît le-au căutatŭ a să da înapoi inicerilor. Şi aşea gonindŭ căzacii şi haiducii pre iniceri, s-au întărîtatŭ şi oştile călăreţă şi s-au făcut o glogozală mare între oşti, adăogîndu-să şi din oşti turceşti cu tătarîi şi den bulucuri a leşilor la acéia aripă, unde era sfada, cu mare vărsare de sînge. Şi într-acéia dată, la acela războiŭ, au peritŭ capete cîteva den iniceri şi paşea de Silistra, vestitŭ războinic. Din partea leşilor, din capete au peritŭ Zavişa şi Endriiovschii, amîndoi rohmistri. Şi din capetele tătarîlor de Litfa au perit Bogdan-mîrza şi Ţarovici, iară mîrzac. Lucru mare, cumu-i laudă Hronica leşască, cum au stătutŭ de bine atuncea împrotiva turcilor, măcară că sintŭ şi ei turci de lége. În céia dzi, spunŭ să hie chematŭ soltanŭ Osmanŭ pre iniceri şi le-au dzis că nu va mînca pănă nu or lua tabăra căzăcească.

Adnotari si semne de carte
Zac. 14. 24 a lui avgust, leşii la cîmpŭ n-au

194

ieşit, ce au stătut || toată oastea la întăritura şanţurilor, că pănă atuncea pe mai multe locuri era tabăra leşască numai cu cară îngrădită. Iară turcii într-acéiaşi dzi, vădzîndŭ că léşii nu stau la războiŭ, ce de lucrul şanţurilor, şi călării de-a valoma cu inicerii pedestri întîi au datŭ năvală unde era fruntea şanţurilor, şi acolea dîndu-le tare némţii răspunsŭ, s-au mutat mai sus, cercîndŭ locŭ mai slabŭ, ce şi acolo la năvală au cădzutŭ mulţi din turci. Apoi şi la al tréilè loc au luatŭ mai despre Zvancea, ce şi acolea s-au apărat léşii tare şi pănă amiadzedzi au dodeit pe leşi. Iară de la amiadzedzi, iară cu toată năvala au lovitŭ la tabăra căzăcească, care amu era grijite peste noapte, cu doă * rînduri de şanţuri, un şanţŭ tocma pe lîngă cară, iară altŭ rîndŭ de şanţuri mai departe de tabără, şi amu lipiţi de şanţurile léşilor. Multă oaste turcească au peritŭ de căzaci într-acéia năvală şi au gonitŭ léşii pre turci înfrînţi de focul căzacilor pănă în corturi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Avgust în 25, nimică n-au gînditŭ turcii de paguba oştii sale, ce au avutŭ, ce, a doa dzi, au scos puşcile céle mari şi s-au apropiiatŭ de şanţurile căzacilor şi au dat nepărăsitŭ în căzaci cîteva || ceasuri. În loc de minune scrie Hronograful leşescŭ

194 v.

că dîndŭ aşea desŭ şi mai multŭ de un căzacŭ, anume Vasilie-sotnicul, n-au perit, iară cai au omorît mulţi în tabără. După patru * ceasuri ce începuse a bate puşcile în căzaci, au ieşit căzacii ş-au făcutŭ năvală la puşci de unde bătea. Şi din aripa despre léşi au lovit un stol de leşi, iară într-acolea şi au împensŭ pre toată oastea acéia de pe lîngă puşci şi au apucat toate puşcile céle apropiiate. Şi au mărsŭ într-acéia dzi pănă în corturi turceşti căzacii, cu mare spaimă în toată oastea turcească şi amestecătură. Ce cum şi-i hirea căzacilor, la dobîndă lacomi, au dat îndată de jacuri, şi cu acéia zăbavă, avîndŭ vréme turcii, au împensŭ iară pre căzaci şi de la corturi, şi de la puşci. Puşcilor apucase căzacii de le stricase roatele şi straturile.

Adnotari si semne de carte
Zac. 16. Dintr-acéia dzi amu au mai răsuflatŭ căzacii şi s-au acolesitŭ turcii despre partè léşilor cu năvala, că să deprinsesă leşii de sta gata, bulucuri călări, şi cît îi împengea căzacii den foc pre turci, iară leşii loviia din aripa. Deci, den 26 a lui avgust au cădzut greul asupra léşilor, că în 27 a lui avgust mare năvală au făcut turcii la oastea leşască, care era scoasă dinafară de şanţuri, şi au înfrîntŭ pe léşi şi doaă * bulucuri de némţi a doi *

195

polcovnici au peritŭ cu totulŭ. || Mare bucuriie în turci şi semeţiie de atîtè capetè de némţi, de carii sta o grămadă înaintè corturilor împărăteşti. Şi să nu hie întorsŭ pre turci îndărăptŭ nişte steaguri de husari, la grije era şi toată tabăra leşască, aşea să amestecasă de rău leşii. Au luatŭ într-acéia dzi turcii steagul lui Hotchevici; rumpîndu-şi zăbala calul stegariului, care purta steagul de husari la Hotchevici, l-au băgatŭ pe stegariul fără voie lui în desimea turcilor. La acéia grije, scrie Hronograful, că singur moşneagul Hotchevici au ieşit din şanţuri afară, şi pin toate célelalte porţi ieşiia orînduită oastea, şi aşea s-au dezbăratŭ de oarbă năvală turcilor într-acéia dzi. Iară oaste au peritŭ multă într-acéia dzi din leşi, şi steagul lui Hotchevici cu stegariul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 17. În 28 a lui avgust şi 29 şi 30 turcii au şedzut pre odihnă, iară Hotchevici-hatmanul, mîhnitŭ pentru steagul său, care lucru la oşténii acestor părţi şi în locŭ de necinste, şi în locŭ de piedzi răi să socotéşte.
Adnotari si semne de carte
Zac. 18. În dzi 1 a lui septevrie au pus gîndŭ leşii să lovască cu toată oastea sa noaptea pre turci, numai să lasă pedestrimea la şanţuri, şi

195 v.

aşea au făcut. Toată oastea || scosesă denafară, ce au împiedecatŭ lucrul şi gîndul lor ploaia. A doa dzi au oblicit turcii gîndul leşilor den haiduci unguri, care fugiia totdeauna de la leşi la turci şi de la turci rusii totdeauna. Iară căzacii tot nu s-au răbdatŭ, şi pe ploaie, la o aripă de corturi, au îndrăznit de i-au lovit tot într-acéia noapte.

Adnotari si semne de carte
Zac. 19. A treia dzi a lui septevrie au venit în tabăra leşască de la Radul-vodă, domnul muntenéscŭ, Batiştè Veveli, om de neamul său criteanŭ, dzicŭ să hie fostŭ cu ştirea veziriului, îndemnîndŭ pre léşi să trimaţă sol de pace la turci. Şi nu s-au apăratŭ leşii, ce au trimis foarte om cu ispravă de la sine, anume Zelenschii, să întrebe, putea-vor să să priimască soliile la împărăţiie, au ba? Şi de atuncea îmbla şi soliile, iară şi singele bieţilor oşténi mai multŭ să vărsa din îmbe părţile între dînşii în toate dzile şi în tot ceasul.
Adnotari si semne de carte
Zac. 20. În 5 dzile a lui septevrie au obîrşitŭ turcii şi podul peste Nistru şi au trecut şi în céia parte de Nistru oastea. Avea hrană pănă atuncea slobodă de cai léşii peste Nistru, iară den céiaşi dzi i-au || închisŭ şi den céia parte. Şi tot într-acéia

196

dzi au venit şi Caracaş, paşea de Buda, carele, temîndu-se de împărăţiie, scîrbită de dînsul pentru zăbava, trimisesă răspunsŭ veziriului că nu va merge la adunare pănă nu va hi întîi în tabăra leşască.

Adnotari si semne de carte
Zac. 21. Toată oastea turcească iară să pornise după Cărăcaşŭ-paşea, şi din toate părţile au stătut năvală asupra leşilor, iară mai mare cu multŭ unde era singur Caracaş-paşea. Era acél loc despre Zvancea, unde era mai slabă tabăra leşască. Îl dusésă pre Caracaş-paşea anume la acel loc nişte unguri ce fugise de la leşi la turci, şi acéia năvală au făcutŭ la şanţurile leşăşti, cît să nu hie apucat a ieşi un bulucŭ de némţi cu un căpitan anume Veier, neamţŭ, şi s-au prilejitŭ vro 2.000 de căzaci, carii păştea caii, ţiindu-i amînă pin ceretei, luasă Caracaş-paşea şanţul leşilor. Ce némţii ca din dos să prilejise a oştii cei turcéşti şi alţii di pe şanţuri au vărsatŭ focul în turci, cum dau némţii, o dată. Şi dintr-acela focŭ au nemerit glonţul den sineţŭ pe Caracaş-paşea direptŭ pren capŭ. Deci, cît au vădzut turcii c-au cădzutŭ Caracaş-paşea, s-au dat îndărăptŭ. Ieşit-au şi léşii călări din şanţuri, iară n-au gonit pre turci, stîndŭ după sprejeneală de || alte locuri, pe unde mai năvăliia turcii.

196 v.
Zac. 22. Slăbise léşii de hrană, şi de desimea mare de trupuri să scornise mare putoare în tabăra lor, că nu mai biruia a căra trupurile în Nistru. Deci să scornise boale între oşténi, şi mai vîrtos muriia caii de o boală ce era în cai. Feciorul craiului, Vladislav, dzăcea bolnav, şi Hotchevici-hatmanul iară aşea, din care boală au şi murit acolea la Hotin Hotchevici, septevrie 14, omŭ între léşi vestitŭ de lucrurile războaielor. Spunŭ de dînsul, păn-au fostŭ viu, cîndŭ au venitŭ pomenire de pace de la Radul-vodă, să hie dzis: „Lasă, lasă, să vie Simedriul, să va căi soltanŭ Osmanŭ c-au venit asupra léşilor!“
Adnotari si semne de carte
Zac. 23. Trei dzile după perirea lui Caracaş-paşea, turcii au şădzutŭ fără războiŭ, iară tătarîi ardea şi prăda Ţara Leşască pre lîngă Cameniţă şi mai sus de Cameniţă şi să fuma Ţara Leşască * la vederea ochilor a leşilor şi ei închişi de toată hrana. Mai multŭ ce răzbiia căzacii pen păduri, pe la cetăţi de pe aproape şi aducea cîte oarece hrană, ce iară nu de agiunsŭ. Şi au ales şi leşii într-un rîndŭ, noaptea, cu vre o mie * de haiduci, nişte cară, de au adus den Cameniţă puţină hrană şi iarbă de sineţă, că împuţinasă leşii şi iarba, şi plumbul. Şi boale să scornise multe în némţi şi în leşi, şi

197

mai ales boală || de ventre, învăţaţi cu berea, cu horilcă, şi acolo numai apa Nistrului era băutura, care este foarte grea la băutŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 24. Svătuia unii din leşi să lase pedestrimea să apere şanţurile, iară ei să iasă călări, alţii sfătuia să pornească pre feciorul craiului, să margă el să sirguiască pe craiul, pe tată-său, să vie mai curundŭ cu agiutoriŭ, şi să burzuluisă şi oastea Litfei, numai să o plece din tabără. Ce apoi toate acestea sfaturi le-au aşădzat Liubomirschii, pre carele l-au şi ales oastea în locul lui Hotchevici şi l-au pus feciorul craiului hatman.
Adnotari si semne de carte
Zac. 25. În 15 a lui septevrie să întorsesă şi solul lor Zelenschii, trimis la veziriul, şi tot într-acéiaşi dzi au lovit turcii iară tabăra leşască la poarta Litfei. Ce făcusă léşii în céle trei * dzile o tabie, adecă o baştă denafară de şanţuri, de care nu luasă turcii aminte, ce şi de la şanţuri şi den tabie dîndŭ tare léşii foc, au căutatŭ turcilor a să da înapoiŭ. A doa dzi, septemvrii 16, au trecut puşcele turcii în céia parte de Nistru şi au bătut toată dzua în tabăra léşască. Şi toată dzua acéia numai unŭ neamţŭ au ucis, la corturile feciorului craiului. Şi tot într-acea dzi au trecut Nistrul şi sultanŭ Osmanŭ singurŭ || şi au mărsŭ de au vădzutŭ Came

197 v.

niţa. Pusesă să bată o cetăţuie, anume Panăvţii, lîngă Cameniţă, ce era nişte haiduci puşi acolea de pază. Ce au perit cîţva turci de haiduci şi au lăsatu-o cetăţuia acéia nedobîndită. Iară pre lîngă Zvancea, numai căci au trecut pe lîngă cetate. Scrie Létopiseţul leşăscŭ să hie dzis soltanŭ Osmanŭ pentru Cameniţă: „Dumnedzău au făcut-o această cetate şi Dumnedzău va lua-oă“. Iară în dzilele noastre au luatu-o sultanŭ Mahmetŭ, împăratul, turcescŭ, în 9 dzile, în anul 7180, în 16 dzile a lui

1672

avgust *, pentru păcatele leşilor şi netocmala între dînşii.

Adnotari si semne de carte
Zac. 26. Făgăduită era plata tătarîlor la Hotin de soltan Osmanŭ, care va aduce cap de căzac, să ia cîte 50 ughi de aurŭ, deci alerga tătarîi, lovindŭ pin Ţara Leşască ţărănimea, şi le aducea capetele şi lua bani. Ce cărasă nişte grămădză de capete de ţărani înaintea corturilor împărăteşti, cu numele de căzaci. Iară oastea turcească, neputîndŭ strica leşilor den frunte, au trecut Nistrul puşcile céle mare şi bătea foarte tare den céia parte pre căzaci şi o parte de tabăra leşască. Numai ce au căutatŭ a să muta de la mal şi căzacilor şi leşilor, de pe unde agiungea puşcile. Şi în 16 a lui septevrie acela războiŭ şi năvală să făcusă, cît amu di- ||désă

198

tătarîi înot să treacă apa, să între în tabăra. Care grije vădzindŭ Liubomirschii, carele era în locul lui Hotchevici, celui mortŭ, au coborît némţi pedestri cu foc şi s-au îmbărbătatŭ şi căzacii şi au începutŭ a da foarte désŭ focul, cîtŭ au căutatŭ turcilor a părăsi deodată puşcile şi a să mai depărta de la malŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 27. Acéstea lucrîndu-să la Hotin, craiul léşăscŭ Jigmontŭ veniia încet, cum să dzice, leşeşte, într-agiutor fecioru-său. Şi amu împuţinase de tot tabăra leşască iarba de sineţŭ, şi de hrană era foarte strînşi, care nevoie nice de la turci nu lipsiia, că flămîndzisă foarte rău şi turcii, şi în toate dzile veniia veşti de mare prădzi ce făcea căzacii pre Marea Neagră. Deci vinisă iară Batiştè Veveli de la Radul- vodă, domnul muntenéscŭ, cu făgăduinţă tare că or hi priimite soliile, numai de zăloage poftise léşii de la turci, au adus răspunsŭ că ieste cu ruşine împărăţiei să dea zăloage. Deci şi leşii au ales pre Iacob Sobeţchii, tatăl craiului de acmu *, şi pe Joravinschii, caşteleanul de Bîlza, şi au mărsŭ solii leşăşti în tabăra turcească.
Adnotari si semne de carte
Zac. 28. Schimbasă împărăţiia pre veziriul în scîrbă că n-au fostŭ harnic de a lua tabăra căzăcească şi pusesă altŭ veziriu, carele, să-şi arate lucrurile mai tare, au dzis solilor leşăşti să lége birŭ

198 v.

pre an la împărăţiie. || Care lucrul nici într-un chip nepriimindŭ solii leşăşti, pre dînşii i-au opritŭ, iară oastea toată cu mare gătire, şi cu toate puşcile şi măistriile au pornit cu sine asupra taberii leşeşti şi o parte au pus dencoace de Nistru să bată, iară altă samă cu sine au trecut Nistrul şi au bătut în céia dzi, toată dzua, septevrie 24 şi septevrie 25. Ce făcuse pre malŭ şi léşii şanţuri dincoace, iară tot îi strica din puşci turcii, şi mai rău din céialaltă parte de Nistru. Şi aşea să lupta în toate dzilele acéstea pănă în 27 a lui septevrie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 29. Au acestŭ obicéiŭ căzacii, daca li să dodiieşte răul şi pierŭ de puşci, iesŭ de dau năvală tocma acolè de unde batŭ puşcile, care hirea lor hiecine va hi vădzut la Suceavă, cîndŭ închisésă Ştefan-vodă Ghiorghie pre feciorul lui Hmilŭ. Aşea au făcut şi la Hotin, cîndŭ părea turcilor că sintŭ pătrunşi de morţi ce făcea puşcile într-înşii, că-i bătea atuncea în cele 5—6 dzile 60 de puşci, cum scrie Hronograful leşăscŭ, tot de céle mari, ce le dzicŭ balemézuri, şi-i socotiia spăimaţi, atuncea, în 27 a lui septevrie, au făcutŭ cu hatmanul său, cu Sahaidacinii, sfat şi s-au orînduit în doao * bulucuri, o parte în céia parte de Nistru şi altă parte din ceasta parte. Şi aşea au făcut, noaptea au purcesŭ şi au trecut Nistrul pe pod la Zvancea, că avea şi léşii pod peste Nistru, mai || sus *, împrotiva

199

Zvancei, şi au lovitŭ tocma şanţurile veziriului din céia parte, cît i-au căutatŭ şi veziriului în céia noapte a nu mînea supt cortu. Iară dincoace, acéia spaimă şi glogozală făcuse în oastea turcească, cît în giumătate de oaste fugisă de supt corturi la altă parte de tabără, părăsisă şi puşcile şi să făcuse o amestecătură mare. S-au împlut căzacii de boarfe, de sabii, de rafturi, de corturi, iară mai multe au tăiat şi le-au răsturnat, şi cu mare dobîndă s-au întorsŭ în tabăra sa.

Adnotari si semne de carte
Zac. 30. De miratŭ era la împărăţiie şi la toate capetele împărăţiiei neînfrîntă şi neînspăimată hirea căzăcească la ce strînsoare amu era.
Adnotari si semne de carte
Zac. 31. Amu aducea tătarîi şi limbi, carii spunea de singur craiul léşăscŭ sositŭ la Liov. Ce a doa dzi după acéia petrecanie din cea noapte, au chemat împărăţiia pre vezirul la sine, iară puşcile den céia parte totuşi au bătut păn în desară, iară singur veziriul au stătut cu solii leşăşti la legături de pace, avîndŭ veste şi de sosirea craiului la Liov.
Adnotari si semne de carte
Zac. 32. Multŭ au stătut turcii să priimască léşii cevaşi birŭ, ce leşii nice să pomenească acestŭ lucru n-au priimit. Deci, după multă frămîntătură, au stătut şi s-au ales pace, septevrie 29 dzile pre calendariul nostru, iar pre a papistaşilor, octovrie 9. ||
Adnotari si semne de carte
199 v.

Zac. 33. Legăturile despre împărăţiie au fostŭ acéstea: Pace vécinică de la turci să aibă Crăiia Leşască, niceodată asupra ei oşti să facă (iară, ia, cum ţin), pre tătari să-i oprească să nu îmble, stricîndŭ în ţărîle leşeşti, la Moldova paşi să nu puie (iară şi de céia, măcar de n-ar hi aproape) şi alte mănînţuşuri, pentru semnele hotarălor la cîmpii Oziei şi despre Tighinea.

Adnotari si semne de carte
Zac. 34. Iară de la leşi era aceste legături: În Moldova cu oşti să nu mai îmble, pre căzaci de la mare să-i oprească, cetatea Hotinului să dea pre mîna domnului de Moldova, solŭ mare cu daruri şi cu întăritura legăturilor de pace să trimaţă la împărăţiia. Şi numai ce le-au căutatŭ léşilor mai apoi, mai în silă, a priimi şi a lega şi 30.000 de cojoace, din anŭ în an să dea tătarălor. Şi aşea, acestea istovindu-să, în loc într-îmbe taberile, şi turcească şi acea leşască, au strigatŭ strigătorii pace şi în loc au părăsitŭ şi armele de îmbe părţile.
Adnotari si semne de carte
Zac. 35. În 30 dzile a lui septevrie s-au făcut tîrgŭ între leşi şi între turci; au cumpăratŭ léşii mulţi cai turcéşti ieftini, corturi, şi turcii de la leşi postav, pistoale. Şi iarăşi în dzi întîiŭ a lui octovrie şi a doa dzi iară au făcut tîrgŭ oştile între sine.
Adnotari si semne de carte
Zac. 36. A treia dzi după pacea legată, au pur

200

cesŭ împărăţiia || în giosŭ de la Hotin. Ieşisă toată oastea leşască în tocmală la cîmpŭ, şi petrecîndŭ bulucurile turcéşti, îşi lua dzua bună cu clătirea capului de la leşi. Apoi, a patra dzi, şi léşii, după purcesul împărăţii, octovrie 6, au ieşitŭ şi ei din şanţurile sale cu căzacii, lăsîndŭ cetatea Hotinului pre sama Radului-vodă, domnului muntenescŭ, că domnul ţărîi noastre, Alexandru-vodă, precum s-au pomenit mai sus, viindŭ la Hotin împărăţiia, n-au aflatŭ nemică grijit, nice poduri, nice conace, şi ţara aflîndu-se fugită şi stricată de leşi, s-au scîrbitŭ pre Alexandru-vodă aşea de rău, cît numai era să-l omoară. Ce l-au scos de la moarte veziriul, iară de urgie mare n-au hălăduit, că pănă la Hotin tot au fostŭ legatŭ la puşci în obedzi, şi toată vrémea acéia, cît au fostŭ împărăţiia la Hotin, tot au fostŭ la închisoare pănă la întorsul împărăţiei spre Ţarigrad.

Adnotari si semne de carte
Zac. 37. Pre cale mergîndŭ împărăţiia, mare scădére au avutŭ în oameni, hămnesită oastea şi caii, că lovisă nişte răceale şi ploi cu ninsori. Şi de atuncea sintŭ luate şi Rénii cu cîteva sate de soltan Osmanŭ, sat de ţară pe Dunăre, ascultătoriŭ cătră ocolul Galaţilor, şi sintŭ date || de împărăţiie cătră

200 v.

Smil, de atuncea, căruia olatŭ venitul ieste închinatŭ la mormîntul lui Mahmet, ce ieste în Ţara Arăpască, aproape de Marea Roşie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 38. Iară craiul leşescŭ Jigmontŭ, înţelegîndŭ de pacea făcută între turci cu ficioru-său, s-au făcut mînios deodată, ce era zugrăvită acéia mîniie, că pospolita veniia foarte încetŭ, velcopoleanii atunce trécea Visla, iară Litvei veniia asupra craiul şvedzăscŭ Gustav, la Riga, care cetate, vestită foarte între cetăţile lumii, atunceaşi au luat-o şfedul.
Adnotari si semne de carte
Zac. 39. Şi aşea au fostŭ lucrurile împărăţiei cei dintăi, cu vinirea lui sultan Osmanŭ la Hotin, în anul de la zidirea lumii 7130.

1621
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. După grea de scîrbă împărătească mazilie a lui Alexandru-vodă, feciorul lui Iliiaş-vodă, încă de pe drum mergîndŭ împărăţiia la Hotin, au trimis iară la Ştefan-vodă Tomşea, şi iară i-au datŭ domniia ţărîi.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2 Amu mai blîndŭ Ştefan-vodă, la a doa domniia sa, precum au pututŭ întăi, îmblîndŭ singur pre la bejenii, strîngîndŭ conace împărăţiei şi aflîndu-se la slujbă. Şi || cît s-au mîntuitŭ de

201

împărăţiie, s-au apucat cu toată osirdiia de obîrşirea mănăstirei Solcăi, care o urdzise la domniia dintăi, ce nu o fîrşise. Este mănăstirea Solca obîrşită de dînsul şi sfîrşită în anul 7131, după împă

1622

răţiie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. În locŭ, peste voia léşilor era domniia lui, că era în mare vrajbă cu dînşii, şi pre Radul- vodă avè iară mare nepriietin. Însă siliia Ştefan- vodă să nu dea ceva pricină leşilor, fiindŭ atuncea de curundŭ legaţi cu priietenşugŭ nou împărăţiei. Şi după împărăţiie, într-acelaş anŭ, vara, a solului care veniia de la léşi la împărăţiie, cu întăritura păcii ce făcuse la Hotinŭ, mare cinste şi vîlhvă au silitŭ să-i facă, iară tot pre leşi priietini a face n-au pututŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Era solul de la craiul leşescŭ un om mare, anume cneadzul de Zbaraj, din Vişnoveceşti, cu mulţime de oameni şi cu desfrînate de tot podoabe, cît de-biia de să află în vro istoriie pre acéste vacuri soliie ca acéia la vreo împărăţiie prilejită, cu 300 de oameni călări, fără pedestraşi, pe lîngă carăte ce avea şi păn-în vezetei îmbrăcaţi cu urşinice. Ciubărîle cu carile adapă caii, de argintŭ, şi cofe, barilce, la hamuri ţintele şi la haiduci cepragi, de argintŭ. Întrîndŭ în Ţarigrad, au pus potcoave de argintŭ,

201 v.

numai cîte un cuiŭ || bătute, la cai, anume să cadă pre uliţe.

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Ieşindu-i Ştefan-vodă o milă de loc înainte cu cîteva gloate, în carătă cu sine solul nu l-au poftit, nice au priimit să hie la masa lui Ştefan-vodă, la ospăţŭ. Iară Ştefan-vodă şi la purcesul lui din Iaşi spre Ţarigrad iară l-au petrecut cu cinste, pănă la locul unde au făcutŭ apoi Barnovschii-vodă un hălăşteu, ce să chiamă Iazul lui Barnovschii pănă astădzi.
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Acolea l-au tîmpinatŭ călăraşii de la Ţarigrad cu veste că s-au schimbatŭ veziriia şi au stătut veziriŭ unul ce-i era lui Ştefan-vodă priietin. Cum au înţăles din călăraşi de veziriia acéluia vezirŭ veste, îndată au dzis gloatelor să să întoarcă, şi în loc s-au întorsŭ, şi singur, poftorindŭ cu glasul: „Lase, cîine leşe, că te voi purta eu!“ Şi neluîndu-şi nice dzua bună de la sol, s-au întorsŭ la scaun şi au trimis şi înaintea solului, pen ţară, pe la toate conacele, de i-au tăiatŭ obroacele.
Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Sosindŭ solul acéla la Ţarigrad, au aflatŭ împărăţiia lui soltan Osman la mare turburare şi închis Ţarigradul din rădicatul inicérilor asupra împărăţiei. Şi au ţinutŭ acea turburare 9 dzile, închişi toţi, cineşi la casele sale, cu mare grije şi spaimă. Şi oamenilorŭ celor streini şi solilor ieşise poruncă de la caimacamul, cine era suptŭ acéia vréme, nimè denafară de casa lui să nu iasă. Deci şi solului leşăscŭ au ieşit || răspunsŭ să stea dena

202

fară de Ţarigrad, şi au şedzut solul toate dzilele acéle la un sătcel denafară, anume Halcali, păn’ la aşădzarea împărăţiei lui soltan Mustafa, în locul lui soltan Osman.

Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Iară pricina rădicării a inicérilor asupra lui sultan Osman au fostŭ aceasta: întorcîndu-se sultan Osman fără izbîndă de la Hotin, da toată vina inicerilor, că n-au vrut să stea la războiŭ, cum s-ari cădea slujitorilor celor buni, mustrîndu-i pururea că sintŭ buni numai de beţiie, să hie călcători legii lui Mahmet. Ce aşedzase gîndul pe toţi să-i stîngă şi să facă slujitori arapi, carii stătuse la Hotin mai tare la războaie, şi aşa *, în toate nopţi îi sugruma pre iniceri. Iară neputîndŭ aşè plini pre voie gîndul în Ţarigrad, ş-au ales cale la Anadol, spre mormîntul prorocului său, la închinăciune, şi pusesă amu de au strigat pre obicei şi strigătorii, dîndŭ ştire de gătirea purcesului împărătescŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Vădzîndŭ inicerii gîndul împăratului aşedzat spre stîngerea lor, întîi la veziriul şi la muftiul, în gloată strînşi, au mărsŭ şi au strigat să grăiască împărăţiei să să lasă împăratul de acéia cale, fiindŭ de curundŭ descălecaţi den oaste, lipsiţi de toate. Ce, dacă n-au putut face nimica cu graiul veziriului || şi a muftiului, să întoarcă pre

202 v.

împăratul din cale, a doa dzi s-au strînsŭ cu toţii, plecîndŭ spre sine şi pre spahii, şi au mărsŭ la curtea împărătească şi au strigat să să lasă împăratul de cale, însă venisă în céia dzi fără arme. Ce răspundzindu-le sultan Osmanŭ că aşea va să facă, aşea va face, a triia dzi au venit cu arme * la curte cu mulţime din toate unghiurile Ţarigradului, mulţi carii nici iniceri nu era, şi au lovit casele împărăteşti, şi îndată hadîmbii, ce era fruntea pe lîngă sultan Osmanŭ, i-au făcut fărîme. Singur sultan Osmanŭ scăpase deodată la grajdiuri, ce l-au găsitŭ inicérii.

Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Era între casele céle din grădini sultan Mustafa, un unchiŭ a lui sultan Osman, ascunsŭ, care fusesă întîi împăratŭ, puţină vréme, ce fiindŭ la hire foarte prostatecŭ, îl scosesă den împărăţiie şi-l ţinea ascunsŭ între grădini. Acolea oblicindu-l inicerii, au năvălitŭ şi l-au apucatŭ de acolea înspăimat de moarte şi l-au pus în scaun, străgîndŭ cu toţii: „Acesta ni-i împăratŭ“.
Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Dacă stătu sultan Mustafa la împărăţiie, cu învăţătura lui au luat inicerii pre sultan Osman şi l-au pus pre un cal prostŭ, acoperit pre capŭ, să nu-l cunoască nimea, şi întîi la Edi-Cula îl ducè, apoi, temîndu-se sultan Mustafa să nu iasă cumva

203

iară la împărăţiie, au || trimis poruncă să-l omoară, şi omorîndu-l inicerii pre cale la Edi-Cula, l-au îngropatŭ la un mecetŭ împărătescŭ, iară fără nice o cinste.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Deci solul leşăscŭ ş-au datŭ soliia la soltan Mustafa, întrîndŭ în Ţarigradŭ cu acéia podoabă şi vîlhvă, cît este în voroavă ţarigrădénilor soliia acéia pănă astădzi. Potcoave de argintŭ pusesă la o samă de cai, numai cîte cu un cuiŭ prinse, anume să cadză pre uliţe, şi alte zburdate cheltuiale, care toate acéle apoi l-au adus şi pre solul acéla la mare nevoie şi cheltuială, şi pre léşi la mare căinţă, cît este legatŭ cu săimŭ oameni mare ca acéia de atunci să nu mai trimaţă la turci. Şi să nu hie fostŭ nevoinţa Radului-vodă, domnului muntenéscŭ, şi după ce slobodzisă turcii pre sol, s-au prilejit de au lovit nişte căzaci pre Marea Neagră, deci răpedzise împărăţiia de olacŭ ceauş, să-l întoarcă pre solul, ce Radul-vodă, mainte oblicindŭ povestea, i-au datŭ de sîrgŭ cale pren Ţara Ungurească.
Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Spunŭ de solul acéla, dacă l-au dus la împărăţiie, după adunare, n-au vrut să dzică nimică, căutîndŭ pe după sine vreun scaun să şadză, şi şedzîndŭ, să-şi dea soliia. Şi aşteptîndŭ cîtva, vădzind că nu-i dau scaun, cabaniţa ce era pe dînsul învălindu-oă, au pus şi au şedzut || în locŭ

203 v.

de scaun. Şi după soliie n-au vrut să mai priimască haina, răspundzîndŭ să hie préţul ei la visteriia împărătească de un scaun, să hie de solii leşăşti. Şi aceasta poveste au rămas de acéia soliie şi alte cheltuiale desfrînate peste măsură.

Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Nemică aşea însemnatŭ în céialalţi ani ai domniei aceştiia a lui Ştefan-vodă Tomşăi nu s-au prilejitŭ, ce era ţara în pace şi în tot bivşugul, cît părea hiecui că nu ieste domniia acelui domnŭ dentîi tot în zarve. Şi pănă la domniia lui aceasta, la toate biruri să ţinea în samă la visteriia împărătească cîte 5.000 ughi, léfele dărăbanilor.
Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Numai, nice într-un chip nu-l lăsa în pace Radul-vodă, domnul muntenéscŭ, ce săpîndu-l totdeauna, şi astădzi şi mîne, i-au venitŭ lui Ştefan- vodă maziliea iară, în care i s-au prilejitŭ şi moartea în Ţarigrad. Şi avuţiia ce au avut, toată au luatu-oă împărăţiia.
Adnotari si semne de carte
Zac. 16. Domnŭ Ştefanŭ-vodă Tomşea, mare vărsătoriŭ de singe, gros la hire şi prostatec, cîtŭ îi părea că ieste aşea bine, cum domniia întîi. Iară la a doa domniia, cu multŭ schimbatŭ într-altŭ chipŭ, după patime ce-i venise şi lui la capŭ. Şi el au făcut şi besérica domnească pe poarta curţii şi cu domniie fericită ţărîi. În locul lui au stătut domnŭ ||

204

în ţară Radul-vodă cel Mare cu a doa domniie.

Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Domniia Radului-vodă celui Mare împărăţiei, nu domniei sămănătoare şi pentru lucrurile şi tocmelele casei lui i-au dzis Radul-vodă cel Mare.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Scrie Pliutarhŭ, vestitŭ istoricŭ, la Viiaţa lui Alexandru Machidon care au scris Alexandriia cea adevărată, nu basne, cum scrie o Alexandrie den grecie ori dintr-altă limbă scoasă pre limba ţărîi noastre, plină de basne şi scornituri, el dzice că hărniciia împăraţilor şi domnilor mai multŭ să înţelege din cuventele lor şi sfaturi grăite de dînşii, care cum şi păn încît au fostŭ, decît den războaie făcute de dînşii, că războaiele, avuţiia şi prilejul vrémii face mai de multe ori. Iară cuvîntul şi sfat înţeleptŭ den singură hirea izvoréşte, pănă în cît ieste, precum dzice şi Înţelepciunea lui Solomon: „     “ („Den rostul direptului izbucnéşte înţelepciunea“).
Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Fost-au acestŭ domnŭ, Radul-vodă, deplin la toate şi întreg la hire. Cuvîntul ce-l grăiia ca

204 v.

o pravilă era || tuturora, giudeţele cu mare dreptate şi socoteală, fără făţărie, cu cinste, iară nemăruia cu voie veghiată. Avea acestŭ cuvîntŭ: „Domnul hiecare, cîndŭ giudecă pre un boierinŭ cu un curtean, ochii domnului să fie pre boierin, iară giudeţul precalea sa să margă. Şi aşea, cîndŭ să pîrăşte un curteanŭ c-un ţăran, mai de cinste să fie curteanul şi la cuvîntŭ, şi la căutătura domnului, iară nu abătîndu-să giudeţul din calea sa cea direaptă.“ Şi la multe divanuri, cătră vornicii cei de gloată dzicea: „Vornice, dzi celui om mîine să mai iasă la divan“, ferindŭ să nu să hie greşit cumva giudeţul. Şi de să prilejiia cumva negăcitŭ giudeţul la un divanŭ, să îndrepta la altul. Dzicea de multe ori: „Nemică nu ocăréşte pre domnulŭ aşea ca cuvîntul nestătător“. Pentru boieri dzicè: „De mare folos şi cinste este domniei şi ţărîi boierinul înţeleptŭ şi avut, că dacă are domnulŭ cinci-şase *boieri avuţi, nice de o nevoie a ţărîi nu să téme“. Cu boieriul ca c-un boieriŭ, cu slujitoriul ca c-un slujitorŭ, cu ţăranul ca c-un ţăran făcea voroave, şi tot cu blîndéţe şi cu mare înţelepciune, că deşi era răpit * la vremea sa, iară nu îndelungŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Boierii la mare cinste avè şi dzicea: „Pre un om, dacă-l boiereşte domnul, nu încape să-l suduiască. De nu se poartă cum să cade unui boierin, să-l scoaţă şi să puie altul || în locŭ, iară

205

a-l sudui, sau să nu i se treacă cuvîntul grăit cu cale, nu să cade.“

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Avea o slugă Radul-vodă, încă din copilăriia sa, căruia socotindŭ că nu este hirea de boierie, îl socotiia de amînă, iară boierie nu-i da. Ce, vădzîndu-se denafară din rîndul altora, pre hirea omenească, ce ieste pururea silitoare în viaţă să fie între cei de frunte, s-au rugat mitropolitului şi boierilor să-i grăiască Radului-vodă pentru dînsul, să nu fie uitatŭ, fiindŭ slugă de atîta vréme, şi aşteptîndŭ în nărocul stăpînu-său, să hie şi el între oameni. I-au grăit boierii cu toţii pentru dînsul, să nu hie uitat, ca o slugă véche ce ieste, şi slugile cu nedejdea cinstei stăpînilor, să agiungă şi ei a hi între oameni, mai multŭ slujescŭ. Au răspunsŭ Radul-vodă boierilor: „Mie să nu vi să treacă cuvîntul vostru nu mi să cade, iară eu ştiu hirea omului, că de boierie nu este, iară, ia, că l-oi boieri pentru voia dumilor-voastre“. Şi a doa dzi l-au chematŭ şi i-au dat vătăjiia de aprodzi, care era la cinste la Radul-vodă, şi aprodzii cei de divanŭ nici la o domnie mai de cinste n-au fostŭ, cu urşinice mulţi şi cu cabaniţă cu jder şi cu hulpi îmbrăcaţi aprodzii. Şi ori la cine şi la ce boieriŭ mergea cu carte, în picioare sta boieriul, pănă să citiia cartea.
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. N-au trecut săptămîna, şi veni jalobă din tîrgŭ la || divanŭ de nişte făméi pre acel vătav nou,

205 v.

de silă ce le făcuse şi le bătuse în tîrgŭ. Au căutatŭ Radul-vodă la boieri şi li-au dzis: „Nu v-am spus că acesta om de boierie nu este?“ Iară cătră dînsul: „Eu, măre, încă pe boierie nu am apucat să-ţi dzicŭ“. Şi au dzis armaşului de i-au luat gîrbaciul şi au pus de i-au dat 300 de toiege.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Numai, cum nimè în lume fără vină, aşea şi Radul-vodă cu mare pustiietate ţărîi, care nu să va uita den pomenirea oamenilor în véci. Şi de mirat este cum au încăputŭ într-o înţelepciune ca acéia o vină ca aceasta. Aşea era de greu ţărîi, cît să pustiisă curtea şi ţara. Ce pricină ar hi fostŭ nu ştiu, fără de tot zburdată podoaba curţii. Nimè den boieri, pănă în cei a treia, cu haine cevaşi proaste să nu hie, că era de scîrbă. Postelnicii, copii den case cu mari podoabe şi cu fotaze la cai. Mare întunecare aicea înţelepciunii acestui domnŭ, că este domnul să să poarte cumŭ biruieşte venitul ţărîi.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Birul ţărîi era legatŭ la Tighinea pre acéle vrémi şi la Cetatea-Albă, ce veniia inicérii la birŭ şi păn’ cu hamgiare săriia la boieri. Acéia vădzîndŭ Radul-vodă, au mutat birul, să să ducă la Ţarigrad, la împărăţiie, că credinţa acéia avea Radul-vodă la împărăţiie, care n-au avutŭ nice

206

mainte de dînsul, nici mai pre urmă nici || un domnŭ, cîţi au fostŭ în ţară. Şi crăiile creştinéşti, ales leşii, ungurii şi alte ţări creştine, mare folos avea de dînsul, că-i feriia de multe primejdii, ca un creştin. Păzindu-şi slujba direaptă cătră împărăţiie, şi datoriia creştinească o păziia, precum s-au arătatŭ şi la Hotin, cu mijloacele lui la pacea ce s-au făcut între turci şi între leşi şi apoi cu solul cél leşăscŭ, cneadzul de Zbaraj, căruia i-au dat cale prin Ţara Ungurească, gătit acéla sol de opreală la împărăţiie. Deci şi la turci credinţă, şi la creştini laudă avea, că toate era cu înţelepciune legate.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Radul-vodă domniia aicea în ţară la noi, iară feciorul său, Alexandru-vodă, în Ţara Muntenească, şi la aceasta domniie au făcut şi nunta la Tecuci fecioru-său cu fata lui Scărlet, vestit om între ţarigrădéni, la care veselie era adunate doă *ţări, ţara noastră şi Ţara Muntenească. Scaunele boierilor, din-a-diriapta domnilor, boierii de Muldova, iară den-a-stînga, boierii muntenéşti ţinea dvorba, şi aşea şi căpeteniile de slujitori. Divanuri, case, cerdacuri, anume de această treabă făcute, cu lucrători de îmbe părţile a ţărîlor, la satŭ la Moviléni, în malul Sirétiului, dincoace. Unde şi soli streini cu daruri era veniţi de la unguri şi de la cîţva domni den Ţara Leşască. Şi au trăgănatŭ acéia nuntă pănă a doa săptămînă cu mare petrecănii şi bivşuguri. ||
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Pacea era întemeiată pre acéle vrémi den

206 v.

toate părţile, fără numai dodiia tătarîi Cantemiréştilor cu trecătorile sale în Ţara Leşască, că să dezbătuse Cantemiréştii de suptŭ ascultarea hanilor şi şedea cu ordele sale dencoace de Nistru, în cîmpii Cetăţii-Albe şi a Chilii, ce să dzice Bugeacul, şi-i dedesă împărăţiia paşiia lui Cantemir, de să scriia paşă. Şi în toţi ani loviia Ţara Leşască, precum şi atuncè, în dzilele Radului-vodă. Nu aşea cu multŭ după pacea legată între Împărăţiia Turcului şi între Crăiia Leşască, au lovitŭ ordele lui pe la Sneatin, toată Pocutiia, fără véste, şi au făcut mare robiie şi plean. Şi după acéia pradă a leşilor, curundŭ au lovit şi în Ţara Muntenească, pănă în Buzău, de au făcut cîtăva pradă la munteni. Ce au săritŭ fălciienii şi covurluienii şi tecucénii, cu porunca lui Radul-vodă, de au lovit pre tătari la întorsŭ şi le-au loatŭ toată dobînda şi robii. Şi au făcut Radul-vodă şi jalobă mare la împărăţiie, den care să apropiiasă scîrbă de la împărăţiie mare lui Cantemir, şi n-au scăpatŭ mai pre urmă de dînsa pentru aceste fapte.

Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Curundŭ după acéia au arsŭ curţile la Iaşi, céle domneşti, şi s-au mutatŭ Radul-vodă la Hîrlău cu şedérea. Şi aşea îndrăgise locul la Hîrlău, cît în toate veri la || Hîrlău şedea cu toată curtea, că

207

tocmise şi curţile céle domneşti, şi beserici cîteva făcute acolo în Hîrlău de dînsul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Omŭ boleac fiindŭ Radul-vodă şi de mîni, şi de picioare, care boală podagra * şi hirarga să dzice, n-au trăgănatŭ multŭ viiaţa, şi acolea la Hîrlău s-au sfîrşit viaţa, în anul 7134 * în dzile…

1626
Adnotari si semne de carte
Zac. 13. De mare primejdii s-au prilejit de au scutit ţara atuncea moartea Radului-vodă, că să suisă tătarîi cu singur galga-soltan den Crîmŭ şi cu Cantemir-paşea de aicea, den Bugeagŭ, cu 40.000 de tătari, cu prada în Ţara Leşască, pentru oprite cojoacele lor de leşi, legate la Hotin. Şi le-au ţinut calea oştile leşăşti cu Coneţpolschii, hatmanul leşăscŭ, de curundŭ ieşit den Edi-Cula, den chisoare, din Ţarigrad, iarăşi cu nevoinţa lui Radul-vodă. Şi aşea de rău i-au bătut pre tătari, cît şi soltanul, şi Cantemir cu fuga au hălăduit. Ce vrea să-şi astupe ruşinea, veri, neveri, să prade ţara, dîndŭ vina Radului-vodă, cum să hie datŭ el ştire leşilor să să găteadză asupra lor. Ce dac-au înţăles de moartea lui Radul-vodă şi de domniia lui Barnovschii-vodă în locul Radului-vodă, n-au stricat în ţară nimică, fără ce au fostŭ de hrana cailor, că era Cantemir fîrtatŭ lui Barnovschii-hatmanul *, şi satele lui, la

207 v.

|| boierie, niceodată nu fugiia den calea lor cîndŭ trecea pe la Cernăuţi ordele în Ţara Leşască, ce petrecea Cantemirŭ la Toporăuţi cu dzilele în casele lui Barnovschii-hatmanul *.

Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Oasele Radului-vodă cu cinste mare s-au pornitŭ de la Hîrlău în Ţara Muntenească, la mănăstirea făcută de dînsul în Bucureşti, cu Hrizea- visternicul şi cu Trufanda-postélnicul şi cu Costin, postélnicul al doilè pe acéle vrémi. Iară în scaunul ţărîi domnŭ au stătut Barnovschii-hatmanul *.
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. După moartea Radului-vodă celui Mare, boierii şi ţara vădzîndŭ pre Barnovschii-hatmanul, omu de ţară şi fără cuconi şi cunoscut * împărăţiei cu slujbele ce făcusă la Hotin, la sultan Osman şi ştiut şi căpeteniilor tătărăşti, ales lui Cantemir, cu carile legasă priietenşug încă den mîrzeciia lui, la Toporăuţi, la o trecătoare a lui în Ţara Leşască, au ales cu glasurile tuturora pre Barnovschii-hatmanul * de domniie şi au mărsu o samă de boieri la împărăţiie de i-au adus steag de domniie.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Îndată ce au stătut Barnovschii-vodă la domniie, întîiŭ || au stătut după grijea ţărîi ce-i

208

vinisă asupră de tătari şi au trimis la galga-soltan daruri şi la Cantemir-paşea şi au întorsŭ vrăjmăşiia tătarîlor, ce gătisă ei asupra ţărîi, şi apoi au stătut şi după aşedzarea ţărîi, care să stricasă foarte rău la Radul-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Iară războiul atuncea a tătarîlor cu leşii au fostŭ aşea: neţiindu-să leşii de cuvîntŭ ce-l legasă la Hotin, să dea Crîmului den anŭ în an 30.000 de cojoace, s-au sculat singur galga *-soltanŭ, fratele hanului, şi Cantemir-paşea cu 40.000 de tătari şi au lovit Ţara Leşască în trei părţi. Pe o parte sîngur galga *-sultan, pe altă parte Salmaşà- mîrza, pe a triia parte Cantemir-paşea şi au prădat pănă la Socal şi pănă mai sus de Liov. Ce i-au lovitŭ leşii şi întîiŭ pre singur galga-soltanŭ Coneţpolschii- hatmanul şi cu Hmileţchii şi au pieritŭ acolea mulţime de tătari şi feciorul lui Cantemir şi au cădzut la robiie şi un frate a hanului, mai micŭ de galga *-soltanŭ, robŭ la leşi, carile apoi au ieşitŭ şi cădzusă han la Crîmŭ, de îmbla cu Hmil în Ţara Leşască. Iară partea lui Salmaşà-mîrza şi a lui Cantemirŭ-paşea nu era de tot răsipite, că măcar că lovisă şi pe Cantemir-paşea iară leşii cu Liubomirschii, iară de tot răsipă acestor orde a face n-au putut. Ce strîngîndu-se || iară ordele la Nistru, la carii scă

208 v.

pasă şi galga-soltan, numai ce era să prade ţara, dîndŭ vina Radului-vodă, că au datŭ ştire leşilor de dînşii. Şi să nu să hie prilejitŭ moartea Radului-vodă şi nevoinţa lui Barnovschii-vodă, n-ar hi hălăduit ţara atuncea de mare primejdiie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Ce cum floarea şi pomeţii şi toată verdeaţa pămîntului stau ovilite * de brumă cădzută peste vréme, şi apoi, după lină căldura soarelui, vinŭ iară la hirea şi la frîmseţele sale céle împiedecate de răceala brumei, aşea şi ţara, după greutăţile ce era la Radul-vodă (care vacurilor de miratŭ au rămas cum au putut încăpea întru înţelepciunea acelui domnŭ acéia nemilă de ţară), au venitŭ fără zăbavă ţara la hirea sa, şi pănă la anul s-au împlutŭ de tot bivşugul şi s-au împlut de oameni.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Milele domnilor pot aşedza ţărîle, nemila şi lăcomia fac răsipă ţărălor. Făcusă Barnovschii- vodă mare volniciie curţii, să dea numai la birŭ, o dată într-un an. Şi oricine den curteni de nevoie au răsăritŭ de la ocina sa, ori la satŭ boierescŭ, ori la sat domnescŭ, pre toţi i-au adus la breslele sale şi la locul său. Şi siliştilor, pe unde să pustiisă, au dat slobodzii, chemîndŭ oameni din Ţara Leşască, şi aşea s-au împlutŭ ţara, în puţină vréme, de oameni. ||
Adnotari si semne de carte
209

Zac. 6. La al doilea anŭ domniei sale, i-au venit porunca de la împărăţiie să margă cu oştile ţărîi la Daşeu, pentru întăritura Daşevului, că măcarŭ că legasă pacea aceasta la Hotin între turci şi între leşi, să nu îmble tătarîi la leşi stricîndŭ, şi căzacii pre mare la turci iară nu-i putea opri îmbe părţile pe acéste neamuri, nice pre tătari turcii, nice pre căzaci leşii. Ce loviia totdeauna şi căzacii pre Marea Neagră locurile turcéşti, şi mai multŭ Daşovul păţiia nevoie în toată vrémea de dînşii. Deci au mărsŭ şi Barnovschii-vodă într-acela anŭ, toată vara, de au lucratŭ pen pregiurul cetăţii, tocmindŭ zidiurile şi şanţurile şi cu munténii, şi cu nişte paşi orînduiţi de la împărăţiie pe acéia treabă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. După slujba ce au făcut Barnovschii-vodă împărăţiei la Daşău, domniia cu mare fericiie ţărîi, stîndŭ tot după grijile ţărîi şi după lucruri dumnedzăiereşti. Şi au fîrşitŭ mănăstirea mare în dricul oraşului Ieşilor întîi, ce să dzice Sfînta Mariia, şi apoi mănăstirea anume Hangul, în munţi, den pajişte, şi Dragomirna au fîrşit iară el, urdzită de Crimea mitropolitul, aproape de oraşul Sucevei, aşijderè şi Bîrnova, lîngă Iaşi, care apoi au fîrşit-oă Dabijè-vodă, fără beséreci în multe locuri, şi besérica lui Sfetii Ioanŭ, iară aicea în o- ||raşŭ, de

209 v.

îmmă-sa făcută. El au lăsat moşiia sa, Toporăuţii, sat la Cernăuţi şi Şipotele, la Hîrlău, cu afurisănie a patru patriarşi mănăstirii sale Sfintei Mariei den tîrgŭ den Ieşi *, întîi cu ţara * să nu hie la alte dări, fără numai la birŭ. Ce binele pururea este gingaş, şi pentru păcatele oamenilor nu în multă vréme stătătoriŭ. Pentru 40 de pungi ce-i cerea veziriul de la Barnovschii-vodă, ferindŭ ţara de obicei, i-au venitŭ mazilie, neîmplîndŭ bine patru * ani la domniie. Şi mulţi, cari-i era priietini, îl sfătuia să nu să puie împrotiva veziriului, să-i dea acei bani, să nu-i vie vreo primejdie. N-au vrutŭ nice într-un chip să priimască, pentru obiceiŭ să nu să facă asupra ţărîi, urmîndŭ pe Pătru-vodă, carele au făcut Galata-de-Sus, care avîndŭ dodeiale totdeauna de la turci cu dările, au strînsŭ boierii şi ţara şi le-au dzis că nu mai poate să sature pîntecele turcilor fără fundŭ. Şi luîndu-şi dzua bună de la toţi, au lăsatŭ domniia şi s-au dus pen Ţara Leşască la Veneţiea, unde-şi s-au săvîrşit şi viaţa sa, cu vécinică pomenire în ţară. Să cunoaşte că aceşti domni matce direpte au fostŭ aceştii ţări, nu maştihă, cîndŭ, pentru obiceiŭ să nu să facă în dzilele lor cu greul ţărîi, domniile ş-au lăsatŭ şi asuprelele ţărîi n-au priimit să hie de la dînşii. ||

Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Aşea au făcut şi Barnovschii-vodă, mă

210
cară că cu foarte prostŭ sfat, căce după maziliia n-au mărsŭ la împărăţiie, ce-şi cumpărasă un tîrgŭ în Ţara Leşască, anume Ustiia, cu cîteva ocine, nu departe de Nistru, şi după mazilie ce i-au venitŭ, au mărsŭ cu casa lui în Ţara Leşască, la Ustiia. Iară domnŭ în locul lui au venit Alexandru-vodă, feciorul Radului-vodă celui Mare.
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Aceste trei domnii, a lui Alexandru- vodă, feciorul Radului-vodă, şi a lui Moysei-vodă, domniia întîiŭ, şi a lui Alexandru-vodă Iliiaşŭ, suptŭ un cap închidem, căci că toate acéste domnii şi scurte, cîte giumătate de an unile, altele peste un an oarece cu puţin, trăitoare au fostŭ şi nice lucruri aşea însămnate în anii lor prilejite nu s-au tîmplatŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Mai cu greu mi-au fostŭ, iubite cititoriule, a scrie de acéste domnii decît de cele mai de multŭ trecute, că de aceste domnii, ce mai sus scriem, necăiuri, nice într-un létopiseţŭ streinŭ, poménit nu să află, ori căce au fostŭ scurte, ori căci nemică

210 v.

aşea ales nu s-au prilejitŭ || în dzilele lor. Ce cît am pututŭ a înţelege den boieri bătrîni den dzilele lor, pre rîndul său mergîndŭ cursul anilor, îţi însămnămŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Deci după ieşitul lui Barnovschii-vodă în Ţara Leşască, au venit domnŭ în ţară Alexandru- vodă, feciorul Radului-vodă celui Mare. În vestea tătîne-său, ce avea la împărăţiie, i să dideasă domniia, ce, cu cît ceriul de la pămîntŭ, cu atîta de hirea tătîne-său departe, om şi de trup, şi de hire slabŭ şi boliacŭ. Care lucru înţelegîndŭ şi împărăţiia că nu este de domniia ţărîi de margine ca aceasta, neîmplîndŭ bine giumătate de anŭ, i-au venit maziliia.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Să ispitisă Barnovschii-vodă oarece la margine cu trimisul lui Necoriţă-hatmanul la Toporăuţi, în dzilele ceştii domnii a lui Alexandru-vodă, ce i-au ieşit cu oşti Vasilie Lupul-vornicul şi Grama-stolnicul şi l-au împensŭ pre Nicoriţă de la marginile ţărîi.
Adnotari si semne de carte
Zac. 5. După maziliia lui Alexandru-vodă, feciorul Radului-vodă, au venit cu domniia Moysei Moghila-vodă, feciorul lui Simion-vodă, om blîndŭ, un mielŭ la hire, nelacom, nemăruia rău. Multe case de gios, lipsite, au scos în fruntea lăcuitorilor ţărîi, ales pre Ciogoléşti. Pace din toate părţile, numai de datornici turci mare strînsori şi sile, şi aşea să împlusă ţara şi de oameni răi, cît a vedére cu bulucuri îmbla, || de prăda şi jecuiia oamenii şi pre

211

lîngă oraşŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Iară cum toate domniile nu sintŭ fără nepriietini, şi mai ales domnii mai mulţi nepriietini au, cum copacii cei mai * înalţi mai multe vivoară şi mai mare vînturi sprejenescŭ, aşea şi Moysei-vodă, avîndŭ nepriietini la împărăţiie, îi scornisă cum va să fugă în Ţara Leşască, pre urma lui Barnovschii- vodă. Care lucru înţelegîndŭ împărăţiia, în taină au trimis poruncă la Cantemir-paşea, să margă să-l pornească den scaun spre împărăţiie, să vie iară ari vrea spre altă parte, să-l prindză şi să-l trimaţă la Poartă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Şi aşea, neştiindŭ nemică Moysei-vodă, stătu Cantemir-paşea la Ţutora, sprinten, cu o samă de oşténi ai săi, şi au trimis lui Moysei-vodă pren ceauş cărţi de maziliie. Deci numai ce i-au căutatŭ a purcede spre Ţarigrad, şi în locul lui s-au datŭ domniia lui Alexandru-vodă Iliiaş, a doa domniie.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Cum au venit ştire de domniia lui Alexandru-vodă la boieri, mare mîhniciune şi voie rea în toată curtea, mai ales în boieri, ştiindŭ cu toţii hirea acélui domnŭ. Ce au făcut sfat cu toţii, şi îndată au purces fruntea toată de boieri la Ţarigrad, cu jaloba la împărăţiie pentru greul ce petrecea ţara de domnii neştiutori rîndul ei. Lupul Vasilie-vornicul, ce au cădzutŭ apoi domnŭ, Cehan-vornicul, || Savin-hatmanul, Costin-postelnicul, Uréche-spă

211 v.

tariul, Buhuş-visternicul, Furtuna-comisul, Başotă-logofătul şi alţi boieri cu numărul pănă la 50 de capete numai de boieri, fără alte capete de ţară, şi au purces cu toţii la Ţarigrad. Ghenghea-logofătul şi cu Enachie-postelnicul rămăsesă caimacami la scaun.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Nepurcesŭ den Ţarigrad au apucatŭ boierii pre Alexandru-vodă cu domniia, că oblicise el de boieri că vinŭ cu pîră, cum nice într-un chip nu-l priimeşte ţara. Şi au trimis înaintè boierilor Alexandru-vodă pre Batiştè Veveli şi cu ceauşi, Batiştè să le grăiască cu bine, şi ceauşii să tragă pre boieri ca să să sparie *. Carii fără ştirea veziriului fiindŭ şi vădzindŭ atîtea capete, nu s-au cutedzatŭ ceauşii a le face silă, şi încă pe Batiştè l-au suduit foarte tare, ales Cehan-vornicul.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Iară la curţile împăraţilor multe răutăţi pot să să facă peste ştirea celor mai mari. Aşea s-au prilejit şi boierilor celora ce mersesă, tuturora. Pănă agiungè ei la veziriul, au venit într-o noapte, poate hi cu voia chihaiei veziriului, carii multe pot fără ştire, şi au legatŭ pre cîţva boieri, cîţi au fostŭ mai capete, şi i-au ţinut pen ieşitori închişi, peste ştirea veziriului. Ce le-au căutatŭ boierilor

212

numai a face tocmală cu Alexandru- ||vodă şi legături. Să mai ispitisă boierii, după ce au ieşit din opreală, să margă la veziriul, şi era gata lucrul acéla. Ce s-au prilejit perirea veziriului, pe uliţe mărgîndŭ de la curţile împărăteşti la săraiul său, de iniceri, l-au ucis cu pietri inicerii. Deci numai ce au căutatŭ boierilor a priimi pre Alexandru-vodă şi au mărsŭ la Patrierşie şi au făcut giurămînturi boierii lui Alexandru-vodă, şi el boierilor iarăşi. Şi aşea au purces din Ţarigrad spre ţară.

Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Dacă s-au aşedzat Alexandru-vodă la scaun (lupul părul schimbă, iară nu hirea), tot pre acéia cale, ca şi la domniia dentîiŭ, au purces lucrurile. Ce cîrpiia boierii cum putea trebile ţărîi, iară domniia mai multŭ îşi petrecea cu Batiştè Veveli.
Adnotari si semne de carte
Zac. 12. În Ţara Muntenească pre atuncea să rădicasă muntenii pre domnul lor, Lion-vodă, pentru mare desfrînăciuni şi nespuse ce era într-acela domnŭ. Şi dentre toate căpeteniile Ţărîi Muntenéşti era Matei-aga *, şi de atunce-şi au cădzut domnŭ fericit Ţărîi Munteneşti. Supt vrémea acelor amestecături scosesă Alexandru-vodă de la împărăţiie domniia fecioru-său, Radului-vodă, a Ţărîi Muntenéşti, şi tot în anul dintîiŭ domnii sale. După ce au venit steagul de la împărăţiie fecioru-său de domniie, l-au pornitŭ şi cu cîtăva gloată de aicea den ţară. Ce le-au ieşit Mătei-vodă, domnul munte- || nescŭ, înainte, şi de-abiia au scăpat şi singur

212 v.

Radul-vodă, cu sprejeneală unora ce s-au ales pe lîngă dînsul den moldoveni.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Nici într-un chip nu putea să amistuiască Alexandru-vodă fapta boierilor, ce făcusă cu venirea împrotiva lui la Ţarigrad, şi nice boierilor nici într-un chip lucrurile ce era foarte proaste la toate trebile a lui Alexandru-vodă nu le plăcea. Şi dentr-acestea adăogîndu-să necredinţa şi prepusul den dzi în dzi, aşedzasă gîndul său Alexandru-vodă numai să omoară pre o samă de boieri, ales pre Vasilie Lupul-vornicul *, şi pre Cehan-vornicul, şi pre Savin-hatmanul, pre Buhuş-visternicul, pre Uréche-spătarul *. Costin-postelnicul era mazil la ţară, ce ori să-l tragă în partea sa Alexandru-vodă, ori altŭ gîndŭ avîndŭ, îl chemasă la curte şi-i da hătmăniia. Ce vădzindŭ Costin lucrurile amu îngroşate între domniie şi între sfatŭ, gînduri spurcate şi réle, s-au luat dzua bună pre cîteva dzile şi au şedzut la ţară.
Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Iară celoralalţi boieri toate gîndurile a lui Alexandru-vodă au descoperitŭ Costantin Aseni, om de casa lui Alexandru-vodă, cum în dzua de Paşti era să-i omoară cu sfatul lui Batiştè. Deci şi boierii îmbla toţi cu paza vieţii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Şi vădzîndŭ de adevărat urdzită perirea sa de Alexandru||-vodă, ca céla ce să îneacă, să apucă

213

de sabie cu mîna goală *, s-au vorovitŭ cu toţii şi au datŭ ştire ţărîi, care, hierbîndŭ în greutăţi şi în netocmele, pre lesne s-au pornitŭ, şi nu numai curtea, ce şi ţărănimea. Şi atîta mulţime s-au strînsŭ den toate părţile, cît nu încăpea în tîrgŭ, ce împlusă locul pe supt Miroslava petutinderea, străgîndŭ pen toate uliţele pre greci.

Adnotari si semne de carte
Zac. 16. Vasilie Lupul *-vornicul * era cap tuturor lucrurilor acestora. Dacă au năbuşit ţara, au mărsŭ de au spus domniei aieve cum s-au rădicat ţara şi strigă pre greci. Au răspunsŭ Alexandru-vodă: „Dacă să rădică pre greci, pre mine să rădică“. Şi vădzîndŭ atîta mulţime, nu s-au apucatŭ de nemică, numai de grijea să hălăduiască cu casa sa de gloate.
Adnotari si semne de carte
Zac. 17. Au mărsŭ boierii cu toţii la curte şi la purcesul domnii, să nu hie pus cu toţii să oprească desfrînată prostimea, pozna mare şi de-abiia prilejită în vro ţară s-ar hi tîmplatŭ. Ce tot pe lîngă domniie au mărsŭ boierii, oprindŭ şi domolindŭ ţărănimea. Iară mai nu era în puterea boierilor a-i opri pornită grosimea. Ce şi pre Vasilie-vornicul *, anume că ieste şi el den greci, au zvîrlit unul cu un os şi l-au lovit în cap, den care lovitură au fostŭ Vasilie-vornicul * multă vreme rănitŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 18. O! nestătătoare şi niceodată încredinţate lucrurile a lumii, cum vîrsteadză toate şi turbură şi face lucruri împrotivă! Cîndŭ cu cale

213 v.

să fie frică || celorŭ mai mici de cei mai mari, iară cursul lumii aduce de este de multe ori celui mai mare de cei mici grije.

Adnotari si semne de carte
Zac. 19. Fericiţi sîntŭ împăraţii, craii, domnii, carii domnescŭ aşea, să nu le hie de cei mai mici niciodată siială.
Adnotari si semne de carte
Zac. 20. Un craiŭ de Englitera, de cîte ori să îmbrăca dimeneţile, de atîtea ori dzicea sîngur şie: „Adu-ţi aminte că a multe gloate de oameni eşti stăpînŭ“. Domnii cei buni şi dirépţi fără grije şi desfătaţi stăpînescŭ, iară cei răi tot cu siială.
Adnotari si semne de carte
Zac. 21. Dacă au agiunsŭ în şesul Bahluiului domniia, aproape de mănăstirea Balicăi, locul era tot plin de oameni, nu să vedea şesul deşertŭ necăiuri. Striga: „Dă-ne, doamne, pre greci!“ Unii hăicăia, alţii suduia şi * jecuiia. Şi acolo au strigatŭ pre Batişte să le dea, carele era tot aproape de Alexandru-vodă, vădzîndŭ strigarea pre sine. Ce nu sta domniia de grijea lui, ce de grijea sa, şi numai ce i-au dzis să să depărtédză de la dînsul. Şi aşea l-au apucat şi l-au dat pre mîna ţăranilor. Nespusă vrăjmăşiia a prostimei! Şi aşea, fără de nice o milă, de viu, cu topoară l-au făcut fărîme. Şi pănă într-atîta s-au amestecat unii, anume Bosie Lăpuşneanul, cît nici ermulucul * den spinarea lui Alexandru-vodă, că bura a ploaie, atuncè n-au hălăduitŭ. ||
Zac. 22. De grijea ţărănimei ce era pen tot locul,

214

să nu între Alexandru-vodă îndată la pădure şi boierii încă aşea socotisă, să să mai depărtédză de gloate, la loc deşchis, fără pădure, l-au pornitŭ pe drumul braniştei, pe dencoace de Bahluiŭ, pornindŭ şi săimeni cu sineţele gata pe lîngă dînsul. Apoi, dacă s-au întorsŭ boierii, au stătut la grije, să nu ia Alexandru-vodă calea den branişte spre Cantemir-paşea, la Bugeagŭ. Ce îndată au ales o samă de boieri, cu Buhuş-visternicul, şi l-au trimis la branişte, după Alexandru-vodă, să-i îndiréptedză calea pe la Huşi, pre Bîrlad în gios.

Adnotari si semne de carte
Zac. 23. Era mai mare spaimă decît dentîiŭ, dacă vădzu Alexandru-vodă gloate iară după sine şi la branişte şi-l lăsasă şi siimenii toţi şi copiei den casă. Şi dacă s-au apropiiatŭ boierii, le-au dzis Alexandru-vodă cu lacrămi: „Mă rog pentru fiiul mieu, Radul-vodă, să-l lăsaţi viu!“ Au dzis Buhuş- visternicul să n-aibă nice o grije, nice să să gîndească măriia-sa c-au vinitŭ cu vreun rău, numai pofteşte ţara pre măriia-sa să margă pre Bîrladŭ spre Gălaţi, să nu aducă vreun rău asupra ţărîi cu tătari şi i-au * giurat să n-aibă nici o grije. Şi aşea au priimit şi Alexandru-vodă, pe unde va hi voia ţărîi, pe acolo să margă. Şi au purcesŭ spre drumul Bîrladului şi au aşedzat boierii iară pre siimeni pe lîngă dînsul şi copii cei den casă *, carii îl părăsisă dîndu-i

214 v.

şi den boieri petrecători || pănă în Gălaţi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 24. La Tecuci au ieşit şi Costin-postelnicul înainte, de la Putna, şi l-au petrecut cu cinste şi cu conace pănă la Gălaţi, plecîndu-l să vie la împăcăciune cu boierii şi să-şi hie iară în scaun, luîndŭ Costin-postelnicul asupra sa acéia grije. Ce n-au vrut să priimască nice într-un chip. Deci au trecut Dunărea la Gălaţi, spre împărăţiie.
Adnotari si semne de carte
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Şi aşea mîntuiţi boierii şi ţara de domniia lui Alexandru-vodă Iliiaş, au stătut cu toţii după alesul domnului nou. Striga cu toţii să fie Lupul-vornicul *, însă îi da şi legături, ce va lua den ţară, ce s-ari lega pentru dări, atuncea la acel ales mai multŭ să nu ia din ţară. Ce acéle legături vădzîndŭ Lupul-vornicul *, ori că vedea pre cîţva den capete că trag spre Barnovschii-vodă, n-au priimitŭ într-aceia dată domniia, ce au stătutŭ şi el la sfatul acela, să să trimaţă în Ţara Leşască la Barnovschii-vodă, să vie iară la scaunul ţărîi.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Ce nu era să treacă pre Barnovschii-vodă

215

şi fîrşitulŭ || dzilelor trage cu de-a sila pre om. Cît au sosit boierii la Ustiia, unde şedea în Ţara Leşască, cu veste că ţara iară-l pofteşte să vie la domniie, cu mare bucuriie au priimitŭ aceia veste. Neştiutor gîndul omenescŭ singur de sine la ce merge şi la ce tîmplări apoi soseşte. Îndată ştire au dat şi craiului, şi domnilor în Ţara Leşască, poftindŭ voie să margă la scaunul ţărîi cei de moşie. Şi îndată s-au gătit den Ustiè şi au purcesŭ spre ţară, şi la margine amu îl aştepta boierii şi slujitorii cu mare bucurie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Mainte de purcesul lui Barnovschii-vodă den Ustiia, un leah megiiaş de a lui totdeauna îl sfătuiia să nu margă, să nu-şi dea viaţa fără grije pe viaţă cu grije şi cu cumpănă, arătîndu-i lunicoasă lucrurile domniei de Moldova supt împărăţie păgînă. Şi ce i-ari lipsi, fiindŭ ca şi un domnŭ în ţara lor, fără grije, cu tîrguri, cu sate? Iar Barnovschii-vodă să hie răspunsŭ leahului la acéle cuvente a lui: „Dulce este domnia de Muldova!“ Iară leahul cătră dînsul: „Iară şi obedzăle turceşti încă sintŭ grele!“ Şi apoi aşea au ieşitŭ cuventele leahului, cum au dzis.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Cum au sosit Barnovschii-vodă în Iaşi den Ţara Leşască cu bucuriia tuturora, au stătut după gătire de calea Ţarigradului, că nu era altŭ mijloc, numai să margă la împărăţie, să ia de acolè domniia după sărutatul poalei || împărăteşti. Svă

215 v.

tuia mulţi în multe chipuri şi s-au cercatŭ şi la Abăza-paşea, care era paşă la Silistriia pe atuncea, ce nu era altŭ mijloc, numai de mărsŭ la împărăţiie. Şi atuncea s-au prilejitŭ de chiemasă împărăţiia şi pre Mătei-vodă den Ţara Muntenească la sărutatul poalei împărăţiei şi după cîteva fapte şi a lui Matei-vodă împrotiva împărăţiei, cu scosul lui Lion-vodă şi apoi a lui Radului-vodă, feciorul lui Alexandru-vodă. Iară tot era mai iuşoare lucrurile lui Matei-vodă, că n-au ieşitŭ într-altă ţară, cum ieşisă Barnovschii-vodă, suptŭ ascultarea altui stăpîn, craiului leşescŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Deci să aducă turcii mai pre lesne pre Barnovschii-vodă la mîna sa, pre Matei-vodă l-au pornitŭ fără zăbavă cu steag de domniie în Ţara Muntenească, iară Barnovschii-vodă n-au pututŭ hălădui de perire, precum vei afla la rîndul său.
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Purcesésă cu Barnovschii-vodă mulţime de boieri şi fruntea curţii, preoţi, călugări, cu un gîndŭ şi glasuri cu toţii, să să roage împărăţiei să li se dea domnŭ Barnovschii-vodă, între carii era şi Lupul-vornicul. Ce vădzîndŭ că mulţi sfătuia pre Barnovschii-vodă să omoară pre Lupul, ştiindŭ amestecăturile lui şi mergîndŭ Barnovschii-vodă pe la Matei-vodă, pen Bucureşti, au stătutŭ || Lupul Va

216

silie-vornicul *, vădzindŭ că-i a merge pe la Matei-vodă, carele ştiia den Ţarigrad toate îmbletele lui, au nevoitŭ cu toate mijloacele să să întoarcă înapoiŭ în ţară, dzicîndŭ cătră Barnovschii-vodă că l-or gîlcevi grecii pentru scosul lui Alexandru-vodă şi pentru morţii ce să făcuse în greci la scosul lui Alexandru-vodă. Deci, ca un creştin Barnovschii-vodă ce era la hire, l-au slobodzitŭ. Iară dacă s-au adunat cu Matei-vodă şi au oblicit Matei-vodă că s-au întorsŭ Lupul-vornicul, îndată au răpedzit după dînsul, să-l întoarcă. Ce să păzisă bine Lupul Vasilie-vornicul * cu mărsul şi nu l-au apucat în cale. Nice era în puterea lui Barnovschii-vodă să trimaţă aicè în ţară *, să-i facă vreunŭ rău Lupului-vornicului *, nefiindŭ încă cu domniia dată şi stîndŭ după grijea lucrurilor sale.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. De la Matei-vodă au mărsŭ Barnovschii- vodă pe la Abăza-paşea, pen Silistria. Cît au putut Matei-vodă, au luptatŭ pentru dînsul şi la Abăza- paşea şi la Poartă, şi să arăta Abăza-paşea foarte blîndŭ şi cu cuvente mîngăioasă. Ce turcii cu săgeţi de bumbacŭ ucig pre oameni, şi lor pot să slujască acéle cuvente a Sfintei Scripturi: „ *      “ 〈Muiatu-s-au cuventele lor mai mult decît untŭdelemn şi acele sînt săgeţi〉 *.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Dacă au sosit la Tarigrad, vădzindŭ veziriul atîtè gloate de ţară cu Barnovschii-vodă, i-au

216 v.

învăţatŭ să nu || strige pentru Barnovschii-vodă, ce să tacă, să să lasă pre mila împărăţiei, că i-or face perire. Ce gîndindu-să boierii ce este agiunsŭ veziriul de la cineva cu daruri, totdeauna striga şi da răvaşe la veziriul, cum nu priimăscŭ pre altul şi să punea cu gloatele la locuri ca acéle, să să vadză şi de singur împăratul. Şi acéia apoi au mîncatŭ capul lui Barnovschii-vodă, că pîră de la nepriietini nu lipsia, mai ales de la Lupul Vasilie-vornicul * pe la priietinii lui den ţară, cu cărţi, cum, de l-or slobodzi viu pre Barnovschii-vodă, ţara Moldovei va hi cu leşii totuna şi este ca o iscoadă a leşilor. O! îndrăcite a voitoriului de rău veninuri, ce nu scornéşte limba amară a nepriietinului!

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Acelea adoogîndu-se la împărăţiie asupra lui Barnovschii-vodă, după fapta ce i să prilejisă, de ieşisă den ţară, den domniia dentîi *, în Ţara Leşască şi Abăza-paşea încă-i era pîrîş, şi mai ales dzilele lui cele fîrşite, lovisă supt acéia vréme şi căzacii pre Marea Neagră, numai ce s-au ales cu sfatulŭ împărăţiei să piiaie Barnovschii-vodă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Stătusă voia împărăţiei pe toţi cîţi venisă cu dînsul ori să-i puie supt sabie, ori să-i dea pe la cătărgi. Ce, cine era muftiul, capul légii turcéşti, n-au pozvolitŭ, ce au dzis: „Ce-i vinovată gloata? || Capul să să piiardză, să vor potoli gloatele.“

217
Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Au priceputŭ Barnovschii-vodă cu cîteva dzile perirea sa, şi amu din chisoare (că-l închisesă cu cîteva dzile mainte veziriul cu porunca împărăţiei) scrisesă o carte aicea în ţară la îmma sa, care carte pre cuventele lui s-au cunoscutŭ că era asupra morţi acéia scrisoare. Şi aşea, într-o dzi l-au luatŭ de la împărăţiie şi, la vederea divanului, prăvindŭ şi singur împăratul pe fereastră perirea lui, i-au tăiat capul. Iară boierii, o samă den capete, era închişi, şi aştepta şi ei din ceas în ceas perirea, iară céialalţi boieri mai de gios şi gloatele, ce era toţi spăimaţi de grijea morţii, pen toate unghiurile ascunşi, au petrecut cîteva dzile cu mare grije.
Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Nu putem să trécem cu pomenirea nişte tîmplări ce s-au prilejitŭ în Ţarigrad, după perirea cestui domnŭ, care nu numai în ţară aicea, ce plin este Ţarigradul pănă astădzi. De un cal a lui Barnovschii-vodă, ducîndu-l la grajdiuri împărăteşti, după perirea lui, în céieş dzi s-au trîntitŭ calul gios şi au muritŭ în locŭ. Şi a doa dzi noaptea au arsŭ şi Ţarigradul pănă <cîteva> * mii de case. Acéstea că s-au tîmplatŭ, ori că s-au tîmplatŭ atuncea ce se poate prileji şi altă dată, ori s-au mai prilejit, ori că au arătat Dumnedzău singe nevinovat, că era

217 v.

Barnovschii om dumnădzăierescŭ şi || mare rugătoriŭ spre Dumnedzău. De care mărturisiia Toma-vornicul, fiindŭ postelnic al doilea la dînsul, că în multe nopţi l-au zăritŭ pe la miiadzănoapte îngenunchiatŭ înaintea icoanei la rugă, cu mare osîrdiie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Era la hirea sa Barnovschii-vodă foarte trufaş şi la portul hainelor mîndru, iară la inimă foarte direptŭ şi nelacom şi blîndŭ. Mănăstiri şi beserici cîte au făcutŭ, aşea în scurtă vréme, nice unŭ domnŭ n-au făcutŭ. Făcut-au alţi domni şi mai multe, iară cu mai îndelungate vrémi, în 40 de ai unii, alţii în 20 de ani, iară elŭ în trei * ani. Mănăstirea în oraş aicea, ce să dzice Svinta Mariia, şi Hangul la munte, şi Dragomirna lîngă Suceavă au fîrşit şi au urdzit şi Bîrnova pre numele său, supt dealul <Pietrăria> * lîngă Iaşi şi au istovitŭ şi besérica acea mare în Liov, în tîrgŭ, unde este şi chipul lui scris. Cu toate bunătăţi era spre ţară, iară de sine, cu purtatul trébilor împărăţiei, pre mărturia a mulţi boieri bătrîni, foarte slabŭ. Să pomenéşte den dzilele lui şi o iarnă ce cădzuse în luna lui martŭ, care iarnă dzic iarna lui Barnovschii- vodă pănă astădzi. Fost-au perirea lui în anul 7141,

1633

iuni 16 * dzile.

Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Trupul după perire au stătutŭ înaintea curţii împărătéşti pănă în-de-sară. Apoi au învăţat

218

veziriul || să sloboadză un boierin, care va hi fostŭ chihaia lui, care slujbă să prinde la turci, cum este postelniciia cea mare la noi în ţară. Deci au slobodzit pre Costin-postelnicul, care era postelnic mare la Barnovschii-vodă. Au mărsŭ şi au luat oasele dinaintea curţii şi le-au dus la Patrierşie, şi acolea pre scurtŭ, pre cît au lăsat vrémea de atuncea, l-au astrucat în Patrierşie în céiaşi noapte. Şi de acolo apoi Vasilie-vodă spunŭ să hie adus oasele aicea în ţară.

Adnotari si semne de carte
Zac. 15. La slobodzitul lui Costin-postelnicul din chisoare, au întrebatŭ ceauşii, cu pază l-or slobodzi, au fără pază? Au dzis chihaia veziriului: „Unde să fugă, săracul?“ Ce de atuncea ceialalţi boieri, ce mai era închişi şi cei ascunşi, au apucatŭ mai la sufletŭ cu nădejde de viaţă, dacă au vădzut pre Costin că l-au lăsatŭ fără pază, să astruce oasele. Apoi, a doa dzi, dacă au vădzutŭ chihaia veziriului pre Costin-postelnicul că au venitŭ dez-dimeneaţă iară înaintea lui, au dzis: „Săracul, el au venit ca o oaie singur iară la închisoare. Pasă la céielalţi, vei ieşi şi tu, şi ei în puţină vréme.“ Închişi den boieri era Ghenghea-logofătul, Başotă-hatmanul, Cehan-vornicul, Roşca-visternicul, Costin-postelnicul. ||
Adnotari si semne de carte
Zac. 16. A treia dzi după astrucarea lui Bar

218 v.

novschii-vodă, într-o noapte trecuse împăratul, pre acéle vremi soltan Murat, în céia parte, la Scuder, peste Bohazŭ, la primblare, şi au întrebat pre veziriul: „Aşedzat-au domnŭ la Muldova în locul ghiaurului ce au perit?“ Au răspunsŭ viziriul că nu s-au pus încă domnŭ, ce pre cine ar hi voia împărăţiei să să puie, să nu stea acéia ţară fără domnŭ. I-au răspunsŭ împăratul: „Chiamă pre ghiaurii ce-s boieri acei ţări, şi pre cine ori vrea ei să-şi aleagă domnŭ să le hie datŭ“. Deci, îndată, tot într-aceiaş noapte, au trimis veziriul cu caicul la boieri unde era închişi şi au luat iară pre Costin-postelnicul, înspăimatŭ că-l ducŭ noaptea să-l înece ori să-l muncească pentru avuţiia lui Barnovschii-vodă. Dacă l-au dus înaintea viziriului, i-au dzis: „Iată că împăratulŭ vă iartă capetele şi sîmteţi de acmu slobodzi şi să mergeţi să vă alégeţi domnŭ pre cine veţi pofti“.

Adnotari si semne de carte
Zac. 17. Întorsŭ Costin-postelnicul den spaimă cu bucurie de la viziriul la céialalţi boieri ce era închişi, le-au spus vestea. Şi au slobodzit şi pre céielalţi boieri de ş-au mărsŭ cu toţii la un locŭ, şi îndată au stătut la sfatŭ cu toţii şi au ales pre Moysei-vodă în locul lui Barnovschii-vodă, cu a doa domniie. ||
Capul alŭ cinsprădzécè

Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Au mărsŭ a doa dzi toţi boierii şi gloatele la gazda lui Moyseiŭ-vodă, şi de acolo la curţile viziriului, de au luatŭ căftanŭ de domniie, şi fără zăbavă au purces spre ţară, iară cu căteva dătorii, făcute de cheltuiele ce s-au făcut den asupreala turcilorŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Nu ieşiia suspinul dentre toţi pentru moartea lui Barnovschii-vodă, ce toţi jăluia pre Lupul-vornicul, căruia toate pîrăle să oblicise. Deci încă den cale au ales Moysei-vodă pre Cehan- vornicul şi pre Roşca-visternicul şi pre Banul, să vie înainte, să prindze pre Lupul-vornicul. Ce precum era paza cestora ce mergea să-lŭ prindze, cu multŭ mai mare pază avea Lupul, şi mai meşter, şi mai cu pază. Avîndŭ ştire de toate cîte i să gătisă, au fugitŭ den Iaşi, şi în cîteva dzile au fostŭ tupilat aicea în ţară pen păduri. Apoi pen Ţara Muntenească au trecut în chipul neguţitorescŭ laŢarigrad. Iară

219 v.

casei lui şi îmmei sale şi || surori ce au avut, dacă au venitŭ Moyseiŭ-vodă în scaun, nice o asupreală n-au făcut, ce încă socotinţă avea giupîneasa lui şi cuconii de Moysăi-vodă, pre care lucru să poate cunoaşte hirea creştină a lui Moysei-vodă, măcar că ştiia că îndată ce au mărsŭ Lupul-vornicul în Ţarigrad, îmbla după domniie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. În cale fiindŭ Moysei-vodă, iară lui Abăza- paşea amu venisă porunca de la împărăţiie să să găteadză asupra leşilor, carii aşea supusesă pre moscali, cît craiul leşăscŭ Vladislav nu mai ieşiia den ţărîle Moscului cu oşti. Şi amu pierduse toată puterea a stare împrotiva leşilor moscalii, şi pănă în stoliţa Moscului ţinea cetăţile leşii, şi mulţi din capetele Moscului priimiè să fie craiul leşăscŭ şi la dînşii împăratŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Deci trimisésă moscalii sol la turci, giuruindu-le Cazanul şi Azderhanul, doă * ţări tătărăşti care ţinŭ şi acum supt mîna sa moscalii, numai să le dea agiutoriŭ împrotiva leşilor. Şi le-au dat agiutoriŭ atunceşi, orînduindŭ pre Abăza-paşea cu toate oştile turceşti, cîte sintŭ de la Buda pănă la Nistru, şi ţărîle amîndoaă, Ţara Muntenească şi ţara noastră, şi pre tătari. Şi au lovit întîiŭ ordele lui Cantemir cu trecătoarea Nistrului la Hrinciuc, mai || gios de Hotin, Ţara Leşască, şi robise Podoliia,

220

şi cu cîtva plean întorcîndu-să, i-au gonitŭ Coneţpolschii-hatmanul, carele era lăsat aicea la margine de crai, pentru paza despre acéste părţi. Şi i-au agiunsŭ pre tătari aicea în ţară, pe Prutŭ, în preajma Cornul-lui-Sasŭ, şi i-au lovit de au scos toţi robii cîţi luasă şi au perit cîţva den tătari.

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. În luna lui avgust, v leato 7141, au

1633

sositŭ Moysei-vodă în scaun, şi bine încă neaşedzatŭ, au întrat şi Abăza-paşea cu oşti în ţară, la octovrie 7 * v leato 7142 (şi dentr-acesta anŭ sintŭ începute

1633

şi dzilele vieţii mele), cu care depreună şi Moysăi- vodă cu oştile ţărîi au purces spre Ţara Leşască şi au pus tabăra Abăza-paşea pre Nistru, unde cade apa Smotriciului, care apă vine pre la Cameniţă *, în Nistru.

Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Putérea toată a leşilor era cu craiul asupra Moscului, ce cît au pututŭ a strînge Coneţpolschii-hatmanul oaste şi leşască, şi căzăcească, ca pre 12.000 de oameni, au pus tabăra sa şi el supt Cameniţă, despre capiştea armenească. Iară Abăza-paşea, lăsindŭ tabăra pe Nistru dincoace, precum s-au pomenitŭ, singur cu toate oştile gata de războiŭ, au trecut Nistrul şi au marsŭ direptŭ asupra taberii leşeşti, avîndŭ cu sine de toate oşti, cu tătari, cu

220 v.

îmbe ţă- ||rîle, Ţara Muntenească cu domnul lor, Matei-vodă, şi ţara noastră ca 30.000 de oameni de războiŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Leşii grijise şanţurile bine cu puşci şi cu pedestrime şi au ieşit şi ei cu călărimea denafară de şanţuri. Au dat năvală turcii cu mijlocul oştii foarte tare şi aripa den-a-direapta a tătarilor, pănă s-au amestecat cu călărimea leşilor. Iară aripa den-a-stînga, a domnilor, ori nedeprinse hirea ţărîlor acestora la foc, ori nu-i trăgea inima pre munténi şi pre ai noştri să margă creştin asupra creştinului, au stătut mai slabŭ. Iară şi turcii cu tătarîi n-au zăbăvitŭ multŭ, apropiaţi de şanţurile leşilor, pentru focul care da foarte desŭ, cu moarte în turci şi în tătari, ce s-au datŭ şi ei înapoi. Şi s-au mutatŭ Abaza-paşea cu toată oastea despre o vale, care este aproape de Cameniţă, anume Mucşa, şi iară au tocmitŭ oastea. Şi amu cu săbiile zmulte asupra moldovenilor şi a munténilor turcii, să margă de frica lor la năvală. Şi au dat Abaza-paşea al doilea rîndŭ cu toate oştile năvală asupra leşilor şi înfrînsésă o roată de leşi, ce le-au ieşitŭ alte roate în sprejăneală şi n-au făcutŭ nemică nice cu a doa năvală, să poată răzbi tabăra leşască. ||
Adnotari si semne de carte
221

Zac. 8. Stătut-au războiul peste vréme de chindie, şi să mira domnii cu ce mijloc ari spăriia pre Abaza-paşea de la Cameniţă, că să ia tabăra leşască, pusă la un locŭ ca acéla şi supt o cetate ca acéia, nu era putinţă. Ce au făcut veste pen nişte călăraşi, cum au datŭ călăraşii de nişte oşti căzăceşti cu tabăra legată despre Nădăborŭ, vinitoare într-agiutoriŭ leşilor. Şi den cuvîntŭ în cuvîntŭ, au sositŭ pănă la Abăza-paşea vestea acéia, care vrîndŭ să ştie Abăza-paşea de adevăratŭ şi întrebîndŭ pe Moysăi-vodă, au adus călăraşii înaintea lui, învăţaţi să adeverească lucrul, cum aşea este şi cum au vădzutŭ cu ochii lor peste pădurea Nădăborului oastea. Au stătut în gînduri îndată Abaza-paşa, de purces spre tabăra sa, spre Nistru, vădzîndŭ că n-are ce face şi oştii leşeşti şi socotindŭ şi răceala acestor doă * ţări la bătaie, şi au purces într-acéiaşi dzi cu noaptea îndărăptŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Leşii, încă bucuroşi că s-au mîntuitŭ de nepriietini, n-au gonitŭ, ce au stătut pre loc, păzîndu-şi tabăra lor. Iară Abaza-paşea, să nu să întoarcă de tot fără veste, înţelegîndŭ de unŭ oraşŭ leşescŭ pe Nistru, în gios de Cameniţă, anume Studeniţa, au purces asupra celui tîrgşorŭ, la care puţinei haiduci era de paza cetăţii. Céielaltă gloată, tot ţărănime, strînşi de pen pregiurŭ, au fostŭ || bejenari. S-au apărat doă * dzile tîrgul, iară spre a

221 v.

triia dzi haiducii au fugitŭ cu noaptea spre Cameniţă. Iară ţărănimea toată, cîtă era strînsă acolea, au cădzut în robiie la turci şi la tătari. Acolea, la năvală, au căutatŭ şi alor noştri a merge, iară totuş s-au datŭ ştire haiducilorŭ să fugă, să nu piaie.

Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Mare veste siliia Abaza-paşea să scoaţă Studeniţii, şi ce-au fostŭ fruntea de oameni au ales şi i-au trimis la împărăţiie, scornindu-le nume de oameni mari în Ţara Leşască. Şi o fată ce să prilejise între roabe, foarte iscusită de trup, au trimisu-oă la împărăţiie, puindu-i nume că este fata hatmanului leşăscŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 11. S-au întorsŭ după acéia izbîndă Abaza- paşea spre Dunăre, cu gîndŭ foarte rău şi pre domni şi pre boieri, pentru înşălătura care s-au aflatŭ apoi, c-acéia cu căzacii la Nădăbor, ce s-au fostŭ scornitŭ, n-au fostŭ nemică. Şi dacă au sositŭ aicea la Iaşi, au stătut cu corturi în şes despre mănăstirea Balicăi, şi a doa dzi era aşedzatŭ gîndul lui să prindze pre toţi boierii, să-i puie în obedzi, să-i ia cu sine, să să plătească la împărăţie de ponoslŭ, că i-au fostŭ ţărîle acéstea de sminteală. Ce un turcŭ orbŭ de un ochiŭ, priietin || lui Costin-hatmanul, au des

222

coperitŭ gîndul lui Abăza-paşea şi au fugitŭ boierii în céiaşi noapte den Iaşi, de-au agiunsŭ pănă în dzuoă la Pobrata mănăstirea.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. A dooa dzi, strîngîndŭ pre Moysei-vodă pentru boieri Abaza-paşea, au datŭ seamă că s-au dus pentru graba birului, întîrdziiat fiindŭ birul. Iară alţii soptiia lui Abăza-paşea că s-au dus boierii la leşi, să-i pornească pe leşi în urma lui. Şi aşea s-au fîrşitŭ venirea lui Abăza-paşea asupra leşilor. În anul 7142 toamna la noevrie, au trecutŭ Dunărea

1633

înapoi, spre scaunul său.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Şi cît s-au aşedzatŭ, nepărăsit pîrîia pre domni, ales pre Moysei-vodă. Iară Matei-vodă, fiindu-i cirac, ş-au tocmitŭ prea lesne lucrurile la dînsul. Iară Moysei-vodă n-au pututŭ trăi multŭ în domniie de pîrîle lui, ales fiindŭ acolea şi Lupul- vornicul, cunoscutŭ mai deinte lui Abăza-paşea. Ce au domnitŭ Moysei-vodă, după Abaza-paşea, numai peste iarnă. Deci, la primăvară i-au venitŭ maziliia şi s-au dat domniia lui Lupu Vasilie-vornicul * de sultan Murat.
Adnotari si semne de carte
Zac. 14. Iară Moysăi-vodă, după maziliia sa den domniie, sătul de binele turcilor, au mărsŭ în Ţara Leşască, petrecut de boieri cîţva pănă la margine, unde-şi apoi, după cîţva ani petrecuţi în odihnă, cu ocine în Ţara Leşască şi cinste de la leşi, ş-au

222 v.
fîrşit || şi viaţa pre vrémea domniei lui Dabijè-vodă.
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. Fericită domniia lui Vasilie-vodă, în care, de au fostŭ cîndva această ţară în tot binele şi bivşug şi plină de avuţiie, cu mare fericiie şi trăgănată pănă la 19 ani, în dzilele aceştii domnii au fostŭ. În anii dentîiŭ cu prepusuri de nepace iară între leşi şi între turci, iară apoi, după trei-patru * ai, deşchidzîndu-şi calea Împărăţiia Turcului asupra persului cu soltan Murat pentru Vavilonul, aicea acéste părţi la mare păci şi linişti şi mare fericii era.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Domniia cum s-au prilejit de-au luat Vasilie-vodă, s-au poménit la domniia lui Moysei- vodă, în capul al cincisprădzecilè, cum fugise Vasilie-vodă de frica lui Moyseiŭ-vodă, de aicea, den ţară, în Ţarigrad. Şi acolea, cunoscut la cîţva den capete şi mai vîrtos lui Abaza-paşea, care era pîrîş lui Moysei-vodă || şi mai multŭ cu nevoinţa

223

lui, i-au dat soltan Muratŭ domniia, vădzîndu-l omŭ harnicŭ de acéia treabă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Dacă au luat domniia, nevrîndŭ să hie nemulţemitoriŭ lui Moysei-vodă, pentru binele lui, ce făcuse casei lui, neamestecîndu-se nice cu un rău asupra casăi lui, au scris carte la Moyseiŭ-vodă cu mare mulţemită pentru oamenii săi, căci n-au avut nice o nevoie şi lăsindu-l în voie unde ari vrea să margă ori spre ce parte volnic, fără nici o grije să fie, şi sfătuindu-l să nu vie la Ţarigrad, pentru multe dătorii ce avea Moysei-vodă în Ţarigrad. Şi să nu bănuiască că ce s-au prilejit aşea, fiindŭ acéste lucruri, ales a domnielor, supt orînduiala lui Dumnedzău, fără care nu iesŭ domnii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. După aceasta ţărămonie, au purces Vasilie-vodă de la Ţarigrad cu domniia în ţară, în anul 7142. Iară Moysei-vodă, strînsŭ cu casa lui şi cu

1634

Costin-hatmanulŭ den boieri, au trecut în Ţara Leşască.

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Abaza-paşea iară să gătiia cu mare putere asupra leşilor, să-şi mai tocmască lucrurile a războiului celui dentîi care făcusă asupra lui Coneţpolschii la Cameniţă, pănă n-ari oblici împărăţiia că cu rîndul dentîi n-au lucratŭ atîta, || cît da

223 v.

samă înaintea împărăţiei. Deci îndemna pre împărăţiia iară asupra leşilor şi sta de faţă şi solii moschiceşti la Ţarigrad, nevoitori cu mare făgăduinţă împărăţiei de Cazanul şi de Azderhanul să fie a turcilor. Şi numai ce aştepta şi Vasilie-vodă, neaşedzat bine la domnie, să-i vie porunca de gătire de oaste, iară ca şi lui Moysei-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Era şi solul leşăscŭ den Ţara Moschicească pornit de craiul la împăraţiie, anume Trăbinschii, pre carele (dîndŭ ştire craiului Coneţpolschii-hatmanul cîndŭ veniia asupra lui Abaza-paşea cu oşti turceşti) îi trimisesă la împăraţiie craiul, întrebîndŭ de turci ce pricină ar hi stricăciunei de pace cei legate la Hotin cu sultan Osmanŭ. Şi au trecut solul acéla pen ţară, curundŭ în urma lui Abaza-paşea, în dzilele lui Moysei-vodă. Ce oblicindu-l Abăza-paşa, au trimis de l-au opritŭ la Pravadiia, silindu-l să-ş dea soliia la dînsul, temîndu-să să nu se oblicească prin soliia lui acéia cale a lui cum au fostŭ. Ce nevrîndŭ solul să-i dea soliia şi răspundzindŭ că este trimis la singură împărăţiia, nu la unul den paşi, l-au oprit cîtăva vréme. Ce leahul au silitŭ cu mijloace de au datŭ ştire de sine la Poartă că este opritŭ şi au venitŭ poruncă la Abaza-paşea să-l

224

sloboa- ||dză. Şi numai ce i-au căutatŭ a-l slobodzi. Iară aşe-i stricasă solului lucrurile la împărăţiie, cît nici o cinste n-au avut care să cade solilor şi l-au pornitŭ cu răspunsŭ de scîrbă înapoi, fără zăbavă, şi anume să hie gata Crăiia Leşască iară de sfadă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. Acela răspunsŭ a turcilor dacă au agiunsŭ la craiul în Ţara Moschicească, că era tot în ţara Moscului cu oşti, şi dîndu-i ştire şi de la margine iară de gătirea turcilor, deci numai ce i-au căutatŭ a sta la tocmală cu Moscul. Şi îndată, lăsindŭ toate într-o parte, au legatŭ cu moscalii pace, cu cîteva oraşe luate de la Moscŭ în partea leşilor. S-au întorsŭ la Varşav craiul, şi îndată au stătutŭ la săimŭ de gătire împrotiva turcilor.
Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Înţelegîndŭ turcii că leşii au făcut pace cu Moscul şi mai adevărat den solii moschiceşti, şi era şi solul turcilor la Moscŭ, întărindu-i împrotiva leşilor, şi de aicea den ţară, de la Vasilie-vodă, avîndŭ ştire, au pornitŭ pre solii moschiceşti cu scîrbă pentru nestătoriia lor la cuvîntŭ şi au trimis şi la craiul leşăscŭ solŭ de înoitura păcii, anume pre Şahin-aga, unul den agii divanului, avîndŭ amu

224 v.

şi cu cazilbaşŭ amestecătură începute pentru Bag- || datul, adecă Vavilonul, Împărăţiia Turcului.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Pornite oşti leşăşti amu au aflatŭ Şahin-aga spre Cameniţă şi pre singur craiul aproape de Varşeav în tabără, răspundzindŭ lui Şahin-aga, solului turcescŭ, craiul cu scîrbă, pentru stricarea şi călcătura păcii, care cu atîtea giurămînturi s-au făcut la Hotin cu soltanŭ Osmanŭ şi între dînsul.Cîteva conace au mărsŭ cu oşti spre Cameniţă, şi cu acesta răspunsŭ au pornitŭ pre turcul, carile da toată vina pre Abaza-paşea şi cum este gata de perire pentru acéia faptă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Fost-au aceasta clătire a leşilor în anul 7143, care oşti mai mare şi mai bine grijite nu să

1634

pomenescŭ în toată Hronica leşască. Ţin minte oamenii bătrîni, carii spun că agiungea tabăra de supt tîrgul Cameniţii pănă la un copaci la cîmpŭ mai multŭ de o milă de loc, că oşti avea gata céle ce era asupra Moscului şi plină Ţara Leşască de mulţime de oameni pre acéle vrémi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 11. Iară pănă a sosi craiul leşăscŭ la Cameniţă, Coneţpolschii-hatmanul amu era cu o samă de oşti supt || Cameniţă şi viniia şi cărţi pren Vasilie-

225

vodă de la veziriul Murtaza-paşea pentru pace, adeverindŭ lui Coneţpolschii că acéia călcătură a păcii, carea au făcut Abaza-paşea fără ştirea împărăţiei, va plăti cu capul, ca un călcătoriŭ de pace.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Şi aşea omorîndŭ împărăţiia pre Abaza- paşea sugrumatŭ, s-au răşchirat şi gătirea leşilor în vîntŭ, fiindŭ supăraţi şi slujitorii lor de atîta vreme cu oşteniia la Moscŭ. Au stătut pace iară între leşi şi între turci cu înoitura legăturilor de la soltan Osmanŭ, adăogîndŭ şi aceasta legătură între sine pentru tătari, să nu lăcuiască în Bugeagŭ. Omŭ Abaza-paşea vestitŭ cu războaiele asupra persului şi oştean direptŭ!
Adnotari si semne de carte
Zac. 13. La anul după aceasta au purces soltanŭ Murat cu mare gătire asupra persului, şi într-acelaş an au luat de la perşi cetatea anume Răvanul, care apoi, cît s-au întorsŭ soltan Murat înapoi la Ţarigrad, iară au luat-oă cazilbaşii pre sama sa. Iară Vasilie-vodă domniia cu mare linişte şi pace, fără grije ţara, din toate părţile sta toţi de neguţitorii şi de agonesită. Însă lăcomiia nice pre atuncè nu lipsiia, cu dări grele, ce avîndŭ || lăcuitorii ţărîi

225 v.

vrémi de agonesită, biruia toate acéle greutăţi a domniei.

Adnotari si semne de carte
Zac. 14. În Ţara Ungurească era mari amestecături între Racoţi şi între Betlean Işteoan, feciorul lui Betlean Gabor, pentru domniia Ardealului. Ce au căutatŭ a da locul domniei acéiia Betlean Işteoan lui Racoţi, neputîndŭ avea agiutoriŭ de la Împărăţiia Turcului, pentru gătirea lui soltan Murat iară asupra persului.
Adnotari si semne de carte
Zac. 15. În anul 7145, să rădicasă căzacii cu

1637

Pavliuc-hatmanul asupra leşilor, pentru opreala sa pre Marea Neagră, pre carii Potoţchii, hatmanul leşăscŭ polnii *, l-au lovitŭ şi, închidzîndu-le tabăra, au datŭ căzacii viu pre hatmanul său, pre Pavliuc. Şi în cesta anŭ au făcut leşii şi o cetate, anume Codacul, pre Nipru, la pragul cel dentîiŭ a Niprului, oprindŭ pre căzaci să nu îmble pre Marea Neagră, stricîndŭ pacea cu turcii, care opreala lor apoi au răsuflatŭ spre mare pustiitate Crăiei Leşeşti, cu Hmil, hatmanul căzăcescŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 16. Tot într-acelaşi anŭ, Cantemir-paşea cu ordele sale, peste voia hanului, au ieşitŭ den Crîm şi s-au aşedzat iară în Bugeag, care lucru nesuferindŭ hanul şi mărgîndŭ dodeiala şi de la leşi, carii legasă cu a doa legătură pren Coneţpolschii cu

226

Murtaza-paşea veziriul, să nu || hie slobodzi tătarîi a lăcui în Bugeagŭ, făcîndŭ dodeială crăiei lor, au ieşit porunca la hanul şi lui Vasilie-vodă, domnului ţărîi noastre, şi lui Matei-vodă, domnului muntenescŭ, să margă cu hanul asupra lui Cantemirŭ. Deci au venitŭ hanul cu oşti şi au purces şi domnii cu îmbe ţărîle asupra lui Cantemir, care, temîndu-să de hanul, au fugit în Ţarigrad, iară ordele lui le-au luatŭ hanul cu sine la Crîm. Şi de pîra hanului la împărăţiie, au perit şi Cantemir, zugrumat în Ţarigrad.

Adnotari si semne de carte
Zac. 17. După ce au pornitŭ pre tătari, hanul, den Bugeag, au lăsatŭ pre doi * soltani, fraţii săi, să vie cu dînşii, iară el singurŭ au purcesŭ spre Crîm înainte. Deci cîndŭ au fostŭ la trecătoarea Niprului, s-au burzuluitŭ nohaii şi au lovitŭ fără nedejde pre soltani şi i-au omorîtŭ pre amîndoi. Şi după această faptă, au purces cu coşurile sale spre Ţara Leşască, poftindŭ de la leşi loc, să să aşedze supt ascultarea lor. Îmbla pe la tîrguri, pen sate, tot cîte cu o cruce de lemnŭ făcută la pieptŭ, semnŭ de închinăciune. Ce leşii loc aşea deşertŭ, fără oameni, mai înluntru ţărîi sale neavîndŭ, le-au datŭ cîmpii pe Nipru, între Crilov şi || între Codac, şi era aproape de

226 v.

20.000 de nohai orda acéia.

Adnotari si semne de carte
Zac. 18. Care lucru vădzindŭ Împărăţiia Turcului, iară, cu a doa orînduială, au pornitŭ cîţva paşi în prejma lor, la anul după scosul lui Cantemir din Bugeag. Şi iară au venit porunca şi la Vasilie-vodă, şi la Matei-vodă, să margă să să împreune cu paşii asupra tătarîlor. Deci de iznoavă au purces Vasilie- vodă cu oşti, al doilea rîndŭ, la Cetatea-Albă, la adunarea paşilor. Iară Matei-vodă au venit pănă la marginea ţărîi sale, şi de acolea au pornitŭ un serdar cu oşti de la sine, iară el singur s-au făcut bolnav şi s-au întorsŭ înapoi. Iară şi Vasilie-vodă, şi paşii fără zăbavă s-au întorsŭ de la Cetatea-Albă înapoi, că pre tătari îi trăsesă amu hanul cu blîndeţă şi cu făgăduinţă de iertare pentru moartea soltanilor şi-i trecusă Niprul, pre unii în Crîmŭ, iară pre alţii i-au aşedzatŭ pre cîmpii Donului. Iară moartea soltanilor mai pre urmă tot n-au lăsatŭ hanul nerăscumpărată.
Adnotari si semne de carte
Zac. 19. Ce cîţi era din singele lui Cantemirŭ mai capete, într-una de dzile, cu meşterşug i-au împărţitŭ, pre unii || la o samă de agii curţii sale,

227

la ospăţŭ, văz Doamne, pe alţii la alţi agi, şi la masa sa oprindŭ pre unii. Şi la acéla ospăţŭ i-au omorîtŭ pre toţi cîţi era Cantemireşti mai aproape. Şi de atuncé s-au stînsŭ acéia răgulă la dînşii, care era mai frunte decît toate ordele, precum pre acéste vrémi sintŭ Şirăneştii. Unul den Cantemireşti atuncea, anume Azametŭ-mîrza, pre carile l-am apucat şi ieu, dvorean la craiul leşăscŭ Vladislav, neprilejindu-se la acéla ospăţŭ ce le făcusă hanul, au scăpat den Crîm în Ţara Leşască şi slujiia la craiul leşescŭ între dvoreani şi avea de la craiul leafă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 20. Într-acesta anŭ, au luatŭ căzacii Donului Azacul, cetate turcească pre apa Donului, care apoi au dat-o de bunăvoie Moscul turcilor înapoi. Isarŭ au îmblatŭ la acesta mijlocŭ pentru acéia cetate la Moscŭ, omŭ aicea în ţară pe acéle vrémi vestitŭ cu neguţitoriia în Ţara Moschicească.
Adnotari si semne de carte
Zac. 21. Iară întorsul lui Matei-vodă de la margine, mergîndŭ al doilea rîndŭ la Cetatea-Albă, n-au fostŭ fără pricină, ce avîndŭ mare neprietenşug Matei-

227 v.

vodă cu Vasi- ||lie-vodă, de-ndată ce au stătut Vasilie-vodă la domniie, făcuse multe amestecături la paşea pe acéia vréme de Silistria. Deci, s-au temutŭ a mérge Matei-vodă, de acéle amestecături, ce-l amestecasă Vasilie-vodă la paşa şi * la Poartă, ce, precum s-au pomenit mai sus, au trimis oaste, iar el singur s-au întorsŭ la scaunul său.

Adnotari si semne de carte
Zac. 22. Era la împărăţiia lui soltan Murat pre acéle vrémi toate trébile şi lucrurile împărăţiei pre doi oameni, carii era musaipi la sultan Murat, unul silihtar, ce era înluntrŭ, care slujbă este de împărăţiie foarte aproape, adecă spătar, ce poartă spata ori buzduganul după împăratul, al doilea, cîzlarŭ-aga, care este pre toată casa împărătească şi pre féte mai mare. Aceşti doi purta toată împărăţiia, veziriia înaintea lor era foarte slabă. Cîndŭ să aduna veziriul cu unul de acéia, spun că le săruta poala hainelor.
Adnotari si semne de carte
Zac. 23. Deci pre unul de acéle capete la împărăţiie, pe silihtar-paşea, îl cuprinsesă Matei-vodă cu dările, iară pre cîzlar-aga, Vasilie-vodă, şi ieşiia isprăvi şi lui Vasilie-vodă de la împărăţiie şi lui

228

Matei- ||vodă, pren chipuri mai sus pomenite. Covîrşiia cu atîta Matei-vodă pre Vasilie-vodă, că avea Matei-vodă şi cu megieşii mare priietinşug, ales cu ungurii. Iar Vasilie-vodă nici cu un megiieş, precum am apucatŭ şi noi acéia domnie, viaţă bună n-au avut, den nebăgare samă pre nime den megiieşi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 24. O! nesăţioasă hirea domnilor spre lăţire şi avuţie oarbă! Pre cît să mai adaoge, pre atîta rîhnéşte. Poftile a domnilor şi a împăraţilor n-au hotar. Avîndŭ multŭ, cum n-ari avea nemică le pare. Pre cîtŭ îi dă Dumnedzău nu să satură. Avîndŭ domnie, cinste şi mai mari şi mai late ţări poftescŭ. Avîndŭ ţară, şi ţara altuia a cuprinde cască, şi aşea lăcomindŭ la altuia, sosescŭ de pierdŭ şi al său. Multe împărăţii în lume, vrîndŭ să ia alte ţări, s-au stînsŭ pre sine. Aşea s-au stînsŭ împărăţiia lui Darie-împăratŭ de Alexandru Machidon, vrîndŭ să supuie ţărîle greceşti şi toată Machidoniia Darie, au stînsŭ împărăţiia sa, de au cădzutŭ pre mînule lui Alexandru Machidon. Aşea împărăţiia Cartaghinii, vrîndŭ să supuie Rîmul, au cădzutŭ la robiia rîmlénilor. Aşea Pirŭ-împăratŭ, vrîndŭ să ia Italiia, au pierdut || ţărîle sale. Aşea şi Mihai-vodă,

228 v.

vrîndŭ să hie crai la unguri, au pierdutŭ şi domniia Ţărîi Muntenéşti.

Adnotari si semne de carte
Zac. 25. Aşea şi Vasilie-vodă, avîndŭ fericite vrémi de domniie în pace den toate părţile, că şi ţara nu era nici cu o datorie îngreuiată, fără nice o dodéială despre turci, carii avea începută sfadă cu perşii şi într-acele părţi sta cu valuri, au începutŭ svadă cu Matei-vodă, domnul muntenéscŭ, pentru domniia acei ţări, ori că nu-l încăpea Muldova, ca pre un omŭ cu hire înaltă şi împărătească, mai multŭ decît domnească, ori că siliia să vadză pre fecioru- său, Ionŭ-vodă, la domnie, care hire au părinţii spre feciorii săi să-i vadză în viaţa lor ieşiţi la cinste. Domnii la domnii pre feciorii săi poftescŭ să-i vadză ieşiţi, boierii la boierii, slujitoriul să bucură să-şi vadză de slujitorie pre feciorul său harnic, pementeanul de hrana pămîntului pre feciorul său destoinicŭ pofteşte să-l vadză. Ori că l-au îndemnatŭ pre Vasilie-vodă mare netocmală şi nepriietenşug ce avea mai de demultŭ, încă den boieriia sa, scoasesă domniia Ţărîi Muntenéşti de la împărăţiie, pre mijlocul lui cîzlar- ||aga şi paşii de Silistria,

229

feciorului său, lui Ion-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 26. Prostatec îl ţinea Vasilie-vodă pre Matei-vodă. Deci, avîndŭ şi pre veziriul în partea sa, au făcut oşti de ţară şi au purces în Ţara Muntenească asupra lui Matei-vodă, lăsindŭ în scaun pre fecioru-său, pre Ion-vodă. Iară singur au întrat cu oşti în Ţara Muntenească, cu ştirea veziriului şi a paşii de Silistria. Oşti avea cîteva, iară tot de ţară şi lefecii şi céialaltă oaste, fără puţinei sîrbi, ce avea în leafă, călări.
Adnotari si semne de carte
Zac. 27. Iară şi Matei-vodă, domnul Ţărîi Muntenéşti, nu dormiia, ce apărîndŭ al său, avea oşti şi streine şi de ţara sa, ales pedestrime, hiecîndŭ avea pănă la o mie în leafă, fără dărăbanţii de ţară şi călări de ai noştri moldoveni, acolo merşi în leafă, cărora numele era livinţii, şi leşi călări ţinea pururea cîte 200 şi deosebi unguri călări. Şi dideasă ştire şi la arcalele sale, ce avea la împărăţiie, de silă ce-i făcea Vasilie-vodă. Deci, cu mijlocele lui silihtar-paşea, bine n-au intrat Vasilie-vodă în Ţara Muntenească, la o vale care să chiamă Rîbna, l-au tîmpinatŭ un ceauşŭ de la împărăţie cu poruncă numai să să întoarcă Vasilie-vodă îndărăptŭ. Şi

229 v.
în urma || ceauşului au sositŭ şi o samă de oşti a lui Matei-vodă.
Zac. 28. Numai ce au căutat lui Vasilie-vodă a să întoarce înapoi, vădzîndŭ cartea împărătească şi cine era soltanŭ Murat-împăratul, nu era de-a şuguire cu dînsul. Deci purcegîndŭ îndărăptŭ Vasilie-vodă, să simeţisă munténii şi în chipul goanei, să gonească pre oştile lui Vasilie-vodă, lovisă la coada oştii. Ce s-au întorsŭ apoi oştile de ţară şi singur Vasilie-vodă şi au înfrîntŭ pe munténi şi au prinsŭ cîţva vii şi au şi peritŭ den munténi cîţva. Vasilie-vodă apoi după acéia au ieşitŭ îndată den Ţara Muntenească, plinindŭ porunca împărăţiei şi şedzindŭ cîteva dzile la Ploscuţéni, la Putna *, de acolo au pornitŭ pre ceauşul cel împărătescŭ, iară singur s-au întorsŭ şi au venit în scaunŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 29. Era pre acéle vremi veziriul Tabani Buiuc, carile ţinea cu Vasilie-vodă, şi paşea de Silistria, iară aşea şi numai să scoaţă pre Matei- vodă să pusésă cu toată voia. Şi fără ştirea împărătească ieşiia de la veziriul isprăvi de domnia Ţărîi Munteneşti lui Ionŭ-vodă,feciorului lui Vasilie-vodă. Cum şi atuncea, dacă au vădzut veziriul împiedecate isprăvile dentîi de silihtariul, au făcut altele, la singur || paşea de Silistria, să ducă el singur pre

230

feciorul lui Vasilie-vodă în scaunul Ţărîi Munteneşti, care lucruri apoi au mîncatŭ capul veziriului, oblicindŭ împărăţiia pen silihtariul războaiele şi vărsările de singe între domni, de unde să pogoară. Nice te mira cum de au pututŭ domnii a îmbla în zarve fără ştirea împărăţiei, şi ales la un împărat leu ca acéla. Deci să ştii că ţărîle pre atuncè acéstea nu era aşea supuse, ce într-altă voie veghiată, şi să temea turcii să nu se dea Ţara Moldovei în partea leşilor, carii era pre acéle vrémi foarte tare, cît să siia împărăţiia de sfada leşilor, şi ales avîndŭ amu începute războaie cu perşii, precum ţi s-au pomenit. Ce era bucuroşi că să sfădescŭ aceste ţări între sine şi poţi pricepe şi pre domniile acéstea aşea de îndelungate, 19 ani Vasilie-vodă domnŭ, iară Matei-vodă pănă la moarte, aproape de 30 de ai la domniie. Alte vacuri să socoteşti ţărîlorŭ acestora pre atunci.

Adnotari si semne de carte
Zac. 30. Cu al doilea isprăvi de domniia Ţărîi Muntenéşti au socotitŭ Vasilie-vodă cu altă cale. Avîndŭ acéia şi de la veziriul ştire, au pornit pre Ion-vodă la paşea de Silistria cu cîţva boieri, să-l ducă paşea în scaun. Şi trimisésă înainte la paşea pre Enachie Catar- ||giul vel-postelnic, să mai întă

230 v.

rească lucrurile păn-a veni Ion-vodă. Ce şedzîndŭ acolea la paşea Catargiul, aşteptîndŭ sosirea lui Ion-vodă, au simţit lucrurile într-altŭ chip, că-l agiunsésă pre paşea iară alte porunci împărăteşti pren silihtariul şi-i unsesă osiia şi paşii Matei-vodă. Deci vădzindŭ Catargiul lucrurile într-altŭ chip şi amirosindŭ că, cît ari sosi Ionŭ-vodă la paşea, va să-l oprească şi să-l trimiţă la împărăţiie, au dat Catargiul ştire la boieri ce era pe lîngă Ion-vodă, amu aproape de Dristor, la un satŭ, şi îndată s-au întorsŭ Ion-vodă can cu fuga de grijea paşii şi au ieşit şi a doa ispită pentru domniia Ţărîi Muntenéşti.

Adnotari si semne de carte
Zac. 31. Iară nici cu atîta nu s-au lăsat Vasilie- vodă, ce, îndemnatŭ şi de veziriul şi ca o nemică socotindŭ a călca pre Matei-vodă, iară au strînsŭ oşti, şi cu mai bună gătire, cu pedestrime, cu puşci, şi iară au purces în Ţara Muntenească asupra lui Matei-vodă, şi cu acéia nebăgare în samă de Matei- vodă, cît aicea în locul său pusesă domnŭ pre fecioru-său, Ion-vodă, în scaunul ţărîi, cu boieri, cu ispravnici, cu domniie deplină, ţiindŭ ca-n palmă domniia Ţărîi Munteneşti. Iară lunecoasă sintŭ lucrurile războaielor şi în puterea lui Dumnedzău mai multŭ stau. Nice unŭ nepriietin, cît de slabŭ

231

hie, cum să nu-l ţiie nimea, nece-l ţinŭ || oşténii cei direpţi. Şi bine au dzis unul: „Bella momentisconstant“, adecă: „Războaiele în clipala ochiului stau.“ Că atîta era numai să ie acéla războiŭ Vasilie-vodă şi să să aşedze în domniia Ţărîi Muntenéşti. Iară roata lumii nu aşea cum gîndeşte omul, ce în cursul său să întoarce.

Adnotari si semne de carte
Zac. 32. De care silă n-au pututŭ nice silihtariul a-i trimite alte isprăvi lui Matei-vodă, să nu să de tot descopere cu îmbletele împrotiva veziriului, să-i răsaie ceva împărăţiei cu scîrbă în partea sa, că, ales la turci, foarte cu siială sintŭ toate şi cu mare meşterşug şi taină strică unul altuia cîndŭ va unul pre altul să-l surupe. Că să pîrască a vedére, şie strică cine începe pîra. De multe ori cu laudă pre nepriietinul său mai curundŭ coboară şi ales supt împărăţiia lui soltan Murat cu mare siială era toţi. Iară totdeauna trimitè silihtariul pre taină la Matei-vodă, îmbărbătîndu-l să stea împrotiva lui Vasilie-vodă, să-l bată, iară despre scîrbă împărătească să nu poarte grije, că ieste grija lui. Deci şi Matei-vodă ş-au strînsŭ oastea toată, şi vădzindŭ că Vasilie-vodă trage cu oştile sale spre Bucureşti, nu spre Tîrgoviste, au coborîtŭ şi elŭ spre Bucureşti cu oşti. ||
Adnotari si semne de carte
231 v.

Zac. 33. Vasilie-vodă, dacă au sositŭ la Praova, la sat anume Ojogenii, ştiindŭ din limbi de gătirea lui Matei-vodă împrotiva sa şi cu oşti cîteva şi streine şi de ţară, au făcutŭ sfat acolea la Ojogeni, socotindŭ şi trecătorile apelor, şi locuri închise de păduri de pen toate părţile, şi de bîhnişuri, înţelegîndŭ pre Matei-vodă că anume locuri ca acélea pofteşte să dea războiŭ, fiindŭ oştile mai tare hiecare la locul său şi la strîmtori, împrotiva oştilor celor streine hiecîndŭ cei de loc sintŭ mai tari, au ales cu sfatul să nu treacă Praova, ce să stea acolea la cîmpŭ, să tragă pre Matei-vodă, să iasă cu oştile sale la cîmpŭ. Şi alegîndu-se sfatul, au purces toate oştile lui Vasilie-vodă în jacuri în podgorii, pe supt munţi, încotro să bejenise toată Ţara Muntenească, de pen toate acéle olate, pănă în Praova.

Adnotari si semne de carte
Zac. 34. Şi aşea cu acela sfat — ce svétnici or hi fostŭ aşea de buni de războaie pre atunci — răşchirată oastea pe la jacuri, în loc au priceput Matei-vodă lucrul şi îndată au purces spre Praova. Şi direptŭ în prejma Ojogénilor, unde era Vasilie-vodă cu corturi, au stătut la trecătoare, dîndŭ ştire den cîteva puşci ce avea cu sine, şi îndată au început a tréce oastea || în vad. Tot călăreţul au trecut cîte un pedestraş după sine şi au stătut în tocmală cu

232

oştile, dencoace de Praova, tocmindŭ oastea pedeastră cu focul şi cu puşcile între oastea călăreaţă şi au purces cu toată oastea stolită asupra taberii lui Vasilie-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 35. Nu avea de ce să apuca Vasilie-vodă cu oastea răşchirată în toate părţile şi aşea venire asupră degrabă a lui Matei-vodă şi întemeiată. Că oşténii lui Vasilie-vodă, unii veniia cu plean îngreuiaţi, neştiindŭ lucrul ce este, alţii, spăimaţi de sosirea oştilor aşea degrabă, mai multŭ de gătire la fuga îndată au stătut, nu de război. Şi aşea şpîrcuită oastea şi fără nice o tocmală, au plecat şi Vasilie-vodă fuga şi toată oastea, cîtă nu era dusă în pradă, lăsîndŭ şi corturile, şi puşcile, şi pedestrimea toată pre mîna lui Matei-vodă. Şi de grijea gonaşilor, Vasilie-vodă au lăsat drumul pe care venisă, ce de-a direptul au năzuit la Brăila.
Adnotari si semne de carte
Zac. 36. La Brăilă zăbăvindŭ Vasilie-vodă cîteva dzile, şi Matei-vodă dedésă ştire de olac la paşea îndată de izbînda sa asupra lui Vasilie-vodă. Aşea de sîrgŭ lucrul, ori cu ştirea paşii, ori dentru sine agii de Brăila şi de Mecinŭ sfătuiia să prindze pre Vasilie-vodă, să-l trimiţă la paşea. Şi să nu hie dat ştire Stamatie, ce au cădzutŭ apoi || stolnic la

232 v.

Vasilie-vodă şi la alte domnii, pre urmă şi postélnic mare, ar hi încăput Vasilie-vodă la prinsoare. Ce şedzîndŭ sara la masă, i-au dat ştire şi de la bucate s-au sculatŭ, pentr-o grădină, peste un gardŭ, suindŭ de pe spinarea unuia din slujitori, şi acolo i-au scos calul şi au ieşitŭ cu fuga din Brăila, la Gălaţi, lăsindŭ toate în Brăila, cîte nu rămăsesă la Ojogeni.

Adnotari si semne de carte
Zac. 37. Înţelegîndŭ Ion-vodă, feciorul lui Vasilie-vodă, poticala tătîne-său în Ţara Muntenească, au strînsŭ boierii ce era puşi la boierii pe lîngă sine şi le-au dzis, cum el, nefiindŭ de domnie, pentru slabă sănătate ce avea (că era Ion-vodă omŭ slabŭ şi deznodatŭ şi de mîni şi de picioare, cum n-ar hi fostŭ feciorul lui Vasilie-vodă, care era ca un leu şi la hire, şi la trup), iară tătîne-său lasă scaunul domniei. Şi au venit Vasilie-vodă iară în scaun.
Adnotari si semne de carte
Zac. 38. Iară Matei-vodă jeluindu-se şi la împărăţiie de pradă ce făcuse oştile lui Vasilie-vodă şi la megieşi, să-şi întoarcă călcătura ce făcuse Vasilie-vodă Ţărîi Munteneşti, legasă cu Racoţii, cneadzul Ardealului, tatăl lui Gheorghie Racoţi, lucrul, fiindŭ şi Racoţii rănit cu nebăgarea în samă megieşii lui de Vasilie-vodă, au pornit neşte oşti asupra lui Vasilie-vodă *, cu Ionŭ-vodă Moghila *, feciorul lui Simion-vodă, care le era la Ardeal aşedzat, după războiul de la Ştefăneşti, care era între feciorii

233

lui Simion-vodă, şi între feciorii lui || Ieremie-vodă pentru domniia ţărîi. Şi amu pănă în Trotuş coborîţi ungurii şi oştile munteneşti păn la Milcov sosiţi, au schimbatŭ Racoţi sfatul cu Matei-vodă. Ori temîndu-să de împărăţiie, înţelegîndŭ patima veziriului, ori altă socoteală le-au venit, au întorsŭ şi pre Ion-vodă cu oştile îndărăptŭ şi s-au întorsŭ şi munténii. Ieşisă casa lui Vasilie-vodă spre Huşi de spaima acéia. Şi pre vrémea coborîtului acestor oşti asupra lui Vasilie-vodă, au peritŭ şi Gorgan, şi Sămăchişă-căpitanul, şi Cîrste-visternicul den prepus de la domnie pentru vicleşug.

Adnotari si semne de carte
Zac. 39. Deci după acéste zarve, numai ce i-au căutat a sta lui Vasilie-vodă la pace, vădzîndŭ şi primejdia veziriului, curundŭ după acéia, să nu să mai aţiţe lucrurile asupra sa. Cum n-ar hi fostŭ fără primejdiie Vasilie-vodă atuncéşi, de n-ar hi stătut împărăţiia după lucrurile împrotiva perşilor, care curundŭ după acéia au purces cu toată putérea asupra Vavilonului. Ori de la cei doi megiieşi n-ar hi fostŭ fără răscoală, de nu s-ar hi spăimat Racoţi şi Matei-vodă cu moartea veziriului. Şi sta în cumpănă soltan Murat: asupra Azacului va merge, că încă nu-l didésă moscalii, au asupra Vavilonului? Ce viindŭ cu acéia veste Isarŭ, că or da Azacul moscalii, au purces asupra Vavilonului. Iară pănă a să înţelege pur- ||cesul, acéste ţări era supt grije că

233 v.

va veni împărăţiia spre acéste părţi cu oşti. Fost-au acéste zarve între Vasilie-vodă şi între Matei-vodă în anul 7144 şi în anul 7145.

1636-
Adnotari si semne de carte
Zac. 40. Iară primejdia veziriului Tabani Buiuc,

1637

anume cum au venit, de au perit de soltan Murat, aşea au fostŭ: după răzsipa de la Ojogeni oştilor lui Vasilie-vodă, face Matei-vodă ardzehal, adecă răvaş de jalobă, la singur împăratul, şi aflîndŭ omŭ de acéia treabă, să dea acéia jalobă la singur împăratul au purces omul acéla cu cărţile şi, ştiindŭ rîndul, au păzit cîndŭ au ieşit împăratul la primblare cu vînătoare la cîmpŭ. S-au făcut omul a mérge de olac pe denaintea împăratului, anume să-l vadze. Şi aşea vădzîndu-l împăratul mărgîndŭ tare, au trimis de l-au oprit şi au pus de l-au întrebatŭ de unde vine. El au răspunsŭ că vine den Ţara Muntenească cu cărţi la împărăţiie, să ştie împărăţiia de mare vărsare de singe şi pradă ce s-au făcut în Ţara Muntenească de Vasilie-vodă, care au venitŭ cu oşti asupra lui Matei-vodă. În loc au trimis împăratul de i-au luat cărţile şi au cetit ardzahalul cel cu jalobă asupra lui Vasilie-vodă, pomenindŭ că să laudă Vasilie-vodă că are isprăvi de la veziriul, să hie domnŭ şi în Ţara Muntenească,

234

şi în Ţara Moldovei. Atunci || au avut vréme silihtariul asupra veziriului, căindŭ ţărîle, cum să strică ele înde sine şi să pradă. De care jalobă, focŭ s-au făcutŭ împăratul, soltan Murat, pre veziriul, înţelegîndŭ că de la veziriul să coboară acéle amestecături. Ce dentăi au trimis pre omul cu toate acéle scrisori, să vadză şi vezirul. Ce au dzis silihtariul cătră împăratul că omul îndată va peri de veziriul. Deci i-au dat hasăchii şi i-au învăţat singur împăratul: „Pre acestŭ omu iară să-l aduceţi la mine“. Şi aşea au fostŭ: l-au dus hasăchii la veziriul şi, dacă au înţelés veziriul, au vădzutŭ că este rău de dînsul. Au vrut să oprească pre om, ce hasăchii i-au spus porunca care au de la singur împăratul, să-l ducă pre omul iară la împăratul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 41. Scosesă veziriul daruri hasechiilor, să lasă pre omul la dînsul, ce nu s-au cutedzat hasechii de silihtariul a face peste poruncă. Iară să nu hie fostŭ omul de faţe, putea să tocmască veziriul lucrurile sale, dzicîndŭ că au fostŭ un marghiol de cei de Ţarigrad şi au spus menciuni, că de aieste să fac multe la turci, sau s-ar hi uitatŭ la împărăţie, care de lucrurile a toată lumea gîndindŭ, céle mai mănunte le tréce cu gîndul. Ce păziia acestŭ lucru silihtariul, să nu scape vréme ca acéia asupra veziriului. Şi înoindŭ scîrba împărăţiei silihtariul, ||

234 v.

au chemat pre veziriul împăratul, şi, după mustrare că strică ţărîle fără ştirea lui, l-au omorît. Şi aşea au ieşit veziriului aceluia zarvele între domni. Acestè am înţăles de la boieri bătrîni de sfatŭ pre acéle vrémi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 42. Curundŭ după acéste svade cu Matei- vodă, să potoale Vasilie-vodă sunate zarvele, pre fecioru-său, pre Ion-vodă, l-au tremis la Ţarigrad, unde-şi s-au săvîrşit şi viaţa nu pestiţi ani. Şi s-au săvîrşit într-aceşti ai dzilele şi doamna dentîi a lui Vasilie-vodă, fata lui Bucioc. Şi după moartea doamnei, au trimis Vasilie-vodă pre Catargiul în Ţara Cerchijască, şi de acolea i-au adus doamnă, fata unui mîrzac de ai lor, cu care au trăit apoi pănă la săvîrşitul său.
Adnotari si semne de carte
Zac. 43. În anul 7146 au luat sultan Murat

1638

Vavilonul cu mare vărsare de singe de la perşi, după patru * luni den ce dzi începuse a bate oraşul. Spune istoriia să hie fostŭ 30.000 de oşteni în Vavilon. Ce aceie gătire făcusă şi sultan Murat asupra perşilor, cît singur Vavilonul. Iară tot Misiriul şi paşii ce sintŭ peste arapi i-au pornit despre Marea Roşie, de au lovitŭ şi dintr-acolea ţara persului şi le-au luat turcii şi dentr-altă parte || o scală

235

foarte mare. Şi aşea îndoitŭ persul n-au putut da nici un agiutor Vavilonului.

Adnotari si semne de carte
Zac. 44. Sultan Murat într-acolea zăbăvindu-se cu oştile, iară aicea, în céste părţi, sta fericite vacuri, şi linişte, şi pace întemeiată den toate părţile, fiindŭ în pace amu Vasilie-vodă şi cu megiiaşii. Şi într-aceşti ani au zidit Vasilie-vodă şi lăudate mănăstiri, şi aicè, în oraşul Ieşilor, întîi supt numele a trei sfinţi învăţători a besericii, ce să dzice Trieh Svetitelei, mai pe urmă mănăstirea, a doa mănăstire, a Golăi, cu făptură, cum să vede, peste toate mănăstirile aici în ţară mai iscusită. Golăè îi dzic pre numele unui boieriŭ, anume Golăi, carele într-acela loc au avutŭ făcută o besericuce de piatră. Şi în ceşti ai au adus Vasilie-vodă şi moaştiile a sfintei prepodobnei Paraschevei, în anul 7148 *, căriia svinte viaţa şi de pe ce locuri au fostŭ,

1640

să citeşte viaţa ei petrecută cu mare dumnedzăire în Minei, în luna lui octovrie în 14 dzile.

Adnotari si semne de carte
Zac. 45. Acestŭ domnŭ au făcut ca de iznoavă şi curţile céle domneşti în Iaşi *, casele cele cu cinii, grădini, grajdiuri de piatră, tot de dînsul sintŭ făcute. Şi multe locuri au aşădzat, care au stătutŭ multe vrémi stătătoare. Că de au fostŭ || cîndva

235 v.
vrémi fericite acestor părţi de lume, atuncea au fostŭ. Plină Ţara Leşască, oi dzice, de aur, la care pre acéle vrémi curea Moldova cu boi de negoţ, cu cai, cu miiere, şi aducea dintr-acéia ţară aurŭ şi argintŭ. Oi putea dzice că săracŭ nu să afla pre acéle vrémi, doară care nu-şi vrea să aibă. Ţara Leşască la acéia scară de fericie să suisă, precum şi singuri leşii dzic şi scrisorile lor, care nici o crăie pre acéle vremi nu era deoprotivă; în bine şi în dezmierdăciune pre atuncea leşii şi aşea şi ţara noastră.
Zac. 46. Iară di pe acéle vrémi să cunoaşte păharul lui Dumnedzău aproape de schimbare şi curundŭ spre alte mai cumplite vrémi. Că era la mare zburdăciune ţărîle acéste. Şi care ţări să suie prè la mare bivşuguri, zburdeadză hirea omenească peste măsură, şi zburdăciunea naşte păcatul, şi pre păcatul urmadză mînia lui Dumnedzău. Aşea Ţara Léşască era la mare zburdăciune, aşea şi aicea ţara şi singur domnulŭ Vasilie-vodă, cu silă a cîteva case de boieri, luîndu-le fétele peste voia părinţilor la ţietorie. Iară oamenii de casa lui, nepoţii lui Vasilie-vodă *, ca mai mare sile făcea, luîndŭ băieţii oamenilor în silă la curvie, care toate fapte

236

mai pe urmă s-au arătat cu mare osindă || asupra casei lui Vasilie-vodă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 47. În ceşti ani, după ce au aşădzat sultan Murat Vavilonul spre Împărăţiia Turcească, s-au întorsŭ în Ţarigrad şi să găta tare asupra léşilor, să răscumpere ruşinea lui soltan Osmanŭ, deşchidzîndu-şi calea pen Ardeal, să lovască peste munţi de-a diréptul spre Liov. Ce i-au tăiatŭ atuncea curund putérnica mîna lui Dumnedzău dzilele. Şi după moartea lui sultan Murat, au stătut în locul lui sultan Ibraim, frate-său, omŭ dat cu toată hirea spre zburdăciuni. Şi cu împărăţiia lui iară au hălăduit ţărîle acéstea de răscoale.
Adnotari si semne de carte
Zac. 48. Începuse în ceşti ani Racoţi cel bătrîn svadă cu némţii, căruia era orînduită oaste şi de aicè, de la noi den ţară, şi den Ţara Muntenească. Ce n-au ţinut multŭ aceia sfadă, curundŭ au venit la tocmală cu împăratul nemţăscŭ. Iară prădasă cîtva loc cu ai noştri în Ungurimea-de-Sus. Apostol de Orheiŭ au fostŭ serdarŭ într-acéia oaste cu Racoţii.
Adnotari si semne de carte
Zac. 49. În anul 7153 au făcutŭ şi nunta fiicăi

1645

sale Vasilie-vodă, cei mai mari, doamnei Mariei, după cneadzul Ragivil, om de casă mare, den cnédzii Litfei. Numai cu ce inimă şi sfatŭ au făcut acéia casă după omŭ de lége calvinească, care este scornită de || un mitropolit de Fiandra de supt ascul

236 v.

tarea papei de Rîmŭ, peste legăturile săboarelor cu multe dumnedzăireşti minuni legate. Iară calvinul numai pre singure pohtele sale trupeşti, osebite de sfînta săbornică besérecă, au scornitŭ acéia lége, la care, ca la o lége slobodă, în puţină vréme au cursŭ toată Fiandra şi Englitera. De mirat au rămas vacurilor această casă cum au putut suferi inima lui Vasilie-vodă să să facă. Şi multă vréme s-au frămîntatŭ acestŭ lucru în sfat, şi cîţva boieri pre atunci apăra acestŭ lucru să nu hie, ales Toma-vornicul şi Iordachie-visternicul, care capete de-abea de au avut cîndva această ţară, sau de va mai avea. Ei dzicè lui Vasilie-vodă şi pentru légea rătăcită, şi un lucru nu fără grije despre Împărăţiia Turcului. Iară Toderaşco-logofătul şi Uréche-vornicul sta asupra aceştii nunte să să facă.

Adnotari si semne de carte
Zac. 50. Avea Vasilie-vodă pozvolenie de la turci, ce era acéia voie din bani, nu din inima turcilor. Şi aşea s-au făcut nunta aicea în Iaşi, la care cîţva domni den Ţara Leşască singuri cu chipurile sale au fostŭ, cu curţile lor şi Pătraşco Moghila, feciorul lui Simionŭ-vodă, mitropolitul de Chievŭ. Iară soli tri- ||mişi era de la Racoţi, cneadzul Ardealului,

237

Chimini Ianăş, cu daruri şi de la Matei-vodă, domnul muntenéscŭ, singur Ştefan, mitropolitul Ţărîi Muntenéşti, şi Radul-logofătul, şi Diicul *-spătariul, că să împăcase amu domnii între sine.

Adnotari si semne de carte
Zac. 51. N-au lipsitŭ nemică den toate podoabe, cîte trebuia la veselie ca acéia, cu atîţè domni şi oameni mari den ţări streine. Meşteri de bucate, aduşi dintr-alte ţări, dzicături, giocuri şi de ţară, şi streine. Curtea podobită toată şi strînşi boierii şi căpeteniile ţărîi, feciori de boieri, oameni tineri la alaiuri pe cai turceşti cu podoabe şi cu peţiene la şlice. Şi aşea, cu petrecănii, trăgînîndu-se veseliia căteva săptămîni, au purces cneadzul Ragivil cu doamna sa în Ţara Leşască cu dzestre foarte bogate.
Adnotari si semne de carte
Zac. 52. La anul, simţindu-se Crăiia Leşască în vîrtute, îndemnat de papa de Rîmŭ şi de veneţiiani, carii avea dodiială de la turci la ostrovul Critului, au făcut sfat cu senatorii craiul Vladislav, numai să înceapă sfadă cu turcii, adecă cu împărăţiia lor, de care gătirea lui şi la ce au ieşit apoi acéla sfat ceti

237 v.

vei povestea mai gios, la rîndul său. Iară soli || trimiţindŭ la toţi craii creştineşti craiul leşescŭ, aicè, la Vasilie-vodă, pre cneadzul Ragivil au lăsat soliia cu această treabă, fiindŭ viitor Ragivil, la anul după nuntă, la socru-său, aicea în ţară. Care soliia au credzut Vasilie-vodă îndată şi au priimit să fie una cu leşii, cît şi birul amu oprise a anului céluia, şi pornisă pre aga birului fără bir, răspundzindu-i că nu s-au pututŭ strînge birul pentru sărăcia oamenilor. Ce dacă au stătut la voroavă cu boierii pentru opritul birului şi într-un rîndŭ, şi într-altul, spun să hie dzis Petriceico, vornicul de Ţara-de-Sus, pre carele îl ţinea ei mai prostatec dentr-alţii în sfatŭ: „Eu aşi dzice să nu oprim noi birul păn’ nu om vedea că trec leşii Dunărea“. Şi acéla cuvîntŭ au întrat îndată în gîndul lui Vasilie-vodă şi au răpedzitŭ după aga şi l-au oprit la Gălaţi, pănă au gătitŭ birul, şi l-au încărcat şi l-au pornitŭ. Aşea ferescŭ pre domni şi ţărîle voroava cu svatul de primejdii. Că pentru acéia au dat Dumnedzău să aibă împăraţii, craii, domnii, cîrmuitorii ţărîlor, să aibă svétnici pre lîngă sine, cu carii, vorovindŭ o treabă, să frămînte cu voroava lucrul, şi unul una, altul alta răspundzindŭ, să lămureşte lucrul care este mai spre îndemînă. Iară ce fac domnii ||

238

singuri den gîndurile sale sau den şoapte rar lucru iesă la folos, că încă în lume omŭ n-au născutŭ pănă acmu ca acéla, să nu-i trebuiască voroava cu svat, că deşi gîceşte cîrmuitoriul cîte o treabă, încă tot să nu să încreadză c-au gîcitŭ pănă nu să întăreşte părerea lui cu voroava şi altor păreri. Deci ce ai gînditŭ că este bine, dacă să mai tocmescŭ cu gîndul tău, ce ai gînditŭ că este cu cale, încă a doi sau a trei socoteala, fără greş pre acéla lucru să stai, că nu te va înşela. Iară ce-ţi pare numai a singur că este bine, şi alţii toţi dzic că este într-altŭ chip, să nu crédzi acéia socoteală, că te amăgeşte. Multe lucruri ne parŭ că sintŭ gîcite, iară apoi, dacă mai laşi vrémea socotelii, afli departe, mai pre urmă, într-altŭ chip. La mulţi domni mare smentele am vădzutŭ den şoapte sau nesfătuit amu, în vacul nostru. Fără sfatŭ au făcut Vasilie-vodă lovitul tătarilor la Brătuleni pe Prut, şi apoi prada a toată ţara, nespuse de agiunsŭ cu cîtă robie şi plean dentr-aceia faptă au venit asupra ţărîi. Şi aşea şi Duca-vodă, sfătuindŭ numai cu unul pentru cartea la hanul, şi-au stricat domniia, den care maziliie mare răsipă şi greutăţi asupra ţărîi au venit, care era foarte în stat bun pre atuncè || şi gata lucrurile să rădice numai cu o orînduială dato

238 v.

riile ţărîi toate. Iară den céia maziliia a domniei dentîi a Ducăi-vodă s-au prilejit trii * înoituri de domnie: una la Belgrad, a Dabijei-vodă, după care, neplinind anul, au murit Dabijea-vodă *, altă domnie tot într-acelaş anŭ, domniia dentîi a Ducăi-vodă, a treia a lui Iliiaş-vodă, cu mare răssipă. Deci trei domnii căte 500—600 de pungi de bani la înoituri, tot într-un anŭ, cum au putut hi bine? Aşea cu şoaptele, numai cu unii, nu cu sfat, au făcutŭ şi Petriceico-vodă, de au lepădatŭ, fără de nice o nevoie, domniia ţărîi şi s-au dus în Ţara Leşască, den care faptă să stînge ţara Moldovei astădzi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 53. Cneadzul Ragivil, după zăbava sa peste cîteva săptămîni în Suceavă, la socru-său, la Vasilie-vodă, pre doamnă-sa au pornitŭ pe la Sneatin spre ţara sa, iară el singur au lovitŭ pen Ardeal, pe la Racoţii, cneadzul de Ardeal, tot cu acéle trebi, pentru rădicarea lor asupra Împărăţiei Turcului.
Adnotari si semne de carte
Zac. 54. Înţeles-am din boieri bătrîni cum să hie vrîndŭ Vasilie-vodă la Suceavă să-ş desparţă fata de domnu-său, Ragivil, ce n-au priimit ea, doamna Mariè, fata sa, dzicîndŭ tătîne-său să fie socotit întîi lucrul, nu mai pre urmă. ||
Adnotari si semne de carte
239
Zac. 55. Şi cu vrémile pănă aicè istovim o parte de domnie a lui Vasilie-vodă, că pănă aicè, pre cît au fostŭ fericită domniia aceasta, cu atîta mai cumplite vrémi s-au început de atuncè, den care au purces den scădere în scădére această ţară pănă astădzi.
Adnotari si semne de carte
Încep. 1. De vréme ce scriitorii cei streini pe lîngă poveştile sale n-au trecut cu pomenirea şi de lucrurile ţărîi noastre, Moldovei, şi cît ştim de lucruri trecute în ţara noastră, mai multŭ dintrŭ dînşii ştimŭ, cu cale este şi noaă a poméni de vrémile lor, ales povestea lui Hmil, hatmanului căzăcescŭ, de la care vrémi (ahŭ!) s-au început şi răul nostru, în care pănă astădzi ne aflăm cu acestŭ pămîntŭ la cumplite vrémi, şi Dumnedzău ştie de nu şi peste vacul nostru trăitoare.
Adnotari si semne de carte
Zac. 2. Izvorul a tuturor răutăţilor şi pustiităţii acestor părţi, începutul căderii şi împuţinării ||

239 v.

Crăiei Leşeşti, răssipa şi pustiitatea şi căzacilor, stîngerea şi ţărîi noastre.

Adnotari si semne de carte
Zac. 3. Iară mainte de ce om începe a scrie rădicarea căzacilor cu Hmil, hatmanul lor, asupra leşilor, stăpînilor săi, a poméni de căzaci, ce neam sintŭ şi de cînd sintŭ supt cestŭ nume cozac, cu cale că va hi am socotitŭ, audzînd pre mulţi întrebîndŭ de acestŭ nume a lor, de unde şi de cîndŭ ar hi. Deci mulţi au dzis că numele lor, cozac, ar hi de la unŭ neam ce este peste apa Volghăi, anume cassac, ce acéle deşerte poveşti sintŭ.
Adnotari si semne de carte
Zac. 4. Sînt căzacii de neamul său rusi, rămăşiţele de oşténi a cnédzilor ruseşti, pre carii cu îndelungate vrémi, supuind craii leşeşti şi cădzînd şi Chiovul, scaunul Rusii, pre sama leşilorŭ, ei pe Nipru în gios şi pe de céia şi pe de iasta parte, trăiia supt ascultarea crailor leşeşti, slobodzi de vecinătate, în chipul oştenilor, cu hrana sloboadă pe Nipru, ori cu vînătoriia la cîmpi, ori cu păscăriia pănă la pragurile Niprului, unde are Niprul în trei locuri praguri, aşea den hirea locului făcute, de cade apa de pe stînci, ce sintŭ în fundul apei, la loc mai gios. Care locuri nici un fél || de vasŭ a

240

tréce nu poate, fără vasele lor şi acéle a lor încă cu mare grije trecŭ şi de multe ori pe uscatŭ trag vasele, pănă trecŭ acéle locuri. Şi aşè trăiia pănă în dzilele lui Avgustŭ crai.

Adnotari si semne de carte
Zac. 5. Acela craiŭ leşăscŭ vădzîndu-i oameni cu viaţă direaptă de oşteni, i-au tras şi la léfe şi le-au făcut şi căpetenii cu tocmală şi în rîndul său să fie volnici a să buluci şi a să oşti împrotiva tătarîlor, ca o pază să fie Crăiei Leşăşti, că dodiia tătarîi marginile ţărîi lor şi pre atunce. Şi de pe sprinteniia lor, fiindŭ oameni sprinteni şi sălbateci, li-au dzis cozacŭ, adecă capră sălbatecă, sau că îmblîndŭ ei la cîmpi după capre sălbatece şi în luncile Niprului, le-au venit acestŭ nume de atuncea, de le-au dzis cozacŭ, adecă căpraş. Care nume şi la leşi, la o samă de oaste, ales steagurilor ce sintŭ mai sprintene, le dzic steagurile căzăceşti şi pănă astădzi.
Adnotari si semne de carte
Zac. 6. Apoi Ştefan Bator, craiul leşăscŭ, şi mai mare aşedzare le-au făcut căzacilor, dîndu-le şi hatman să aibă, cu steag, cu doabe, cu trîmbiţă şi după voia lor să-şi aleagă hatmani. Şi le-au pozvolit şi i-au întărit să facă şi vase de Marea Neagră şi să facă căzaci răiestrovi, adică de catastiv, pănă 40 000 de || oameni, şi loc să aibă scaunul său un

240 v.

ostrov la Nipru, în care este o mănăstire mare, cu cîteva alte mai mănunte beserici, anume Trăhtămirov. Şi aceasta este începătura oştilor lor, după ce cădzuse cnedziile ruseşti, de o sută şi 50 de ai încoace.

Adnotari si semne de carte
Zac. 7. De pre acéle vrémi multă nevoie făcea căzacii Crîmului şi ţărîlor turceşti, pănă şi Anadolul nu hălăduiia. Sinopul, Trapezonul, cetăţi mare le-au luat în cîteva rînduri, şi alte oraşe mai mici şi dencolo de Marea Neagră şi dencoace, Varna, Misăvriia, Ahilo, pănă la Aitos şi la Pravadiia pururea prăda. Şi au lovit şi pănă aproape de Ţarigrad, la Eni-Chioi, pre Boazŭ *, pre scursura céia, cu care să scură Marea Neagră în Marea Albă, supt cetatea Ţarigradului. Şi aşea dodiind Împărăţiei Turceşti, veniia de la turci ponoslu pentru prădzi ce făcea căzacii în părţile lor. Acéle socotindŭ de la o vréme leşii, pentru să nu strice pacea cu Împărăţiia Turcului, făcè căzacilor mare strînsoare, oprindu-i de pre mare, care hrană o deprinsésă ei cu mare dobînde şi avuţii ce scotea de acolea. Şi cu acéle avuţii zidiia beserici de piatră, mănăstiri, cît o mănăstire la Chiev, căriia dzicŭ Arhanghelŭ, stă şi pănă astădzi cu o boltă, cea den mijloc, foarte mare, şi toată bolta acoperită cu scînduri de aramă ||

241

galbănă şi poleite scîndurile cu aur. Şi pentru să-i oprească de tot, să nu îmble pre mare, au făcut leşii o cetate, anume Codacul, la pragul cel dentîiŭ a Niprului, şi ţinea acolea cîte 2.000 de némţi pedestrime cu puşci, pentru opreala lor, care era foarte cu mare silă căzacilor, ca unor oameni carii altă hrană nu ştiè, fără oştenia. Şi den céia opreală s-au rădicat în cîteva rînduri împrotiva léşilor, cu Nalivaico-hatmanul, apoi cu Sulima, mai pre urmă cu Căzima, hatmanii lor, ce tot îi răzsipea hatmanii leşăşti. Pănă vădzîndŭ neticneală cu dînşii, le rădicase şi hătmăniile, să nu hie, şi le trimitè cîte doi * domni comisari mai mari, şi aceia comisari le făcea giudeţă şi-i cîrmuiia. Şi cu vremea şi alte volnicii le-au stricat toate, cît nu era căzacul cu nemică volnic.

Adnotari si semne de carte
Zac. 8. Aşea s-au tras asuprelele lor pănă la Vladislavŭ-crai, în anul… Acela Vladislav, craiul leşescŭ, precum s-au pomenit şi mai sus în capul alŭ 16, vădzîndu-se crăiia în vîrtute, după atîtè izbînde şi asupra Moscului, cumu-şi era aşea că mai fericită Crăiia Leşască şi în tărie şi în tot binile şi bivşuguri nici la unŭ craiŭ n-au fostŭ cum au fostŭ pe atuncè. Pentru acéia bine dzice un das- ||căl:

241 v.

Si qui sunt in superiore valetudinis gradu, dum in eodem permanere non possunt, cadunt in deterius*, adecă: „Céia se sintŭ în scara vîrtuţii acea mai de sus, neputîndŭ a sta tot într-acéle stepene, cad foarte la mare slăbiciune“. Aşea toate împărăţiile, cîndŭ prea să suie la mare tărie, neavîndŭ loc să să mai sus suie, cad şi purced îndărăptŭ, cum védem şi Crăiia Leşască.

Adnotari si semne de carte
Zac. 9. Avîndŭ acéla crai Vladislav şi praxis *, adecă ştiinţă, ce sîntŭ turcii, cu războiul de la Hotin cu sultan Osmanŭ, la care războiŭ fusése singur el cu sine, trimis de tată-său, Jigmontŭ, craiul leşăscŭ, îndemnatŭ de papa de Rîmŭ şi de veneţiieni, cu mare făgăduinţă şi cu bani gata de la papa, de anŭ în anŭ, pre 12.000 de oaste leafa de la sine şi veneţiienii avîndŭ cu turcii începute războaie la Critŭ, au pus gîndul craiul leşăscŭ numai să înceapă sfada cu turcii. Pentru care treabă şi singur împăratul nemţăscŭ au mărsŭ, de s-au adunatŭ la Vratislav, în ţara Silezii, care ţară împăratului nemţăscŭ să hotărăşte cu leşii, şi acolea, după aşedzată voroava cu împăratul, i-au orînduit neamţul 12.000 de oaste nemţască, făcîndŭ ştire şi papa şi împăratul pe la toţi crai creştineşti, cum este craiul leşăscŭ ales să hie la toată creştină- || tatea gheneral, adecă purtătoriu de oaste

242

împrotiva turcului.

Adnotari si semne de carte
Zac. 10. Deci întîi Hişpanul o sumă de bani i-au orînduit la crăiia lui de la Neapoli, că să rudiia Vladislav cu împăratul nemţăscŭ şi cu craiul Hişpanii, fiindŭ feciori dentr-o nepoată împăratului nemţăscŭ. Şfedul iarăş făgăduise 6.000 de oaste, şi împăratul moschicescŭ, 20.000. Acéle toate vădzînd gata Vladislav, au trimis şi la căzaci şi au chemat la sine pre unŭ căzacŭ bătrîn, anume Barabaş, şi pre Hmil, care era pre atuncè diiac oştiilor, cum dzicŭ ei, pisar. Dacă au venit Barabaş şi cu Hmil la craiul, cu dînşii au tăinuitŭ cu multe voroave craiul, pentru gătirea lor, pentru Marea Neagră, pentru locuri pe lîngă mare. Şi au aşedzat cu acei amîndoi şi dintr-acolè toată gătirea, dîndŭ cu uricŭ lui Barabaş hătmăniia pre căzaci, cu steag pre obicei bătrîn, şi lui Hmil, pisariia de oaste, dîndu-le şi cîtăva samă de bani gata, să facă vase şi ce ari trebui de aceia cale. Şi aşea gătindŭ toate craiul, înşălat de domni, carii toţi îi făgăduia că or priimi acela sfatŭ, şi oastea nemţască amu sosisă păn spre Liov, iară ascunsŭ giudéţul lui Dumnedzău

242 v.

toate gîndurile oameneşti le stră- ||mută, lipsiia numai săimul, pre obiceaiul crăiei, să fie cu sfatul tuturora şi pentru cheltuiele şi pentru încălecatul leşilor. Deci la săimŭ au stătut leşii împrotiva craiului, întrebîndŭ pre crai ce pricini ari avea începăturii de sfadă cu turcii, aducîndu-i amente primejdiia strămoşului său la Varna, bănuindŭ pre crai că li-au băgatŭ oşti streine în ţară, fără ştirea lor, şi cum acéle ţări streine numai deodată or da agiutor, apoi ari cădè sfada numai pre dînşii. Şi să prilejise de murise şi hatmanul lor cel vestit, Coneţpolschii. Şi aşè împiedecat craiul, cu lucru gata, s-au poftit la leşi să-i pozvolească, cu cheltuiala lui, cu oaste streină, să margă asupra turcilor. Au strigat cu toţii, în gura mare, că cît va trece hotarul, or rădica altŭ crai. Deci numai ce i-au căutat a să surupa toate nevoinţele a craiului şi a merge în vîntŭ.

Adnotari si semne de carte
Zac. 11. S-au tras cuvîntul în Ţara Leşască păn’ astădzi, cumŭ craiul, dacă au vădzutŭ că-i stau împrotiva leşii la acel gîndŭ a lui, în pizma lor au îndemnatŭ pre căzaci să să rădice asupra leşilor, cum ş-ari putea a-şi cerca lucrul. De faţă am fostŭ la Bar, îmblam la şcoală, la carte, cîndŭ au trecut pe la Bar canţelieriul cel ma- ||re, anume Osolinschii,

243

om foarte de la inima craiului şi mare cap, întorcîndu-se de la Chievŭ, unde s-au făcut a merge la moaştile sfinţilor ce sîntŭ la Chievŭ pentru boala lui la picioare. Şi de la Chiev au îmblat pe la cîteva oraşe căzăceşti şi la întorsŭ au venit pe la Bar, unde era scaunul hătmănii. Era hatman mare, pre urma lui Coneţpolschii, Nicolai Potoţchii. Au şedzut vro trei * dzile acolo la ospăţŭ, la hatmanul, canţeleariul, şi să mira oamenii ce era mai căpetenii cum nu ţin minte să vie unŭ canţelear să îmble pen Ucraină. De ieste aşea, c-au îmblat cu acéia treabă, nu ştiu, iară la ce am fostŭ de faţă scriu.

Adnotari si semne de carte
Zac. 12. Căzacii, măcară că alte oşti streine, după ce s-au răsipitŭ lucrul şi gătirea craiului, cineşi în ţărîle sale să întorsesă, iară ei tot păziia treaba lor şi lucra la vase bărbătéşte cu banii craiului şi să gătiia pre mare. Pănă oblicindŭ hatmanul Potoţchii că tot să gătescŭ căzacii, şi supt mîna hatmanilor sintŭ toate părţile acéle, au scris la Barabaşŭ să părăsască acestŭ lucru, să-şi aducă amente patimile lui Pavliucŭ şi lui Sulima. Deci Barabaş, ca un omŭ bătrînŭ, vădzîndŭ cartea hatmanului, au lăsat lucrul mai în slabŭ, socotindŭ cea de apoi. Iară Hmil tot îndemna bărbătéşte şi pre Barabaş, şi pe alţi polcovnici, pănă au trimis || hatmanii leşeşti Potoţchii şi Calinovschii, de le-au

243 v.

arsŭ toate vasele, multe amu gătite de apă. Şi au începutŭ a veni de la starostii cei leşăşti de la margine pîră la hatmani pre Hmil-pisariul.

Adnotari si semne de carte
Zac. 13. Avea Hmil danie de la crai, lîngă Ceahrin, unŭ locŭ de odaie. Acolea făcîndu-şi şi besérecă lîngă odaie şi adăugîndu-să oameni den dzi în dzi, s-au făcut slobodziie, anume Subotov, loc de o milă de la Ceahrin, în cîmpi, pe apa Tiasmănului. Şi starostiia Ceahrinului fiindŭ pre sama lui Coneţpolschii Horunjii, feciorului lui Coneţpolschii-hatmanul, ispravnicul lui, anume Ceaplinschii, totdeauna pîrîia pre Hmil-pisariul la stăpînu-său pentru slobodzia acéia Subotov, dzicîndŭ: „Pentru ce să ţie un mujicŭ tîrguri?“ Şi aşea prilejindu-să lui Horunjii, stăpînul Ceahrinului, a tréce cu oşti asupra Orului, unde multŭ plean au luatŭ de la tătari şi au prădatŭ atunce ce era pe lîngă Ori pre nohai, şi la întorsul său, au venit la starostiia sa în Ceahrin. Şi acolea şedzîndŭ peste cîteva dzile, pre gura ispravnicului său, lui Ceaplinschii, au închis pre Hmil şi i-au luat şi tîrgşorul lui, carile mai sus pomenim, Subotov, şi l-au dat pre sama lui Ceaplinschii. Şi de nu l-ar hi scos un leah den

244

slugile || lui Coneţpolschii, o slugă bătrînă, anume Zaţvilihovschii, amu îl pusesă în proaşcă, să-l omoară. Ce hălăduindŭ Hmilŭ, pentru rugămentea lui Zaţvilihovschii, de moarte, dacă au purces Horunjii, feciorul lui Coneţpolschii-hatmanul, de Ceahrin în sus, n-au răbdatŭ Hmil, ce au dzis: „Luatu-mi-au Ceaplinschii Subotovul şi tot ce am avut, iară sabia den mînă nu mi-au luat“. Şi peste puţine dzile au lăsat Ceahrinul şi s-au dus peste Nipru, în olatul Periiaslavului *. Acolo oblicindu-l hatmanii leşeşti, au scris la polcovnicul de Periiaslav să-l prindză. Ce fiindu-i polcovnicul de Periiaslav * priietin, i-au dat cale. Şi aşea neavîndŭ loc nici peste Nipru, au scăpat la căzacii de la praguri, şi de acolea, fără nice o zăbavă, s-au dus în Crîmŭ, la… * hanul Crîmului şi, la adunarea sa, i-au dzis hanului acéste cuvente:

Adnotari si semne de carte
Zac. 14. „Crăiia Leşască cîte şi ce slujbe are despre noi, nime ca Crîmul nu este martor. Cu noi leşii ş-au lăţit crăiia, cu noi nu bagă în samă nice o împărăţiie, în nedejdea noastră mai multŭ să rădică asupra Împărăţiei Turceşti, şi Crîmul să-l ia de la turci cătră crăiia lor amu este gata. Iar ce bine au căzacii şi ce volnicii de la dînşii? || Robii în

244 v.

Crîm au mai bună viaţă! Ce-ţi adu aminte, luminate hane, slujba noastră, care o am făcut moşului tău, lui Şaan Ghieri-sultan. Nu lepăda de la tine mare izbînde şi vestite în toată lumea, nu te lăsa de mare avuţie şi dobînde, care în puţină vréme pren noi ţ-or veni la mînă. Nu lăsa să să mai întărească nepriietinul tău şi călcătoriul de volniciile noastre, leahul. Au nu vedeţi că v-au început a vă călca şi pre voi leşii? Cîmpii, cît ţin între Nipru şi între Nistru, ei stăpînescŭ cu cetele lor. Bugeacul, cu oamenii săi, în toate dzile îl pradă. Coneţpolschii Horonjii v-au prădat pănă în Or în ceste dzile. Acéste toate începături sîntŭ. Iată cărţile craiului! Citiţi-le ce ne scriu, să lovim Crîmul, să cuprindem marea. Iară de te vei îndoi, hane, şi n-oi avea la tine credinţă, feciorul mieu la curtea ta zălog oi pune.“

Adnotari si semne de carte
Zac. 15. Multŭ au stătut hanul îndoit după acéste cuvinte a lui Hmilŭ şi căuta la ce ari ieşi soliie ca aceia. La Hmil era cărţile crăieşti, céle ce didésă căzacilor pre Barabaş şi pre dînsul la Varşeav, supt vrémea gătirei asupra turcilor, precum s-au scris mai sus, şi le furase de la Barabaş Hmil. Iară tot nu priimiia hanul, ce Togai-beiŭ, care era pre atuncea beiŭ * la Or, au luat asupra sa lucrul, dzicîndŭ hanului: „Dzi că fără ştirea ta au fugit nişte nohai“. Şi aşea aşedzîndŭ cu hanul || Hmil toate

245

legăturile, au purces depreună cu Togai-bei, deodată cu oaste ca 7.000 de tătari, însă tot într-ales oşteni.

Adnotari si semne de carte
Zac. 16. Potoţchii, hatmanul leşéscŭ, înţelegîndŭ de scăparea lui Hmil la praguri şi de turburări care au început a face între căzaci, pănă nu s-ari îngloti căzacii, să să lăţască în amestecături, au purces din Barŭ spre Cercaz pre Nipru * şi cu al doilea hatman Calinovschii, dzicîndŭ acestŭ cuvîntŭ: „Şérpele pănă nu ridică capul din iarbă să-l loveşti“. Ce aceia iarnă l-au apucat acolea, cît n-au putut trage oştile nici într-o parte, ce i-au căutatŭ a ierna pre Nipru, pren olatele Cercazului şi a Caniovului, pănă în primăvară. Şi cît s-au dezvăratŭ, îndată den 8.000 de oaste ce avea hatmanii leşăşti, într-ales au orînduit 3.000, cu fecioru-său, Ştefan Potoţchii, pe uscatŭ, şi 1.000 de némţi şi 3.000 de căzaci de pen oraşele Niprului cu Barabaş, pre apa Niprului în vase asupra pragurilor, să-i strîngă pre căzaci de la praguri, să dea pre Hmil, care amu era bulucit cu 8.000 de căzaci de pen ostroave şi 7.000 de tătari cu Togai-bei.
Zac. 17. Vădzîndŭ Hmil cu Togai-bei că vine Ştefan Potoţchii în puţină oaste asupra lor, au

245 v.

sfătuit || întîi pre acei de pe uscat să-i lovască, şi aşea au făcut. La unŭ loc ce să chiamă Jolta-Voda au dat războiŭ léşilor, carii fiindŭ în număr cu multŭ mai puţini şi în locuri depărtate, în cîmpi, de la temeiul său şi tătarîi cu călăriia, iară căzacii cu pedestriia den sinéţe împresurîndu-i, au slăbit în loc léşii, şi să să apere de năvala lor, s-au pedestrit toată oastea. Iară puţin loc au ţinut, de mulţimea care era cu cinci * părţi mai mulţi decît dînşii. Toată acéia oaste leşască şi singur Ştefan Potoţchii, Sapiha, Balaban, ce era capete, s-au topitŭ acolea pre cîmpi. Ştefan Potoţchii, rănitŭ, au murit în războiŭ, Sapiha şi Balaban au cădzutŭ la robia tătarîlor.

Adnotari si semne de carte
Zac. 18. Hatmanii leşăşti, audzindŭ de nevoia celor 3.000 de oaste ale sale, ales Potoţchii, avîndŭ de fecior grije, au purcesŭ într-agiutor cu céle 5.000 de oameni ce le mai rămăsesă. Ce a doa dzi după ce au ieşit la cîmpi, i-au tîmpinat veste de oameni den războiŭ scăpaţi de răssipa oştii sale şi de perirea în război lui Ştefan Potoţchii. Şi înţelegîndŭ şi de puterea lui Hmil, la carele curea de pe la toate ostroavele căzacii, ca la Mesiia jidovii, şi să adăogea şi tătarîi, au sfătuit să să întoarcă înapoi. Ce Hmil ştiindŭ şi de puterea hatmanilor slabă şi îndrăzneţŭ după izbînda dentîiŭ, în loc au purces în urma oştii leşăşti, şi la || unŭ oraşŭ, anume

246

Corsun, agiungîndŭ şi pre hatmani, au sărit toate oraşele căzăcéşti, unii adăogîndu-se la Hmil, alţii ţiindŭ trecătorile şi săpîndŭ drumurile pe la strîmtori, au venit şi acéia oaste a hatmanilor la primejdiie, den care puţini leşi au scăpatŭ. Hatmanii amîndoi au cădzut la robiie, Sinavschii şi alte toate capete *. Gloata, cîtă n-au cădzut pre mîna tătarîlor, au perit de ţărănime.

Adnotari si semne de carte
Zac. 19. Iară oastea ce era trimasă pre apa Niprului, dacă au înţeles de perirea oştii de pe uscat cu Ştefan Potoţchii, s-au burzuluitŭ pe biietul Barabaş, capul lor, vrîndŭ să ţie credinţa sa, că era căzacŭ bătrîn şi vestit Barabaşu. Şi de mirat, şi némţii cu căzacii au viclenitŭ, însă era némţii acéia numai cu nume de némţi, iară toţi den căzaci era făcuţi. Au legat o piatră la grumadzii lui Barabaş şi l-au aruncat în Nipru, şi cîte capete mai era nemţeşti, cu dînsul. Şi după acéia faptă, s-au dus toţi şi s-au închinat la Hmil.
Adnotari si semne de carte
Zac. 20. Să scrie de acmu léşii ce pojar au purces dentr-aceasta scîntéie în multe părţi de lume, ce vărsare de singe, ce pustiitate ţărîlor, ce surupare şi slăbiciune puterii * Crăiei Leşeşti, ce răsipă a mare şi nedobîndite cetăţi, ce robii şi plean de creştini în mînule || păgîneşti. Noi să ne întoarcem

246 v.

la ale noastre. Şi de aş avea la cineva pentru acesta lucru vreo hulă, că létopiseţul acesta mai multŭ de lucruri streine pomeneşte decît de loc, de ţară, făcut-am acestŭ cursŭ, pentru să să dezlége mai bine lucrurile ţărîi, care la cè vréme s-au prilejit. Şi acéia să să * ştie, că această ţară, fiindŭ mai mică, nice un lucru sîngură den sine, fără adunare şi amestec cu alte ţări, n-au făcut.

Adnotari si semne de carte
Zac. 21. S-au cutremuratŭ toate ţărîle acéstea prin pregiur de năprasnica turburarea Crăiei Leşeşti. Însă ţara cu nărocul, cu cîrma şi vîlfa vestitei domniei lui Vasilie-vodă, cîţva ani şi după ce să rădicase Hmil au stătutŭ neclătită de nimea, pănă la anul… Într-acestŭ an începătoriŭ spre mare scădere ţărîi, întorcîndu-să tătarîi den Ţara Leşască cu plean, bugegenii şi o samă de crîmeni au lovit la întorsul său pren ţară şi ca o oaste ce trecea, nu poate hi să nu şi strice ceva. Au venit pruténii şi de pe alte văi pe lîngă Prut cu jalobă la Vasilie-vodă, jeluindŭ că-i pradă tătarîi şi le strică pîinile. Şi într-una de dzile, prilejindu-se Vasilie-vodă vesel la masă şi viindŭ jalobă iară pre tătari că strică ţara, cum au fostŭ la masă vésel, au chemat îndată capitanii, dîndu-le poruncă să purceadă într-acea dată cu ||

247

toţi slujitorii, şi din slugi boiereşti, şi din tîrgŭ, cineşi ari vrea în dobîndă să lovască pre tătari. Au făcutŭ îndată porunca căpitanii şi neamul den hirea sa a muldovenilor lacomi la dobîndă, care cumŭ au putut şi den oraş a dobîndi cal, fiindŭ oraşul plin de toată sama de oameni pre atuncè şi den slugi boiereşti mulţime şi * au mărsŭ depreună cu slujitorii, de au lovit pre tătari fără veste, negîndindŭ tătarii de una ca acéia.

Adnotari si semne de carte
Zac. 22. Era descălecată orda cu temeiul la un satŭ, anume Brătulénii, la Răzina *, încărcaţi tătarîi de robi şi de plean den Ţara Leşască. Nefiindŭ gata, au întratŭ ai noştri îndată într-înşii cu sabiile. Perit-au mulţi tătari, şi le-au luat ai noştri şi pleanul şi robii, carii numai cu fuga au putut a hălădui dentr-acela feredeu spre Bugeag, ce şi pe cale, în multe locuri, le-au ţinutŭ calea ai noştri pe la Lăpuşna.
Adnotari si semne de carte
Zac. 23. Multŭ au stătut boierii, carii să prilejise la acéia masă, mai vîrtos Catargiul, să nu se facă cu graba acel lucru şi din socoteala de la masă. Iară ce este să nu treacă, cu anevoie să mută cu sfatul. Tătarîi, dacă au scăpatŭ la Bugeag, îndată pren căteva capete au făcut ştire la hanul cu mare || jalobă, cum i-au lovitŭ moldovenii fără

247 v.

véste, trecîndŭ ei spre locurile lor, fără nice o stricăciune ţărîi, şi le-au luat atîta plean şi atîţea robi. S-au împlut îndată şi hanul, şi toate capetele a Crîmului de vrăjmăşiie, fiindŭ şi simeţi pre acéle vrémi din izbîndile asupra léşilor. Îndată au trimis ştire la împărăţiie pre Vasilie-vodă şi pre toată ţara cu pîră că este haină. Şi turcilorŭ la mare socoteală şi prepus * era domniile cestor ţări, aşea de tare şi de teméinice; ce îndată au pozvolitŭ hanului să hie volnicŭ a prăda ţara Moldovei pentru fapta acéia.

Adnotari si semne de carte
Zac. 24. Vasilie-vodă, după acéia faptă, să păziia foarte cu grije şi la împărăţiie, şi la curtea hanului. Ce de îmbe curţile i-au venitŭ înşălăciune, ales de la Sefer Cazi-aga, veziriulŭ hanului. Aşea îl aşedzase pre Vasilie-vodă pren cărţi cu cuvente blînde, cît să părea că nici în gîndŭ n-are hanul, nici alte capetele a lor pentru aceia patimă a tătarîlor ce petrecusă aicea în ţară. Iară vrăjmăşiia acoperită mai multŭ rău aduce.
Adnotari si semne de carte
Zac. 25. În anul 7158, sfătuindŭ Crîmul să răs

1650

cumpere paguba făcută de Vasilie-vodă ordelor lorŭ la Brătuléni şi să curmédze şi simeţiia pănă în cîtă || era în Vasilie-vodă, au pornitŭ pre galga *

248

soltan cu oşti, cu acela glas că mérge să lovască Ţara Moschicească. Şi hanul didésă ştire şi la Hmil singur, să fie gata, să purceadă asupra lui Vasilie-vodă. Şi cît au sosit soltanul, amu mainte Hmil cu oştile gata era *, anume spre părţile Moscului. Au purces îmbe oştile cu mare taină spre Nistru. Sosindŭ, îndată au împărţitŭ oastea, o samă de la Soroca, diréptŭ spre părţile Sucevei, altă samă spre Orheiŭ şi Lăpuşna, păn-în Prut, oastea tătărască cu căzaci amestecată. Nespusă pradă aceasta este ţărîi şi de prada de la Ion-vodă cu puţin mai mică (alegîndŭ de acéste cumplite vrémi de acmu, cu care toate primejdiile acestui pămîntŭ covîrşite sintŭ).

Adnotari si semne de carte
Zac. 26. Nu ştiia nemică Vasilie-vodă, şădzîndŭ la divan, una după alta véste viindŭ cum pradă tătarîi ţara. Au vădzut la ce au ieşitŭ sfatul de la masă şi în deşertŭ procitindŭ cărţile lui Sefer Caziaga, în nedéjdea cărora cărţi să lăsasă Vasilie-vodă.
Adnotari si semne de carte
Zac. 27. Drîmba acéia de oşti, care era orînduită spre Suceavă, au cuprinsŭ cît ţine Soroca şi ţinutul Ieşilor, pănă în tîrgŭ, în Iaşi, Hotinul, Dorohoiul, Hîrlăul *, Cernăuţii, pănă în cetatea Sucevei temeiul, iară aripile pănă în munte agiungîndŭ. Cetatea

248 v.

Sucevei apucase || Gavrilaş-logofătul şi cîţva boieri de la ţară de să închisésă acolo; au dat căzacilor şi tătarîlor o sumă de bani. Iară denafară, la ţară, au aflatŭ ţara toată pre acasă, cu dobitocŭ, cu herghelii, de care era pre atunci plină ţara. Plean, robi au luat fără număr multe, şi case de boieri au robitŭ. Atunce au luat pre giupîneasa lui Miron Ciogolii-stolnicul cu o cucoană a lui, care n-au mai ieşit den robie în véci, şi au peritŭ şi Murguleţŭ Ştefan la Cernăuţi, pementean vestit între curte. Satele, oraşele, toate ardzîndŭ şi prădîndŭ, cu acéia vrăjmăşiie era tătarîi asupra ţărîi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 28: Iară céialaltă drîmbă de oşti au lovit Orheiul şi Lăpuşna şi Fălciul păn-în Prut. Atuncea au robit casa Sturdzii-jicnicériului, carele apoi au cădzut şi vistiérnic mare, şi multe case întemeiate le-au dus în robie. Iară Codrului Chighéciului la Fălciiu foarte puţină pagubă au făcut tătarîi atuncea, că îndată au năzuitŭ la codrişorul lor, ce au ei acolea, anume Chighéciul, pădure nu aşea înaltă în copaci, că copacii foarte puţini sintŭ, cum este deasă şi rîpoasă şi de spini mai multŭ decît de altŭ lemnŭ crescută. Şi s-au apărat chighecenii de nu le-au putut strica nemică tătarîi.
Adnotari si semne de carte
Zac. 29. Galga-soltan singur cu coşurile şi Hmil- hatmanul || cu tabăra, de la Soroca direptŭ au tras

249

la Ţuţora, unde soltanul cu coşurile tătărăşti au descălecat, iară Hmilŭ cu tabăra căzăcească au stătut pre Vladnic *.

Adnotari si semne de carte
Zac. 30. Vasilie-vodă vădzîndu-se la grije ca acéia şi spaimă, că luasă tătarîi păn’ supt tîrgŭ hergheliile, şi a slujitorilor cai le-au apucatŭ, au pornitŭ pre doamna depreună cu casele boierilor pen frînturile codrilor, pe la Căpotéşti, spre Cetatea Neamţului. Iar şi singur n-au ţinut multe dzile scaunul, ce s-au mutatŭ din Iaşi în neşte poieni a codrului, ce-i dzicŭ Ccdrii-Căpotéştilor, şi s-au aşădzat acolea în codru cu curtea, lăsindŭ puţinei dărăbani de apărarea curţii, carii, dacă au vădzut mulţimea de tătari, den ceas în ceas adăogîndu-se şi cu căzaci amestecaţi, au lăsatŭ cu noaptea curtea pustie. Şi au arsŭ atuncea tot oraşul. Unde şi unde au rămas cîte o dugheniţă. Curtea cea domnească, casele boierilor şi tot oraşul într-o mică de ceas cenuşe au stătutŭ, iară mănăstirile au hălăduit, că n-au vrut căzacii să dodiească, den porunca lui Hmil-hatmanul, şi tătarîi n-au pututŭ, că era şi oameni cu sinéţe închişi pren mănăstiri *. Numai la mănăstirea a Trei Sfetiteli oamenii ce-au fostŭ închişi acolo au avut primejdie, că, ardzîndŭ tîrgul, din para focului s-au aprinsŭ şi mănăstirea. Deci au căutatŭ o samă de oameni, de arşiţă şi de groaza focului, || a ieşi pre o portiţă ce este în zid, spre

249 v.

hăleşteulŭ oraşului, şi acolo au luat pre mulţi oameni în robie tătarîi, şi mulţi oameni s-au şi înecatŭ în hălăşteu de groaza robiei.

Adnotari si semne de carte
Zac. 31. Au oblicit sultanul şi Hmil-hatmanul de fuga lui Vasilie-vodă şi au trimis soltanul un mîrzacŭ la Vasilie-vodă, întrebîndu-l că ce au fugit din scaun. (De şagă lucru este întrebare ca aceasta pre o vréme ca acéia?) Deci Vasilie-vodă, dăruindŭ bine pre tătarul, au trimis de la sine boieri la soltanul, pre Ghica, vornicul de Tara-de-Gios, iară la Hmilŭ pre Ciogolea, spătariul cel mare, şi au tocmitŭ lucrul cu soltanul, cu daruri şi nu cu puţină cheltuială. Şi de atuncea au legat Vasilie-vodă banii ce să dau soltanilor den anŭ în anŭ şi cabanita şi cîte… pungi de bani. Iară lui Hmil-hatmanul mainte încă de aceasta vréme întrase în gîndŭ cuscrie cu Vasilie-vodă, şi pomenindŭ şi mainte pren Ciogoleşti cu soliile pentru fata lui Vasilie-vodă, Roxanda, numai ce au căutatŭ lui Vasilie-vodă a aşedza şi logodna fétii sale, Roxandei, după Timuşŭ, feciorul hatmanului Hmil, şi cu cîteva daruri şi lui. ||
Adnotari si semne de carte
250

Zac. 32. În… dzile au purces şi soltanul, şi Hmil de la Ţuţora spre locurile sale, iară ţara au rămas prădată şi pen multe locuri pustie, schimbată den fericiia acea dentîiŭ. Au ieşitŭ şi Vasilie-vodă den codru în scaun. S-au prilejit atuncè în bejeniile acélè şi moartea lui Toderaşco-logofătul. Făcut-au Vasilie-vodă cîtăva jalobă la împărăţiie pre tătari, pentru stricăciunea ţărîi, ce nice un folos n-au făcut. Dărăbanii la acéia fugă a lui Vasilie-vodă den scaun era gata să jecuiască carăle cele domneşti, ce, după ce s-au aşedzat Vasilie-vodă în scaun, s-au făcut a le face căutare încinsŭ cu sabie şi némţii ce avea, den poruncă, gata cu sinéţele pline. Întîi le-au luat dărăbanilor armele, apoi pre toţi, cu capetele lor depreună, i-au închis, pre unii pen temniţă, pre alţii i-au trimis la ocnă şi cu alte pedépse i-au certatŭ. Şi de atuncè ţara au purcesŭ tot spre rău, den anŭ în anŭ, pănă astădzi.

Adnotari si semne de carte
Zac. 33. Nu cu o certare numai ceartă direaptă mîniia lui Dumnedzău, dacă să pornéşte spre vreo ţară, ce după ieşitul tătarîlor au lovit mare omorŭ în oameni, şi aicè în oraş, şi pen ţara toată.
Adnotari si semne de carte
Zac. 34. La anul, Hmil-hatmanul cu mare mulţime de oşti căzăceşti şi singur hanul, pănă cu 70.000 de tătari, strînse oaste şi de pe la cerchieji şi de la

250 v.

toată Dobrogea, au pur- ||ces asupra craiului leşescŭ, cărora oşti craiul leşăscŭ Cazimir le-au ieşit înainte la un tîrgşor, anume Berestecico, cale de a treia dzi de la Cameniţă în sus, cu 40.000 de oaste leşască, în care oaste m-am prilejitŭ şi eu.

Adnotari si semne de carte
Zac. 35. Nu era toate voevodziile sosite, nice Litfa, că Litva avea de căzacii de peste Nipru mare dodeială. Şi au ieşit craiul leşăscŭ cu acela războiŭ biruitoriŭ şi asupra tătarilor, şi asupra căzacilor, cît au căutat hanului a lua fuga, şi lui Hmil-hatmanul a-şi lăsa tabăra cu toată oastea. De care izbîndă a léşilor, dacă au înţeles Vasilie- vodă den Ionăşcuţă, pîrcălabul de Hotinŭ, l-au îmbrăcatŭ cu haină cu soboli, avîndŭ nedejdea că cu acéia izbîndă a léşilor va hălădui de cuscriia lui Hmil.
Adnotari si semne de carte
Zac. 36. Iară nu s-au tăiatŭ cu atîta răutăţile Ţărîi Leşeşti, că apoi, la anul după izbînda de la Berestecico, aşea au perit de rău oastea leşască de căzaci şi de tătari, lăsaţi léşii în nedéjdea păcii ce să făcusă la Bela Ţercov *, cît nici hatman, nici un cap, nici un sufletŭ oi dzice, de 8.000 de oaste pedeastră ce era n-au hălăduit. Şi den oastea călăreaţă, ce era pănă la 12.000 de oameni foarte puţini de cei de gios, încă de or hi scăpat cineva, încungiuraţi de toate părţile de tătari. || Iară ce era

251

frunte, tot supt sabie au mărsŭ, că aşea aşedzase Hmil cu soltanii, cum la cela războiŭ un rob să nu ia tătarîi, ce tot supt sabie să puie, să să mai împuţinédze oamenii de oaste den Ţara Leşască. Şi acolo au perit şi singur hatmanul Calinovschii şi cu feciorul lui, carele îl avea numai acéla.

Adnotari si semne de carte
Zac. 37. Şi într-acesta anŭ au căutatŭ a face lui Vasilie-vodă şi veseliia fiei sale, Roxandei, după Timuş, feciorul lui Hmil, hatmanul căzăcescu, în anul…
Adnotari si semne de carte
Zac. 38. Mare netocmală în depotriva caselor şi a hirelor! Aceasta parte era o domniie de 18 ai şi împărăţiei cu bivşug şi cu cinste sămănătoare, iară céelaltă parte de doi * ani ieşită den ţărănie. Ruşcile cu „Lado, lado“, pen toate unghiurile, ginirile singur faţa numai de om, iară toată hirea de hiară.
Adnotari si semne de carte
Zac. 39. Însă cîte trebuia la o nuntă domnească, nemică n-au lipsit. Şi după cîteva săptămîni ce au şedzut Timuş aicea în Iaşi cu assaulii, polcovnicii şi atamanii săi şi nepoţii lui Vasilie-vodă, feciorii lui Gavril-hatmanul şi lui Gheorghie-hatmanul şi den feciori de boieri de ţară, Nicolai Buhuş şi Ion Prăjescul, acolo în Ceahrin pentru Timuş zelog, au purces cu doamna-şi la Ceahrinŭ. Iară Vasilie-vodă

251 v.
au rămas îndată la prepusuri la turci, pentru urît numele căzaci- ||lor la dînşii şi la megiiaşi îndată la zarve, ales la Matei-vodă, nepriietinul vechiŭ, care siindu-se de unirea lui Vasilie-vodă cu căzacii şi la turci amesteca domniia lui Vasilie-vodă şi cu Racoţii îndată au stătut în sfaturi. Că amîndurora era învrăjbitŭ Vasilie-vodă, şi amîndoi să siia de acéia unire, ales cîndŭ audziia solii ca acéle Racoţii de la Vasilie-vodă, cum i-au trimis pre Ştefan Gheorghie-logofătul într-un rîndŭ, poruncindu-i să şadză mîlcom Racoţii, că-l va face de va vărsa nişti galbeni tătarîlor, şi la ce va sosi el va vedè. Şi să prilejisă şi solul, unul ca acéla care, neavîndŭ cuconi, de atunce-şi luasă gîndŭ spre domniie şi mai multe adăogea spre vrajbă şi în locul trébilor stăpînu-său, în solii au aşedzatŭ treaba sa spre domnie şi la Racoţii, şi la Matei-vodă.
Zac. 40. Precum munţii cei înalţi şi malurile céle înalte, cîndŭ să năruiescŭ de vreo parte, pre cît sintŭ mai înalţi, pre atîta şi durît facŭ mai mare, cîndŭ să pornescŭ şi copacii cei înalţi, mai mare sunetŭ fac, cîndŭ să oboară, aşea şi * casele céle înalte şi întemeiate cu îndelungate vrémi cu mare răzsipă purcegŭ la cădére cîndŭ cad. Într-a

252

céla chip şi casa lui Vasilie-vodă, de atîţea ai întemeiată, cu mare || cădére şi răzsipă şi apoi şi la deplină stîngere au purces de atuncea.

Zac. 40. Precum munţii cei înalţi şi malurile céle înalte, cîndŭ să năruiescŭ de vreo parte, pre cît sintŭ mai înalţi, pre atîta şi durît facŭ mai mare, cîndŭ să pornescŭ şi copacii cei înalţi, mai mare sunetŭ fac, cîndŭ să oboară, aşea şi * casele céle înalte şi întemeiate cu îndelungate vrémi cu mare răzsipă purcegŭ la cădére cîndŭ cad. Într-a

252

céla chip şi casa lui Vasilie-vodă, de atîţea ai întemeiată, cu mare || cădére şi răzsipă şi apoi şi la deplină stîngere au purces de atuncea.

Leave a Reply