Dimitrie Cantemir, Istoria ieroglifica – Partea a XII-a

2009/07/17

Iară după ce cineşi la locurile sale să întoarsără, dulăii cătră Corb carte într-acesta chip scrisără:,,Uleul şi toţi dulăii Corbului, stăpânului milostiv, cu plecate capete, sănătate! După ce încă de demult, după a domnului no stru poruncă, în tot chipul am nevoit, ca doară pre vrăjmaşul Inorog după a noastră voie a aduce am fi putut (carii nevoinţe şi ceriul şi pământul marturi ne sint), numai de vreme ce vrăjile nu ne-au slujit, mrejile nu l-au ţinut, laţurile nu l-au oprit, seciu rile nu l-au încuiat şi tot feliul de măiestrii a-l domoli nu l-au putut, de mare nevoie, nu ce-am vrut, ce ce-am putut ne-au căutat a face. Şi mai vârtos de la trimisul Uleu înştiinţându-ne, precum spre aceasta şi voia domnului nostru să să fie plecat (că pasirile rumpătoare, când carne proaspătă a câştiga nu pot, prin stârvuri şi prin împuţiciuni foamea a-şi domoli obiciuite sint). De care lucru noi vădzind că din dzi în dzi a norocului nostru căldură să răceşte şi oarecum a impotrivnicului să încăldzeşte, am socotit ca să nu aşteptăm până de tot răceala ei ne va cu prinde şi toate mădularele ne amurţi, ce cu un ceas mai înainte, cu blândeţe priimind-o, împotrivă să nu-i stăm (că norocul ple care, iară nu asprime priimeşte). Aşijderea, de multe ori s-au vădzut (că trestiia, după vânt plecându-să, să îndoieşte şi iarăşi să scoală, iară bradul, împotrivă puindu-să, din rădăcină să prăvăleşte, cu a căruia răsturnare, cele de prin pregiur mlădiţe şi zmicele, stropşindu-să, cu pământul să amestecă). De care lucru, cu tot sfatul împreună pre Camilopardalul am rugat ca, în mijlocul nostru puindu-să, cea dorită pace între domnul nostru şi între vrăjmaşul Inorog să alcătuiască. Ce Camilopardalul, macar că osteneala aceasta a priimi s-au arătat, însă de la noi hirograf ca acela au cerşut, carile alegerea lui, oricum ar fi, să întărească şi să adeverească. Ce noi, pozvolenie ca aceasta de la domnul no stru neavând, altăceva mai mult a-i răspunde n-am avut, fără nu mai cât soroc am cerşut, ca pentru acestea domnului nostru în ştire să facem. Deci acmu, iată, până în 20 ani soroc avem, în carii după pofta şi plăcerea domnului nostru aievea răspuns să avem ne rugăm. Iară noi în toată slujba gata şi neobosiţi vom fi.” La aceasta a dulăilor scrisoare, Corbul într-acesta chip răspunsă:,,Cu mila a cereascului Vultur, Corbul, mai-marele epitrop a monarhii tuturor pasirilor, Uleului şi dulăilor, carii în munţi să află, sănătate! Cartea carea ne-aţi scris am luat-o, celea ce ne scrieţi, înţeles-am. La carile mai mult altăceva a vă răspunde nu avem, fără cât, iată că, având aicea lângă noi pre Biholul de Cina, cum mai curând într-acea parte îl trimasăm, căruia toată plini rea puterii i-am dat, ca şi el împreună cu priietinul nostru, Cami lopardalul, orice mai de folosul nostru ar cunoaşte, aceia să facă (Biholul de Cina la trup ieste negru, la cap alb, la picioare pag, la coamă comos, ca caii de Schitiia, la isteciune din vulpe nu rămânea. Iară hirişiia cea mai chiară îi ieste totdeauna a răgi şi nepărăsit a mugi).”

Deci după sosirea Biholului, la lăcaşul Camilopardalului, iarăşi de iznoavă adunare mare să făcu, unde Camilopardalul un prolog ca acesta făcu: ,,Duhurile a toată jiganie, o, priietinilor, în doaă chipuri fac clătirea lor: una iute şi netocmită, care naşte vrajba şi mâniia, iară alta moale şi tocmită, carea lineştea începând, dra gostea între dânsele-şi scorneşte, înmulţeşte şi netulburată o păzeşte. Aşijderea, de multe ori dintr-acea iute şi netocmită a duhurilor răpegiune, muritorii, răpiţi fiind, din carile ca dintr-o ameţală trezindu-să, şi ca dintr-un spăriiat şi tulburat vis deştep tându-se, spre odihnă şi lineşte a să întoarce să nevoiesc, ca ce lor obosite şi oarecum înăduşite duhuri odihnă şi răpaos să dea. De care lucru, în clătiri ca acestea mai cu de-adins doaă sint de socotit: una, că ţenchiul odihnii carile, unde şi când va să fie mai denainte şi aşeşi din începutul clătirii să-l însămnedze. Alta, că, până la însămnatul ţenchiu va sosi, macar cum cevaşi lenevirii loc să nu dea, ce toate mijlocele şi împregiurstările foarte cu mare osirdie să să păzască şi dintr-îmbe părţile să să păzască. Că du hurile muritorilor asemenea sint vânturilor clătitului aier, carile şi plăcut, şi împotrivă a sufla pot. Inimile corăbii<i> pre ne stătătoare lucrurile tâmplărilor ca pre umerile mărilor plutesc, sfârşitul lucrurilor liman, întrarea la liman, aflarea lineştii şi scăparea din furtună ieste. Deci precum adese s-au vădzut că cu nepaza cârmaciului şi cu lenevirea corăbierilor, acmu în sinul limanului întraţi fiind, aceia pat, de carea între groznice undele valurilor au scăpat. Într-acesta chip şi lucrurile voastre, ca un vas de multe valuri şi din multe părţi izbit şi strânciunat, acmu la limanul adăpostirii şi la lineştea odihnirii să fie agiuns socotesc. Cea mai multă primejdie, precum să vede, au trecut. Rămas-au acmu ca în adăpost, pentru paza vivorului, fierul să să arunce, pândzele să să învălească, funele să să întărească şi vasul, cu nerumpte odgoane, la margine legându-să, să să sprijenească, ca nu cândailea, despre uscat vivorul duhurilor fără veste scornin du-să, iarăşi mările odată călătorite şi valurile mai denainte tre cute a le poftori să silească, unde de nu cea de tot prăpădenie, însă cea mai rea decât cea dintâi primejdie, poate să să tâmple. Iată, deoparte, Inorogul singur cârmaciu, singur vasul voii sale încotro ar pofti a-l porni ştie şi poate, carile, în liman întrând, cu ce odgon şi la ce stâncă vasul s-ar lega, singur din sine voii şi alegerii noastre au lăsat. Deci despre aceasta parte fără prepus sint că în adăpostul odihnii vasul inimii sale, fără nici o primejdie, cu groase odgoane, cu tari funi şi la credincioase locuri să va lega, unde, neclătit rămâind, vivor cât de repede, furtună cât de mare şi holbură cât de năprasnă a-l mai urni nu va putea (că mai pre lesne ieste vântului o mie de odgoane a rumpe şi o mie de fiiară a smulge, decât sufletului cinstei purtătoriu din cuvântul dat a să întoarce). Acmu, dară, lucrul rămâne că, de vreme ce vasul Cor bului prin epitropie ieste să să chivernisască, carile dintre voi ar fi acela carile voie slobodă şi toată puterea să aibă ca la locul ce vom cunoaşte noi că-i mai de credinţă, cu funea carea vom dzice că-i mai tare şi cu fierul carile vom pricepe că-i mai de nedejde, acolo şi cu acelea să să lege şi să să priponească. Deci carile epitro piia navarhului ar avea să mi să arete, ca cu acela cuvintele obştindu-mi, celea ce spre sfârşitul lucrului ar căuta să vorovască.” La aceste a Camilopardalului cuvinte, Uleul arăta precum lui nu numai piiedecele în picioare, ce şi gârliţa în grumadzi i s-au pus, de vreme ce Corbul scrie precum tot lucrul pre sama Biho lului au lăsat. Dulăii acmu nici lătra, nici scânciia, ce ca cei ce muşcă pe furiş, numai din semne să cuciriia, să muşce locul mâna nu le da, să latre iarăşi socotiia că adese şi de multe ori lătrând, acmu a tuturor urechile de lătrăturile lor să să fie deprins (că minciuna adese grăită şi adevărul grăit în minciună îl preface). Aceştea tăcând, Biholul într-acesta chip a răgi începu: ,,Între noi cineva, o, Camilopardale, hiriş şi cu deplină putere epitrop Corbului nu ieste, nici cineva pozvolenie ca aceia are, carile ce ar lega să fie legat şi ce ar dezlega, să fie dezlegat, fără numai a îmbe părţilor pofte ascultând, cuvintelor giudecători, dreptăţii alegători şi asupra celui de obşte folos sfătuitori şi îndemnători să fim. Nici aşi socoti cu cale a fi lucrul acesta supt siloghismurile aristoteleşti şi sentenţiile platoniceşti să cadză, nici până într-atâta de adânc scociorât ar trebui, ce numai inimile acmu plecate cu un chip mai pre iuşor să le alcătuim (că funele socote lii mai mult decât ce vremea pofteşte, întindzându-să, şi destin dzându-să, din socoteală, socoteală naşte şi din cuvânt, cuvânt izbucneşte, şi aşe, cele vechi trecând, altele noaă, ca în roată, să întorc). Ce de ieste lucrul vrăjbii în pace să să săvârşască, ei în de iei voroavele şi poftile să-şi arete, iară noi, cele cu cuviinţă din cele cu necuviinţă alegând, după dreptate să giudecăm. Spre carea, de vor vrea a să odihni, bine, iară de nu, voia lor în mâna lor ieste şi precum le va fi pofta, aşe facă.”

Camilopardalul, cunoscând că socoteala Biholului spulbărat, iar nu întemeiat lucru ieste să facă (căci răutatea Corbului po căinţă nu ştie), foarte să mânie şi într-acesta chip răspunsă: ,,De vreme ce socoteala lor au fost, o, priietine, pentru ca numai între dânşii să să vorovască, alt loc de împreunare să-şi fie căutat. Iară de au fost (precum Corbul, scriindu-ne, să roagă) lucrul acesta, cu mijlociia noastră să să caute, chipul al triilea, adecă adevărat epitropul Corbului, de faţă a fi ar fi trebuit, carile noi ce vom giudeca, ca cum singur Corbul ar fi, sau astădzi priimitoriu, sau astădzi nepriimitoriu giudecăţii noastre să să arete. Ce acmu aievea ieste că şi acestea ispite sint şi apă în piă bătută. Însă ispită ca aceasta printr-un alt chip, lor asemenea, iar nu prin mine, să o facă, căci nu mai puţin pentru a altora decât pentru a mea cinste port grijă, şi inima carea voia în mâna mea ş-au pus, precum pentru a mea, aşe pentru a lui, a sta mi să cade.” Şi aşe, Camilopardalul, de mânie aprins, sculându-să, dintre dânşii ieşi. Iară după ieşirea Camilopardalului din adunare, cu toţii tul burată firea-i vădzind, într-o întristare cu tăcere amestecată întrară. Şi mai vârtos Inorogul cunoscând că din toate părţile şi în voroavă, şi în faptă vicleşugul nu lipsiia, ales că Corbul, macar că toată pozvoleniia Biholului dedese, însă Biholul, nestătătoare socoteala Corbului ştiind, supt darea cuvântului să să lege nu vrea. Dulăii, aşeşi din-ceput, spre isprăvirea lucrului cu piatra la deal siliia, de vreme ce toată cinstea şi agonosita lor în vânători şi vrăjituri ca acela să sprijeniia.

Uleul, macar că într-adevăr spre săvârşirea lucrului tare năzuia, însă slujba aceasta supt titulul numelui lui plineala să ia poftiia, care lucru vădzind că Corbul Biholului l-au orânduit, oarecum căldura cu răceala amesteca şi, precum la dânsul vreo putere nu ieste dzicând, tot lucrul asupra Biholului arunca. Cami lopardalul, aşijderea, singur numai schiptrul giudecătoriii nedej duind, apoi pre Bihol giudecătoriu, iar nu epitrop a să numi audzind, pricini, macar că adevărate, însă nu fără venin ameste cate, arunca şi lucrul oarecum mai greu decât era a-l arăta siliia. Inorogul a tuturor, precum cuvintele, aşe chipurile bine so cotind, de pre semnele ce la ivală videa, adevărat cunoştea că toată greuimea lucrului nu atâta în sine, pre cât în lăcomiia titu lului giudecătoriii rămăsese. De care lucru, într-acesta chip le vorovi: ,,Această a noastră vrajbă nu proaspătă, ce precum am dzice de veche acmu împuţită ieste, pre carea încă de la părinţi, ca datoriia, rea moştenire preste voie şi ca cu mânule ciunte am apucat-o. Aceasta, dară, atâtea rădăcini în toate părţile, în lat, lung şi adânc aruncate având, nu ieste cu divă, de să arată aşe de cu greu a să dezrădăcina (că vrajba neprietiniii ca piatra cu var lucrată până în 40 de ani tot fiierbe). Ce cât despre a mea parte ar fi, precum pururea şi în răbdare şi în aşteptare gata am fost, şi de acmu înainte încă câtăva vreme loc îngăduinţii a da nu mă voi feri. Şi pentru ca pricina rămânerii vrăjbii eu a fi să nu mă arăt, încă un sfat am a vă sfătui, pre carile, audzindu-l, de va fi plăcut, noi în de noi lucrul la săvârşit a duce să putem socotesc. Iară de nu, fietecarile la punctul său cel dintâi a să întoarce cu voia sa să slujeşte. Sfatul mieu, dară, ieste acesta: întâiaşi dată Camilopardalului pentru osteninţa carea până acmu în treaba noastră au făcut, precum să cade, mulţemită prietineşte să-i facem. După aceasta, la alt loc undeva, de iznoavă să ne împreunăm, unde ce cu nevoie şi ce pre lesne în lucrurile noa stre ar fi să înţelegem. De ciia, carile mai aspre ar rămânea, de acelea pre Camilopardal să înştiinţăm, ca cu mijlocirea şi socoteala lui şi acelea aşedzindu-să, ca pre un martur şi întăritoriu aşe dzimânturilor noastre să-l punem”.

Sfatul acesta Uleului plăcu, Biholul nu-l lepădă, dulăii încă pentru bunătatea sfatului cu capetele plecând sămnul primirii arătară. Ce nice sfatul Inorogului de îngemănarea gândului lip sit era, întâi că, vădzind Inorogul pre Camilopardal precum asu pra celorlalţi oarecum s-au mâniiat, ca şi mai mult asupră-le să-l pornească siliia, ca doară pentru mâniie, ar uita lăcomiia şi în fierbânteala singelui cuvântul dreptăţii ar grăi (că nu puţin pre pus era ca nu cumva cu aceasta pricină obrocul Camilopadalului de la Corb să să fie adaos, care lucru s-au şi tâmplat, precum mai gios să va dzice). A doa, ca doară ar putea cunoaşte la ce săvârşit bate a lor socoteală, ce ar avea de la dânsul să ceară şi în ce feliu ar pofti să să aşedze acea neîncălzită între dânşii răceală.

Aşedară, cu toţii împreună sculându-să, a doa dzi într-alt loc să împreunară, unde întâi Uleul într-acesta chip voroavă făcu:,,Eu, o, priietinilor, unde nedejduiam că mai mult folos şi agiu torinţă spre a lucrului isprăvire vom avea, acolea semne împo trivnice şi cuvinte cu zgrăbunţi de gheaţă amestecate vădzuiu (însă pentru aceasta, într-această dată mai mult voroavă a face nu pociu). De care lucru, după a Inorogului întreagă sfătuire, ale altora în chip de prorocii paradigmate într-o parte lăsind, acmu între noi cu line suflete şi împăcate inimi, ce greu şi ce iuşor înainte ne-ar ieşi, cu osirdie să cercăm, ca aşe, după a lucrului trebuinţă, într-o parte lăsindu-ne, spre ce cinsteş şi cu cuviinţă ar fi să ne alcătuim.”

Atuncea, Inorogul, vădzind că boldurile Uleului în piielea Camilopardalului împung, dzisă: ,,Eu încă, o, priietine, mult m-am mierat că chipul pre carile singuri voi de cinstit şi de drept l-aţi ales, acela acmu între miiere amestecă fiiere, şi foarte rău îmi pare, căci pricina mai dintr-adânc a cunoaşte nu pociu (că pricina cunoscută fiind, oricât de aspră ar fi, vreun leac spre netedzirea ei să nu să afle nu poate).”

Biholul dzisă: ,,(Ucenicii Epithimiii supt dascalul Pleonexiii să supun), ce acmu vremea acestor provlimate nefiind, la ale noastre enthimemate să ne întoarcem. Inorogul într-o parte, Corbul într-altă parte trage, iară dreptatea pre calea sa va merge. Ce acmu întâi trebuie să ştim pofta Inorogului de la Corb, ce şi carea ar fi.” Inorogul dzisă: ,,Eu, o, priietinilor, ceva greu şi fără cale de la Corb nu poftesc, fără numai el singur în sine socotindu-să, ce va afla strâmb să îndreptedze, şi ce dreptatea pofteşte, să poftească şi să învoiască. Acmu, dară, asemenea şi eu a şti aşi pofti de la mine Corbul ce ar cere.”

Uleul dzisă: ,,Corbul de la tine altăceva nu pofteşte, fără nu mai prieteşug şi dragoste adevărată.”

Inorogul răspunsă: ,,De vreme ce el prieteşug şi dragoste adevărată pofteşte, iată că şi lui ca aceleaşi a ne da i să cade (că toată pofta bună cu binele cătră altul a să obşti pofteşte). Însă de pre ce vom într-adevărat a cunoaşte putea, că unul cătră altul aceiaşi cerere şi dare plineşte (că voile de bine voitoare din cuvânt încep şi fără zăbavă în faptă sfârşesc). Deci, cât despre a mea parte ar fi, părăsind vrăjmăşiia neprietiniii, îndată toată giuruinţa şi plinesc (că nici mai mult ceva Corbul de la mine are a pofti). Care lucru, Corbului deplin a-i sluji nu poate, de vreme ce eu, deosăbi de aceasta, asupra lui şi alt feliu de dreptate pre cum să fiu având în toată lumea ştiut ieste. De care lucru, atun cea numai să va dovedi precum adevărat din vrăjmăşie întor cându-să, spre dragoste să fie purces, când strâmbătatea lăsind, dreptatea a lucra va începe. Aşijderea, împotrivă lucrul ieste de socotit, că Corbului despre mine pace dându-i-să, îndată toată odihna îşi agoniseşte, carea la mine nu ieste aşe, căci sint şi altele carile neodihna îmi pricinesc, şi acelea toate de nu să vor spre odihnă alcătui, nici eu de tot a mă aşedza şi a mă odihni pociu (că prieteşugul adevărat ieste de bunăvoie închisoarea su fletului în trupul strein şi pătimirile streine ca pre ale sale a le suferi). Însă nici cu socoteala întreagă să poate numi acela carile, focul aţiţind, cu ochii în fum să stea, că macar că focul spre trebuinţă să aţiţă, însă mai denainte a socoti trebuie ca fumu lui loc de răzsuflare dându-să, celuia ce-l aprinde înăduşală să nu facă. Deci de vă ieste socoteala ca aceasta dragoste deplină şi adevărată să să facă, întâi toate peristasele să să cerce şi aflându-să precum să cade să să aşedze şi aşedzindu-să cinsteş să să păzască.”

Biholul dzisă: ,,Ce şi carile pot fi acele ţircumstanţii?” Inorogul dzisă: ,,După a mea socoteala, sint acestea: Întâi: împuţite ranele vrăjmăşiii, cu mehlemul adevăratei dra goste ungându-să, să să tămăduiască şi toate asuprelele din tr-îmbe părţile, ca cum nici n-ar fi fost, să nu să mai pomeneas că (că pomenirea asuprelelor înnoiesc şi ijdărăsc neprietiniia). A doa: pentru cele viitoare lovituri bună pază, ca de vor şi vini, a lovi să nu poată, iară de vor şi lovi, a răni putere să nu aibă (că ce s-au tâmplat o dată, să poate tâmpla şi de altă dată). A triia: vrăjmăşiia nu numai din gură să să părăsască, ce de odată cu cuvântul şi ciniile răutăţii din mâni să să lepede, ispitele să să părăsască, uşile şi ferestrile simţirilor, despre tot aburul şi vântul tulburării astupându-să, tare să să păzască, ca nu cândai nepriimitorii bunului acestuia lucru, vreme şi loc aflând, în casa lineştii oaspele tulburării să poată băga (că vântul răutăţii şi a vicleşugului atâta de supţire ieste, cât nu numai prin găuricea urechii destupate, ce şi prin inima supt lăcata socotelii încuiată a răzbate poate).

A patra şi cea mai de treabă ieste ca toată dreptatea să să plinească, pentru ca nu cumva, unul despre altul în pagubă rămâind, mosorâtura aceii lovituri durerile vechi în minte să aducă (că paguba avuţiii la muritori din rădăcina sufletului a fi să socoteşte, pentru aceia, precum averea din suflet să fie să dzice şi la cei mai mulţi aşe să crede). Deci cu bună osirdie să căutăm trebuie, ca cine supt pagubă ieste şi carile pricina aceii păgubiri să fie fost să aflăm, de ciia, cu cumpăna dreptăţii cumpănindu-să, fietecăruia partea ce i s-ar cădea, dreaptă împăr ţală să i să facă. Nici dzic, o, priietinilor, pagube ca acela să să pomenească, carile unul în pizma altuia pre la vrăjitori şi pre la vânători ar fi pierdut, ce ca celea carile tirăneşte streinele pră dând, ca cum ale sale ar fi, le ţine şi fără nici o pravilă a dreptăţii le stăpâneşte.”

Uleul dzisă: ,,Adevărat că precum în multe dreptate ai şi noaă şi altora ştiut ieste. Însă am pofti ca şi acmu de la tine să aud zim, ce ar fi acea dreptate şi cum s-ar putea plini?” Inorogul dzisă:,,Întâi: birlogul carile de moşie ne ieste şi până acmu de câteva ori Corbul tirăneşte cu siloghismurile sale, unora şi altora l-au dat, de acmu înainte aceasta să nu mai adaogă a face. A doa: în monarhiia dobitoacelor pasirile amestec să nu aibă, nici pliscul Corbului de piielea Boului să să mai atingă. A triia: toate cuiburile Corbului, carile mai denainte de acesta epitrop pasirilor au fost, Corbul de acmu într-însele nici să să oaă, nici pui să scoaţă, nici altor pasiri să le dea, ce după dreptate, puilor Corbului carii săraci de părinte au rămas, înapoi să să întoarcă. A patra: penele, aripile şi toţi fulgii şi tuleiele Corbului tre cut, Corbul de acmu între penele sale să nu le amestece, ce moştenitorilor înapoi să le dea. Căci penele Corbului trecut dintr-acestui de acmu foarte bine să cunosc, că aceluia sint cu doaă feţe, pe de o parte negre ca a Corbului, iar pe alta pestriţe ca de pajoră şi sure ca de vultur.

Acestea, dară, Corbul cu fapta plinind, o, priietinilor, precum spre adevărata dragoste s-au întors voi putea cunoaşte. Iară amintrile, macar cum a mă încredinţa nu voi putea (că giuruinţele cuvintelor fără plineala lucrurilor, ca oaăle fără plod şi ca să minţele fără roadă sint).”

Biholul, macar că toată puterea şi pozvoleniia epitropiii avea, însă pentru neîncredinţarea în lesne a să muta socoteala Corbu lui, din sine asupra lucrului apofasin să facă nu îndrăzniia. De care lucru, vremea cumpărând (că Biholul precum la căldură, aşe la frig din fire nesuferitoriu ieste), într-acesta chip răspunsă:,,Toate poftele tale drepte şi pe cale sint, şi aşe, s-ar cădea ca toată dreptatea să să plinească. Însă pentru tuleile Corbului tre cut din gura Corbului acestuia, cu giurământ asupra numelui Vul turului ceresc am audzit, precum nici vreodată să nu le fie luat, nici acmu la dânsul să să afle. De carea, macar că cu toţii bine ştim că adevărul nu grăieşte, însă noi ca priietini a îmbe părţilor nevoitori vom fi, ca nici el de minciună să să ruşinedze, nici dreptatea ta acoperită şi călcată să rămâie. Şi de vreme ce poftele ce sint acmu cum să cade am înţeles şi lucrul până la atâta au sosit, încă puţină vreme îngăduitoriu să fii cu toţii te poftim şi acestea toate de nu să vor face, încă mai cu multul decât ai poftit, atuncea amăgeala despre mine să o ţii.”

Aşedară, cu atâta cuvintele şi voroavele între dânşii puindu-se şi cu lucrul a le săvârşi rămâind, cineşi la ale sale să dusără. Iară Biholul cătră Corb carte într-acesta chip scrisă:,,Biholul Cinei, Corbului Dealurilor, sănătate! Pentru pricina între tine şi între Inorog, pre carea ca să o caut şi să o isprăvăsc tare m-ai rugat şi în ori în ce chip o voi alege, aşe să şi fac, voie slobodă mi-ai dat, iată, cu puţine cuvinte vei şti că lucrul la aceas ta au vinit, ori din tuleiele Corbului trecut, ori dintr-ale tale în tot anul Inorogului patru mii de tuleie să dai, adecă în toate trii lunele câte o mie, şi tuleiele să nu fie negre de pe spate, ce albe, de pre supt pântece zmulte. Din toate cuiburile, câte Corbul tre cut au avut şi acmu în monarhiia pasirilor să află, a triia parte în puterea şi oblăduirea Inorogului să să dea, căci acestora adevărat şi drept moştenitoriu a fi să cade. Apoi, pre piielea Bou lui clonţul tău să nu mai îmble, nici în monarhiia dobitoacelor să te măi amesteci. Acestea noi am ales (macar că cu toţii ştim că mai multă şi mai mare parte dreptatea lui ar pofti). Aceasta de folosul obştii şi de odihna ta a fi sfătuim. Deci într-acesta chip cu dânsul prieteşugul a lega de vii vrea, chiar şi adevărat, spre întăritura aşedzimântului răspuns să ne dai, ca, împreună cu Camilopardalul şi cu alţii ai tăi carii aicea să află, cuvânt stătătoriu să dăm şi să luăm. Şi altă mai mult lucrul a cerca şi a zbate nu mai ispiti (că leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte).”

Corbul, de acestea înţelegând, cum mai curând înapoi răspuns ca acesta trimasă: ,,Pentru câte mi-ai scris, foarte bine am înţeles. Deci vii şti că acestea toate, cu toată inima priimindu-le, le întăresc şi le adeveresc şi, după al vostru aşedzimânt, cu fapta a le plini nevoitori vom fi. Numai şi eu aceasta deosăbit poftesc, ca tuleiele carile pre an voi da, nu supt numele dăriii, ce supt chipul darului să fie. Pentru cuiburi, aşijderea, vreo scrisoare la mijloc să nu să facă, pentru ca să nu să înţăleagă că doară vreodânăoară supt mâna noastră fiind, acmu de supt mâna noa stră au ieşit.”

Ca acestea Corbul şi cătră Camilopardal scrisă şi pre amândoi tare îi ruga ca, foarte nevoitori fiind, să nu cumva lucrul neisprăvit să rămâie, pentru carea har şi mare prieteşug de la dânşii va cunoaşte, a căruia mulţămită şi răsplătire fără zăbavă şi pre larg o va face.

Răspuns ca acesta Biholul luând, împreună cu Uleul la Cami lopardal să dusără, pre carile, în multe feliuri rugându-l (căci precum mai sus s-au pomenit, la adunarea dintâi mâniindu-să, de lucru mai să părăsisă), îl poftiia ca pre Inorog să poftească şi să-l îndemne ca celea că la mijloc să pun să priimască. Deci Cam ilopardalul, de o parte adaogerea obrocului vădzind (căci aceas ta încă de demult i să giuruisă), iară de altă parte, plecată rugă mintea lor înduplecându-l, pre Inorog la sine chemând, întâi pre taină, iar apoi şi la ivală, cu multe chipuri şi tropuri ritoriceşti pacea lăudă, iară vrajba huli (că ritorii mai multă materie de dzis decât în lauda păcii şi în hula vrăjbii a afla nu pot), apoi inima Inorogului cu alte feliuri de dulci voroave şi giuruinţe a domoli începu, până mai pre urmă, la deşchiderea cuvântului viind, Cor bul din mândriia lui la cât s-au lăsat îi spunea şi precum atâta dare pre an să dea priimeşte îi dzicea. Aşijderea, crescând dra gostea, precum şi darurile vor creşte îi giuruia. ,,De ciia, de socoteşti, dzice, căci sint priietin, cuvântul şi sfatul priietinului tău ascultând, acestea de această dată de la Corb, priimeşte. Aces tea făcând, pare-mi-să că nu vii greşi.” Aşedară, de o parte Camilopardalul, de alta Biholul şi cu Uleul îl ruga. Inorogul încă, pre o parte, de viaţă primejdioasă supărat şi săturat fiind, iar pre altă parte, îndemnarea şi pofta priieti nilor a călca neputând, pre pomenitele condiţii aşedzimântul păcii priimi.

După aceia, cu toţii de acolea sculându-să, iarăşi la lăcaşul Bivolului să dusără, unde toţi dulăii, ogarii, coteii, împreună cu Uleul adunându-să, pre cinstea numelui şi pre credinţa cuvân tului legământul păcii aşedzară (căci pre numele Vulturului ceresc a să lega amândoi nu priimiră) (de vreme ce cine a sa cinste nu păzeşte, a celor cereşti de abiia va cunoaşte). Apoi cu toţii scu lându-să, cu capetele plecate, copitele Inorogului săruta. Ino rogul încăşi îmbrăţâşându-i, precum i-ar săruta şi sămn de pace le-ar arăta, cu cinste îi priimia.

Şi aşe, într-acesta chip vrajba de 1.700 de ani între Corb şi între Inorog sfârşitul îşi luă.

Iară toată cuprinderea istoriii aceştiia aceasta ieste: că Vul turul şi Leul de puternici împăraţi vrând să să slăvască, muştele îi batgiocuriră, Vidra cu neştiinţa în fericire petrecând, cu sfatul, fără vreme, cine să fie o pricepură şi dintr-amândoaă monarhiile o izgoniră, pre jiganiile şi pasirile viclene Liliiacul le batgiocuri, Cămila, coarne cercând, ş-au pierdut şi urechile, Corbul, în doaă monarhii să stăpânească vrând, supt cea pre an dare mai-micu lui său s-au legat. Şi precum toate sfârşitul său au, aşe şi dreptatea, vremea, locul, puterea şi biruinţa sa îşi află.

Iarăşi cătră cititoriu

Vii şti, iubitule, că nu pentru cei carii într-aceste pomenite limbi pedepsiţi sint scara acii am supus, ce, pentru ca de împrumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprinşi lovind, vreare-aş ca aşe a le înţălege şi în dialectul strein să să deprindză. Că aşe unul după altul nepărăsit urmând, spre cele mai adânci învăţături, prin hirişă limba a noastră a purcede a să îndrăzni, cu putinţă ar fi, precum toate alalte limbi de la cea elinească întâi îndămănându-să, cu deprinderea îndelungă şi a limbii sale supţiiere şi a cuvintelor însămnare ş-au agonisit. Aşe cât, ce va să dzică; /hypotheais/ înţelege latinul, leahul, italul şi alţii, hypothesis, macar că cuvântul acesta singur a elinii numai ar fi. Într-acesta chip, spre alalte învăţături grele, trebuitoare numere şi cuvinte, dându-te, a le moldoveni sau a le români sileşte, în moldovenie elinizeşte şi în elinie moldoveniseşte.

Însă cu atâta îndestulit să nu fii, foarte bine cunoscând pre Dumnădzău a toate darurile deplin dăruitoriul, amândoi noi a-l ruga rămâne ca toată învăţătura loghicăi pre limba noastră în curând să videm, carea învoind Puternicul, în curând de la noi o nedejduieşte.

Scara a numerelor şi cuvintelor ieroglificeşti tâlcuitoare

Zidirea Vavilonului
Începătura răutăţilor
Semiramis
Pofta izbândirii strâmbe
Raiul spândzurat
Fericirea nestăruitoare.
Evfrathul
Nesaţiul lăcomiii
Leul
Partea moldovenească
Vulturul
Partea muntenească
Jiganie
Tot neamul moldovenesc
Pardosul
10.50.20.400.30 (Iorgaki vornicul)
Ursul
2.1.200.8.30.10.5.2.70.100.50.8.20.400.30 (Vasilie vornicul)
Lupul
2.70.3.4.1.50.600.1.300.40.1.50.400.30 (Bogdan hatmanul)
Vulpea
10.30.10.5.200.300.2.30.50.8.20.400.30. (Ilie stolnicul)
Ciacalul
40.1.20.200.400.300.400.200.5.100 (Maxut uşer)
Mâţa Sălbatecă
10.30.10.5.20.1.300.1.20.400.7.8.50.70 (Ilie Cantacuzino)
Pasire
Tot neamul muntenesc.
Brehnacea
20.800.200.300.1.50.300.8.50.200.300.70.30.50.8.20.400.30 (Costantin stolnicul)
Şoimul
9.70.40.1.8070.200.300.5.30.50.8.20.400.30 (Toma postelnicul)
Uleul
200.300.5.500.1.50.80.1.600.1.100.50.8.20.400.30 (Ştefan paharnicul)
Cucunoz
40.8.600.1.8.200.80.1.300.1.100 (Mihai spatar)
Coruiul
100.1.4.400.20.1.50.400.30 (Răducanul)
Hârăţul
100.1.4.400.30.3.70.30.5.200.20.400.30 (Radul Golescul)
Bălăbanul
200.5.100.2.1.50.20.1.300.1.20.400.7.8.50.70 (Şerban Catacuzino)
Blendăul
200.5.100.2.1.50.30.70.3.70.500.5.300.400.30 (Şerban logofetul)
Monarhie
Ţară, publică
Cânii
20.1.80.8.20.5.600.1.50.30.5. (Capichehaile)
Ogari
20.1.30.1.100.1.200.8 (Călăraşi)
Coteii
8.200.20.800.1.4.5. (Iscoade)
Bursuc
30.400.80.400.30.2.70.100.50.8.20 (Lupul vornic)
Nevăstuică
500.1.300.1.4.5.4.400.30.400.8 (Fata Dedului)
Guziul Orb
4.5.4.400.30 (Dedul)
Şoarece
400.100.200.5.20.5.30 (Ursechel)
Corbul
2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1 (Basaraba voda)

Alalte numere de pasiri sau de dobitoace carile să pomenesc sau nici vreo sămnare nu au, sau carea ieste să aibă însămnare la locul său să va pomeni.

Pasire rumpătoare
Rudeniia şi boierimea celor mari, a muntenilor
Jiganie rumpătoare
Boierimea şi cei mai mari a moldovenilor
Jiganie vânătoare şi de vânat
Boierime mai de gios a moldovenilor
Pasire vânătoare şi de vânat
Boierimea mai de gios a muntenilor
Dobitoc supus
Ţărănimea, prostimea moldovenilor
Pasire supusă
Ţărănimea, prostimea muntenilor
Căprioara
20.1.100.1.300.7.8.5.200.300.8.8. (Caratziestii)
Lebăda
20.70.100.50.5.200.20.400.30.2.1.50.400.30(Cornescul banul)
Adunarea soborului dintâi
Domniia lui Constantin vodă dintâi
În săbor a să obşti
Cu toţii într-un sfat a fi
Epitrop
Domn a fietecării ţări
Liliac
40.1.100.20.70.700.5.2.4.70.40.80.5.10.7.1.4,5 (Marco Pseudobeizade)
Vidra
20.800.200.300.1.50.300.10.50.2.70.4.1.4.400.20.1 (Constantin vodă Duca)
Bâtlanul
4.8.40.1.20.8 (Dimaki)
Brebul
40.80.400.100.50.1.7.80.70.200.300.5.30.50.8.20 (Bpuraz postelnic)
Monarhiia celor de apă
Ţărigrădenii
Năvoadele
Lucrurile 300.400.100.300.7.5.200.300.8(turceşti)
Cămila
40.8.600.1.30.1.20.8.100.1.20.2.8.300.7.1. (Mihalaki Racovitza)
Strutocamila
40.8.600.1.8.2.70.4.1 (Mihai vodă)
Marginile gârlelor
Fănariul Ţarigradului
Căprioara de Aravia
4.8.40.8.300.100.1.200.20.70.20.1.100.1.300.7.5. (Dimitraşco Caratze)
Epitrop Vulturului
Domn Ţărâi 40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (Munteneşti)
Siloghismul
40.1.7.8.30.10.5 (Mazilie) unuia şi 4.70.40.50.10.5 (domnie) altuia
Ca asina despre maică
Viţa bună, carea să trage despre maică
Coţofana
3.100.1.40.1.300.8.20.400.30 (Gramaticul) muntenesc
Cornul cel de putere
Pecetea domniii Moldovei
Povaţa Leului
Jelea şi tragerea neamului moldovenesc
Brâul ars
Ieste meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului până la al Capricornului
Căderea la gramatică
Sloveneşte padej, lătineşte casus
Moimâţa
Chipul voroavii 40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (munteneşti)
Coşcodanul
2.1.20.1.100.5.200.20.400.30.1.3.1 (Vacarescul aga)
Papagaia
80.1.80.8.20.70.40.50.5.50.70 (Papi Comneno)
Privighitoarea
20.1.20.1.2.5.30.1 (Cacavela)
Cinci glasuri a lui Porfirie
Temeiul loghicăi: neamul, chipul, deosăbirea, hiriş şi tâmplarea
Şcoala lui Dioghenis
Să chema filosofiia cânească, carii toate lucrurile fireşti dzicea că n-au ruşine
Părintele planetelor
Soarele
Coarne ca a boului
Luarea domniii, adaogerea puterii
Râsul
40.8.600.1.30.1.20.8.100.800.200.5.300 (Mihalaki Roset)
Pestriciune şi picături
Meşterşuguri şi vicleşuguri
Stâbla finicului a apuca
Cinstea numelui a câştiga
Din cămilă în pasire
Din moldovan, muntean a face a muta
Alegerea dintr-alaltă
Pribegia din ţara sa monarhie
Din dobitoc pasire
Din moldovan, muntean
De la pasiri aripi, iar
De la munteni agiutoriu, iar de la dobitoace coarnede la moldoveni domnie, buăr
Cercând coarne, ş-au pierdut urechile
Poftind domnie, ş-au pierdut moşiia
Cercând pasire a fi, nici dobitoc nu poate fi
Vrând a fi cu muntenii, au mai ieşit şi din moldoveni
Hameleon
200.20.1.100.30.1.300.1.20.8.100.70.200.5.300 (Scarlataki Roset)
Veveriţa
40.1.50.70.30.1.20.8.100.70.200.5.300 (Manolaki Roset)
Coracopardalis.
50.5.20.400.30.1.8 (Neculai),
Pardos făcut Corb
ficiorul lui 10.800.100.3.1.20.8 (Iorgaki)
Căpuşi pline de singe
Pungi pline de bani
Vremea foameţii
Domniia 4.400.20.10.8.2.70.4.1. (Duchii voda) celui bătrân
Căcăradza Cămilii
Banii ce ar strânge 40.8.600.1.8.2.70.4.1. (Mihai voda)
Dinafară de grajd
Afară din trebele ţărâi, curţii
Gândacii
Datornicii de la Ţarigrad.
Pestriciunea Râsului pe supt pântece, iară spinarea tot într-un păr
Acesta la nume om bun, iară la fapte, într-ascuns, viclean şi rău
Sac de nuci
Voie slobodă, fală deşartă
Hărariu de hămeiu
Ocna de sare, cămărăşie de ocnă
Coada, mai denainte tăiată, să-i puie
Boieriia, din carea era mazil, să-i dea
Florile, văpselele Hameleonului dăruite
Voie slobodă, minciuni, vicleşuguri a face şi a scrie
De poama Helgii mulţi dinţii îşi ascuţiia
De nunta ei mulţi nedejduia
Finicul în focul său murind
Cela ce în năcazul său să pe depseşte şi să mângâie
Ţânţari, grieri, albine, furnicile, muşiţile
Cântăreţi de nuntă, fete şi neveste carile poartă danţul
Broaştele şi broateci
Ţiganii alăutari şi cobzari. Aceştea lăcuiesc în Broşteni
Evfrathul Evropii
Dunărea
Din cele cu soldzi peştelui
Din Gălaţi, unde ieste bişugul
Nevastă ficioară, ficioară nevastă
Până a nu să mărita era nevastă, iară măritându-să, au ieşit fată
Peste şese vremi roada să-i coboară
El, stărp fiind, ea peste şese ani să purceadză grea
Patul nevăpsit
Semnele ficioriii neaflate, nearătate
Dzilele de fier în veacul de aur
Vremea turburată în fericire întoarsă
Laconeşte
Pre scurt şi deplin ar grăi ce ar trebui
De pre unghe leul
Din puţin, mult, de pre mic, mare a cunoaşte
Sămnul biruinţii între coarnele taurului
Sămnul crucii între coarnele buărului
Bârlogul
Casa, lăcaşul, satul de moşie
Irod, Inorog, monocheros, el.
4.8.40.8.300.100.4.200.20.70.2.70.4.1 (Dimitrasco voda)
Filul, elefantul, el.
1.50.300.10.800.600.8.2.70.4.1 (Antiohi voda)
Cetatea Deltii
Udriiul, zidiul cetăţii în chipul deltii
Începutul A, sfârşitul s
1.4.100.10.1.50.70.80.70.30.8.200 (Adrianopolis)
Apa lui M., apa lui A., apa lui T
40.1.100.8.200.1.1.100.300.1.300.400.50.300.7.5. (Marisa, Arta, Tuntze)
Vulturul ceresc
Dumnădzău-Părintele
Taurul ceresc
Dumnădzău-Fiiul
Capiştea Epirochiii
2.30.1.600.200.1.100.1.10 (Vlah Sarai)
Munţii Casele,
porţile turcilor celor mari
Codrii Casele,
porţile mai mici
Camilopardalul
1.30.5.600.200.1.50.4.100.4.200.40.1.2.100.70.20.70.100.4.1.300 (Alehsandros Mavrocordat)
Hrismos
Gândul, învăţătura şi avaniia Porţii
Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului
Minunată lăcomiia Porţii şi viniturile împărăţiii turceşti
Capiştea Pleonexiii
Împărăţiia 300,400.100.20.400.30.400.8 (turcului)
Cetatea Epithimiii
Inima, omul lacom sau lumea
730 stâlpi
Dzilele şi nopţile într-un an
24 de mile
Lunele de dzi şi de noapte
Patru uliţe
Patru părţi a anului
Nu monarhie, ce publică
Neaşedzământul stăpânirilor
Chipurile bodzilor
Mulţimea strâmbătăţilor
Pleonexia
Lăcomiia, la carea muritorii să închină
Vinătoarea filului cu harbuzul
Meşterşugul Porţii spre lucrarea lăcomiii
Şepte trule despre răzsărit şi şepte despre apus
Şepte dzile si şepte nopţi a săptămânii
Trula cea mare din mijloc
Poarta veziriului. Haznaoa
Soarele de unde răzsăriia, în trulă loviia
Aurul, avuţiia de pretiutinderea, acolo să strângea
Arătarea ceasurilor în trule
În toată vremea nepărăsită pofta şi strânsoarea avuţiii
Cămara cu şepte stâlpi
Cetatea, târgul Ţarigradului pe şepte munţi
Drumul planetelor
Uliţile cetăţii şi giudeţele
Lebăda bătrână
80.1.50.1.10.70.300.1.20.8.300.5.100.300.7.8.40.1.50.400.30 (Panaiotaki tertzimanul)
Voia voilor, puterea puterilor
Voia, puterea dumnădzăiască
Nilul apa
Adunarea şi împrăştiierea lăcomiii
Cuvântul cuvintelor
Dumnădzău-Fiiul
Începutul începăturilor
Dumnnădzău-Părintele
Sfârşitul sfârşiturilor
Dumnădzău-Duhul Sfânt
Chipul bodzului a privi
La slujba Porţii, la lăcomie a întra
Jirtfă
Mită, mâzdă, daruri
Mâna strâmptă
Sărăcie, slăbiciunea averii
Iară în mine ceva lucru de materie nu am, fără numai duhul, carile mă poartă
Camilopardalul, sufletul de materie şi muritoriu a fi crede
Lut galbăn
Aur, galbeni
Scaun de foc
Aşedzământul, viaţa poftii şi pedeapsa lăcomiii
Supt picioare cuptoraş de aramă plin de jeratec
Sprijineala lăcomii în avuţiia trecătoare
Făclii şi pară de foc
Pofta lăcomiii nestâmpărată
Chip veşted boleşte
Lacomiia de râvna tuturor
Boala împărătească
Gălbănarea
Cumpăna
Giudecata socotelii, dreptăţii
Ahortatos, anevsplahnos
Pentru mita nesăturată şi nemilostivă
Leica
Punga sau voia lacomului
Închiderea ochilor boadzăi
Lacomii să fac a nu videa şi a nu priimi darurile
Punerea urechii spre ascultare
Vor să audză cât şi ce li să dă
Filohrisos
Robul, iubitoriul aurului şi mijlocitorii pentru aducerea mâzdii
Gura tartarului
Nesaţiul lăcomiii
Cărămida roşie
Arama şi alte daruri mai proaste
Fântânele Nilului
Începătura şi învăţătura lăcomiii.
Lutul galbăn pentru dzua neagră
Banii la nevoie
Fiiul mieu te numeşte de suflet
Lăcomiia pe Camilopardal fiiu l-au luat
Năbuşirea apei
Adaogerea, înmulţirea vinitului
Cetatea pre stâlpi înalţi ridicată
Lăcomiia îmbogăţindu-să să mândreşte
Sorbitura Nilului supt pământ
Furtuşagurile carile fac lacomii în vinituri
Lacul, balta
Medra Cheltuiala vezirilor
Ţara nigriţilor
Ceata hadâmbilor
Tomvut şi Gvinea
Saraiul împărătesc şi haremul, casele muiereşti
Marea despre apus
Cheltuiala fără socoteala pierdută
Cataractele Nilului
Zăticneala, opreala vinitului
Trii filosofi
Trii veziri a vremii aceştiia
Păscari
Strângătorii dăjdilor, tefterdari, birari
Filosoful apa Nigris din Nil a să despărţi au aflat
Un vezir celea ce fără ispravă din vinitul împărătesc să cheltuiesc au aflat
Tâlcuirea hrismosului
Învăţătura ce şi cui să se dea mită
Ţărna tipărită
Banii, ori de ce fel ar fi
Alb şi galbăn într-un loc tecsit
Lei cu galbeni într-un loc amestecaţi
Chip de om cu chip de om a vâna
Voia cuiva cu bani a plini, a întoarce
Ochii întunecaţi cu lumina galbănă să deschid
Galbenii deşchid ochii lacomului
Cuvintele scumpe şi sfinte
Lucrurile grele şi după plăcere
Slove mănunte, tăbliţe rătunde
Moneda, banii de tot feliul
Piei de jder cu ţărnă albă
Blane de sobol şi pungi cu lei
Jirtfa giuruită, în alb cu negru muruită
Pentru mita giuruită, zapis au cerut
Picaturile negre
Peceţile zapisului
Vrăjitorii
Cei ce au putere la Poartă, cei ce isprăvăsc
Lună şi soare
Argint şi aur
Muntele şi copaciul cel mai mare
Chipul carile ieste mai putincios
Holbura în munţi
Zorbalâcul, răzmiriţă în Ţarigrad
Coada păunului
Cuca carea pun domnii în cap
Coarnele boului
Căftanul, de la împăratul, de domnie
Leul ceresc
Isus Hristos, mântuitoriul lumii
Borta în malul stâncăi
Ascunderea în casa 40.400.500.300.8.400.30.400.8 (muftiului)
Întunecarea soarelui
Lipsa banilor, pentru carea pasirile au prins pre Liliac
Vetrelile corăbiii şi funele
Temniţa robilor de la catargă; tersanaoa unde au pus pe Liliac
Povestea corăbiieriului
Patima avutului mândru cu dulful pă cuvântul cel bun al săracului
Ieşirea Liliacului din vetrele
Scăparea lui de la cătargă
Monocheroleopardalis
20.1.50.300.5.40.8.100.2.70.4.1. (Cantemir voda)
Albinele
Ţăranii de dajde, birnicii
Muştele
Ciocoimea, slugile boiereşti.
Tăunii
Curtenii, aprodzii şi alalţi asemenea acestora
Viespile
Siimenii, dărăbanii şi alalţi liufegii
Trântorii
Scutelnicii
Matca albinelor
Orânduiala, obiceiul, pravila ţărâi
Ţara Câmpilor
Crăiia leşască
Ostrovul Critului
Unde jiganie fărmătoare dzic că nu să află
Ogradă încungiurată cu apă
Ostrov de mare lată
Moliia din blane
1.9.1.50.1.200.10.5.80.1.80.1.7.800.400.30.400 (Athanasie Papazoulu)
Cursă, laţuri
Ceauşi, miubaşiri, armaşi
Mreajă
Ferman, poruncă stăpânească
Horbura, vivorul
Răscoala, scularea asupra împăratului
Dealuri şi munţi
Norodul Ţarigradului
Stânci şi copaci
Norodul Udriiului
Şepte hatmani
Şepte munţi a Ţarigradului
Moviliţe
Norodul de pre lângă Ţarigrad, de afară
Robiia dobitoacelor
Vinirea moldovenilor la Ţarigrad
Grumadzii-Boului
Numele Bogazului de la Ţarigrad
Preţul robiii la Ţarigrad
Cheltuiala carea li s-au adaos
Gârlele apelor
Satele pre dinafara Ţarigradului
Coada păunului cătră coarnele boului
Cuca de la împărat, cătră căftanul ce luase
Penele roşii
Cabaniţa de domnie
De văpsala galbănă degetele a să văpsi
Mâna a sa împlea de mită
Şopron
Curţile, scaunul domnilor Moldovei
Giungherile, meserniţile în dobitoace
Prada, jacul boierilor în cei supuşi
Rău, ah, capul, oh, vai, ai
Moşiia Strutocamilii, de unde numele i să trage
Ielcovan
Călăraş, olăcar de Ţarigrad
Boul
4.70.50.8.90.30.400.3.400.500.5.300.400.30 (Donici lugufetul)
Lebăda
40.80.1.50.400.30.20.70.100.50.5.200.20.400.30 (Mpanul Cornescu)
Având de nu va avea, neavând de va avea
El stărp fiind, ea copii de-i va naşte
Stihiile
Ţărâle
Văzduhul a pasirilor
Muntenească
Pământul a dobitoacelor
Moldovenească
Războiul lighioilor mici cu cele mari
Pohârnirea prostimei asupra celor mari ce făcuse unirea
Povestea Brehnacii cătră tot theatrul
Pildă cătră dzisă; cine face, faci-i-să
Simceaoa muntelui
Curte de om mare carea nu să poate călca
Prundiş
Casele de pre marginea Boazului, dinafară de cetate
Gura poticăi
Poarta cetăţii, capătul uliţii
Crocodil
Hasechi, pristavii bostangiilor
Nilul poate fi
Bogazul, limanul carile merge până la Vlaherna
Fălcile Crocodilului
Închisoarea la bostangii, caitchana
Hirişă istoriia Hameleonului
Carea precum ieste jiganie arată
Încleitura muscăi asupra limbii
Năpăştile carile scorneşte asupra pătimaşilor
Hrana
Agonisită dreaptă
Văzduhul, aierul stricat
Camăta, dobânda banilor
În floarea ce-i stă de-nainte, într-aceia sa mută
Cu care viclean să tumpină,cu acela părtaş să face
Feţele a-şi schimba
Vicleşugurile a-şi muta
Hirişă tâlcuirea schimbării feţelor hirişului Hameleon
Ce-a din fire arătare, care tâlc n-are
Groaza datului cuvânt
Chizăşiia pentru datorie
Înotatul apii
Trecerea cu caicul
Sam aerul
Datoriia şi sărăciia Hameleonului
Întoarcerea la viaţă
Îmbogăţirea. Avut a-l face
Munţi de aur cu pietri de anthrax
Adecă giuruinţă, carea nu ieste de dat
Rămasul bărbatului cu trântitura muierilor
Ieste poveste, că, vrând doaă muieri să să trântească dzicea, oricarea s-a birui să facă voia bărbatuiui. Bărbatul îndată a să găti începând, iele dzicea: „Ce te găteşti?“ El răpunsă: „Ori aşe, ori aşe, eu tot voi să dobândesc“

Pilda aceasta va să să înţăleagă ca oricum lucrul s-ar tâmpla, tot pe voie ieste să fie.


Dialogul Inorogului cu Şoimul
Începătura istoriii
Povestea naşterii, creşterii, suirii
La stăpânire a părintelui Inorogului
Din părinţi oaie
Din oameni buni, proşti, din stepăna mai de gios
Arete vârtos
Bun viteaz
Lupta cu lupul
Războaiele carile au avut cu tătarâi
Mutarea în lup
Numele ce i s-au schimbat 20.1.50.300.5.40.8.100 (Cantemir)
Răzleţ prin munţi
20.1.80.8.20.5.600.1.5.30.1.300.7.1.100.8.3.100.1.4. (Capikehaie la Tzarigrad)
Lupta cu pardoşii
Războaiele cu şfedzii în Ţara leşască
Biruinţa leului
Stepăna domniii a dobândi, cap peste toate dobitoacele a fi
Cu înţelepciune dobitoacele a giudeca
Cu dreptate şi cu cinste domniia a ţinea
Sigeata lutului
Slăbiciunea firii
Tâmplările ţărânii
Zavistiia oamenilor
Cătră cele de sus lăcaşe a să muta
Din viaţa trecătoare în cea vecinică a să muta
Leu între stele
Sfânt în ceriu
Lăcomiia din fire
Pofta ştiinţii şi a cinstei numelui
Mreana
Fata lui 2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1. (Basaraba voda)
Pre tâlhariul chelar a face
Pre nepriietin rudă şi de casă a face
Mergerea Inorogului la munţii Grumadzii-Boului
Mergerea lui din ţară-şi la Ţarigrad
Singeroase
Pungi de bani din sudorile săracilor
Descântecul buiguirii
Cuvântul şi lucrul făcut pe taină şi peste ştiinţa altora
Lindini, păduchi, lipitori, cârcei
Streinii şi carii nu sint de ţară
Cuiul bătut
Lucrul isprăvit. Domniia lui 20.800.200.300.1.50 300.8.50.2.70.4.1. (Constantin voda)
Jirtfe singeroase
Mită, mâzdă dată din spatele altora
Paza Bitlanului la gârle
20.1.80.8.26.5.600.1.5.30.8.20.400.30 Capichehaelicul lui 4.8.40.1.20.8. (Dimaki)
În lumină ponegrit
În adevăr şi în dreptate necunoscătoriu
Boii, vacile, hergheliia cu fier şi cu foc a arde
2.1.20.1.100.8.300.400.30 (Vacaritul)
Soldzii peştelui a rade
Bani căptuşiţi, minciunoşi a face
Pupădza
2.5.100.3.1. (Verga)
Ţara Gemănării
300.7.1.300.1.30.300.7.1. (Tzataltza)
Curţile funii satul Furcăi
Spândzurătorile
Fără povaţă la ostroavele fericiţilor a merge
Fără ştiinţă locul adevărului a afla
Focul, jeratecul
Binele şi desfătările lumii
Bodzul focului
Slava lumii
Oaă de şerpe
Minciunele scornite
Arsura maţelor
Pedeapsa a ştiinţii rele într-ascunsul inimii
Ieşirea puilor prin pântece
Viptul minciunilor, ocara carea peste voie vine
Pasirea neagra
20.70.100.2.400.30(Corbul)
Penele cădzute
Scăderea puterii
De sus în prăpaste căderea
Din mândrie trecerea în ocară
Receta leacului boalei Hamelonului
Neputinţa întoarcerii firii spre bine
Mâna de aur
Soarele
Degete de trandafir
Radzele soarelui roşii, de dimineaţă
Culegerea florilor din munţi
Când radzele soarelui în vârvurile munţilor loveşte
Mănunchele albe din cele negre a alege
Când să îngână dzua cu noaptea
Cucoşul în vârvul turnului, carile după vânt să întoarce
Cela ce după vreme îşi mută voia şi prieteşugul.
Apariul
20.400.80.1.100.400.30 (Cuparul) cel bătrân
Hersonisul Crivăţului
Crâmul tătărăsc
Şcoala, scaunul ritoricăi a ţinea
Gramatic, scriitoriu de cărţi a fi
Dragostele Afroditii
Iubostele spurcate, curveşti
Dumnădzăii
După obiciuită voroava poeticească, trupurile cereşti însămnadză
Vinerea
Steaua ciobanului, carea întâi răsare
Lipsa nespuselor lumini
Lipsa privelii frumoşilor ochi
Fântânele Nilului din ochi
Izvoarăle lacrămilor nepărăsite
Evdemonul în faţă, cacodemonul în inimă
La arătare priietin, iar într-ascuns nepriietin.
Caii soarelui cu fruntea spre apus şi carul spre ursul cel mic îşi întoarce
Adeca după noaă ceasuri de dzi, pin chinde
Penele Şoimului şi a Bâtlanului
Slugile lor
Văpsitorii penelor
Schimbătorii stepenelor
Potârnichea
500.1.300.1.200.300.1.40.10.8. (Fata Stamii)
Ocheanul apusului
Moartea
Rătundzala pământului
Inima omului
Muntele ce izvoreşte lapte
Galata Ţarigradului
Gustarea laptelui
Logodnă spre nuntă
Biruinţa
2.8.300.70.100.10.1 (Victoria)
Din lapte, ficioară
Fată gălăteancă
Nighina între grâu
Minciunile între adevăr
Mugurul pădureţ în hultuoană
Cuvântul rău în inima bună
Chipul nezugrăvit
Sfânta năframă
Brad în pădure
Casă în cetate
Nenăscutul Vultur, nevinovatul miel
Sfânta Troiţă, viaţa a tot duhul
Pripoiul de aramă
Lipitura ocărâi la nume
Cuvinte crunte
Legături cu giurământ
Ghigariu
Purcariu, cela ce paşte dobitoacele
Poticile până în dzuă închise
Porţile cetăţii nopţile încuiate
Cheia a doaă monarhii
Cetatea Beligradul
Împăratul crocodililor
Bostangi-başi, mai-marilegrădinarilor
Padzerh
Bani pentru datorie dreaptă
Cucoşul Evropii
200.70.30.400.30.500.100.1.50.300.7.400.7.5.200.20 (Solul frantzuzesc)
Răspântiia a patru căi
Stavrodormis la Galata
În glasul Cucoşiului a cânta
Limba 30.1.300.8.50.1.200.20.1. (latinească) a şti
O jiganie dintr-altă monarhie
40.5.600.40.5.4.300.7.5.30.5.80.8 (Mehmed Tzelepi)
Jiganie mare din ostroavele mediterane
20.1.30.1.8.30.8. (Calaili)
Dulăul cel bătrân
20.1.100.1.40.1.50.30.8.80.70.200.300.5.30.50.8.20 (Caramanli postelnic)
Petele negre în văpsa-roşie
Vicleşugurile de ruşine a scoala a te întoarce
Apa vie şi apa moartă
Puterea a face bine şi rău
Strutocamila a paşte
Lucrurile ei a chivernisi
Vultur pemintesc
Împăratul 300.400.100.300.7.5.200.20 (turtzesc)
Părtaş tainelor
Părtaşi răutăţilor şi păcatelor
Istoriograful Afroditii
10.1.50.1.20.8.20.1.80.8.20.5.600.1.8.1.182 (Ianaki capichehaia)
Vecinul de la Lacul Dracului
Aproape de Lakedemonia 40.5.50.5.20.200.5.30.8 (Menec Seli)
Lacul Dracilor
Ţara Lachedemoniii
Vrăjitoriul despre crivăţ
200.5.100.1.200.20.5.100.400.30 (Serascherul)
Baier
Carte de jalobă, de rugăminte
Aspida de Palestina
600.100.8.200.1.50.9.70.200 (Hrisanthos)
Vrăjitoriul din părţile Mesopotamiii
4.1.30.300.1.40.80.1.50. (Daltampan)
Vrăjitoriul carile în laptele şi în spata oii caută
40.1.200.1.80.40.80.1.200.8 (Masap-basi)
Dulăoaş la oi crescut, în bătrâneţe ţine
600.400.100.40.400.7.300.7.5.30.5.80.400.30 (Hurmuz tzelepul)
Vrăjitoriul ca ciupărca din gunoiu
40.5.600.40.5.4.80.1.200.1. (Mehmed-paşa)
Sfârşitul cântecului Lebădii
Moartea ei 10.1.200.10.8. (Iaşii)
Locul întinsorii mrejii
Caraghioz, păpuşă de mascara vestită
Mascara cu ochi negri
7.1.600.1.100.10.1 (Zaharia)
Una din molii
Ardealul, Crăiia Ungurească
Ţara Munţilor
200.20.1.100.30.1.300.70.20.
Plotunul
1.100.1.300.7.5.212 (Scarlato Caratze)
Hirişă perigrafiia
CamilopardaluluiN-are tâlcuire
Farmece
Lucrurile Porţii
Amistuirea diamantului
Nespusă lăcomie
Ostrovul carii naşte copaci, ca carii aiurea în lume nu să află
600.10.70.200 (Hios)
Muntean
Cetăţean de Ţarigrad
Poama mâncată şi neînghiţită
200.1.20.8.7.400.30 (Sachizul)
Unul din Corbi
Unul din 4.70.40.50.10.8.40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (domnii munteneşti)
Dobitoc platonicesc
Omul, dobitoc în doaă picioare
Bihol de Cina
80.1.300.100.10.1.100.600.400.30.10.5.100.400.200.1.30.8.40.400 (Patriarhul Ierusalimului)
Trup negru
100.1.200.1 (Rasa) portul
Picioare page
Cu călţunii peste mestii
Cap alb
Bătrân
Glonţul Corbului
Bântuiala, zavistiia lui
Piielea Boului
Sufereala dobitoacelor
Cuiburile
Satele
Corbul mai denainte de acesta
200.5.100.2.1.50.2.70.4.1. (Şerban voda)
Puii
Ficiorii, născuţii
Penele, aripile, fulgii
Banii şi alaltă avuţie
Tuleie
Lei bătuţi, bani, 120
Copita
Mână

No Comments

Leave a Reply