Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica – Partea a XII-a

Iară după ce cineşi la locurile sale să întoarsără, dulăii cătră Corb carte într-acesta chip scrisără:,,Uleul şi toţi dulăii Corbului, stăpânului milostiv, cu plecate capete, sănătate! După ce încă de demult, după a domnului no stru poruncă, în tot chipul am nevoit, ca doară pre vrăjmaşul Inorog după a noastră voie a aduce am fi putut (carii nevoinţe şi ceriul şi pământul marturi ne sint), numai de vreme ce vrăjile nu ne-au slujit, mrejile nu l-au ţinut, laţurile nu l-au oprit, seciu rile nu l-au încuiat şi tot feliul de măiestrii a-l domoli nu l-au putut, de mare nevoie, nu ce-am vrut, ce ce-am putut ne-au căutat a face. Şi mai vârtos de la trimisul Uleu înştiinţându-ne, precum spre aceasta şi voia domnului nostru să să fie plecat (că pasirile rumpătoare, când carne proaspătă a câştiga nu pot, prin stârvuri şi prin împuţiciuni foamea a-şi domoli obiciuite sint). De care lucru noi vădzind că din dzi în dzi a norocului nostru căldură să răceşte şi oarecum a impotrivnicului să încăldzeşte, am socotit ca să nu aşteptăm până de tot răceala ei ne va cu prinde şi toate mădularele ne amurţi, ce cu un ceas mai înainte, cu blândeţe priimind-o, împotrivă să nu-i stăm (că norocul ple care, iară nu asprime priimeşte). Aşijderea, de multe ori s-au vădzut (că trestiia, după vânt plecându-să, să îndoieşte şi iarăşi să scoală, iară bradul, împotrivă puindu-să, din rădăcină să prăvăleşte, cu a căruia răsturnare, cele de prin pregiur mlădiţe şi zmicele, stropşindu-să, cu pământul să amestecă). De care lucru, cu tot sfatul împreună pre Camilopardalul am rugat ca, în mijlocul nostru puindu-să, cea dorită pace între domnul nostru şi între vrăjmaşul Inorog să alcătuiască. Ce Camilopardalul, macar că osteneala aceasta a priimi s-au arătat, însă de la noi hirograf ca acela au cerşut, carile alegerea lui, oricum ar fi, să întărească şi să adeverească. Ce noi, pozvolenie ca aceasta de la domnul no stru neavând, altăceva mai mult a-i răspunde n-am avut, fără nu mai cât soroc am cerşut, ca pentru acestea domnului nostru în ştire să facem. Deci acmu, iată, până în 20 ani soroc avem, în carii după pofta şi plăcerea domnului nostru aievea răspuns să avem ne rugăm. Iară noi în toată slujba gata şi neobosiţi vom fi.” La aceasta a dulăilor scrisoare, Corbul într-acesta chip răspunsă:,,Cu mila a cereascului Vultur, Corbul, mai-marele epitrop a monarhii tuturor pasirilor, Uleului şi dulăilor, carii în munţi să află, sănătate! Cartea carea ne-aţi scris am luat-o, celea ce ne scrieţi, înţeles-am. La carile mai mult altăceva a vă răspunde nu avem, fără cât, iată că, având aicea lângă noi pre Biholul de Cina, cum mai curând într-acea parte îl trimasăm, căruia toată plini rea puterii i-am dat, ca şi el împreună cu priietinul nostru, Cami lopardalul, orice mai de folosul nostru ar cunoaşte, aceia să facă (Biholul de Cina la trup ieste negru, la cap alb, la picioare pag, la coamă comos, ca caii de Schitiia, la isteciune din vulpe nu rămânea. Iară hirişiia cea mai chiară îi ieste totdeauna a răgi şi nepărăsit a mugi).”

Deci după sosirea Biholului, la lăcaşul Camilopardalului, iarăşi de iznoavă adunare mare să făcu, unde Camilopardalul un prolog ca acesta făcu: ,,Duhurile a toată jiganie, o, priietinilor, în doaă chipuri fac clătirea lor: una iute şi netocmită, care naşte vrajba şi mâniia, iară alta moale şi tocmită, carea lineştea începând, dra gostea între dânsele-şi scorneşte, înmulţeşte şi netulburată o păzeşte. Aşijderea, de multe ori dintr-acea iute şi netocmită a duhurilor răpegiune, muritorii, răpiţi fiind, din carile ca dintr-o ameţală trezindu-să, şi ca dintr-un spăriiat şi tulburat vis deştep tându-se, spre odihnă şi lineşte a să întoarce să nevoiesc, ca ce lor obosite şi oarecum înăduşite duhuri odihnă şi răpaos să dea. De care lucru, în clătiri ca acestea mai cu de-adins doaă sint de socotit: una, că ţenchiul odihnii carile, unde şi când va să fie mai denainte şi aşeşi din începutul clătirii să-l însămnedze. Alta, că, până la însămnatul ţenchiu va sosi, macar cum cevaşi lenevirii loc să nu dea, ce toate mijlocele şi împregiurstările foarte cu mare osirdie să să păzască şi dintr-îmbe părţile să să păzască. Că du hurile muritorilor asemenea sint vânturilor clătitului aier, carile şi plăcut, şi împotrivă a sufla pot. Inimile corăbii<i> pre ne stătătoare lucrurile tâmplărilor ca pre umerile mărilor plutesc, sfârşitul lucrurilor liman, întrarea la liman, aflarea lineştii şi scăparea din furtună ieste. Deci precum adese s-au vădzut că cu nepaza cârmaciului şi cu lenevirea corăbierilor, acmu în sinul limanului întraţi fiind, aceia pat, de carea între groznice undele valurilor au scăpat. Într-acesta chip şi lucrurile voastre, ca un vas de multe valuri şi din multe părţi izbit şi strânciunat, acmu la limanul adăpostirii şi la lineştea odihnirii să fie agiuns socotesc. Cea mai multă primejdie, precum să vede, au trecut. Rămas-au acmu ca în adăpost, pentru paza vivorului, fierul să să arunce, pândzele să să învălească, funele să să întărească şi vasul, cu nerumpte odgoane, la margine legându-să, să să sprijenească, ca nu cândailea, despre uscat vivorul duhurilor fără veste scornin du-să, iarăşi mările odată călătorite şi valurile mai denainte tre cute a le poftori să silească, unde de nu cea de tot prăpădenie, însă cea mai rea decât cea dintâi primejdie, poate să să tâmple. Iată, deoparte, Inorogul singur cârmaciu, singur vasul voii sale încotro ar pofti a-l porni ştie şi poate, carile, în liman întrând, cu ce odgon şi la ce stâncă vasul s-ar lega, singur din sine voii şi alegerii noastre au lăsat. Deci despre aceasta parte fără prepus sint că în adăpostul odihnii vasul inimii sale, fără nici o primejdie, cu groase odgoane, cu tari funi şi la credincioase locuri să va lega, unde, neclătit rămâind, vivor cât de repede, furtună cât de mare şi holbură cât de năprasnă a-l mai urni nu va putea (că mai pre lesne ieste vântului o mie de odgoane a rumpe şi o mie de fiiară a smulge, decât sufletului cinstei purtătoriu din cuvântul dat a să întoarce). Acmu, dară, lucrul rămâne că, de vreme ce vasul Cor bului prin epitropie ieste să să chivernisască, carile dintre voi ar fi acela carile voie slobodă şi toată puterea să aibă ca la locul ce vom cunoaşte noi că-i mai de credinţă, cu funea carea vom dzice că-i mai tare şi cu fierul carile vom pricepe că-i mai de nedejde, acolo şi cu acelea să să lege şi să să priponească. Deci carile epitro piia navarhului ar avea să mi să arete, ca cu acela cuvintele obştindu-mi, celea ce spre sfârşitul lucrului ar căuta să vorovască.” La aceste a Camilopardalului cuvinte, Uleul arăta precum lui nu numai piiedecele în picioare, ce şi gârliţa în grumadzi i s-au pus, de vreme ce Corbul scrie precum tot lucrul pre sama Biho lului au lăsat. Dulăii acmu nici lătra, nici scânciia, ce ca cei ce muşcă pe furiş, numai din semne să cuciriia, să muşce locul mâna nu le da, să latre iarăşi socotiia că adese şi de multe ori lătrând, acmu a tuturor urechile de lătrăturile lor să să fie deprins (că minciuna adese grăită şi adevărul grăit în minciună îl preface). Aceştea tăcând, Biholul într-acesta chip a răgi începu: ,,Între noi cineva, o, Camilopardale, hiriş şi cu deplină putere epitrop Corbului nu ieste, nici cineva pozvolenie ca aceia are, carile ce ar lega să fie legat şi ce ar dezlega, să fie dezlegat, fără numai a îmbe părţilor pofte ascultând, cuvintelor giudecători, dreptăţii alegători şi asupra celui de obşte folos sfătuitori şi îndemnători să fim. Nici aşi socoti cu cale a fi lucrul acesta supt siloghismurile aristoteleşti şi sentenţiile platoniceşti să cadză, nici până într-atâta de adânc scociorât ar trebui, ce numai inimile acmu plecate cu un chip mai pre iuşor să le alcătuim (că funele socote lii mai mult decât ce vremea pofteşte, întindzându-să, şi destin dzându-să, din socoteală, socoteală naşte şi din cuvânt, cuvânt izbucneşte, şi aşe, cele vechi trecând, altele noaă, ca în roată, să întorc). Ce de ieste lucrul vrăjbii în pace să să săvârşască, ei în de iei voroavele şi poftile să-şi arete, iară noi, cele cu cuviinţă din cele cu necuviinţă alegând, după dreptate să giudecăm. Spre carea, de vor vrea a să odihni, bine, iară de nu, voia lor în mâna lor ieste şi precum le va fi pofta, aşe facă.”

Camilopardalul, cunoscând că socoteala Biholului spulbărat, iar nu întemeiat lucru ieste să facă (căci răutatea Corbului po căinţă nu ştie), foarte să mânie şi într-acesta chip răspunsă: ,,De vreme ce socoteala lor au fost, o, priietine, pentru ca numai între dânşii să să vorovască, alt loc de împreunare să-şi fie căutat. Iară de au fost (precum Corbul, scriindu-ne, să roagă) lucrul acesta, cu mijlociia noastră să să caute, chipul al triilea, adecă adevărat epitropul Corbului, de faţă a fi ar fi trebuit, carile noi ce vom giudeca, ca cum singur Corbul ar fi, sau astădzi priimitoriu, sau astădzi nepriimitoriu giudecăţii noastre să să arete. Ce acmu aievea ieste că şi acestea ispite sint şi apă în piă bătută. Însă ispită ca aceasta printr-un alt chip, lor asemenea, iar nu prin mine, să o facă, căci nu mai puţin pentru a altora decât pentru a mea cinste port grijă, şi inima carea voia în mâna mea ş-au pus, precum pentru a mea, aşe pentru a lui, a sta mi să cade.” Şi aşe, Camilopardalul, de mânie aprins, sculându-să, dintre dânşii ieşi. Iară după ieşirea Camilopardalului din adunare, cu toţii tul burată firea-i vădzind, într-o întristare cu tăcere amestecată întrară. Şi mai vârtos Inorogul cunoscând că din toate părţile şi în voroavă, şi în faptă vicleşugul nu lipsiia, ales că Corbul, macar că toată pozvoleniia Biholului dedese, însă Biholul, nestătătoare socoteala Corbului ştiind, supt darea cuvântului să să lege nu vrea. Dulăii, aşeşi din-ceput, spre isprăvirea lucrului cu piatra la deal siliia, de vreme ce toată cinstea şi agonosita lor în vânători şi vrăjituri ca acela să sprijeniia.

Uleul, macar că într-adevăr spre săvârşirea lucrului tare năzuia, însă slujba aceasta supt titulul numelui lui plineala să ia poftiia, care lucru vădzind că Corbul Biholului l-au orânduit, oarecum căldura cu răceala amesteca şi, precum la dânsul vreo putere nu ieste dzicând, tot lucrul asupra Biholului arunca. Cami lopardalul, aşijderea, singur numai schiptrul giudecătoriii nedej duind, apoi pre Bihol giudecătoriu, iar nu epitrop a să numi audzind, pricini, macar că adevărate, însă nu fără venin ameste cate, arunca şi lucrul oarecum mai greu decât era a-l arăta siliia. Inorogul a tuturor, precum cuvintele, aşe chipurile bine so cotind, de pre semnele ce la ivală videa, adevărat cunoştea că toată greuimea lucrului nu atâta în sine, pre cât în lăcomiia titu lului giudecătoriii rămăsese. De care lucru, într-acesta chip le vorovi: ,,Această a noastră vrajbă nu proaspătă, ce precum am dzice de veche acmu împuţită ieste, pre carea încă de la părinţi, ca datoriia, rea moştenire preste voie şi ca cu mânule ciunte am apucat-o. Aceasta, dară, atâtea rădăcini în toate părţile, în lat, lung şi adânc aruncate având, nu ieste cu divă, de să arată aşe de cu greu a să dezrădăcina (că vrajba neprietiniii ca piatra cu var lucrată până în 40 de ani tot fiierbe). Ce cât despre a mea parte ar fi, precum pururea şi în răbdare şi în aşteptare gata am fost, şi de acmu înainte încă câtăva vreme loc îngăduinţii a da nu mă voi feri. Şi pentru ca pricina rămânerii vrăjbii eu a fi să nu mă arăt, încă un sfat am a vă sfătui, pre carile, audzindu-l, de va fi plăcut, noi în de noi lucrul la săvârşit a duce să putem socotesc. Iară de nu, fietecarile la punctul său cel dintâi a să întoarce cu voia sa să slujeşte. Sfatul mieu, dară, ieste acesta: întâiaşi dată Camilopardalului pentru osteninţa carea până acmu în treaba noastră au făcut, precum să cade, mulţemită prietineşte să-i facem. După aceasta, la alt loc undeva, de iznoavă să ne împreunăm, unde ce cu nevoie şi ce pre lesne în lucrurile noa stre ar fi să înţelegem. De ciia, carile mai aspre ar rămânea, de acelea pre Camilopardal să înştiinţăm, ca cu mijlocirea şi socoteala lui şi acelea aşedzindu-să, ca pre un martur şi întăritoriu aşe dzimânturilor noastre să-l punem”.

Sfatul acesta Uleului plăcu, Biholul nu-l lepădă, dulăii încă pentru bunătatea sfatului cu capetele plecând sămnul primirii arătară. Ce nice sfatul Inorogului de îngemănarea gândului lip sit era, întâi că, vădzind Inorogul pre Camilopardal precum asu pra celorlalţi oarecum s-au mâniiat, ca şi mai mult asupră-le să-l pornească siliia, ca doară pentru mâniie, ar uita lăcomiia şi în fierbânteala singelui cuvântul dreptăţii ar grăi (că nu puţin pre pus era ca nu cumva cu aceasta pricină obrocul Camilopadalului de la Corb să să fie adaos, care lucru s-au şi tâmplat, precum mai gios să va dzice). A doa, ca doară ar putea cunoaşte la ce săvârşit bate a lor socoteală, ce ar avea de la dânsul să ceară şi în ce feliu ar pofti să să aşedze acea neîncălzită între dânşii răceală.

Aşedară, cu toţii împreună sculându-să, a doa dzi într-alt loc să împreunară, unde întâi Uleul într-acesta chip voroavă făcu:,,Eu, o, priietinilor, unde nedejduiam că mai mult folos şi agiu torinţă spre a lucrului isprăvire vom avea, acolea semne împo trivnice şi cuvinte cu zgrăbunţi de gheaţă amestecate vădzuiu (însă pentru aceasta, într-această dată mai mult voroavă a face nu pociu). De care lucru, după a Inorogului întreagă sfătuire, ale altora în chip de prorocii paradigmate într-o parte lăsind, acmu între noi cu line suflete şi împăcate inimi, ce greu şi ce iuşor înainte ne-ar ieşi, cu osirdie să cercăm, ca aşe, după a lucrului trebuinţă, într-o parte lăsindu-ne, spre ce cinsteş şi cu cuviinţă ar fi să ne alcătuim.”

Atuncea, Inorogul, vădzind că boldurile Uleului în piielea Camilopardalului împung, dzisă: ,,Eu încă, o, priietine, mult m-am mierat că chipul pre carile singuri voi de cinstit şi de drept l-aţi ales, acela acmu între miiere amestecă fiiere, şi foarte rău îmi pare, căci pricina mai dintr-adânc a cunoaşte nu pociu (că pricina cunoscută fiind, oricât de aspră ar fi, vreun leac spre netedzirea ei să nu să afle nu poate).”

Biholul dzisă: ,,(Ucenicii Epithimiii supt dascalul Pleonexiii să supun), ce acmu vremea acestor provlimate nefiind, la ale noastre enthimemate să ne întoarcem. Inorogul într-o parte, Corbul într-altă parte trage, iară dreptatea pre calea sa va merge. Ce acmu întâi trebuie să ştim pofta Inorogului de la Corb, ce şi carea ar fi.” Inorogul dzisă: ,,Eu, o, priietinilor, ceva greu şi fără cale de la Corb nu poftesc, fără numai el singur în sine socotindu-să, ce va afla strâmb să îndreptedze, şi ce dreptatea pofteşte, să poftească şi să învoiască. Acmu, dară, asemenea şi eu a şti aşi pofti de la mine Corbul ce ar cere.”

Uleul dzisă: ,,Corbul de la tine altăceva nu pofteşte, fără nu mai prieteşug şi dragoste adevărată.”

Inorogul răspunsă: ,,De vreme ce el prieteşug şi dragoste adevărată pofteşte, iată că şi lui ca aceleaşi a ne da i să cade (că toată pofta bună cu binele cătră altul a să obşti pofteşte). Însă de pre ce vom într-adevărat a cunoaşte putea, că unul cătră altul aceiaşi cerere şi dare plineşte (că voile de bine voitoare din cuvânt încep şi fără zăbavă în faptă sfârşesc). Deci, cât despre a mea parte ar fi, părăsind vrăjmăşiia neprietiniii, îndată toată giuruinţa şi plinesc (că nici mai mult ceva Corbul de la mine are a pofti). Care lucru, Corbului deplin a-i sluji nu poate, de vreme ce eu, deosăbi de aceasta, asupra lui şi alt feliu de dreptate pre cum să fiu având în toată lumea ştiut ieste. De care lucru, atun cea numai să va dovedi precum adevărat din vrăjmăşie întor cându-să, spre dragoste să fie purces, când strâmbătatea lăsind, dreptatea a lucra va începe. Aşijderea, împotrivă lucrul ieste de socotit, că Corbului despre mine pace dându-i-să, îndată toată odihna îşi agoniseşte, carea la mine nu ieste aşe, căci sint şi altele carile neodihna îmi pricinesc, şi acelea toate de nu să vor spre odihnă alcătui, nici eu de tot a mă aşedza şi a mă odihni pociu (că prieteşugul adevărat ieste de bunăvoie închisoarea su fletului în trupul strein şi pătimirile streine ca pre ale sale a le suferi). Însă nici cu socoteala întreagă să poate numi acela carile, focul aţiţind, cu ochii în fum să stea, că macar că focul spre trebuinţă să aţiţă, însă mai denainte a socoti trebuie ca fumu lui loc de răzsuflare dându-să, celuia ce-l aprinde înăduşală să nu facă. Deci de vă ieste socoteala ca aceasta dragoste deplină şi adevărată să să facă, întâi toate peristasele să să cerce şi aflându-să precum să cade să să aşedze şi aşedzindu-să cinsteş să să păzască.”

Biholul dzisă: ,,Ce şi carile pot fi acele ţircumstanţii?” Inorogul dzisă: ,,După a mea socoteala, sint acestea: Întâi: împuţite ranele vrăjmăşiii, cu mehlemul adevăratei dra goste ungându-să, să să tămăduiască şi toate asuprelele din tr-îmbe părţile, ca cum nici n-ar fi fost, să nu să mai pomeneas că (că pomenirea asuprelelor înnoiesc şi ijdărăsc neprietiniia). A doa: pentru cele viitoare lovituri bună pază, ca de vor şi vini, a lovi să nu poată, iară de vor şi lovi, a răni putere să nu aibă (că ce s-au tâmplat o dată, să poate tâmpla şi de altă dată). A triia: vrăjmăşiia nu numai din gură să să părăsască, ce de odată cu cuvântul şi ciniile răutăţii din mâni să să lepede, ispitele să să părăsască, uşile şi ferestrile simţirilor, despre tot aburul şi vântul tulburării astupându-să, tare să să păzască, ca nu cândai nepriimitorii bunului acestuia lucru, vreme şi loc aflând, în casa lineştii oaspele tulburării să poată băga (că vântul răutăţii şi a vicleşugului atâta de supţire ieste, cât nu numai prin găuricea urechii destupate, ce şi prin inima supt lăcata socotelii încuiată a răzbate poate).

A patra şi cea mai de treabă ieste ca toată dreptatea să să plinească, pentru ca nu cumva, unul despre altul în pagubă rămâind, mosorâtura aceii lovituri durerile vechi în minte să aducă (că paguba avuţiii la muritori din rădăcina sufletului a fi să socoteşte, pentru aceia, precum averea din suflet să fie să dzice şi la cei mai mulţi aşe să crede). Deci cu bună osirdie să căutăm trebuie, ca cine supt pagubă ieste şi carile pricina aceii păgubiri să fie fost să aflăm, de ciia, cu cumpăna dreptăţii cumpănindu-să, fietecăruia partea ce i s-ar cădea, dreaptă împăr ţală să i să facă. Nici dzic, o, priietinilor, pagube ca acela să să pomenească, carile unul în pizma altuia pre la vrăjitori şi pre la vânători ar fi pierdut, ce ca celea carile tirăneşte streinele pră dând, ca cum ale sale ar fi, le ţine şi fără nici o pravilă a dreptăţii le stăpâneşte.”

Uleul dzisă: ,,Adevărat că precum în multe dreptate ai şi noaă şi altora ştiut ieste. Însă am pofti ca şi acmu de la tine să aud zim, ce ar fi acea dreptate şi cum s-ar putea plini?” Inorogul dzisă:,,Întâi: birlogul carile de moşie ne ieste şi până acmu de câteva ori Corbul tirăneşte cu siloghismurile sale, unora şi altora l-au dat, de acmu înainte aceasta să nu mai adaogă a face. A doa: în monarhiia dobitoacelor pasirile amestec să nu aibă, nici pliscul Corbului de piielea Boului să să mai atingă. A triia: toate cuiburile Corbului, carile mai denainte de acesta epitrop pasirilor au fost, Corbul de acmu într-însele nici să să oaă, nici pui să scoaţă, nici altor pasiri să le dea, ce după dreptate, puilor Corbului carii săraci de părinte au rămas, înapoi să să întoarcă. A patra: penele, aripile şi toţi fulgii şi tuleiele Corbului tre cut, Corbul de acmu între penele sale să nu le amestece, ce moştenitorilor înapoi să le dea. Căci penele Corbului trecut dintr-acestui de acmu foarte bine să cunosc, că aceluia sint cu doaă feţe, pe de o parte negre ca a Corbului, iar pe alta pestriţe ca de pajoră şi sure ca de vultur.

Acestea, dară, Corbul cu fapta plinind, o, priietinilor, precum spre adevărata dragoste s-au întors voi putea cunoaşte. Iară amintrile, macar cum a mă încredinţa nu voi putea (că giuruinţele cuvintelor fără plineala lucrurilor, ca oaăle fără plod şi ca să minţele fără roadă sint).”

Biholul, macar că toată puterea şi pozvoleniia epitropiii avea, însă pentru neîncredinţarea în lesne a să muta socoteala Corbu lui, din sine asupra lucrului apofasin să facă nu îndrăzniia. De care lucru, vremea cumpărând (că Biholul precum la căldură, aşe la frig din fire nesuferitoriu ieste), într-acesta chip răspunsă:,,Toate poftele tale drepte şi pe cale sint, şi aşe, s-ar cădea ca toată dreptatea să să plinească. Însă pentru tuleile Corbului tre cut din gura Corbului acestuia, cu giurământ asupra numelui Vul turului ceresc am audzit, precum nici vreodată să nu le fie luat, nici acmu la dânsul să să afle. De carea, macar că cu toţii bine ştim că adevărul nu grăieşte, însă noi ca priietini a îmbe părţilor nevoitori vom fi, ca nici el de minciună să să ruşinedze, nici dreptatea ta acoperită şi călcată să rămâie. Şi de vreme ce poftele ce sint acmu cum să cade am înţeles şi lucrul până la atâta au sosit, încă puţină vreme îngăduitoriu să fii cu toţii te poftim şi acestea toate de nu să vor face, încă mai cu multul decât ai poftit, atuncea amăgeala despre mine să o ţii.”

Aşedară, cu atâta cuvintele şi voroavele între dânşii puindu-se şi cu lucrul a le săvârşi rămâind, cineşi la ale sale să dusără. Iară Biholul cătră Corb carte într-acesta chip scrisă:,,Biholul Cinei, Corbului Dealurilor, sănătate! Pentru pricina între tine şi între Inorog, pre carea ca să o caut şi să o isprăvăsc tare m-ai rugat şi în ori în ce chip o voi alege, aşe să şi fac, voie slobodă mi-ai dat, iată, cu puţine cuvinte vei şti că lucrul la aceas ta au vinit, ori din tuleiele Corbului trecut, ori dintr-ale tale în tot anul Inorogului patru mii de tuleie să dai, adecă în toate trii lunele câte o mie, şi tuleiele să nu fie negre de pe spate, ce albe, de pre supt pântece zmulte. Din toate cuiburile, câte Corbul tre cut au avut şi acmu în monarhiia pasirilor să află, a triia parte în puterea şi oblăduirea Inorogului să să dea, căci acestora adevărat şi drept moştenitoriu a fi să cade. Apoi, pre piielea Bou lui clonţul tău să nu mai îmble, nici în monarhiia dobitoacelor să te măi amesteci. Acestea noi am ales (macar că cu toţii ştim că mai multă şi mai mare parte dreptatea lui ar pofti). Aceasta de folosul obştii şi de odihna ta a fi sfătuim. Deci într-acesta chip cu dânsul prieteşugul a lega de vii vrea, chiar şi adevărat, spre întăritura aşedzimântului răspuns să ne dai, ca, împreună cu Camilopardalul şi cu alţii ai tăi carii aicea să află, cuvânt stătătoriu să dăm şi să luăm. Şi altă mai mult lucrul a cerca şi a zbate nu mai ispiti (că leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte).”

Corbul, de acestea înţelegând, cum mai curând înapoi răspuns ca acesta trimasă: ,,Pentru câte mi-ai scris, foarte bine am înţeles. Deci vii şti că acestea toate, cu toată inima priimindu-le, le întăresc şi le adeveresc şi, după al vostru aşedzimânt, cu fapta a le plini nevoitori vom fi. Numai şi eu aceasta deosăbit poftesc, ca tuleiele carile pre an voi da, nu supt numele dăriii, ce supt chipul darului să fie. Pentru cuiburi, aşijderea, vreo scrisoare la mijloc să nu să facă, pentru ca să nu să înţăleagă că doară vreodânăoară supt mâna noastră fiind, acmu de supt mâna noa stră au ieşit.”

Ca acestea Corbul şi cătră Camilopardal scrisă şi pre amândoi tare îi ruga ca, foarte nevoitori fiind, să nu cumva lucrul neisprăvit să rămâie, pentru carea har şi mare prieteşug de la dânşii va cunoaşte, a căruia mulţămită şi răsplătire fără zăbavă şi pre larg o va face.

Răspuns ca acesta Biholul luând, împreună cu Uleul la Cami lopardal să dusără, pre carile, în multe feliuri rugându-l (căci precum mai sus s-au pomenit, la adunarea dintâi mâniindu-să, de lucru mai să părăsisă), îl poftiia ca pre Inorog să poftească şi să-l îndemne ca celea că la mijloc să pun să priimască. Deci Cam ilopardalul, de o parte adaogerea obrocului vădzind (căci aceas ta încă de demult i să giuruisă), iară de altă parte, plecată rugă mintea lor înduplecându-l, pre Inorog la sine chemând, întâi pre taină, iar apoi şi la ivală, cu multe chipuri şi tropuri ritoriceşti pacea lăudă, iară vrajba huli (că ritorii mai multă materie de dzis decât în lauda păcii şi în hula vrăjbii a afla nu pot), apoi inima Inorogului cu alte feliuri de dulci voroave şi giuruinţe a domoli începu, până mai pre urmă, la deşchiderea cuvântului viind, Cor bul din mândriia lui la cât s-au lăsat îi spunea şi precum atâta dare pre an să dea priimeşte îi dzicea. Aşijderea, crescând dra gostea, precum şi darurile vor creşte îi giuruia. ,,De ciia, de socoteşti, dzice, căci sint priietin, cuvântul şi sfatul priietinului tău ascultând, acestea de această dată de la Corb, priimeşte. Aces tea făcând, pare-mi-să că nu vii greşi.” Aşedară, de o parte Camilopardalul, de alta Biholul şi cu Uleul îl ruga. Inorogul încă, pre o parte, de viaţă primejdioasă supărat şi săturat fiind, iar pre altă parte, îndemnarea şi pofta priieti nilor a călca neputând, pre pomenitele condiţii aşedzimântul păcii priimi.

După aceia, cu toţii de acolea sculându-să, iarăşi la lăcaşul Bivolului să dusără, unde toţi dulăii, ogarii, coteii, împreună cu Uleul adunându-să, pre cinstea numelui şi pre credinţa cuvân tului legământul păcii aşedzară (căci pre numele Vulturului ceresc a să lega amândoi nu priimiră) (de vreme ce cine a sa cinste nu păzeşte, a celor cereşti de abiia va cunoaşte). Apoi cu toţii scu lându-să, cu capetele plecate, copitele Inorogului săruta. Ino rogul încăşi îmbrăţâşându-i, precum i-ar săruta şi sămn de pace le-ar arăta, cu cinste îi priimia.

Şi aşe, într-acesta chip vrajba de 1.700 de ani între Corb şi între Inorog sfârşitul îşi luă.

Iară toată cuprinderea istoriii aceştiia aceasta ieste: că Vul turul şi Leul de puternici împăraţi vrând să să slăvască, muştele îi batgiocuriră, Vidra cu neştiinţa în fericire petrecând, cu sfatul, fără vreme, cine să fie o pricepură şi dintr-amândoaă monarhiile o izgoniră, pre jiganiile şi pasirile viclene Liliiacul le batgiocuri, Cămila, coarne cercând, ş-au pierdut şi urechile, Corbul, în doaă monarhii să stăpânească vrând, supt cea pre an dare mai-micu lui său s-au legat. Şi precum toate sfârşitul său au, aşe şi dreptatea, vremea, locul, puterea şi biruinţa sa îşi află.

Iarăşi cătră cititoriu

Vii şti, iubitule, că nu pentru cei carii într-aceste pomenite limbi pedepsiţi sint scara acii am supus, ce, pentru ca de împrumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprinşi lovind, vreare-aş ca aşe a le înţălege şi în dialectul strein să să deprindză. Că aşe unul după altul nepărăsit urmând, spre cele mai adânci învăţături, prin hirişă limba a noastră a purcede a să îndrăzni, cu putinţă ar fi, precum toate alalte limbi de la cea elinească întâi îndămănându-să, cu deprinderea îndelungă şi a limbii sale supţiiere şi a cuvintelor însămnare ş-au agonisit. Aşe cât, ce va să dzică; /hypotheais/ înţelege latinul, leahul, italul şi alţii, hypothesis, macar că cuvântul acesta singur a elinii numai ar fi. Într-acesta chip, spre alalte învăţături grele, trebuitoare numere şi cuvinte, dându-te, a le moldoveni sau a le români sileşte, în moldovenie elinizeşte şi în elinie moldoveniseşte.

Însă cu atâta îndestulit să nu fii, foarte bine cunoscând pre Dumnădzău a toate darurile deplin dăruitoriul, amândoi noi a-l ruga rămâne ca toată învăţătura loghicăi pre limba noastră în curând să videm, carea învoind Puternicul, în curând de la noi o nedejduieşte.

Scara a numerelor şi cuvintelor ieroglificeşti tâlcuitoare

Zidirea Vavilonului

Începătura răutăţilor

Semiramis

Pofta izbândirii strâmbe

Raiul spândzurat

Fericirea nestăruitoare.

Evfrathul

Nesaţiul lăcomiii

Leul

Partea moldovenească

Vulturul

Partea muntenească

Jiganie

Tot neamul moldovenesc

Pardosul

10.50.20.400.30 (Iorgaki vornicul)

Ursul

2.1.200.8.30.10.5.2.70.100.50.8.20.400.30 (Vasilie vornicul)

Lupul

2.70.3.4.1.50.600.1.300.40.1.50.400.30 (Bogdan hatmanul)

Vulpea

10.30.10.5.200.300.2.30.50.8.20.400.30. (Ilie stolnicul)

Ciacalul

40.1.20.200.400.300.400.200.5.100 (Maxut uşer)

Mâţa Sălbatecă

10.30.10.5.20.1.300.1.20.400.7.8.50.70 (Ilie Cantacuzino)

Pasire

Tot neamul muntenesc.

Brehnacea

20.800.200.300.1.50.300.8.50.200.300.70.30.50.8.20.400.30 (Costantin stolnicul)

Şoimul

9.70.40.1.8070.200.300.5.30.50.8.20.400.30 (Toma postelnicul)

Uleul

200.300.5.500.1.50.80.1.600.1.100.50.8.20.400.30 (Ştefan paharnicul)

Cucunoz

40.8.600.1.8.200.80.1.300.1.100 (Mihai spatar)

Coruiul

100.1.4.400.20.1.50.400.30 (Răducanul)

Hârăţul

100.1.4.400.30.3.70.30.5.200.20.400.30 (Radul Golescul)

Bălăbanul

200.5.100.2.1.50.20.1.300.1.20.400.7.8.50.70 (Şerban Catacuzino)

Blendăul

200.5.100.2.1.50.30.70.3.70.500.5.300.400.30 (Şerban logofetul)

Monarhie

Ţară, publică

Cânii

20.1.80.8.20.5.600.1.50.30.5. (Capichehaile)

Ogari

20.1.30.1.100.1.200.8 (Călăraşi)

Coteii

8.200.20.800.1.4.5. (Iscoade)

Bursuc

30.400.80.400.30.2.70.100.50.8.20 (Lupul vornic)

Nevăstuică

500.1.300.1.4.5.4.400.30.400.8 (Fata Dedului)

Guziul Orb

4.5.4.400.30 (Dedul)

Şoarece

400.100.200.5.20.5.30 (Ursechel)

Corbul

2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1 (Basaraba voda)

Alalte numere de pasiri sau de dobitoace carile să pomenesc sau nici vreo sămnare nu au, sau carea ieste să aibă însămnare la locul său să va pomeni.

Pasire rumpătoare

Rudeniia şi boierimea celor mari, a muntenilor

Jiganie rumpătoare

Boierimea şi cei mai mari a moldovenilor

Jiganie vânătoare şi de vânat

Boierime mai de gios a moldovenilor

Pasire vânătoare şi de vânat

Boierimea mai de gios a muntenilor

Dobitoc supus

Ţărănimea, prostimea moldovenilor

Pasire supusă

Ţărănimea, prostimea muntenilor

Căprioara

20.1.100.1.300.7.8.5.200.300.8.8. (Caratziestii)

Lebăda

20.70.100.50.5.200.20.400.30.2.1.50.400.30(Cornescul banul)

Adunarea soborului dintâi

Domniia lui Constantin vodă dintâi

În săbor a să obşti

Cu toţii într-un sfat a fi

Epitrop

Domn a fietecării ţări

Liliac

40.1.100.20.70.700.5.2.4.70.40.80.5.10.7.1.4,5 (Marco Pseudobeizade)

Vidra

20.800.200.300.1.50.300.10.50.2.70.4.1.4.400.20.1 (Constantin vodă Duca)

Bâtlanul

4.8.40.1.20.8 (Dimaki)

Brebul

40.80.400.100.50.1.7.80.70.200.300.5.30.50.8.20 (Bpuraz postelnic)

Monarhiia celor de apă

Ţărigrădenii

Năvoadele

Lucrurile 300.400.100.300.7.5.200.300.8(turceşti)

Cămila

40.8.600.1.30.1.20.8.100.1.20.2.8.300.7.1. (Mihalaki Racovitza)

Strutocamila

40.8.600.1.8.2.70.4.1 (Mihai vodă)

Marginile gârlelor

Fănariul Ţarigradului

Căprioara de Aravia

4.8.40.8.300.100.1.200.20.70.20.1.100.1.300.7.5. (Dimitraşco Caratze)

Epitrop Vulturului

Domn Ţărâi 40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (Munteneşti)

Siloghismul

40.1.7.8.30.10.5 (Mazilie) unuia şi 4.70.40.50.10.5 (domnie) altuia

Ca asina despre maică

Viţa bună, carea să trage despre maică

Coţofana

3.100.1.40.1.300.8.20.400.30 (Gramaticul) muntenesc

Cornul cel de putere

Pecetea domniii Moldovei

Povaţa Leului

Jelea şi tragerea neamului moldovenesc

Brâul ars

Ieste meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului până la al Capricornului

Căderea la gramatică

Sloveneşte padej, lătineşte casus

Moimâţa

Chipul voroavii 40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (munteneşti)

Coşcodanul

2.1.20.1.100.5.200.20.400.30.1.3.1 (Vacarescul aga)

Papagaia

80.1.80.8.20.70.40.50.5.50.70 (Papi Comneno)

Privighitoarea

20.1.20.1.2.5.30.1 (Cacavela)

Cinci glasuri a lui Porfirie

Temeiul loghicăi: neamul, chipul, deosăbirea, hiriş şi tâmplarea

Şcoala lui Dioghenis

Să chema filosofiia cânească, carii toate lucrurile fireşti dzicea că n-au ruşine

Părintele planetelor

Soarele

Coarne ca a boului

Luarea domniii, adaogerea puterii

Râsul

40.8.600.1.30.1.20.8.100.800.200.5.300 (Mihalaki Roset)

Pestriciune şi picături

Meşterşuguri şi vicleşuguri

Stâbla finicului a apuca

Cinstea numelui a câştiga

Din cămilă în pasire

Din moldovan, muntean a face a muta

Alegerea dintr-alaltă

Pribegia din ţara sa monarhie

Din dobitoc pasire

Din moldovan, muntean

De la pasiri aripi, iar

De la munteni agiutoriu, iar de la dobitoace coarnede la moldoveni domnie, buăr

Cercând coarne, ş-au pierdut urechile

Poftind domnie, ş-au pierdut moşiia

Cercând pasire a fi, nici dobitoc nu poate fi

Vrând a fi cu muntenii, au mai ieşit şi din moldoveni

Hameleon

200.20.1.100.30.1.300.1.20.8.100.70.200.5.300 (Scarlataki Roset)

Veveriţa

40.1.50.70.30.1.20.8.100.70.200.5.300 (Manolaki Roset)

Coracopardalis.

50.5.20.400.30.1.8 (Neculai),

Pardos făcut Corb

ficiorul lui 10.800.100.3.1.20.8 (Iorgaki)

Căpuşi pline de singe

Pungi pline de bani

Vremea foameţii

Domniia 4.400.20.10.8.2.70.4.1. (Duchii voda) celui bătrân

Căcăradza Cămilii

Banii ce ar strânge 40.8.600.1.8.2.70.4.1. (Mihai voda)

Dinafară de grajd

Afară din trebele ţărâi, curţii

Gândacii

Datornicii de la Ţarigrad.

Pestriciunea Râsului pe supt pântece, iară spinarea tot într-un păr

Acesta la nume om bun, iară la fapte, într-ascuns, viclean şi rău

Sac de nuci

Voie slobodă, fală deşartă

Hărariu de hămeiu

Ocna de sare, cămărăşie de ocnă

Coada, mai denainte tăiată, să-i puie

Boieriia, din carea era mazil, să-i dea

Florile, văpselele Hameleonului dăruite

Voie slobodă, minciuni, vicleşuguri a face şi a scrie

De poama Helgii mulţi dinţii îşi ascuţiia

De nunta ei mulţi nedejduia

Finicul în focul său murind

Cela ce în năcazul său să pe depseşte şi să mângâie

Ţânţari, grieri, albine, furnicile, muşiţile

Cântăreţi de nuntă, fete şi neveste carile poartă danţul

Broaştele şi broateci

Ţiganii alăutari şi cobzari. Aceştea lăcuiesc în Broşteni

Evfrathul Evropii

Dunărea

Din cele cu soldzi peştelui

Din Gălaţi, unde ieste bişugul

Nevastă ficioară, ficioară nevastă

Până a nu să mărita era nevastă, iară măritându-să, au ieşit fată

Peste şese vremi roada să-i coboară

El, stărp fiind, ea peste şese ani să purceadză grea

Patul nevăpsit

Semnele ficioriii neaflate, nearătate

Dzilele de fier în veacul de aur

Vremea turburată în fericire întoarsă

Laconeşte

Pre scurt şi deplin ar grăi ce ar trebui

De pre unghe leul

Din puţin, mult, de pre mic, mare a cunoaşte

Sămnul biruinţii între coarnele taurului

Sămnul crucii între coarnele buărului

Bârlogul

Casa, lăcaşul, satul de moşie

Irod, Inorog, monocheros, el.

4.8.40.8.300.100.4.200.20.70.2.70.4.1 (Dimitrasco voda)

Filul, elefantul, el.

1.50.300.10.800.600.8.2.70.4.1 (Antiohi voda)

Cetatea Deltii

Udriiul, zidiul cetăţii în chipul deltii

Începutul A, sfârşitul s

1.4.100.10.1.50.70.80.70.30.8.200 (Adrianopolis)

Apa lui M., apa lui A., apa lui T

40.1.100.8.200.1.1.100.300.1.300.400.50.300.7.5. (Marisa, Arta, Tuntze)

Vulturul ceresc

Dumnădzău-Părintele

Taurul ceresc

Dumnădzău-Fiiul

Capiştea Epirochiii

2.30.1.600.200.1.100.1.10 (Vlah Sarai)

Munţii Casele,

porţile turcilor celor mari

Codrii Casele,

porţile mai mici

Camilopardalul

1.30.5.600.200.1.50.4.100.4.200.40.1.2.100.70.20.70.100.4.1.300 (Alehsandros Mavrocordat)

Hrismos

Gândul, învăţătura şi avaniia Porţii

Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului

Minunată lăcomiia Porţii şi viniturile împărăţiii turceşti

Capiştea Pleonexiii

Împărăţiia 300,400.100.20.400.30.400.8 (turcului)

Cetatea Epithimiii

Inima, omul lacom sau lumea

730 stâlpi

Dzilele şi nopţile într-un an

24 de mile

Lunele de dzi şi de noapte

Patru uliţe

Patru părţi a anului

Nu monarhie, ce publică

Neaşedzământul stăpânirilor

Chipurile bodzilor

Mulţimea strâmbătăţilor

Pleonexia

Lăcomiia, la carea muritorii să închină

Vinătoarea filului cu harbuzul

Meşterşugul Porţii spre lucrarea lăcomiii

Şepte trule despre răzsărit şi şepte despre apus

Şepte dzile si şepte nopţi a săptămânii

Trula cea mare din mijloc

Poarta veziriului. Haznaoa

Soarele de unde răzsăriia, în trulă loviia

Aurul, avuţiia de pretiutinderea, acolo să strângea

Arătarea ceasurilor în trule

În toată vremea nepărăsită pofta şi strânsoarea avuţiii

Cămara cu şepte stâlpi

Cetatea, târgul Ţarigradului pe şepte munţi

Drumul planetelor

Uliţile cetăţii şi giudeţele

Lebăda bătrână

80.1.50.1.10.70.300.1.20.8.300.5.100.300.7.8.40.1.50.400.30 (Panaiotaki tertzimanul)

Voia voilor, puterea puterilor

Voia, puterea dumnădzăiască

Nilul apa

Adunarea şi împrăştiierea lăcomiii

Cuvântul cuvintelor

Dumnădzău-Fiiul

Începutul începăturilor

Dumnnădzău-Părintele

Sfârşitul sfârşiturilor

Dumnădzău-Duhul Sfânt

Chipul bodzului a privi

La slujba Porţii, la lăcomie a întra

Jirtfă

Mită, mâzdă, daruri

Mâna strâmptă

Sărăcie, slăbiciunea averii

Iară în mine ceva lucru de materie nu am, fără numai duhul, carile mă poartă

Camilopardalul, sufletul de materie şi muritoriu a fi crede

Lut galbăn

Aur, galbeni

Scaun de foc

Aşedzământul, viaţa poftii şi pedeapsa lăcomiii

Supt picioare cuptoraş de aramă plin de jeratec

Sprijineala lăcomii în avuţiia trecătoare

Făclii şi pară de foc

Pofta lăcomiii nestâmpărată

Chip veşted boleşte

Lacomiia de râvna tuturor

Boala împărătească

Gălbănarea

Cumpăna

Giudecata socotelii, dreptăţii

Ahortatos, anevsplahnos

Pentru mita nesăturată şi nemilostivă

Leica

Punga sau voia lacomului

Închiderea ochilor boadzăi

Lacomii să fac a nu videa şi a nu priimi darurile

Punerea urechii spre ascultare

Vor să audză cât şi ce li să dă

Filohrisos

Robul, iubitoriul aurului şi mijlocitorii pentru aducerea mâzdii

Gura tartarului

Nesaţiul lăcomiii

Cărămida roşie

Arama şi alte daruri mai proaste

Fântânele Nilului

Începătura şi învăţătura lăcomiii.

Lutul galbăn pentru dzua neagră

Banii la nevoie

Fiiul mieu te numeşte de suflet

Lăcomiia pe Camilopardal fiiu l-au luat

Năbuşirea apei

Adaogerea, înmulţirea vinitului

Cetatea pre stâlpi înalţi ridicată

Lăcomiia îmbogăţindu-să să mândreşte

Sorbitura Nilului supt pământ

Furtuşagurile carile fac lacomii în vinituri

Lacul, balta

Medra Cheltuiala vezirilor

Ţara nigriţilor

Ceata hadâmbilor

Tomvut şi Gvinea

Saraiul împărătesc şi haremul, casele muiereşti

Marea despre apus

Cheltuiala fără socoteala pierdută

Cataractele Nilului

Zăticneala, opreala vinitului

Trii filosofi

Trii veziri a vremii aceştiia

Păscari

Strângătorii dăjdilor, tefterdari, birari

Filosoful apa Nigris din Nil a să despărţi au aflat

Un vezir celea ce fără ispravă din vinitul împărătesc să cheltuiesc au aflat

Tâlcuirea hrismosului

Învăţătura ce şi cui să se dea mită

Ţărna tipărită

Banii, ori de ce fel ar fi

Alb şi galbăn într-un loc tecsit

Lei cu galbeni într-un loc amestecaţi

Chip de om cu chip de om a vâna

Voia cuiva cu bani a plini, a întoarce

Ochii întunecaţi cu lumina galbănă să deschid

Galbenii deşchid ochii lacomului

Cuvintele scumpe şi sfinte

Lucrurile grele şi după plăcere

Slove mănunte, tăbliţe rătunde

Moneda, banii de tot feliul

Piei de jder cu ţărnă albă

Blane de sobol şi pungi cu lei

Jirtfa giuruită, în alb cu negru muruită

Pentru mita giuruită, zapis au cerut

Picaturile negre

Peceţile zapisului

Vrăjitorii

Cei ce au putere la Poartă, cei ce isprăvăsc

Lună şi soare

Argint şi aur

Muntele şi copaciul cel mai mare

Chipul carile ieste mai putincios

Holbura în munţi

Zorbalâcul, răzmiriţă în Ţarigrad

Coada păunului

Cuca carea pun domnii în cap

Coarnele boului

Căftanul, de la împăratul, de domnie

Leul ceresc

Isus Hristos, mântuitoriul lumii

Borta în malul stâncăi

Ascunderea în casa 40.400.500.300.8.400.30.400.8 (muftiului)

Întunecarea soarelui

Lipsa banilor, pentru carea pasirile au prins pre Liliac

Vetrelile corăbiii şi funele

Temniţa robilor de la catargă; tersanaoa unde au pus pe Liliac

Povestea corăbiieriului

Patima avutului mândru cu dulful pă cuvântul cel bun al săracului

Ieşirea Liliacului din vetrele

Scăparea lui de la cătargă

Monocheroleopardalis

20.1.50.300.5.40.8.100.2.70.4.1. (Cantemir voda)

Albinele

Ţăranii de dajde, birnicii

Muştele

Ciocoimea, slugile boiereşti.

Tăunii

Curtenii, aprodzii şi alalţi asemenea acestora

Viespile

Siimenii, dărăbanii şi alalţi liufegii

Trântorii

Scutelnicii

Matca albinelor

Orânduiala, obiceiul, pravila ţărâi

Ţara Câmpilor

Crăiia leşască

Ostrovul Critului

Unde jiganie fărmătoare dzic că nu să află

Ogradă încungiurată cu apă

Ostrov de mare lată

Moliia din blane

1.9.1.50.1.200.10.5.80.1.80.1.7.800.400.30.400 (Athanasie Papazoulu)

Cursă, laţuri

Ceauşi, miubaşiri, armaşi

Mreajă

Ferman, poruncă stăpânească

Horbura, vivorul

Răscoala, scularea asupra împăratului

Dealuri şi munţi

Norodul Ţarigradului

Stânci şi copaci

Norodul Udriiului

Şepte hatmani

Şepte munţi a Ţarigradului

Moviliţe

Norodul de pre lângă Ţarigrad, de afară

Robiia dobitoacelor

Vinirea moldovenilor la Ţarigrad

Grumadzii-Boului

Numele Bogazului de la Ţarigrad

Preţul robiii la Ţarigrad

Cheltuiala carea li s-au adaos

Gârlele apelor

Satele pre dinafara Ţarigradului

Coada păunului cătră coarnele boului

Cuca de la împărat, cătră căftanul ce luase

Penele roşii

Cabaniţa de domnie

De văpsala galbănă degetele a să văpsi

Mâna a sa împlea de mită

Şopron

Curţile, scaunul domnilor Moldovei

Giungherile, meserniţile în dobitoace

Prada, jacul boierilor în cei supuşi

Rău, ah, capul, oh, vai, ai

Moşiia Strutocamilii, de unde numele i să trage

Ielcovan

Călăraş, olăcar de Ţarigrad

Boul

4.70.50.8.90.30.400.3.400.500.5.300.400.30 (Donici lugufetul)

Lebăda

40.80.1.50.400.30.20.70.100.50.5.200.20.400.30 (Mpanul Cornescu)

Având de nu va avea, neavând de va avea

El stărp fiind, ea copii de-i va naşte

Stihiile

Ţărâle

Văzduhul a pasirilor

Muntenească

Pământul a dobitoacelor

Moldovenească

Războiul lighioilor mici cu cele mari

Pohârnirea prostimei asupra celor mari ce făcuse unirea

Povestea Brehnacii cătră tot theatrul

Pildă cătră dzisă; cine face, faci-i-să

Simceaoa muntelui

Curte de om mare carea nu să poate călca

Prundiş

Casele de pre marginea Boazului, dinafară de cetate

Gura poticăi

Poarta cetăţii, capătul uliţii

Crocodil

Hasechi, pristavii bostangiilor

Nilul poate fi

Bogazul, limanul carile merge până la Vlaherna

Fălcile Crocodilului

Închisoarea la bostangii, caitchana

Hirişă istoriia Hameleonului

Carea precum ieste jiganie arată

Încleitura muscăi asupra limbii

Năpăştile carile scorneşte asupra pătimaşilor

Hrana

Agonisită dreaptă

Văzduhul, aierul stricat

Camăta, dobânda banilor

În floarea ce-i stă de-nainte, într-aceia sa mută

Cu care viclean să tumpină,cu acela părtaş să face

Feţele a-şi schimba

Vicleşugurile a-şi muta

Hirişă tâlcuirea schimbării feţelor hirişului Hameleon

Ce-a din fire arătare, care tâlc n-are

Groaza datului cuvânt

Chizăşiia pentru datorie

Înotatul apii

Trecerea cu caicul

Sam aerul

Datoriia şi sărăciia Hameleonului

Întoarcerea la viaţă

Îmbogăţirea. Avut a-l face

Munţi de aur cu pietri de anthrax

Adecă giuruinţă, carea nu ieste de dat

Rămasul bărbatului cu trântitura muierilor

Ieste poveste, că, vrând doaă muieri să să trântească dzicea, oricarea s-a birui să facă voia bărbatuiui. Bărbatul îndată a să găti începând, iele dzicea: „Ce te găteşti?“ El răpunsă: „Ori aşe, ori aşe, eu tot voi să dobândesc“

Pilda aceasta va să să înţăleagă ca oricum lucrul s-ar tâmpla, tot pe voie ieste să fie.

Dialogul Inorogului cu Şoimul

Începătura istoriii

Povestea naşterii, creşterii, suirii

La stăpânire a părintelui Inorogului

Din părinţi oaie

Din oameni buni, proşti, din stepăna mai de gios

Arete vârtos

Bun viteaz

Lupta cu lupul

Războaiele carile au avut cu tătarâi

Mutarea în lup

Numele ce i s-au schimbat 20.1.50.300.5.40.8.100 (Cantemir)

Răzleţ prin munţi

20.1.80.8.20.5.600.1.5.30.1.300.7.1.100.8.3.100.1.4. (Capikehaie la Tzarigrad)

Lupta cu pardoşii

Războaiele cu şfedzii în Ţara leşască

Biruinţa leului

Stepăna domniii a dobândi, cap peste toate dobitoacele a fi

Cu înţelepciune dobitoacele a giudeca

Cu dreptate şi cu cinste domniia a ţinea

Sigeata lutului

Slăbiciunea firii

Tâmplările ţărânii

Zavistiia oamenilor

Cătră cele de sus lăcaşe a să muta

Din viaţa trecătoare în cea vecinică a să muta

Leu între stele

Sfânt în ceriu

Lăcomiia din fire

Pofta ştiinţii şi a cinstei numelui

Mreana

Fata lui 2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1. (Basaraba voda)

Pre tâlhariul chelar a face

Pre nepriietin rudă şi de casă a face

Mergerea Inorogului la munţii Grumadzii-Boului

Mergerea lui din ţară-şi la Ţarigrad

Singeroase

Pungi de bani din sudorile săracilor

Descântecul buiguirii

Cuvântul şi lucrul făcut pe taină şi peste ştiinţa altora

Lindini, păduchi, lipitori, cârcei

Streinii şi carii nu sint de ţară

Cuiul bătut

Lucrul isprăvit. Domniia lui 20.800.200.300.1.50 300.8.50.2.70.4.1. (Constantin voda)

Jirtfe singeroase

Mită, mâzdă dată din spatele altora

Paza Bitlanului la gârle

20.1.80.8.26.5.600.1.5.30.8.20.400.30 Capichehaelicul lui 4.8.40.1.20.8. (Dimaki)

În lumină ponegrit

În adevăr şi în dreptate necunoscătoriu

Boii, vacile, hergheliia cu fier şi cu foc a arde

2.1.20.1.100.8.300.400.30 (Vacaritul)

Soldzii peştelui a rade

Bani căptuşiţi, minciunoşi a face

Pupădza

2.5.100.3.1. (Verga)

Ţara Gemănării

300.7.1.300.1.30.300.7.1. (Tzataltza)

Curţile funii satul Furcăi

Spândzurătorile

Fără povaţă la ostroavele fericiţilor a merge

Fără ştiinţă locul adevărului a afla

Focul, jeratecul

Binele şi desfătările lumii

Bodzul focului

Slava lumii

Oaă de şerpe

Minciunele scornite

Arsura maţelor

Pedeapsa a ştiinţii rele într-ascunsul inimii

Ieşirea puilor prin pântece

Viptul minciunilor, ocara carea peste voie vine

Pasirea neagra

20.70.100.2.400.30(Corbul)

Penele cădzute

Scăderea puterii

De sus în prăpaste căderea

Din mândrie trecerea în ocară

Receta leacului boalei Hamelonului

Neputinţa întoarcerii firii spre bine

Mâna de aur

Soarele

Degete de trandafir

Radzele soarelui roşii, de dimineaţă

Culegerea florilor din munţi

Când radzele soarelui în vârvurile munţilor loveşte

Mănunchele albe din cele negre a alege

Când să îngână dzua cu noaptea

Cucoşul în vârvul turnului, carile după vânt să întoarce

Cela ce după vreme îşi mută voia şi prieteşugul.

Apariul

20.400.80.1.100.400.30 (Cuparul) cel bătrân

Hersonisul Crivăţului

Crâmul tătărăsc

Şcoala, scaunul ritoricăi a ţinea

Gramatic, scriitoriu de cărţi a fi

Dragostele Afroditii

Iubostele spurcate, curveşti

Dumnădzăii

După obiciuită voroava poeticească, trupurile cereşti însămnadză

Vinerea

Steaua ciobanului, carea întâi răsare

Lipsa nespuselor lumini

Lipsa privelii frumoşilor ochi

Fântânele Nilului din ochi

Izvoarăle lacrămilor nepărăsite

Evdemonul în faţă, cacodemonul în inimă

La arătare priietin, iar într-ascuns nepriietin.

Caii soarelui cu fruntea spre apus şi carul spre ursul cel mic îşi întoarce

Adeca după noaă ceasuri de dzi, pin chinde

Penele Şoimului şi a Bâtlanului

Slugile lor

Văpsitorii penelor

Schimbătorii stepenelor

Potârnichea

500.1.300.1.200.300.1.40.10.8. (Fata Stamii)

Ocheanul apusului

Moartea

Rătundzala pământului

Inima omului

Muntele ce izvoreşte lapte

Galata Ţarigradului

Gustarea laptelui

Logodnă spre nuntă

Biruinţa

2.8.300.70.100.10.1 (Victoria)

Din lapte, ficioară

Fată gălăteancă

Nighina între grâu

Minciunile între adevăr

Mugurul pădureţ în hultuoană

Cuvântul rău în inima bună

Chipul nezugrăvit

Sfânta năframă

Brad în pădure

Casă în cetate

Nenăscutul Vultur, nevinovatul miel

Sfânta Troiţă, viaţa a tot duhul

Pripoiul de aramă

Lipitura ocărâi la nume

Cuvinte crunte

Legături cu giurământ

Ghigariu

Purcariu, cela ce paşte dobitoacele

Poticile până în dzuă închise

Porţile cetăţii nopţile încuiate

Cheia a doaă monarhii

Cetatea Beligradul

Împăratul crocodililor

Bostangi-başi, mai-marilegrădinarilor

Padzerh

Bani pentru datorie dreaptă

Cucoşul Evropii

200.70.30.400.30.500.100.1.50.300.7.400.7.5.200.20 (Solul frantzuzesc)

Răspântiia a patru căi

Stavrodormis la Galata

În glasul Cucoşiului a cânta

Limba 30.1.300.8.50.1.200.20.1. (latinească) a şti

O jiganie dintr-altă monarhie

40.5.600.40.5.4.300.7.5.30.5.80.8 (Mehmed Tzelepi)

Jiganie mare din ostroavele mediterane

20.1.30.1.8.30.8. (Calaili)

Dulăul cel bătrân

20.1.100.1.40.1.50.30.8.80.70.200.300.5.30.50.8.20 (Caramanli postelnic)

Petele negre în văpsa-roşie

Vicleşugurile de ruşine a scoala a te întoarce

Apa vie şi apa moartă

Puterea a face bine şi rău

Strutocamila a paşte

Lucrurile ei a chivernisi

Vultur pemintesc

Împăratul 300.400.100.300.7.5.200.20 (turtzesc)

Părtaş tainelor

Părtaşi răutăţilor şi păcatelor

Istoriograful Afroditii

10.1.50.1.20.8.20.1.80.8.20.5.600.1.8.1.182 (Ianaki capichehaia)

Vecinul de la Lacul Dracului

Aproape de Lakedemonia 40.5.50.5.20.200.5.30.8 (Menec Seli)

Lacul Dracilor

Ţara Lachedemoniii

Vrăjitoriul despre crivăţ

200.5.100.1.200.20.5.100.400.30 (Serascherul)

Baier

Carte de jalobă, de rugăminte

Aspida de Palestina

600.100.8.200.1.50.9.70.200 (Hrisanthos)

Vrăjitoriul din părţile Mesopotamiii

4.1.30.300.1.40.80.1.50. (Daltampan)

Vrăjitoriul carile în laptele şi în spata oii caută

40.1.200.1.80.40.80.1.200.8 (Masap-basi)

Dulăoaş la oi crescut, în bătrâneţe ţine

600.400.100.40.400.7.300.7.5.30.5.80.400.30 (Hurmuz tzelepul)

Vrăjitoriul ca ciupărca din gunoiu

40.5.600.40.5.4.80.1.200.1. (Mehmed-paşa)

Sfârşitul cântecului Lebădii

Moartea ei 10.1.200.10.8. (Iaşii)

Locul întinsorii mrejii

Caraghioz, păpuşă de mascara vestită

Mascara cu ochi negri

7.1.600.1.100.10.1 (Zaharia)

Una din molii

Ardealul, Crăiia Ungurească

Ţara Munţilor

200.20.1.100.30.1.300.70.20.

Plotunul

1.100.1.300.7.5.212 (Scarlato Caratze)

Hirişă perigrafiia

CamilopardaluluiN-are tâlcuire

Farmece

Lucrurile Porţii

Amistuirea diamantului

Nespusă lăcomie

Ostrovul carii naşte copaci, ca carii aiurea în lume nu să află

600.10.70.200 (Hios)

Muntean

Cetăţean de Ţarigrad

Poama mâncată şi neînghiţită

200.1.20.8.7.400.30 (Sachizul)

Unul din Corbi

Unul din 4.70.40.50.10.8.40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (domnii munteneşti)

Dobitoc platonicesc

Omul, dobitoc în doaă picioare

Bihol de Cina

80.1.300.100.10.1.100.600.400.30.10.5.100.400.200.1.30.8.40.400 (Patriarhul Ierusalimului)

Trup negru

100.1.200.1 (Rasa) portul

Picioare page

Cu călţunii peste mestii

Cap alb

Bătrân

Glonţul Corbului

Bântuiala, zavistiia lui

Piielea Boului

Sufereala dobitoacelor

Cuiburile

Satele

Corbul mai denainte de acesta

200.5.100.2.1.50.2.70.4.1. (Şerban voda)

Puii

Ficiorii, născuţii

Penele, aripile, fulgii

Banii şi alaltă avuţie

Tuleie

Lei bătuţi, bani, 120

Copita

Mână