Istoriia ieroglifică în doaăsprădzece părţi împărţită, aşijderea cu 760 de sentenţii frumos împodobită, la începătură cu scară a numerelor dezvălitoare. Iară la sfârşit cu a numerelor streine tâlcuitoare, Alcătuită de 4.8.40.8.300.100.10.400 dimitriu 20.1.50.300.5.40.8.100. cantemir Izvoditoriul cititorului, sănătate Precum de toată probozirea vrednic să fiu, o, iubitule, foarte bine cunosc (că osteninţa cheltuită nu să jeleşte, fără numai când în urmă vreun folos cumva nu aduce); de vreme ce acea aievea ale lucrurilor pre aceasta vreme trecute istorie, precum ieste a să şirui şi după cursul vremilor, careaşi la locul său a să alcătui mai pre lesne mi-ar fi fost, cu care chip mai mult a te îndulci şi de ştiinţa lor mai de saţiu a te îndestuli ai fi putut. Şi aşe, nici truda mea până într-atâta în deşert fără mulţămită şi fără folos ar fi rămas. Ce întâi sfârşirea undelemnului şi piierderea vremii mele bucuros mărturisesc. Apoi giudecătoriu asuprelelor mele şi drept sămăluitoriu să fii te poftesc. Că câteva şi nu iuşoare pricini sint carile spre ieroglifica aceasta istorie condeiul a-mi slobodzi tare m-au asuprit. Întâi: că cu pomenirea istorii <i> nu mai mult a streinelor decât a hireşelor case fapte să dezvălesc. Alor noastre de proaste a le…
Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care “Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici, Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeţi că sunt eu Ca să ştiu atâtea fleacuri! Cui va şti, îi dau un leu. Zici că afli-n cărţi de şcoală? Aş! Rămâi cu mâna goală. Deci, în ceasul dimineţii, Când prânzesc acei ce au, În cetate-aici erau, Lângă comandantul pieţii, Toţi străjerii şi-aşteptau, Povestind şi-ntinşi pe iarbă, Chisăliţa să le fiarbă. Dar, pe când Guzgan răstoarnă Mămăliga din ceaun, Din clopotniţă Tăun Sun-afurisit din goarnă.
Portretul lui Stefan cel Mare (Letopisetul Tarii Moldovei) Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéţe omorâea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi se vârâia, ca văzându-l ai săi să nu să indărăpteaze şi pentru acéia, raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alţii, nu pierdea nădéjdea, că ştiindu-să căzut jos, să rădica deasupra biruitorilor.
LÉTOPISEŢULŬ ŢĂRÎI MOLDOVEI DE LA A—1: 157 AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ DE URÉCHE, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, ÎN ORAŞŬ ÎN IAŞI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183 *, IARĂ DE LA NAŞTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESETA… DNI *|| Istoricii, adecă scriitorii de cursul anilor acestor 157 v. părţi, carii pomenescŭ de descălecatul cel dentăiŭ a ţărîi noastre şi Ţărîi Munteneşti: Bonfin, mare istoric, de Dachia, sau Daţia — latin. Dionŭ la viaţa lui Traian *-împăratul — latin. Topeltin *, ungur; iară pre aceşti doi au urmat. Acéşte au scris de Dachia, cum au descălecatu-oă Traianŭ *, împăratul Rîmului, în anii de la Hristos 120, pre socoteala vrémilor, cu rîmlénii. Istoricii leşeşti carii au scris şi lucrurile domniilorŭ Moldovei: Cromer au scris lătinéşte, Dlugoş * lătinéşte, Stricovschîi litfan, leşeşte, Piaseţschîi *, vlădicul de Premislia, lătinéşte. Istoricii leşeşti pre carii au urmat răpăosatul Uréche vornicul: Bîlschîi *, Marţin Paşcovschîi *. Acéşti doi au scris leşeşte. Şi acéşte încă dzicŭ că moldovenii sint den rîmléni. Iară de descălecatul celŭ dentăiŭ n-au ştiutŭ că leşii mai apoi den împărăţia lui Traian * sintŭ veniţi în céste părţi. || 158 PRÉDOSLOVIE, ADECĂ VOROAVA…
GRAIUL SOLULUI TĂTĂRĂSCŬ A f. 38 CĂTRĂ ALEXANDRU MACHIDON, DUPĂ CE AU SOSIT DE LA BAHTRI LA APA DONULUI, MERGÎNDŬ CU OASTE ASUPRA TĂTARĂLOR, SCOASĂ DIN CVINTUS CURŢIUS, CARELE AU SCOS ALIXANDRIIA CEA ADEVĂRATĂ De ţ-ar fi dat Dumnezeu stat, precum ţ-au dat fire, împărate Alixandre, aşi zice că nu te-ar putea coprinde lumea; cu mîna direaptă răsăritul, cu stînga ai ţinea apusul, şi după ce ai supune lumea, ai pofti să agiungi şi lumina lui Dumnezeu celui fără de moarte. Ce n-au datŭ firea unuia daruri toate, au împărţit tuturora. Iarăşi atîta pohteşti cîtŭ a coprinde nu poţi. Trecut-ai din Evropa la Asia, din Asia încunjurată vii iarăşi cătră Evropa, şi daca vei supune, cum gîndeşti tu, oamenii, cu munţii, cu ape curătoare, cu hierile sălbatice || războaie vei bate. Şi nu ştii că copacii cei înalţi 38 v. multă vréme crescŭ şi într-un ceas să oboară? Prost ieste cela ce caută mărul, iară cum ieste de înaltŭ nu socotéşte. Feréşti-te, cîndŭ te vei vedea în vîrful pomului, cu crăngile să nu te surpi. Şi pre leu că l-au mîncatŭ pasările céle mici într-o vréme ieste o povéste. Şi rugina hierul strică. Nu e nimica aşa de tare în…
ISTORIE DE CRĂIIA UNGUREASCĂ PREDOSLOVIE CĂTRĂ IUBITUL CETITORIŬ* Dzice Aristotel filozoful că tot omul a şti din firea sa poftéşte. Credz că tot omul poftéşte a şti, iar nu tot omul a şti nevoiiaşte. Şi altă nu osebéşte pe om de dobitoace şi de hiare aşea ca cunoştinţa. Şi din cunoştinţă să naşte ştiinţa, şi Dumnedzeu pre om nu cu alt soroc şi sfîrşit l-au făcut şie semănătoriŭ, înţelept, numai să să cunoască de dînsul; cunoscîndu-l să-l ştie, ştiindu-l să-l laude. Ştiinţa dar şi sufletéşte ieste de folos omului, şi trupeşte de treabă şi de mare folos. Iar mai ales în trebile ţărilor şi a chivernisirilor la vremi cumplite asupra ţării: să să ştie, domnii mai ales, apoi boierii, sfetnicii domnilor şi a ţărilor, să să ştie ce s-au lucrat la alţii şi alte ţări megieşe cu vremi trecute şi la ce primejdii şi scîrbe au venit mari crăii şi preaputernice, cu ce sfaturi şi cu ce netocméle au venit la stingerea şi la perirea de istov şi cu ce sfaturi ale sale, la gréle vremi s-au sprijinit şi s-au agiutorit, ca să urmeze céle bune, de céle réle să să ferească. Acea ştiinţă de care grăiesc ţie, iubite cetitoriule,…
DE NEAMUL MOLDOVÉNILOR, DIN CE ŢARĂ AU IEŞIT STRĂMOŞII LOR* PREDOSLOVIE, ADECĂ CUVÎNTARE DINTĂI DE DESCĂLECATUL ŢĂRÎI CEL G 3 DINTĂI ŞI A NEAMULUI* MOLDOVENESCU Către cititoriŭ Începutul ţărilor acestora şi neamului moldovenescŭ şi muntenescŭ şi cîţi sînt şi în ţările ungureşti cu acest nume, romîni* şi pînă astăzi, de unde sîntŭ şi de ce seminţie, de cînd şi cum au dăscălecat acéste părţi de pămîntŭ, a scrie multă vréme la cumpănă au stătut sufletul nostru. Să înceapă osteneala aceasta, după atîta véci de la discălecatul ţărîlor cel dintăi de Traian, împăratul Rîmului, cu cîteva sute de ani peste mie trecute, să sparie gîndul A lăsa iarăş nescris, cu mare ocară înfundat neamul acesta de o seamă de scriitori, ieste inimii durére. Biruit-au gîndul să mă apucŭ de această trudă, să scoţ lumii || la vedére 3 v. felul neamului, din ce izvor şi seminţie sîntŭ lăcuitorii ţărîi noastre. Moldovei, şi Ţărîi Munteneşti şi romînii* din ţările ungureşti, cum s-au pomenit mai sus, că toţi un neam şi odată discălecaţi sîntŭ, de unde sîntŭ veniţi strămoşii lorŭ pre acéste locuri, supt ce nume au fostŭ întăi la discălecatul lor şi de cîndŭ s-au osebit şi au luat numele cest de…
[CRONICA POLONĂ, editie critica] [CRONICA POLONĂ] CRONICA ŢĂRILOR MOLDOVEI ŞI MUNTENIEI (Traducere romînească) Luminate, preaputernice domnule comis al coroanei, multmilostivul meu domn şi frate. Socotesc ca un deosebit noroc al meu că o parte a cronicii mele despre Ţara Moldovei, înainte încă de a ieşi la lumină pe romîneşte, se întîmplă să ajungă în mîinile unui bărbat aşa de mare, la cererea unei anume persoane, căruia pe dumneata însuţi te iau ca martor ce credinţă îi port de-a pururi. Îndeplinesc această slujbă pentru dînsul, căci nu o va putea cere nici unui moldovean; ar trebui cineva să piardă multă vreme cercetînd, pe lîngă unele foarte mici observaţii şi însemnări ale pămîntenilor, cele scrise despre ei de scriitorii străini, să citească mai ales pe Dion în Viaţa lui Traian, Toppeltin ungurul, culegerile istoriilor greceşti De patru monarhii. Iar această ţară pînă acum despre începutul său nu ştie şi nu întreabă şi nu are istorie, afară doar de cronica răposatului Ureche, vornicul acestei ţări. Acesta, adunînd vieţile domnilor moldoveni din mănăstiri, iar războaiele mai ales din Bielski, cronicar polon, a dat la iveală o lucrare, singura de acest fel, începînd de la Dragoş, primul domn al acestei ţări, de la al doilea…
Trăiască Regele, de Vasile Alecsandri (1866-1948) Zdrobite cătuşe (1948-1953) Te slăvim Românie (1953-1977) Trei culori (1977-1989) Deşteaptă-te, române!, de Andrei Mureşanu (1989-prezent)
Ileana Căzan, Eugen Denize – Marile puteri şi spaţiul românesc în secolele XV-XVI EXTASE: Studiile publicate în ultimele decenii sunt unanim de acord că �momentul Despot� a însemnat pentru diplomaţia Habsburgilor în spaţiul sud-est european un punct culminant [1] , fiind primul domn, care, propulsat de Habsburgi pe tronul Moldovei, a reuşit să se menţină doi ani la conducerea ţării, lăsând aparenţa unei deschideri totale spre Occident, atât din punct de vedere politic şi economic, cât şi, mai ales, din punct de vedere cultural şi religios [2] . Deşi domnia sa a fost scurtă, Despot a uzat de o abilitate politică şi diplomatică de mare fineţe, care l-a ajutat sa nu fie detronat în primele zile după urcarea sa pe tron. Să nu uităm că la început sultanul percepuse ascensiunea lui Despot ca pe o imixtiune brutală şi neavenită a �germanilor� în Moldova [3] . Cu toate acestea, la 16 martie 1562, Ferhat-aga, însoţit de 5 capugii, aducea lui Despot caftanul şi steagul de investitură, recunoscându-l domn al Moldovei, în schimbul plăţii tributului de 30.000 de galbeni [4] .
CONSPECTUS PARTIUM ET CAPITUM OPERIS PARS PRIMA GEOGRAPHICA Caput I. De antiquis et hodiernis Moldaviae nominibus Caput II. De Moldaviae situ, antiquis et hodiernis limitibus et regionis temperie Caput III. De aquis Moldaviae Caput IV. De provinciis et civitatibus Moldaviae hodiernis Caput V. De montibus et mineris Moldaviae Caput VI. De campis sylvisque Moldaviae Caput VII. De animalibus feris et domesticis PARS SECUNDA POLITICA Caput I. De forma reipublicae moldavicae Caput II. De electione principum Moldaviae Caput III. De ritibus consecrationis principum Moldaviae antiquis et hodiernis Caput IV. De confirmatione principum Caput V. De exauctoratione principum Caput VI. De baronibus Moldaviae eorumque gradibus Caput VII. De exercitu Moldaviae Caput VIII. De cerimoniis aulicis in exitu et conviviis principum Caput IX. De venationibus principis Caput X. De exequiis principum Caput XI. De legibus Moldaviae provincialibus Caput XII. De tribunali principis et baronum Caput XIII. De antiquo et hodierno Moldaviae proventu Caput XIV. De tributo et donariis, quae Moldavia othmannicae aulae pendit Caput XV. De nobilitate moldava Caput XVI. De reliquis Moldaviae incolis Caput XVII. De Moldavorum moribus Caput XVIII. De cerimoniis, quas Moldavi in sponsalitiis et nuptiis observant Caput XIX. De Moldavorum exequiis PARS TERTIA. DE STATU ECCLESIASTICO ET LITTERARIO MOLDAVIAE…