>>actul 3
(Grădina lui Trahanache, în fund grilaj cu poartă de intrare în mijloc ; se vede în fund perspectiva orăşelului pe un fundal de dealuri. La dreapta în grădină, pe planul întîi şi al doilea, intrarea, cu trei trepte de piatră, în casele lui Trahanache. La stîngă boschete. Mobile de grădină.)
ZOE şi TIPĂTESCU
ZOE
Unde e ? unde poate să fie Caţavencu ?
TIPĂTESCU
Nu ştiu : a fugit, a murit, a intrat în pămînt… (după o pauză, apropiindu-se de Zoe.) Ei ? şi pentru ce voieşti să ştii ? pentru ce să te-ngrijeşti mai mult acuma ? Din contra. Eu parcă nu mai am grije… Zoe, gîndeştete : de două zile, oamenii noştri aleg pe Dandanache, pe care-l aşteptăm din minut în minut, — am ordine să-i fac o primire strălucită…
ZOE
Ei şi ?
TIPĂTESCU
Ei !… De două zile va să zică, strivesc pe Caţavencu, şi el nu e nicăiri. Unde e ? pentru ce nu s-arată ?… are scrisoarea, pentru ce nu o publică ? Pentru ce a dispărut, nu ştiu, — din ce motive nu publică scrisoarea, nu-mi pasă, — destul că nu o publică… Şi-l crezi tu pe mişelul capabil să nu o publice pentru altceva, decît pentru că nu poate ?
ZOE
Ce inimă ! ce judecată ai, Fănică ? (cu frămîntare concentrată.) Dar aste două zile cum am trăit eu ?… Ce strîngere continuă de inimă ! ce frică ! ce tortură !… Fiecare persoană care-mi iese înainte, fiecare figură pe care o văz, fiecare mişcare ce se face în jurul meu, îmi zdrobeşte toată puterea… Fănică, ai milă de mine, o zi încă de astfel de chinuri şi nu mai pot trăi… înnebunesc… (îşi ia capul în mîini şi plînge.)
TIPĂTESCU
Nu fi copilă, Zoe… Zoe…
ZOE
(plînsă)
Tu nu înţelegi, tu nu simţi ! Peste cîteva minute se sfîrşeşte alegerea şi se proclamă deputat al vostru Dandanache ; sunt sigură… sigură… că în acelaşi moment, mişelul, care s-a ascuns şi ne pîndeşte din întuneric, o să-şi împrăştie publicaţia lui infamă… ca să-şi răzbune ! Ei… atunci eu ?…
TIPĂTESCU
(scoate poliţa din buzunar şi i-o arată)
Nu poate… dacă face asta, e pierdut…
ZOE
Ce-mi pasă ! după ce m-o pierde pe mine !… Fănică ! n-aş voi să mă răzbuni, aş voi să mă scapi… Prevedeam asta… Presimţeam c-o să ajungem aici, cînd am văzut scandalul de alaltăieri seara la întrunire… Iată culmea nenorocirii : el nu ştie că ai plastografia lui ;… el nu ştie că dacă ar veni aici să primească schimbul acestor două hîrtii, ar scăpa şi el şi m-ar scăpa şi pe mine… Te-ai bizuit să joci cu Caţavencu şi te-ai amăgit, şi mi-ai jucat onoarea mea, ruşinea mea, viaţa mea, şi ai pierdut, pentru că sau el joacă mai bine ca tine, sau noi avem mai puţin noroc decît el… (se îneacă de plîns.) Ce să fac ? ce să fac ?
TIPĂTESCU
Taci ! vine cineva… şterge-te la ochi !
ACEIAŞI — TRAHANACHE şi AGAMIŢĂ DANDANACHE, venind din fund
TRAHANACHE
(foarte politicos)
Poftim, poftim, stimabile !
TIPĂTESCU
Cine să fie ?
ZOE
Un străin ?…
TRAHANACHE
(coborînd)
Dă-mi voie, Joiţico, să-ţi recomand pe d. Agamiţă Dandanache !
ZOE şi TIPĂTESCU
Dandanache ! (complimente.)
TRAHANACHE
Candidatul nostru !… adică ce mai candidat ! alesul nostru.
DANDANACHE
(vorbeşte peltic şi sîsîit)
Sărut mîna… Şi domnul ? bărbatul dumneei ?
TRAHANACHE
Nu, eu sunt bărbatul dumneei, dumneei este nevasta mea, cum am avut onoarea să vă recomand.
DANDANACHE
Şi d-voastră ?
TRAHANACHE
Şi eu ?… bărbatul dumneei… Eu (serios) Zaharia Trahanache, prezidentul Comitetului permanent. Comitetul electoral şi… ai puţintică răbdare… (se caută în buzunar şi scoate o cartă de vizită, pe care i-o dă lui Dandanache), sunt aicea toate comitetele…
DANDANACHE
(ia carta)
Mersi !… Şi domnul ?…
TRAHANACHE
Domnul Fănică Tipătescu, prefectul nostru, amicul meu şi al familiei mele.
DANDANACHE
(lui Fănică)
Îmi pare bine, d-le prezident ! (îi dă mîna. Trahanache trece lîngă Zoe.)
TIPĂTESCU
Şi mie, onorabile, nu mai puţin… Sunt încîntat… Dar cu ce ocazie pe la noi ?
DANDANACHE
Cu ocazia aledzerii, neicusorule, cu ocazia aledzerii ; stii, m-a combătut opoziţia si colo, si dincolo, si dincolo… si rămăsesem eu… care familia mea de la patuzsopt în Cameră… rămăsesem mă-nţeledzi fără coledzi… si asa am venit pentru aledzere.
ZOE
(cu răutate)
Nu trebuia să vă mai deranjaţi…
DANDANACHE
Ba încă ţe deranz, coniţa mea ! Da’ ştii, nu făţea să nu faţem măcar act de prezenţă…
TRAHANACHE
Se-nţelege ! foarte bine, foarte bine ! trebuie, trebuie.
DANDANACHE
Da’ de deranz… destul ! Închipuieste-ţi să vii pe drum cu birza ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdroncazdronca… Stii, ni-a zdrunţinat !… si clopoţeii… (gest) îmi ţiuie urechile… ştii aşa sunt de ameţit si de obosit… nu-ţi faţi o idee, coniţa mea, (cătră Trahanache) nu-ţi faţi o idee, d-le prefect, neicusorule (cătră Tipătescu) nu-ţi faţi o idee, d-le prezident puicusorule…
TIPĂTESCU
Fireşte…
ZOE
Mai e vorbă…
DANDANACHE
Adineaori am sosit, era să trag la otel… dar birzarul… el ştia de ţe viu, mi-a arătat pe d. prefect. (arată pe Trahanache.)
ZOE
(încet cătră Tipătescu, care rîde)
Şi încă mai rîzi, Fănică.
TRAHANACHE
Da, mă duceam pe la alegere să văz cum mergem… Nu-i vorba, de mers, mergem strună… dar ştii, de obicei, ca un cap ce sunt al partidului, trebuie să fiu acolo…
DANDANACHE
(strîngîndu-i mîna)
Bine că te-am găsit, neicusorule, mersi. (vorbesc amîndoi deoparte.)
ZOE
(cătră Fănică încet)
Iată, Fănică, pentru cine mi-am pierdut eu liniştea… Şi spune drept dacă nu era mai bun Caţavencu !
TIPĂTESCU
(scurt)
E simplu, dar îl prefer, cel puţin e onest, nu e un mişel !
TRAHANACHE
(lui Dandanache)
Stimabile, eu te las aci cu amicul Fănică şi cu Joiţica… Eu trebuie să mă duc la alegere : peste o jumătate de ceas se deschide urna ; trebuie să fiu acolo… D-ta n-ai nici o grijă, mergem la sigur, la noi opoziţie nu încape… suntem tari, stimabile… tari… Nu o să ai majoritate, stimabile…
DANDANACHE
Cum se poate ? Să nu te pomeneşti cu vrun balotaz ? ‘ai ?… a mai păţit-o si alţii…
TRAHANACHE
Adică, ai puţintică răbdare, balotaj la noi ?… zic : nu majoritate, unanimitate o să ai, stimabile.
DANDANACHE
A, aşa ? (cu siguranţă.) Se-nţeledze… Niţi nu se putea altfel…
TRAHANACHE
Salutare, stimabile, salutare… La revedere Fănică… La revedere, Joiţico. (iese.)
ZOE, TIPĂTESCU, DANDANACHE
DANDANACHE
Cum îţi spui, să nu m-aleg, puicusorule, nu merdzea… Eu, familia mea, de la patuzsopt… luptă, luptă si dă-i, si dă-i si luptă… si eu mă-nţeledzi tocmai acuma să remîi pe dinafară… fără coledzi !… si cît p-aţi, neicusorule, să nu m-aleg…
ZOE
Să nu te-alegi d-ta, cu meritele d-tale ! era peste putinţă…
TIPĂTESCU
Peste putinţă…
DANDANACHE
Ei, uite asa, cu meritele mele, coniţă, vezi ! era cît p-aţi, dar stii, cît p-aţi… Întreabă-mă, neicusorule, să-ţi spui : nu vrea comitetul ţentral si paţe ; ziţea că nu sunt marcant. Auzi, eu să nu fiu marcant… Am avut noroc, mare noroc am avut. Să vedeţi. Într-o seară… ţinevas — nu spui ţine… persoană însemnată… da’ becher — vine si zoacă la mine cărţi… si cînd pleacă îsi uită pardesiul la mine… A doua zi, voi să-l îmbrac… gîndeam că-i al meu… văz că nu-i al meu ; îl caut prin buzunare si dau… peste ţe te gîndesti ?
TIPĂTESCU
Peste ?
DANDANACHE
(rîzînd)
Peste o scrisorică.
AMÎNDOI
O scrisorică.
DANDANACHE
De amor…
AMÎNDOI
(mişcaţi)
O scrisorică de amor ?
DANDANACHE
O scrisorică de amor cătră becherul meu, de la nevasta unui prietin, — nu spui ţine… persoană însemnată.
ZOE
Ei şi ?
TIPĂTESCU
Ei ?
DANDANACHE
Ei, ţe să-ţi mai spui, puicusorule ? Adu o birze, mă, băiete, degrabă… Mă sui în birze si mă duc la persoana, la becherul, — nu spui ţine — e persoană însemnată — : Găseste-mi, mă-nţeledzi, un coledzi, ori dau scrisoarea la « Răsboiul »… De colea pînă colea… gîri-mîr… a trebuit, coniţa mea, să ţedeze, si tranc ! depesa aiţi, neicusorule…
ZOE
(agitată treptat în măsura povestirii lui Dandanache)
A! domnule Dandanache, ai făcut rău… fapta d-tale este… să-mi dai voie să-ţi spui…
TIPĂTESCU
(încet)
Zoe ! (ea urcă.)
DANDANACHE
Asa e, puicusorule, c-am întors-o cu politică. Aud ? Ţe era de făcut ? Aminteri dacă nu-mi dedea în gînd asta, nu m-aledzeam… si nu merdzea de loc, neicusorule, fă-ţi idee ! familia mea de la patuzsopt (coborînd cătră public) si eu, în toate Camerele, cu toate partidele, ca rumânul imparţial… si să remîi fără coledzi !
TIPĂTESCU
Vezi bine (muşcîndu-şi buzele) Dar nu ne-ai spus sfîrşitul istoriei… scrisoarea.
ZOE
Da, scrisoarea…
DANDANACHE
Care scrisoare ?
TIPĂTESCU
Scrisoarea becherului…
DANDANACHE
Care becher ?
ZOE
(nervoasă)
Persoana însemnată… scrisoarea… de amor… arma d-tale politică, cu care te-ai ales…
TIPĂTESCU
Scrisoarea pe care voiai s-o publici în « Răsboiul », dacă nu…
DANDANACHE
(aducîndu-şi în sfîrşit aminte)
A da ! scrisoarea… da… am priţeput…
ZOE
Ei ! scrisoarea ?
TIPĂTESCU
Ce s-a făcut ?
DANDANACHE
O am pusă acasă la păstrare… dar stii, la loc sigur.
ZOE
Nu i-ai înapoiat-o persoanei ?
DANDANACHE
(cu mirare)
Cum s-o înapoiez ?
TIPĂTESCU
Iată te-alegi, el şi-a ţinut cuvîntul…
ZOE
Trebuie să i o dai înapoi…
DANDANACHE
Cum se poate, coniţa mea, s-o dau înapoi ? S-ar putea să fac aşa prostie ? Mai trebuie s-aldată… La un caz iar… pac ! la « Răsboiul ». (coboară.)
ZOE
(cu dezgust)
A! (trecînd pe lîngă Fănică, încet şi cu tonul lui de mai sus.) E simplu, dar e un om onest ! (tare, cătră Dandanache.) D-le Dandanache, am să vă fac o rugăciune o să rămîneţi la masă la noi… mă rog să nu povestiţi istoria cu scrisoarea becherului d-voastră…
TIPĂTESCU
Ştiţi asupra alegătorilor, ar face poate rău efect…
DANDANACHE
Nu spui, neicusorule, dar dacă, oi uita — aminteri am memorie bună… dar stii, cum sunt ameţit de drum, poate să uit si să-nţep — să-mi faţeţi semn. Eu la masă o să stau ori lîngă d-ta, ori lîngă consoarta d-tale…
TIPĂTESCU
Care consoarta mea ?
DANDANACHE
Doamna.
ZOE
(aparte)
A! idiot !
TIPĂTESCU
(impacientat)
Pardon, d-le Dandanache, doamna e soţia d-lui prezident al Comitetului, domnul care v-a adus aici, (subliniază silabic) domnul Zaharia Trahanache, doamna Zoe Zaharia Trahanache… Eu sunt Ştefan Tipătescu, prefectul judeţului… cu doamna sunt numai prieten…
DANDANACHE
(care a ascultat cu multă atenţie)
Aşa e, bini ziţi puicusorule… bată-vă sănătatea să vă bată… pardon… ştii eu… de pe drum (serios) fă-ţi idee d-ta : ţinţi postii, hodoronc-hodoronc, zdroncazdronca, si clopoţeii… îmi ţiuie grozav…
ZOE
(aparte)
Trebuie să-l duc de aici să se liniştească puţin… e ameţit rău de tot.
TIPĂTESCU
D-le Dandanache, nu voiţi să vă odihniţi, să vă liniştiţi puţin…
DANDANACHE
Ba da, neicusorule… dar unde ?
ZOE
Poftiţi cu mine, d-le Dandanache.
DANDANACHE
(dîndu-i braţul şi ieşind cu ea la dreapta pe scară)
Stii, coniţa mea, sunt asa de ameţit… stii, trăsura… si clopoţeii… stii, îmi ţiuie grozav… grozav îmi ţiuie… (ies.)
TIPĂTESCU
(singur)
Şi-l aleg pe d. Agamiţă Dandanache ! Iaca pentru cine sacrific de atîta vreme liniştea mea şi a femeii pe care o iubesc… Unde eşti, Caţavencule, să te vezi răzbunat ! Unde eşti, să-ţi cer iertare că ţi-am preferit pe onestul d. Agamiţă, pe admirabilul, pe sublimul, pe neicusorul, pe puicusorul Dandanache… Ce lume ! ce lume ! ce lume !…
TIPĂTESCU, ZOE apoi PRISTANDA
ZOE
(coborînd precipitat treptele)
Ai auzit, Fănică ? Ai auzit ? Onestul tău d. Agamiţă, care reuşeşte, care triumfează, păstrează scrisoarea… Ce trebuie să facă onestul Caţavencu, care n-a reuşit, care-şi muşcă acuma mîinile, îşi mestecă turbarea şi mă ocheşte din cine ştie ce ascunzătoare ? (agitată.) A! mi-e groază să mă gîndesc. Ce face Caţavencu ? unde e ascuns şarpele ? de unde o să-şi arunce veninul asupra mea !
TIPĂTESCU
Zoe ! Zoe ! fii bărbată…
ZOE
(înecată)
Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toată puterea, mi-au frînt inima… A! înnebunesc de frică. (îşi ascunde obrazul.)
PRISTANDA
(venind repede din stîngă)
Coană Joiţico ! coană Joiţico !…
TIPĂTESCU
Ghiţă !
ZOE
(tresărind)
Ghiţă… Ce e ? Spune !
PRISTANDA
(oprindu-se)
Coană Joiţico, voiam să…
ZOE
(fierbînd)
Spune, nu mă chinui ! Ce e ? A publicat-o ? dămi-o s-o văz ! (foarte agitată) dă-mi-o, s-o văz !
TIPĂTESCU
Zoe ! eşti nebună !
PRISTANDA
(aparte)
Curat nebună !
ZOE
Da, sunt nebună ! şi ţie trebuie să-ţi mulţumesc de asta.
PRISTANDA
(căutînd s-o calmeze)
Nu,coană Joiţico, nu e nimica, nu e nimica publicat… « Răcnetul » nici n-a apărut astăzi… După ce a fugit Caţavencu, dăscălimea s-a apucat la ceartă, s-au bătut, l-au bătut pe popa Pripici, şi nici vorbă să mai scoaţă gazeta… S-a spart partidul independent… s-a spart ! (încet Zoii, trecînd spre Tipătescu.) Am să vă spun ceva secret, acu numaidecît !
TIPĂTESCU
Nu spuneam eu ! Dar Caţavencu ?
PRISTANDA
Nu l-am găsit, coane Fănică, parcă a intrat în pămînt. (bătîndu-se repede pe frunte ca şi cum şi-ar aduce aminte de ceva.) A! ce-am uitat ! Să mă iertaţi, sărut mîna, coane Fănică… Ministrul… nu, miniştrii, toţi şapte, vă cheamă la telegraf numaidecît… de-aia vă căutam aşa de zor…
TIPĂTESCU
La telegraf ? Ce mai vor de la mine ?
PRISTANDA
Nu ştiu, dar bate telegraful de un ceas, coane Fănică, trebuie să mergeţi.
TIPĂTESCU
A, blestemată politică… Zoe ! Zoe, curaj, mă duc…
ZOE
Du-te.
TIPĂTESCU
Mă-ntorc îndată. (îi sărută mîna.) Zoe, fii cuminte ! Nu suntem pierduţi ; n-ai grijă ; la revedere ! (pleacă prin fund.)
ZOE
La revedere !… A!… cum pot să iubesc pe omul ăsta ! (cade pe gînduri. Pristanda urmăreşte pe Tipătescu pînă la ieşire şi se uită după el pînă se depărtează.)
ZOE, PRISTANDA
PRISTANDA
(după ce s-a asigurat că Tipătescu s-a depărtat, coboară degrab’)
Coană Joiţico !
ZOE
(tresărind)
Ai ! Ghiţă ! iar m-ai speriat… Ce e ? ce vrei ? du-te ! lasă-mă-n pace !
PRISTANDA
Sărut mîna, coană Joiţico, nu vă supăraţi. (foarte cu binişorul.) Este cineva,… cineva, pe care-l ştiţi d-voastră bine,… aşteaptă aici… ar voi să vă vorbească… dar numai d-voastră… De-aia eu l-am trimis pe conul Fănică la telegraf, pentru ca să rămîneţi d-voastră singură… Am minţit… nu-i adevărat că-l cheamă miniştrii… Ştiu că o să mă ocărască, o să mă bată că l-am trimis la cai verzi pe păreţi, dar lasă să mă ocărască… să mă bată… Nu e mai-marele meu ? Nu e stăpînul meu, de la care mănînc pîne eu şi unsprece suflete ? L-am minţit, dar pentru binele d-voastră, coană Joiţico… Îl primiţi ?… da ?
ZOE
(care a stat pe gînduri şi n-a ascultat tirada lui Pristanda)
Pe cine să primesc ?
PRISTANDA
Pe cine — pe cine ?… pe d. Nae Caţavencu…
ZOE
(sărind din loc)
Pe Caţavencu ? E aici ? Unde e, Ghiţă ? Să vie acu, numaidecît mergi, adu-l iute. (e în culmea nerăbdării.)
PRISTANDA
Ascult ! (merge în fund la stîngă şi aduce pe Caţavencu) Poftim stimabile, poftim (îl introduce şi iese repede.)
ZOE, CAŢAVENCU
ZOE
(repezindu se la el)
D-le Caţavencu, ai voit să mă pierzi pe mine şi te-ai pierdut şi pe d-ta. La ce-ai fugit, pentru Dumnezeu ! la ce-ai dispărut ? Fănică are în mînă o poliţă, ale cărei giruri le-ai plastografiat, ca să ridici cinci mii de lei de la societate… Ştii ?
CAŢAVENCU
Ştiu, madam, că o are, (dezolat) ştiu, dar ce e de făcut ?
ZOE
Om nebun ! ţi-ai pierdut minţile ? mai întrebi ce e de făcut ! Nu ştii ? Să-ţi dau poliţa : scapă-mă, să te scap ! să schimbăm ! dă-mi scrisoarea…
CAŢAVENCU
(dezolat)
Madam ! madam ! peste putinţă…
ZOE
Ce ?
CAŢAVENCU
Scrisoarea d-voastră…
ZOE
Ei ?
CAŢAVENCU
N-o mai am !…
ZOE
Nu se poate !
CAŢAVENCU
N-o mai am !…
ZOE
Minţi !
CAŢAVENCU
Nu minţ ; n-o mai am !…
ZOE
Nenorocitule ! ce ai făcut-o ?
CAŢAVENCU
Am pierdut-o !
ZOE
(dînd un ţipăt şi uitîndu-se pierdută în toate părţile)
A! de ce nu pot să te omor !
CAŢAVENCU
Omoară-mă, madam, omoară-mă, dar nu e vina mea !
ZOE
Cum ai pierdut-o ? cînd ai pierdut-o ? unde ai pierdut-o ?
CAŢAVENCU
În scandalul, în bătaia de alaltăieri seara, de la întrunire, cine nu ştiu… mi-a smuls pălăria din cap… scrisoarea o aveam în căptuşeala pălăriei…
ZOE
Care va să zică, adevărat ai pierdut-o ?
CAŢAVENCU
Da !
ZOE
Mi-ai pierdut scrisoarea… şi nu ştii, nu bănuieşti pe unde poate rătăci scrisoarea mea ?
CAŢAVENCU
Nu.
ZOE
Nu ?
CAŢAVENCU
Nu…
ZOE
(desperată)
A! eşti un om pierdut… pierdut !… Eu poate să mai scap… căci poate să mai scap ! dar d-ta… (cu putere) d-ta eşti pierdut… Cînd te-a arestat Fănică, te-am scăpat eu… acuma te arestez eu şi n-ai să scapi decît atunci cînd mi-oi găsi scrisoarea… pentru că poate să mai ai noroc s-o găsesc… Roagă-te la Dumnezeu s-o găsesc… A! s-a întors jocul, d-le Caţavencu… începe să te părăsească norocul şi să mai treacă şi-n partea noastră… A! eşti pierdut ! da, pierdut… (strigînd în fund.) Ghiţă ! Ghiţă !
CAŢAVENCU
Doamnă, pentru Dumnezeu ! (se uită-n toate părţile.)
ZOE
Ghiţă ! (cătră Caţavencu.) Nu te uita pe unde să scapi… Nu mai e scăpare : plastografii dovediţi nu mai au scăpare… s-a mîntuit… Ghiţă ! Ghiţă ! (merge strigînd în fund şi se-ntîlneşte piept în piept cu Cetăţeanul turmentat.)
ACEIAŞI — CETĂŢEANUL TURMENTAT cu pălăria albă a lui CAŢAVENCU
CETĂŢEANUL
(intrînd şi coborînd foarte bine dispus)
Nu e Ghiţă, eu sunt…
ZOE
Ce cauţi ?
CAŢAVENCU
(aparte)
Pălăria mea !
CETĂŢEANUL
Pe d-voastră, coană Joiţico !
ZOE
Ce vrei cu mine ?
CETĂŢEANUL
Ei ! uite şi d. Nae. Salutare onorabile !
ZOE
(nervoasă)
Ce vrei ? spune ce vrei ?
CETĂŢEANUL
Ce vreu eu, bine vreu. Eu am o vorbă : o mie de ani pace ! (gest de impacienţă din partea femeii.) Eu, coană Joiţico, am găsit o scrisoare.
ZOE
Pe care ai lăsat-o să ţi-o fure onorabilul d. Caţavencu…
CAŢAVENCU
(zdrobit)
Doamnă !
CETĂŢEANUL
Las-o aia ;… am mai găsit una !…
ZOE
Ei, ce-mi pasă !
CETĂŢEANUL
Nu vă supăraţi, coană Joiţico, să vedeţi… nu v-am spus tot. Eu pînă să nu intru în politică, cum am zice, care va să zică pînă să nu deviu negustor şi apropitar, am fost împărţitor… la poştie… mă cunoaşte conul Zaharia !
ZOE
Ei ! ieşi odată şi lasă-mă… Ghiţă !
CETĂŢEANUL
Şi d-atunci, care va să zică, eu dau scrisoarea după andresă. Dacă nu găsesc andrisantul, scriu pe ea cu plaivaz : « andrisantul necunoscut », ori « nu se află», ori « mort », care va să zică fiecare după cum devine (Zoe se plimbă impacientată în fund) dar dacă găsesc andrisantul, i-o dau andrisantului… Bunioară acuma… Eu am găsit alaltăieri, în învălmăşeala de la primărie, o pălărie…
ZOE
(coborînd)
O pălărie ?
CAŢAVENCU
(aparte)
Mizerabilul…
CETĂŢEANUL
O pălărie, da, asta… şi astăzi tot îndesînd-o pe capul meu s-o potrivesc — că mi-era strîmtă — am vrut să-i scot căptuşeala s-o mai lărgesc… cînd colo în căptuşeală peste ce dau ?
ZOE
O scrisoare !
CAŢAVENCU
O scrisoare !
CETĂŢEANUL
O scrisoare, da, domnule Nae… Nu mai mergem pe la o ţuică ?
ZOE
(foarte emoţionată)
S-o vedem !
CETĂŢEANUL
E de la conul Fănică : andrisantul sunteţi d-voastră.
ZOE
Dă-mi-o, dă-mi-o degrabă !
CAŢAVENCU
Sunt în adevăr pierdut !
ZOE
Degrabă, dacă o ai.
CETĂŢEANUL
O am, n-am pierdut-o… nu m-am mai întîlnit (sughite şi arată pe Caţavencu) cu onorabilul ! (scoate scrisoarea din căptuşeala pălăriei si i-o dă Zoii.)
CAŢAVENCU
(aparte)
A! mizerabilul !
ZOE
(care a smucit scrisoarea)
A!
CAŢAVENCU
(încet către Cetăţeanul turmentat, care a trecut lîngă el)
Nenorocitule ! ţi-ai aruncat norocul în gîrlă : te făceam om !
CETĂŢEANUL
Nu puteam… andrisantul cu domiciliul cunoscut. (arată pe Zoe).
ZOE
(care s-a remis de prima emoţie)
Domnule, domnule, eşti un om onest, eşti un om admirabil, fără pereche. Cum te cheamă, mă rog ? spunemi… recunoştinţa mea…
CETĂŢEANUL
Ce trebuie să mai spui cum mă cheamă ? mă cunoaşte conul Zaharia de la 11 fevruarie ! Iacă un cetăţean şi eu…
ZOE
Cum să-ţi mulţumesc ? Ce ceri de la mine ?
CETĂŢEANUL
Să-mi spui d-ta, pentru cine votez. Iaca mai e un sfert de ceas şi se închide alegerea… Eu… pentru cine votez ?…
CAŢAVENCU
(cu amărăciune)
Pentru d. Agamiţă Dandanache.
ZOE
(întorcîndu-se spre el cu o privire de dispreţ şi ameninţare)
Domnule Caţavencu ! tot mai poţi vorbi ? şi încă ironic. A! eşti tare, drept să-ţi spui…
CETĂŢEANUL
Coană Joiţico, adevărat ?
ZOE
Da, adevărat, pentru d. Agamiţă Dandanache : da, adevărat ; poate că e singurul adevăr pe care d. Caţavencu l-a spus în viaţa d-sale…
CETĂŢEANUL
Atunci mă duc să votez… (vrea să plece) dar cum îi zice ?
ZOE
D-le Caţavencu, fii bun, scrie-i, mă rog, votul acestui onest cetăţean. (Caţavencu stă pe loc.) Te rog… (îi arată scrisoarea. Caţavencu trece la masă, scrie un buletin şi i-l dă Cetăţeanului turmentat.) Îmi dai voie ? (ia buletinul.) « Agamiţă Dandanache »… Bravo, d-le Caţavencu, eşti un om de bună-credinţă…
CETĂŢEANUL
(luînd buletinul)
Mă duc, nu mai e vreme.
ZOE
(conducîndu-l)
Te rog să crezi, domnule, că oricînd recunoştinţa mea…
CETĂŢEANUL
(foarte grăbit)
Nu mai e vreme… se-nchide alegerea. (iese ducînd sus biletul.)
(Zoe l-a condus cu multă amabilitate pînă la ieşire, se-ntoarce, se opreşte în fund, îşi deschide corsajul, pune scrisoarea în sîn, se încheie la loc şi coboară încet şi ţintă spre Caţavencu. La fiecare pas al Zoii, Caţavencu se-ndoaie de încheieturi ; cînd ea s-a apropiat bine, se opreşte ţapăn înaintea lui, el cade în genuchi.)
ZOE, CAŢAVENCU
CAŢAVENCU
Iartă-mă, iartă-mă…
ZOE
(rîzînd)
Scoală-te, eşti bărbat, nu ţi-e ruşine ! (cu ton aspru) Scoală-te !
CAŢAVENCU
(sculîndu-se ruşinat)
Iartă-mă…
ZOE
(cu dignitate)
Eşti un om rău… mi-ai dovedit-o… Eu sunt o femeie bună… am să ţi-o dovedesc. Acuma sunt fericită… Puţin îmi pasă dacă ai vrut să-mi faci rău şi n-ai putut. Nu ţi-a ajutat Dumnezeu, pentru că eşti rău, şi pentru că eu voi să-mi ajute totdeauna, am să fiu tot bună ca şi pînă acuma.
CAŢAVENCU
(umilit)
Madam !
ZOE
Nu tremura ! Pe parola mea de onoare, eşti scăpat…
CAŢAVENCU
Sărut mîinile… devotamentul meu…
ZOE
Cu o condiţie : după alegere, o să fie manifestaţie publică,… d-ta ai s-o conduci.
CAŢAVENCU
(repede şi supus)
O conduc…
ZOE
D-ta o să prezidezi banchetul popular din grădina Primăriei…
CAŢAVENCU
(asemenea)
Prezidez…
ZOE
O să chefuieşti cu poporul…
CAŢAVENCU
(acelaşi joc)
Chefuiesc…
ZOE
Şi o să vii aici cu toţii, să saluţi, în numele alegătorilor, pe deputatul ales şi pe prefect…
CAŢAVENCU
Da.
ZOE
Ne-am înţeles ?
CAŢAVENCU
Da.
ZOE
Du-te şi ia loc în capul meii ; fii zelos, asta nu-i cea din urmă Cameră !
CAŢAVENCU
Madam, madam Trahanache, eşti un înger…
ZOE
Mulţumesc, eşti prea galant, dar du-te degrabă…
CAŢAVENCU
Mă duc, mă duc, şi să vedeţi dacă nu v-o plăcea… Sărut mînile… sărut mînile !… (iese repede zăpăcit prin fund.)
ZOE
(singură)
E adevărat, ori visez ? (şade pe un scaun, scoate scrisoarea, o citeşte, o sărută.) Fănică ! (se scoală rîzînd, o mai citeşte, o mai sărută de mai multe ori şi iar şade.) Fănică ! (plîns nervos… după o pauză, se scoală zîmbind, se şterge la ochi şi răsuflă tare.) A!… mi-a trecut… Fănică ! (suie repede scările la dreapta şi dispare.)
TIPĂTESCU
(singur)
(intră repede din fund) A înnebunit Ghiţă ? Mă trimite la telegraf pentru nimica… Îmi face farse ? Ce însemnează… Şi Zoe… unde e Zoe ? (se uită-n toate părţile şi iese repede în dreapta.)
TRAHANACHE şi DANDANACHE vin din dreapta din grădină, planul al treilea
TRAHANACHE
A! aici la noi, stimabile, a fost luptă crîncenă, orice s-ar zice… s-au petrecut comèdii mari.
DANDANACHE
Taţi, frate.
TRAHANACHE
Infamii ! Închipuieşte-ţi d-ta, un caraghios, un mişel, ca să enfluanseze pe Tipătescu… pe Fănică de !… pe prefect. (Dandanache dă multă atenţie, dar pare că nu pricepe.)
DANDANACHE
A, da ! aşa ! că nu eşti d-ta prefectul.
(Se aude din depărtare entrata unui marş.)
TRAHANACHE
Or să-l învrăjbească cu mine şi cu familia mea… s-apucă şi face o scrisorică de amor ca din partea lui Fănică, prefectul… cătră Zoiţica, nevastă-mea, şi-i imitează slova băiatului,… ştii, să juri, nu altceva… Închipuieşte-ţi plastografie !
DANDANACHE
Nu mă nebuni, neicusorule ! La mine a fost cazul adevărat !…
(Marşul se apropie, se aud şi urale.)
TRAHANACHE
Cum, cazul adevărat ?
DANDANACHE
Scrisoarea era a persoanei… da… becher.
TRAHANACHE
Cum becher ?
DANDANACHE
Adică necăsătorit…
TRAHANACHE
Cine ?
DANDANACHE
Nu spui ţine, — persoană însemnată… Cînd i-am pus piţorul în prag, — ori coledzi, ori « Răsboiul » mă-nţeledzi, — tranc ! depesa aiţi…
TRAHANACHE
Nu-nţeleg. (aparte) E ameţit de drum… căruţa… şi clopoţeii.
DANDANACHE
(aparte)
E slab de tot prefectul, îi spui de două ori o istorie si tot nu priţepe…
(În toată scena aceasta şi în cea următoare, pînă la intrarea mulţimii, se aude marşul şi uralele treptat, din ce în ce mai aproape şi mai distinct.)
ACEIAŞI — ZOE, TIPĂTESCU
ZOE
(coborînd întîi treptele, urmată de Tipătescu, veseli şi fără să vază pe cei din scenă)
Şi astfel, cum ai văzut (văzînd pe Trahanache şi Dandanache, schimbă tonul), d-le prefect, furtuna rea trece curînd… (coborînd) D-le Dandanache, într-un moment, masa e gata…
DANDANACHE
Tocmai îi spuneam d-lui prefect, si dumnealui îmi spunea…
TIPĂTESCU
D-lui prefect ?…
DANDANACHE
Da, d-lui prefect ! (arată pe Trahanache, care vorbeşte la o parte cu Zoe.)
ZOE
(încet)
Îţi place, nene, alesul d-voastră ?
TRAHANACHE
(încet)
Deştept… dar mi se pare că e cam şiret.
DANDANACHE
(lui Tipătescu)
Îmi spunea istoriile de aiţi de la aledzeri, cu scrisoarea, cu plastografia (mişcarea Zoii) si eu îi spuneam de cazul meu,… că la mine a fost chiar adevărat… cu becherul.
ZOE
(repezindu-se lîngă el, încet)
D-le Dandanache, mi-ai promis să nu mai pomeneşti de istoria asta…
DANDANACHE
Eu am promis ? (repede) cînd am promis ? cui am promis ? ţe am promis ? (aducîndu-şi deodată aminte.) A! da ! Nu mai… nu mai…
(Uralele s-au apropiat cu desăvîrşire. Lumea toată intră cu muzica.)
ACEIAŞI — FARFURIDI, BRÎNZOVENESCU, CAŢAVENCU, CETĂŢEANUL TURMENTAT, GHIŢĂ PRISTANDA, IONESCU, POPESCU, ALEGĂTORI, CETĂŢENI, PUBLIC
(Brînzovenescu şi Farfuridi cu alţi alegători mai spălaţi, în costume de pretenţie provincială, intră, venind din casă, coborînd pe treptele din dreapta ; salutări de toate părţile. Prin fund, Caţavencu, Ghiţă poliţaiul, îmbrăcat ţivil, Cetăţeanul turmentat, Ionescu şi Popescu intră, conducînd manifestaţia publică. Cei ce vin prin fund sunt toţi ameţiţi, şi mai ales Caţavencu şi Cetăţeanul turmentat, care înghite şi sughite mereu. După ei vin o mulţime de cetăţeni cu ramuri verzi şi steaguri, asemenea foarte chefuiţi. Toată lumea cu borcane de băutură în mîini. — Din casă, în urma lui Farfuridi, Brînzovenescu şi a celorlalţi alegători, vin feciorii cu sticle de şampanie. — Ghiţă Pristanda, îndată ce soseşte în scenă, face un senm muzicei să tacă. Muzica tace. Se împart pahare de şampanie fruntaşilor. — Tipătescu, Zoe, Trahanache, Dandanache sunt în stîngă.)
FARFURIDI
(luînd un pahar de şampanie)
În sănătatea domnului Agamiţă Dandanache, alesul nostru ! Să trăiască ! (Urale şi muzică. Pristanda ţine cu mîna tactul uralelor. Toţi ciocnesc şi beau.)
DANDANACHE
(îndemnat de Zoe şi Tipătescu, trece în mijloc cu paharul în mînă)
În sănătatea alegătorilor… cari au probat patriotism si mi-au acordat… (nu nemereşte) asta… cum să zic de !… zi-i pe nume de !… a ! sufradzele lor ; eu, care familia mea de la patuzsopt în Cameră, si eu ca rumânul imparţial, care va să zică… cum am ziţe… în sfîrşit să trăiască ! (urale şi ciocniri.)
TRAHANACHE
(cătră Caţavencu, care a coborît spre el şi Tipătescu)
Şi aşa zi, ai ? d-ai noştri, stimabile ? bravos ! mă bucur.
CAŢAVENCU
Venerabile neică Zahario ! în împrejurări ca acestea (mişcat) micile pasiuni trebuie să dispară.
TRAHANACHE
Ei, aici mi-ai plăcut ! bravos ! să trăieşti !
CAŢAVENCU
În sănătatea venerabilului şi imparţialului nostru prezident, Trahanache ! (Urale şi ciocniri.)
(Zoe vede pe Cetăţeanul turmentat în grămadă, ia un pahar şi merge de i-l oferă.)
CETĂŢEANUL
În sănătatea coanii Joiţichii ! că e (sughite) damă bună ! (ciocneşte cu ea ; ea-i strînge mîna din toată inima. Urale, ciocniri.)
CAŢAVENCU
(lui Tipătescu încet)
Să mă ierţi şi să mă iubeşti ! (expansiv) pentru că toţi ne iubim ţara, toţi suntem români !… mai mult, sau mai puţin oneşti ! (Tipătescu rîde.) În sănătatea iubitului nostru prefect ! Să trăiască pentru fericirea judeţului nostru ! (Urale, ciocniri.)
TRAHANACHE
(luînd un pahar şi trecînd în mijloc foarte vesel)
Ei, aveţi puţintică răbdare !… Nu cunosc prefect eu ! eu n-am prefect ! eu am prieten ! În sănătatea lui Fănică ! Să trăiască pentru fericirea prietenilor lui ! (sărută pe Fănică, apoi pe Zoe. Fănică sărută mîna, Zoii.)
(Urale. Dandanache între alegători, cu Farfuridi şi Brînzovenescu, le povesteşte încet, făcînd gestul cu clopoţeii, la dreapta, în fund. Pristanda, Cetăţeanul turmentat, muzica şi lume. În stînga Zoe, Tipătescu, Trahanache cu alţi alegători, în mijloc Caţavencu.)
CAŢAVENCU
(foarte ameţit, împleticindu-se-n limbă, dar tot îngrăşîndu-şi silabele)
Fraţilor ! (toţi se-ntorc şi-l ascultă.) După lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iată visul nostru realizat ! Ce eram acuma cîtva timp înainte de Crimeea ? Am luptat şi am progresat : ieri obscuritate, azi lumină ! ieri bigotismul, azi liber-pansismul ! ieri întristarea, azi veselia !… Iată avantajele progresului ! Iată binefacerile unui sistem constituţional !
PRISTANDA
Curat constituţional ! Muzica ! Muzica !
(Muzica atacă marşul cu mult brio. Urale tunătoare. Grupurile se mişcă. Toată lumea se sărută, gravitînd în jurul lui Caţavencu şi lui Dandanache, care se strîng în braţe, în mijloc. Dandanache face gestul cu clopoţeii Zoe şi Tipătescu contemplă de la o parte mişcarea. Cortina cade repede asupra tabloului.)
Convorbiri literare,
1884, febr. şi martie
