— Moftul român a înviat!

— Adevărat a-nviat!

Iată cuvintele cu cari trebuie să se salute în aceste zile de sărbători toți nepoții divului Traian, toți aceia în vinele cărora curge sânge de roman.

Să mai așternem aci o programă a Moftului român, credem de prisos. Sunt opt ani acu de când această foaie a văzut lumina pentru întâia dată. Voim a fi consecvenți, și astfel dăm drept program aceleași linii pe cari le-am pus în fruntea acestei foi la prima-i apariție.

Eu: Ce mai spun gazetele, nene?

Nenea: Mofturi !

D. deputat: Mofturi !

U n domn cu bundă: Mofturi !

D-ra Acrivița (făcând două gropițe asasine în obraji): Mofturi!

Un mitocan (fudul): Mofturi!

Un amic (tăindu-mi vorba și dând din umeri): Mofturi!

Doctorul (foarte liniștit): Mofturi !

Un june cult (dând cu dispreț volumul la o parte): Moft!

D. primar (foarte serios): Mofturi!

D. procuror (grăbindu-se să suie la club): Mofturi!

Un pesimist suprimat (scrâșnind fieros): Mofturi!

Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi!

Un ministru: Mofturi!

Un altul cu mai mulți copii (râzând): Mofturi !

Z…: Mofturi!

Publicul: Moft !

O, Moft! tu ești pecetea și deviza vremei noastre. Silabă vastă cu nețărmurit cuprins, în tine încap așa de comod nenumărate înțelesuri: bucurii și necazuri, merit și infamie, vină și pățenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, vițiuri distrugătoare, suferință, mizerie, talent și imbecilitate, eclipse de lună și de minte, trecut, prezent, viitor — toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi românii moderni, scurt: MOFT.

În genere națiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, rușii nihilismul, francezii l’engouement, […] spaniolii morga, italienii vendetta etc.; românii au Moftul!

Trăiască dar Moftul român!

Foaia ce reapare astăzi, cu titlul ei eminamente național, sperăm că va fi formula sinceră și exactă a spiritului nostru public.

Și acuma, dragă Moftule, mergi iar de-ți fă și tu rostul în lumea asta. Locul tău aici este, a ta e vremea de astăzi.

Aruncându-te din nou la lumină, strigăm cu toată căldura: Dumnezeul părinților noștri, el care a știut totdeauna să protege România, aibă-te în sfânta sa pază! deie-ți norocul ce-l merită orice moft român pe acest pământ stropit cu sângele martirilor de la 11 iunie 1848, 11 fevruarie 1866, 8 august 1870 și 14 martie 1888 ș. cl., ș. cl.

Publicului român, care-ți este tot sprijinul, îi zicem: ajută-ne și Dumnezeu te va ajuta; iar ție-ți dorim: Moftul român să fii, dar caută pe cât se poate de nu fi moft!