Iară după ce cineşi la locurile sale să întoarsără, dulăii cătră Corb carte într-acesta chip scrisără:,,Uleul şi toţi dulăii Corbului, stăpânului milostiv, cu plecate capete, sănătate! După ce încă de demult, după a domnului no stru poruncă, în tot chipul am nevoit, ca doară pre vrăjmaşul Inorog după a noastră voie a aduce am fi putut (carii nevoinţe şi ceriul şi pământul marturi ne sint), numai de vreme ce vrăjile nu ne-au slujit, mrejile nu l-au ţinut, laţurile nu l-au oprit, seciu rile nu l-au încuiat şi tot feliul de măiestrii a-l domoli nu l-au putut, de mare nevoie, nu ce-am vrut, ce ce-am putut ne-au căutat a face. Şi mai vârtos de la trimisul Uleu înştiinţându-ne, precum spre aceasta şi voia domnului nostru să să fie plecat (că pasirile rumpătoare, când carne proaspătă a câştiga nu pot, prin stârvuri şi prin împuţiciuni foamea a-şi domoli obiciuite sint). De care lucru noi vădzind că din dzi în dzi a norocului nostru căldură să răceşte şi oarecum a impotrivnicului să încăldzeşte, am socotit ca să nu aşteptăm până de tot răceala ei ne va cu prinde şi toate mădularele ne amurţi, ce cu un ceas mai înainte, cu blândeţe priimind-o, împotrivă să nu-i stăm (că norocul ple care, iară nu asprime priimeşte). Aşijderea, de multe ori s-au vădzut (că trestiia, după vânt plecându-să, să îndoieşte şi iarăşi să scoală, iară bradul, împotrivă puindu-să, din rădăcină să prăvăleşte, cu a căruia răsturnare, cele de prin pregiur mlădiţe şi zmicele, stropşindu-să, cu pământul să amestecă). De care lucru, cu tot sfatul împreună pre Camilopardalul am rugat ca, în mijlocul nostru puindu-să, cea dorită pace între domnul nostru şi între vrăjmaşul Inorog să alcătuiască. Ce Camilopardalul, macar că osteneala aceasta a priimi s-au arătat, însă de la noi hirograf ca acela au cerşut, carile alegerea lui, oricum ar fi, să întărească şi să adeverească. Ce noi, pozvolenie ca aceasta de la domnul no stru neavând, altăceva mai mult a-i răspunde n-am avut, fără nu mai cât soroc am cerşut, ca pentru acestea domnului nostru în ştire să facem. Deci acmu, iată, până în 20 ani soroc avem, în carii după pofta şi plăcerea domnului nostru aievea răspuns să avem ne rugăm. Iară noi în toată slujba gata şi neobosiţi vom fi.” La aceasta a dulăilor scrisoare, Corbul într-acesta chip răspunsă:,,Cu mila a cereascului Vultur, Corbul, mai-marele epitrop a monarhii tuturor pasirilor, Uleului şi dulăilor, carii în munţi să află, sănătate! Cartea carea ne-aţi scris am luat-o, celea ce ne scrieţi, înţeles-am. La carile mai mult altăceva a vă răspunde nu avem, fără cât, iată că, având aicea lângă noi pre Biholul de Cina, cum mai curând într-acea parte îl trimasăm, căruia toată plini rea puterii i-am dat, ca şi el împreună cu priietinul nostru, Cami lopardalul, orice mai de folosul nostru ar cunoaşte, aceia să facă (Biholul de Cina la trup ieste negru, la cap alb, la picioare pag, la coamă comos, ca caii de Schitiia, la isteciune din vulpe nu rămânea. Iară hirişiia cea mai chiară îi ieste totdeauna a răgi şi nepărăsit a mugi).”
Deci după sosirea Biholului, la lăcaşul Camilopardalului, iarăşi de iznoavă adunare mare să făcu, unde Camilopardalul un prolog ca acesta făcu: ,,Duhurile a toată jiganie, o, priietinilor, în doaă chipuri fac clătirea lor: una iute şi netocmită, care naşte vrajba şi mâniia, iară alta moale şi tocmită, carea lineştea începând, dra gostea între dânsele-şi scorneşte, înmulţeşte şi netulburată o păzeşte. Aşijderea, de multe ori dintr-acea iute şi netocmită a duhurilor răpegiune, muritorii, răpiţi fiind, din carile ca dintr-o ameţală trezindu-să, şi ca dintr-un spăriiat şi tulburat vis deştep tându-se, spre odihnă şi lineşte a să întoarce să nevoiesc, ca ce lor obosite şi oarecum înăduşite duhuri odihnă şi răpaos să dea. De care lucru, în clătiri ca acestea mai cu de-adins doaă sint de socotit: una, că ţenchiul odihnii carile, unde şi când va să fie mai denainte şi aşeşi din începutul clătirii să-l însămnedze. Alta, că, până la însămnatul ţenchiu va sosi, macar cum cevaşi lenevirii loc să nu dea, ce toate mijlocele şi împregiurstările foarte cu mare osirdie să să păzască şi dintr-îmbe părţile să să păzască. Că du hurile muritorilor asemenea sint vânturilor clătitului aier, carile şi plăcut, şi împotrivă a sufla pot. Inimile corăbii<i> pre ne stătătoare lucrurile tâmplărilor ca pre umerile mărilor plutesc, sfârşitul lucrurilor liman, întrarea la liman, aflarea lineştii şi scăparea din furtună ieste. Deci precum adese s-au vădzut că cu nepaza cârmaciului şi cu lenevirea corăbierilor, acmu în sinul limanului întraţi fiind, aceia pat, de carea între groznice undele valurilor au scăpat. Într-acesta chip şi lucrurile voastre, ca un vas de multe valuri şi din multe părţi izbit şi strânciunat, acmu la limanul adăpostirii şi la lineştea odihnirii să fie agiuns socotesc. Cea mai multă primejdie, precum să vede, au trecut. Rămas-au acmu ca în adăpost, pentru paza vivorului, fierul să să arunce, pândzele să să învălească, funele să să întărească şi vasul, cu nerumpte odgoane, la margine legându-să, să să sprijenească, ca nu cândailea, despre uscat vivorul duhurilor fără veste scornin du-să, iarăşi mările odată călătorite şi valurile mai denainte tre cute a le poftori să silească, unde de nu cea de tot prăpădenie, însă cea mai rea decât cea dintâi primejdie, poate să să tâmple. Iată, deoparte, Inorogul singur cârmaciu, singur vasul voii sale încotro ar pofti a-l porni ştie şi poate, carile, în liman întrând, cu ce odgon şi la ce stâncă vasul s-ar lega, singur din sine voii şi alegerii noastre au lăsat. Deci despre aceasta parte fără prepus sint că în adăpostul odihnii vasul inimii sale, fără nici o primejdie, cu groase odgoane, cu tari funi şi la credincioase locuri să va lega, unde, neclătit rămâind, vivor cât de repede, furtună cât de mare şi holbură cât de năprasnă a-l mai urni nu va putea (că mai pre lesne ieste vântului o mie de odgoane a rumpe şi o mie de fiiară a smulge, decât sufletului cinstei purtătoriu din cuvântul dat a să întoarce). Acmu, dară, lucrul rămâne că, de vreme ce vasul Cor bului prin epitropie ieste să să chivernisască, carile dintre voi ar fi acela carile voie slobodă şi toată puterea să aibă ca la locul ce vom cunoaşte noi că-i mai de credinţă, cu funea carea vom dzice că-i mai tare şi cu fierul carile vom pricepe că-i mai de nedejde, acolo şi cu acelea să să lege şi să să priponească. Deci carile epitro piia navarhului ar avea să mi să arete, ca cu acela cuvintele obştindu-mi, celea ce spre sfârşitul lucrului ar căuta să vorovască.” La aceste a Camilopardalului cuvinte, Uleul arăta precum lui nu numai piiedecele în picioare, ce şi gârliţa în grumadzi i s-au pus, de vreme ce Corbul scrie precum tot lucrul pre sama Biho lului au lăsat. Dulăii acmu nici lătra, nici scânciia, ce ca cei ce muşcă pe furiş, numai din semne să cuciriia, să muşce locul mâna nu le da, să latre iarăşi socotiia că adese şi de multe ori lătrând, acmu a tuturor urechile de lătrăturile lor să să fie deprins (că minciuna adese grăită şi adevărul grăit în minciună îl preface). Aceştea tăcând, Biholul într-acesta chip a răgi începu: ,,Între noi cineva, o, Camilopardale, hiriş şi cu deplină putere epitrop Corbului nu ieste, nici cineva pozvolenie ca aceia are, carile ce ar lega să fie legat şi ce ar dezlega, să fie dezlegat, fără numai a îmbe părţilor pofte ascultând, cuvintelor giudecători, dreptăţii alegători şi asupra celui de obşte folos sfătuitori şi îndemnători să fim. Nici aşi socoti cu cale a fi lucrul acesta supt siloghismurile aristoteleşti şi sentenţiile platoniceşti să cadză, nici până într-atâta de adânc scociorât ar trebui, ce numai inimile acmu plecate cu un chip mai pre iuşor să le alcătuim (că funele socote lii mai mult decât ce vremea pofteşte, întindzându-să, şi destin dzându-să, din socoteală, socoteală naşte şi din cuvânt, cuvânt izbucneşte, şi aşe, cele vechi trecând, altele noaă, ca în roată, să întorc). Ce de ieste lucrul vrăjbii în pace să să săvârşască, ei în de iei voroavele şi poftile să-şi arete, iară noi, cele cu cuviinţă din cele cu necuviinţă alegând, după dreptate să giudecăm. Spre carea, de vor vrea a să odihni, bine, iară de nu, voia lor în mâna lor ieste şi precum le va fi pofta, aşe facă.”
Camilopardalul, cunoscând că socoteala Biholului spulbărat, iar nu întemeiat lucru ieste să facă (căci răutatea Corbului po căinţă nu ştie), foarte să mânie şi într-acesta chip răspunsă: ,,De vreme ce socoteala lor au fost, o, priietine, pentru ca numai între dânşii să să vorovască, alt loc de împreunare să-şi fie căutat. Iară de au fost (precum Corbul, scriindu-ne, să roagă) lucrul acesta, cu mijlociia noastră să să caute, chipul al triilea, adecă adevărat epitropul Corbului, de faţă a fi ar fi trebuit, carile noi ce vom giudeca, ca cum singur Corbul ar fi, sau astădzi priimitoriu, sau astădzi nepriimitoriu giudecăţii noastre să să arete. Ce acmu aievea ieste că şi acestea ispite sint şi apă în piă bătută. Însă ispită ca aceasta printr-un alt chip, lor asemenea, iar nu prin mine, să o facă, căci nu mai puţin pentru a altora decât pentru a mea cinste port grijă, şi inima carea voia în mâna mea ş-au pus, precum pentru a mea, aşe pentru a lui, a sta mi să cade.” Şi aşe, Camilopardalul, de mânie aprins, sculându-să, dintre dânşii ieşi. Iară după ieşirea Camilopardalului din adunare, cu toţii tul burată firea-i vădzind, într-o întristare cu tăcere amestecată întrară. Şi mai vârtos Inorogul cunoscând că din toate părţile şi în voroavă, şi în faptă vicleşugul nu lipsiia, ales că Corbul, macar că toată pozvoleniia Biholului dedese, însă Biholul, nestătătoare socoteala Corbului ştiind, supt darea cuvântului să să lege nu vrea. Dulăii, aşeşi din-ceput, spre isprăvirea lucrului cu piatra la deal siliia, de vreme ce toată cinstea şi agonosita lor în vânători şi vrăjituri ca acela să sprijeniia.
Uleul, macar că într-adevăr spre săvârşirea lucrului tare năzuia, însă slujba aceasta supt titulul numelui lui plineala să ia poftiia, care lucru vădzind că Corbul Biholului l-au orânduit, oarecum căldura cu răceala amesteca şi, precum la dânsul vreo putere nu ieste dzicând, tot lucrul asupra Biholului arunca. Cami lopardalul, aşijderea, singur numai schiptrul giudecătoriii nedej duind, apoi pre Bihol giudecătoriu, iar nu epitrop a să numi audzind, pricini, macar că adevărate, însă nu fără venin ameste cate, arunca şi lucrul oarecum mai greu decât era a-l arăta siliia. Inorogul a tuturor, precum cuvintele, aşe chipurile bine so cotind, de pre semnele ce la ivală videa, adevărat cunoştea că toată greuimea lucrului nu atâta în sine, pre cât în lăcomiia titu lului giudecătoriii rămăsese. De care lucru, într-acesta chip le vorovi: ,,Această a noastră vrajbă nu proaspătă, ce precum am dzice de veche acmu împuţită ieste, pre carea încă de la părinţi, ca datoriia, rea moştenire preste voie şi ca cu mânule ciunte am apucat-o. Aceasta, dară, atâtea rădăcini în toate părţile, în lat, lung şi adânc aruncate având, nu ieste cu divă, de să arată aşe de cu greu a să dezrădăcina (că vrajba neprietiniii ca piatra cu var lucrată până în 40 de ani tot fiierbe). Ce cât despre a mea parte ar fi, precum pururea şi în răbdare şi în aşteptare gata am fost, şi de acmu înainte încă câtăva vreme loc îngăduinţii a da nu mă voi feri. Şi pentru ca pricina rămânerii vrăjbii eu a fi să nu mă arăt, încă un sfat am a vă sfătui, pre carile, audzindu-l, de va fi plăcut, noi în de noi lucrul la săvârşit a duce să putem socotesc. Iară de nu, fietecarile la punctul său cel dintâi a să întoarce cu voia sa să slujeşte. Sfatul mieu, dară, ieste acesta: întâiaşi dată Camilopardalului pentru osteninţa carea până acmu în treaba noastră au făcut, precum să cade, mulţemită prietineşte să-i facem. După aceasta, la alt loc undeva, de iznoavă să ne împreunăm, unde ce cu nevoie şi ce pre lesne în lucrurile noa stre ar fi să înţelegem. De ciia, carile mai aspre ar rămânea, de acelea pre Camilopardal să înştiinţăm, ca cu mijlocirea şi socoteala lui şi acelea aşedzindu-să, ca pre un martur şi întăritoriu aşe dzimânturilor noastre să-l punem”.
Sfatul acesta Uleului plăcu, Biholul nu-l lepădă, dulăii încă pentru bunătatea sfatului cu capetele plecând sămnul primirii arătară. Ce nice sfatul Inorogului de îngemănarea gândului lip sit era, întâi că, vădzind Inorogul pre Camilopardal precum asu pra celorlalţi oarecum s-au mâniiat, ca şi mai mult asupră-le să-l pornească siliia, ca doară pentru mâniie, ar uita lăcomiia şi în fierbânteala singelui cuvântul dreptăţii ar grăi (că nu puţin pre pus era ca nu cumva cu aceasta pricină obrocul Camilopadalului de la Corb să să fie adaos, care lucru s-au şi tâmplat, precum mai gios să va dzice). A doa, ca doară ar putea cunoaşte la ce săvârşit bate a lor socoteală, ce ar avea de la dânsul să ceară şi în ce feliu ar pofti să să aşedze acea neîncălzită între dânşii răceală.
Aşedară, cu toţii împreună sculându-să, a doa dzi într-alt loc să împreunară, unde întâi Uleul într-acesta chip voroavă făcu:,,Eu, o, priietinilor, unde nedejduiam că mai mult folos şi agiu torinţă spre a lucrului isprăvire vom avea, acolea semne împo trivnice şi cuvinte cu zgrăbunţi de gheaţă amestecate vădzuiu (însă pentru aceasta, într-această dată mai mult voroavă a face nu pociu). De care lucru, după a Inorogului întreagă sfătuire, ale altora în chip de prorocii paradigmate într-o parte lăsind, acmu între noi cu line suflete şi împăcate inimi, ce greu şi ce iuşor înainte ne-ar ieşi, cu osirdie să cercăm, ca aşe, după a lucrului trebuinţă, într-o parte lăsindu-ne, spre ce cinsteş şi cu cuviinţă ar fi să ne alcătuim.”
Atuncea, Inorogul, vădzind că boldurile Uleului în piielea Camilopardalului împung, dzisă: ,,Eu încă, o, priietine, mult m-am mierat că chipul pre carile singuri voi de cinstit şi de drept l-aţi ales, acela acmu între miiere amestecă fiiere, şi foarte rău îmi pare, căci pricina mai dintr-adânc a cunoaşte nu pociu (că pricina cunoscută fiind, oricât de aspră ar fi, vreun leac spre netedzirea ei să nu să afle nu poate).”
Biholul dzisă: ,,(Ucenicii Epithimiii supt dascalul Pleonexiii să supun), ce acmu vremea acestor provlimate nefiind, la ale noastre enthimemate să ne întoarcem. Inorogul într-o parte, Corbul într-altă parte trage, iară dreptatea pre calea sa va merge. Ce acmu întâi trebuie să ştim pofta Inorogului de la Corb, ce şi carea ar fi.” Inorogul dzisă: ,,Eu, o, priietinilor, ceva greu şi fără cale de la Corb nu poftesc, fără numai el singur în sine socotindu-să, ce va afla strâmb să îndreptedze, şi ce dreptatea pofteşte, să poftească şi să învoiască. Acmu, dară, asemenea şi eu a şti aşi pofti de la mine Corbul ce ar cere.”
Uleul dzisă: ,,Corbul de la tine altăceva nu pofteşte, fără nu mai prieteşug şi dragoste adevărată.”
Inorogul răspunsă: ,,De vreme ce el prieteşug şi dragoste adevărată pofteşte, iată că şi lui ca aceleaşi a ne da i să cade (că toată pofta bună cu binele cătră altul a să obşti pofteşte). Însă de pre ce vom într-adevărat a cunoaşte putea, că unul cătră altul aceiaşi cerere şi dare plineşte (că voile de bine voitoare din cuvânt încep şi fără zăbavă în faptă sfârşesc). Deci, cât despre a mea parte ar fi, părăsind vrăjmăşiia neprietiniii, îndată toată giuruinţa şi plinesc (că nici mai mult ceva Corbul de la mine are a pofti). Care lucru, Corbului deplin a-i sluji nu poate, de vreme ce eu, deosăbi de aceasta, asupra lui şi alt feliu de dreptate pre cum să fiu având în toată lumea ştiut ieste. De care lucru, atun cea numai să va dovedi precum adevărat din vrăjmăşie întor cându-să, spre dragoste să fie purces, când strâmbătatea lăsind, dreptatea a lucra va începe. Aşijderea, împotrivă lucrul ieste de socotit, că Corbului despre mine pace dându-i-să, îndată toată odihna îşi agoniseşte, carea la mine nu ieste aşe, căci sint şi altele carile neodihna îmi pricinesc, şi acelea toate de nu să vor spre odihnă alcătui, nici eu de tot a mă aşedza şi a mă odihni pociu (că prieteşugul adevărat ieste de bunăvoie închisoarea su fletului în trupul strein şi pătimirile streine ca pre ale sale a le suferi). Însă nici cu socoteala întreagă să poate numi acela carile, focul aţiţind, cu ochii în fum să stea, că macar că focul spre trebuinţă să aţiţă, însă mai denainte a socoti trebuie ca fumu lui loc de răzsuflare dându-să, celuia ce-l aprinde înăduşală să nu facă. Deci de vă ieste socoteala ca aceasta dragoste deplină şi adevărată să să facă, întâi toate peristasele să să cerce şi aflându-să precum să cade să să aşedze şi aşedzindu-să cinsteş să să păzască.”
Biholul dzisă: ,,Ce şi carile pot fi acele ţircumstanţii?” Inorogul dzisă: ,,După a mea socoteala, sint acestea: Întâi: împuţite ranele vrăjmăşiii, cu mehlemul adevăratei dra goste ungându-să, să să tămăduiască şi toate asuprelele din tr-îmbe părţile, ca cum nici n-ar fi fost, să nu să mai pomeneas că (că pomenirea asuprelelor înnoiesc şi ijdărăsc neprietiniia). A doa: pentru cele viitoare lovituri bună pază, ca de vor şi vini, a lovi să nu poată, iară de vor şi lovi, a răni putere să nu aibă (că ce s-au tâmplat o dată, să poate tâmpla şi de altă dată). A triia: vrăjmăşiia nu numai din gură să să părăsască, ce de odată cu cuvântul şi ciniile răutăţii din mâni să să lepede, ispitele să să părăsască, uşile şi ferestrile simţirilor, despre tot aburul şi vântul tulburării astupându-să, tare să să păzască, ca nu cândai nepriimitorii bunului acestuia lucru, vreme şi loc aflând, în casa lineştii oaspele tulburării să poată băga (că vântul răutăţii şi a vicleşugului atâta de supţire ieste, cât nu numai prin găuricea urechii destupate, ce şi prin inima supt lăcata socotelii încuiată a răzbate poate).
A patra şi cea mai de treabă ieste ca toată dreptatea să să plinească, pentru ca nu cumva, unul despre altul în pagubă rămâind, mosorâtura aceii lovituri durerile vechi în minte să aducă (că paguba avuţiii la muritori din rădăcina sufletului a fi să socoteşte, pentru aceia, precum averea din suflet să fie să dzice şi la cei mai mulţi aşe să crede). Deci cu bună osirdie să căutăm trebuie, ca cine supt pagubă ieste şi carile pricina aceii păgubiri să fie fost să aflăm, de ciia, cu cumpăna dreptăţii cumpănindu-să, fietecăruia partea ce i s-ar cădea, dreaptă împăr ţală să i să facă. Nici dzic, o, priietinilor, pagube ca acela să să pomenească, carile unul în pizma altuia pre la vrăjitori şi pre la vânători ar fi pierdut, ce ca celea carile tirăneşte streinele pră dând, ca cum ale sale ar fi, le ţine şi fără nici o pravilă a dreptăţii le stăpâneşte.”
Uleul dzisă: ,,Adevărat că precum în multe dreptate ai şi noaă şi altora ştiut ieste. Însă am pofti ca şi acmu de la tine să aud zim, ce ar fi acea dreptate şi cum s-ar putea plini?” Inorogul dzisă:,,Întâi: birlogul carile de moşie ne ieste şi până acmu de câteva ori Corbul tirăneşte cu siloghismurile sale, unora şi altora l-au dat, de acmu înainte aceasta să nu mai adaogă a face. A doa: în monarhiia dobitoacelor pasirile amestec să nu aibă, nici pliscul Corbului de piielea Boului să să mai atingă. A triia: toate cuiburile Corbului, carile mai denainte de acesta epitrop pasirilor au fost, Corbul de acmu într-însele nici să să oaă, nici pui să scoaţă, nici altor pasiri să le dea, ce după dreptate, puilor Corbului carii săraci de părinte au rămas, înapoi să să întoarcă. A patra: penele, aripile şi toţi fulgii şi tuleiele Corbului tre cut, Corbul de acmu între penele sale să nu le amestece, ce moştenitorilor înapoi să le dea. Căci penele Corbului trecut dintr-acestui de acmu foarte bine să cunosc, că aceluia sint cu doaă feţe, pe de o parte negre ca a Corbului, iar pe alta pestriţe ca de pajoră şi sure ca de vultur.
Acestea, dară, Corbul cu fapta plinind, o, priietinilor, precum spre adevărata dragoste s-au întors voi putea cunoaşte. Iară amintrile, macar cum a mă încredinţa nu voi putea (că giuruinţele cuvintelor fără plineala lucrurilor, ca oaăle fără plod şi ca să minţele fără roadă sint).”
Biholul, macar că toată puterea şi pozvoleniia epitropiii avea, însă pentru neîncredinţarea în lesne a să muta socoteala Corbu lui, din sine asupra lucrului apofasin să facă nu îndrăzniia. De care lucru, vremea cumpărând (că Biholul precum la căldură, aşe la frig din fire nesuferitoriu ieste), într-acesta chip răspunsă:,,Toate poftele tale drepte şi pe cale sint, şi aşe, s-ar cădea ca toată dreptatea să să plinească. Însă pentru tuleile Corbului tre cut din gura Corbului acestuia, cu giurământ asupra numelui Vul turului ceresc am audzit, precum nici vreodată să nu le fie luat, nici acmu la dânsul să să afle. De carea, macar că cu toţii bine ştim că adevărul nu grăieşte, însă noi ca priietini a îmbe părţilor nevoitori vom fi, ca nici el de minciună să să ruşinedze, nici dreptatea ta acoperită şi călcată să rămâie. Şi de vreme ce poftele ce sint acmu cum să cade am înţeles şi lucrul până la atâta au sosit, încă puţină vreme îngăduitoriu să fii cu toţii te poftim şi acestea toate de nu să vor face, încă mai cu multul decât ai poftit, atuncea amăgeala despre mine să o ţii.”
Aşedară, cu atâta cuvintele şi voroavele între dânşii puindu-se şi cu lucrul a le săvârşi rămâind, cineşi la ale sale să dusără. Iară Biholul cătră Corb carte într-acesta chip scrisă:,,Biholul Cinei, Corbului Dealurilor, sănătate! Pentru pricina între tine şi între Inorog, pre carea ca să o caut şi să o isprăvăsc tare m-ai rugat şi în ori în ce chip o voi alege, aşe să şi fac, voie slobodă mi-ai dat, iată, cu puţine cuvinte vei şti că lucrul la aceas ta au vinit, ori din tuleiele Corbului trecut, ori dintr-ale tale în tot anul Inorogului patru mii de tuleie să dai, adecă în toate trii lunele câte o mie, şi tuleiele să nu fie negre de pe spate, ce albe, de pre supt pântece zmulte. Din toate cuiburile, câte Corbul tre cut au avut şi acmu în monarhiia pasirilor să află, a triia parte în puterea şi oblăduirea Inorogului să să dea, căci acestora adevărat şi drept moştenitoriu a fi să cade. Apoi, pre piielea Bou lui clonţul tău să nu mai îmble, nici în monarhiia dobitoacelor să te măi amesteci. Acestea noi am ales (macar că cu toţii ştim că mai multă şi mai mare parte dreptatea lui ar pofti). Aceasta de folosul obştii şi de odihna ta a fi sfătuim. Deci într-acesta chip cu dânsul prieteşugul a lega de vii vrea, chiar şi adevărat, spre întăritura aşedzimântului răspuns să ne dai, ca, împreună cu Camilopardalul şi cu alţii ai tăi carii aicea să află, cuvânt stătătoriu să dăm şi să luăm. Şi altă mai mult lucrul a cerca şi a zbate nu mai ispiti (că leneşul mai mult aleargă şi scumpul mai mult păgubeşte).”
Corbul, de acestea înţelegând, cum mai curând înapoi răspuns ca acesta trimasă: ,,Pentru câte mi-ai scris, foarte bine am înţeles. Deci vii şti că acestea toate, cu toată inima priimindu-le, le întăresc şi le adeveresc şi, după al vostru aşedzimânt, cu fapta a le plini nevoitori vom fi. Numai şi eu aceasta deosăbit poftesc, ca tuleiele carile pre an voi da, nu supt numele dăriii, ce supt chipul darului să fie. Pentru cuiburi, aşijderea, vreo scrisoare la mijloc să nu să facă, pentru ca să nu să înţăleagă că doară vreodânăoară supt mâna noastră fiind, acmu de supt mâna noa stră au ieşit.”
Ca acestea Corbul şi cătră Camilopardal scrisă şi pre amândoi tare îi ruga ca, foarte nevoitori fiind, să nu cumva lucrul neisprăvit să rămâie, pentru carea har şi mare prieteşug de la dânşii va cunoaşte, a căruia mulţămită şi răsplătire fără zăbavă şi pre larg o va face.
Răspuns ca acesta Biholul luând, împreună cu Uleul la Cami lopardal să dusără, pre carile, în multe feliuri rugându-l (căci precum mai sus s-au pomenit, la adunarea dintâi mâniindu-să, de lucru mai să părăsisă), îl poftiia ca pre Inorog să poftească şi să-l îndemne ca celea că la mijloc să pun să priimască. Deci Cam ilopardalul, de o parte adaogerea obrocului vădzind (căci aceas ta încă de demult i să giuruisă), iară de altă parte, plecată rugă mintea lor înduplecându-l, pre Inorog la sine chemând, întâi pre taină, iar apoi şi la ivală, cu multe chipuri şi tropuri ritoriceşti pacea lăudă, iară vrajba huli (că ritorii mai multă materie de dzis decât în lauda păcii şi în hula vrăjbii a afla nu pot), apoi inima Inorogului cu alte feliuri de dulci voroave şi giuruinţe a domoli începu, până mai pre urmă, la deşchiderea cuvântului viind, Cor bul din mândriia lui la cât s-au lăsat îi spunea şi precum atâta dare pre an să dea priimeşte îi dzicea. Aşijderea, crescând dra gostea, precum şi darurile vor creşte îi giuruia. ,,De ciia, de socoteşti, dzice, căci sint priietin, cuvântul şi sfatul priietinului tău ascultând, acestea de această dată de la Corb, priimeşte. Aces tea făcând, pare-mi-să că nu vii greşi.” Aşedară, de o parte Camilopardalul, de alta Biholul şi cu Uleul îl ruga. Inorogul încă, pre o parte, de viaţă primejdioasă supărat şi săturat fiind, iar pre altă parte, îndemnarea şi pofta priieti nilor a călca neputând, pre pomenitele condiţii aşedzimântul păcii priimi.
După aceia, cu toţii de acolea sculându-să, iarăşi la lăcaşul Bivolului să dusără, unde toţi dulăii, ogarii, coteii, împreună cu Uleul adunându-să, pre cinstea numelui şi pre credinţa cuvân tului legământul păcii aşedzară (căci pre numele Vulturului ceresc a să lega amândoi nu priimiră) (de vreme ce cine a sa cinste nu păzeşte, a celor cereşti de abiia va cunoaşte). Apoi cu toţii scu lându-să, cu capetele plecate, copitele Inorogului săruta. Ino rogul încăşi îmbrăţâşându-i, precum i-ar săruta şi sămn de pace le-ar arăta, cu cinste îi priimia.
Şi aşe, într-acesta chip vrajba de 1.700 de ani între Corb şi între Inorog sfârşitul îşi luă.
Iară toată cuprinderea istoriii aceştiia aceasta ieste: că Vul turul şi Leul de puternici împăraţi vrând să să slăvască, muştele îi batgiocuriră, Vidra cu neştiinţa în fericire petrecând, cu sfatul, fără vreme, cine să fie o pricepură şi dintr-amândoaă monarhiile o izgoniră, pre jiganiile şi pasirile viclene Liliiacul le batgiocuri, Cămila, coarne cercând, ş-au pierdut şi urechile, Corbul, în doaă monarhii să stăpânească vrând, supt cea pre an dare mai-micu lui său s-au legat. Şi precum toate sfârşitul său au, aşe şi dreptatea, vremea, locul, puterea şi biruinţa sa îşi află.
Iarăşi cătră cititoriu
Vii şti, iubitule, că nu pentru cei carii într-aceste pomenite limbi pedepsiţi sint scara acii am supus, ce, pentru ca de împrumutarea cuvintelor streine cei mai nedeprinşi lovind, vreare-aş ca aşe a le înţălege şi în dialectul strein să să deprindză. Că aşe unul după altul nepărăsit urmând, spre cele mai adânci învăţături, prin hirişă limba a noastră a purcede a să îndrăzni, cu putinţă ar fi, precum toate alalte limbi de la cea elinească întâi îndămănându-să, cu deprinderea îndelungă şi a limbii sale supţiiere şi a cuvintelor însămnare ş-au agonisit. Aşe cât, ce va să dzică; /hypotheais/ înţelege latinul, leahul, italul şi alţii, hypothesis, macar că cuvântul acesta singur a elinii numai ar fi. Într-acesta chip, spre alalte învăţături grele, trebuitoare numere şi cuvinte, dându-te, a le moldoveni sau a le români sileşte, în moldovenie elinizeşte şi în elinie moldoveniseşte.
Însă cu atâta îndestulit să nu fii, foarte bine cunoscând pre Dumnădzău a toate darurile deplin dăruitoriul, amândoi noi a-l ruga rămâne ca toată învăţătura loghicăi pre limba noastră în curând să videm, carea învoind Puternicul, în curând de la noi o nedejduieşte.
Scara a numerelor şi cuvintelor ieroglificeşti tâlcuitoare
- Zidirea Vavilonului
- Începătura răutăţilor
- Semiramis
- Pofta izbândirii strâmbe
- Raiul spândzurat
- Fericirea nestăruitoare.
- Evfrathul
- Nesaţiul lăcomiii
- Leul
- Partea moldovenească
- Vulturul
- Partea muntenească
- Jiganie
- Tot neamul moldovenesc
- Pardosul
- 10.50.20.400.30 (Iorgaki vornicul)
- Ursul
- 2.1.200.8.30.10.5.2.70.100.50.8.20.400.30 (Vasilie vornicul)
- Lupul
- 2.70.3.4.1.50.600.1.300.40.1.50.400.30 (Bogdan hatmanul)
- Vulpea
- 10.30.10.5.200.300.2.30.50.8.20.400.30. (Ilie stolnicul)
- Ciacalul
- 40.1.20.200.400.300.400.200.5.100 (Maxut uşer)
- Mâţa Sălbatecă
- 10.30.10.5.20.1.300.1.20.400.7.8.50.70 (Ilie Cantacuzino)
- Pasire
- Tot neamul muntenesc.
- Brehnacea
- 20.800.200.300.1.50.300.8.50.200.300.70.30.50.8.20.400.30 (Costantin stolnicul)
- Şoimul
- 9.70.40.1.8070.200.300.5.30.50.8.20.400.30 (Toma postelnicul)
- Uleul
- 200.300.5.500.1.50.80.1.600.1.100.50.8.20.400.30 (Ştefan paharnicul)
- Cucunoz
- 40.8.600.1.8.200.80.1.300.1.100 (Mihai spatar)
- Coruiul
- 100.1.4.400.20.1.50.400.30 (Răducanul)
- Hârăţul
- 100.1.4.400.30.3.70.30.5.200.20.400.30 (Radul Golescul)
- Bălăbanul
- 200.5.100.2.1.50.20.1.300.1.20.400.7.8.50.70 (Şerban Catacuzino)
- Blendăul
- 200.5.100.2.1.50.30.70.3.70.500.5.300.400.30 (Şerban logofetul)
- Monarhie
- Ţară, publică
- Cânii
- 20.1.80.8.20.5.600.1.50.30.5. (Capichehaile)
- Ogari
- 20.1.30.1.100.1.200.8 (Călăraşi)
- Coteii
- 8.200.20.800.1.4.5. (Iscoade)
- Bursuc
- 30.400.80.400.30.2.70.100.50.8.20 (Lupul vornic)
- Nevăstuică
- 500.1.300.1.4.5.4.400.30.400.8 (Fata Dedului)
- Guziul Orb
- 4.5.4.400.30 (Dedul)
- Şoarece
- 400.100.200.5.20.5.30 (Ursechel)
- Corbul
- 2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1 (Basaraba voda)
Alalte numere de pasiri sau de dobitoace carile să pomenesc sau nici vreo sămnare nu au, sau carea ieste să aibă însămnare la locul său să va pomeni.
- Pasire rumpătoare
- Rudeniia şi boierimea celor mari, a muntenilor
- Jiganie rumpătoare
- Boierimea şi cei mai mari a moldovenilor
- Jiganie vânătoare şi de vânat
- Boierime mai de gios a moldovenilor
- Pasire vânătoare şi de vânat
- Boierimea mai de gios a muntenilor
- Dobitoc supus
- Ţărănimea, prostimea moldovenilor
- Pasire supusă
- Ţărănimea, prostimea muntenilor
- Căprioara
- 20.1.100.1.300.7.8.5.200.300.8.8. (Caratziestii)
- Lebăda
- 20.70.100.50.5.200.20.400.30.2.1.50.400.30(Cornescul banul)
- Adunarea soborului dintâi
- Domniia lui Constantin vodă dintâi
- În săbor a să obşti
- Cu toţii într-un sfat a fi
- Epitrop
- Domn a fietecării ţări
- Liliac
- 40.1.100.20.70.700.5.2.4.70.40.80.5.10.7.1.4,5 (Marco Pseudobeizade)
- Vidra
- 20.800.200.300.1.50.300.10.50.2.70.4.1.4.400.20.1 (Constantin vodă Duca)
- Bâtlanul
- 4.8.40.1.20.8 (Dimaki)
- Brebul
- 40.80.400.100.50.1.7.80.70.200.300.5.30.50.8.20 (Bpuraz postelnic)
- Monarhiia celor de apă
- Ţărigrădenii
- Năvoadele
- Lucrurile 300.400.100.300.7.5.200.300.8(turceşti)
- Cămila
- 40.8.600.1.30.1.20.8.100.1.20.2.8.300.7.1. (Mihalaki Racovitza)
- Strutocamila
- 40.8.600.1.8.2.70.4.1 (Mihai vodă)
- Marginile gârlelor
- Fănariul Ţarigradului
- Căprioara de Aravia
- 4.8.40.8.300.100.1.200.20.70.20.1.100.1.300.7.5. (Dimitraşco Caratze)
- Epitrop Vulturului
- Domn Ţărâi 40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (Munteneşti)
- Siloghismul
- 40.1.7.8.30.10.5 (Mazilie) unuia şi 4.70.40.50.10.5 (domnie) altuia
- Ca asina despre maică
- Viţa bună, carea să trage despre maică
- Coţofana
- 3.100.1.40.1.300.8.20.400.30 (Gramaticul) muntenesc
- Cornul cel de putere
- Pecetea domniii Moldovei
- Povaţa Leului
- Jelea şi tragerea neamului moldovenesc
- Brâul ars
- Ieste meideanul pe ceriu de la zodiacul Racului până la al Capricornului
- Căderea la gramatică
- Sloveneşte padej, lătineşte casus
- Moimâţa
- Chipul voroavii 40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (munteneşti)
- Coşcodanul
- 2.1.20.1.100.5.200.20.400.30.1.3.1 (Vacarescul aga)
- Papagaia
- 80.1.80.8.20.70.40.50.5.50.70 (Papi Comneno)
- Privighitoarea
- 20.1.20.1.2.5.30.1 (Cacavela)
- Cinci glasuri a lui Porfirie
- Temeiul loghicăi: neamul, chipul, deosăbirea, hiriş şi tâmplarea
- Şcoala lui Dioghenis
- Să chema filosofiia cânească, carii toate lucrurile fireşti dzicea că n-au ruşine
- Părintele planetelor
- Soarele
- Coarne ca a boului
- Luarea domniii, adaogerea puterii
- Râsul
- 40.8.600.1.30.1.20.8.100.800.200.5.300 (Mihalaki Roset)
- Pestriciune şi picături
- Meşterşuguri şi vicleşuguri
- Stâbla finicului a apuca
- Cinstea numelui a câştiga
- Din cămilă în pasire
- Din moldovan, muntean a face a muta
- Alegerea dintr-alaltă
- Pribegia din ţara sa monarhie
- Din dobitoc pasire
- Din moldovan, muntean
- De la pasiri aripi, iar
- De la munteni agiutoriu, iar de la dobitoace coarnede la moldoveni domnie, buăr
- Cercând coarne, ş-au pierdut urechile
- Poftind domnie, ş-au pierdut moşiia
- Cercând pasire a fi, nici dobitoc nu poate fi
- Vrând a fi cu muntenii, au mai ieşit şi din moldoveni
- Hameleon
- 200.20.1.100.30.1.300.1.20.8.100.70.200.5.300 (Scarlataki Roset)
- Veveriţa
- 40.1.50.70.30.1.20.8.100.70.200.5.300 (Manolaki Roset)
- Coracopardalis.
- 50.5.20.400.30.1.8 (Neculai),
- Pardos făcut Corb
- ficiorul lui 10.800.100.3.1.20.8 (Iorgaki)
- Căpuşi pline de singe
- Pungi pline de bani
- Vremea foameţii
- Domniia 4.400.20.10.8.2.70.4.1. (Duchii voda) celui bătrân
- Căcăradza Cămilii
- Banii ce ar strânge 40.8.600.1.8.2.70.4.1. (Mihai voda)
- Dinafară de grajd
- Afară din trebele ţărâi, curţii
- Gândacii
- Datornicii de la Ţarigrad.
- Pestriciunea Râsului pe supt pântece, iară spinarea tot într-un păr
- Acesta la nume om bun, iară la fapte, într-ascuns, viclean şi rău
- Sac de nuci
- Voie slobodă, fală deşartă
- Hărariu de hămeiu
- Ocna de sare, cămărăşie de ocnă
- Coada, mai denainte tăiată, să-i puie
- Boieriia, din carea era mazil, să-i dea
- Florile, văpselele Hameleonului dăruite
- Voie slobodă, minciuni, vicleşuguri a face şi a scrie
- De poama Helgii mulţi dinţii îşi ascuţiia
- De nunta ei mulţi nedejduia
- Finicul în focul său murind
- Cela ce în năcazul său să pe depseşte şi să mângâie
- Ţânţari, grieri, albine, furnicile, muşiţile
- Cântăreţi de nuntă, fete şi neveste carile poartă danţul
- Broaştele şi broateci
- Ţiganii alăutari şi cobzari. Aceştea lăcuiesc în Broşteni
- Evfrathul Evropii
- Dunărea
- Din cele cu soldzi peştelui
- Din Gălaţi, unde ieste bişugul
- Nevastă ficioară, ficioară nevastă
- Până a nu să mărita era nevastă, iară măritându-să, au ieşit fată
- Peste şese vremi roada să-i coboară
- El, stărp fiind, ea peste şese ani să purceadză grea
- Patul nevăpsit
- Semnele ficioriii neaflate, nearătate
- Dzilele de fier în veacul de aur
- Vremea turburată în fericire întoarsă
- Laconeşte
- Pre scurt şi deplin ar grăi ce ar trebui
- De pre unghe leul
- Din puţin, mult, de pre mic, mare a cunoaşte
- Sămnul biruinţii între coarnele taurului
- Sămnul crucii între coarnele buărului
- Bârlogul
- Casa, lăcaşul, satul de moşie
- Irod, Inorog, monocheros, el.
- 4.8.40.8.300.100.4.200.20.70.2.70.4.1 (Dimitrasco voda)
- Filul, elefantul, el.
- 1.50.300.10.800.600.8.2.70.4.1 (Antiohi voda)
- Cetatea Deltii
- Udriiul, zidiul cetăţii în chipul deltii
- Începutul A, sfârşitul s
- 1.4.100.10.1.50.70.80.70.30.8.200 (Adrianopolis)
- Apa lui M., apa lui A., apa lui T
- 40.1.100.8.200.1.1.100.300.1.300.400.50.300.7.5. (Marisa, Arta, Tuntze)
- Vulturul ceresc
- Dumnădzău-Părintele
- Taurul ceresc
- Dumnădzău-Fiiul
- Capiştea Epirochiii
- 2.30.1.600.200.1.100.1.10 (Vlah Sarai)
- Munţii Casele,
- porţile turcilor celor mari
- Codrii Casele,
- porţile mai mici
- Camilopardalul
- 1.30.5.600.200.1.50.4.100.4.200.40.1.2.100.70.20.70.100.4.1.300 (Alehsandros Mavrocordat)
- Hrismos
- Gândul, învăţătura şi avaniia Porţii
- Povestea Camilopardalului pentru apa Nilului
- Minunată lăcomiia Porţii şi viniturile împărăţiii turceşti
- Capiştea Pleonexiii
- Împărăţiia 300,400.100.20.400.30.400.8 (turcului)
- Cetatea Epithimiii
- Inima, omul lacom sau lumea
- 730 stâlpi
- Dzilele şi nopţile într-un an
- 24 de mile
- Lunele de dzi şi de noapte
- Patru uliţe
- Patru părţi a anului
- Nu monarhie, ce publică
- Neaşedzământul stăpânirilor
- Chipurile bodzilor
- Mulţimea strâmbătăţilor
- Pleonexia
- Lăcomiia, la carea muritorii să închină
- Vinătoarea filului cu harbuzul
- Meşterşugul Porţii spre lucrarea lăcomiii
- Şepte trule despre răzsărit şi şepte despre apus
- Şepte dzile si şepte nopţi a săptămânii
- Trula cea mare din mijloc
- Poarta veziriului. Haznaoa
- Soarele de unde răzsăriia, în trulă loviia
- Aurul, avuţiia de pretiutinderea, acolo să strângea
- Arătarea ceasurilor în trule
- În toată vremea nepărăsită pofta şi strânsoarea avuţiii
- Cămara cu şepte stâlpi
- Cetatea, târgul Ţarigradului pe şepte munţi
- Drumul planetelor
- Uliţile cetăţii şi giudeţele
- Lebăda bătrână
- 80.1.50.1.10.70.300.1.20.8.300.5.100.300.7.8.40.1.50.400.30 (Panaiotaki tertzimanul)
- Voia voilor, puterea puterilor
- Voia, puterea dumnădzăiască
- Nilul apa
- Adunarea şi împrăştiierea lăcomiii
- Cuvântul cuvintelor
- Dumnădzău-Fiiul
- Începutul începăturilor
- Dumnnădzău-Părintele
- Sfârşitul sfârşiturilor
- Dumnădzău-Duhul Sfânt
- Chipul bodzului a privi
- La slujba Porţii, la lăcomie a întra
- Jirtfă
- Mită, mâzdă, daruri
- Mâna strâmptă
- Sărăcie, slăbiciunea averii
- Iară în mine ceva lucru de materie nu am, fără numai duhul, carile mă poartă
- Camilopardalul, sufletul de materie şi muritoriu a fi crede
- Lut galbăn
- Aur, galbeni
- Scaun de foc
- Aşedzământul, viaţa poftii şi pedeapsa lăcomiii
- Supt picioare cuptoraş de aramă plin de jeratec
- Sprijineala lăcomii în avuţiia trecătoare
- Făclii şi pară de foc
- Pofta lăcomiii nestâmpărată
- Chip veşted boleşte
- Lacomiia de râvna tuturor
- Boala împărătească
- Gălbănarea
- Cumpăna
- Giudecata socotelii, dreptăţii
- Ahortatos, anevsplahnos
- Pentru mita nesăturată şi nemilostivă
- Leica
- Punga sau voia lacomului
- Închiderea ochilor boadzăi
- Lacomii să fac a nu videa şi a nu priimi darurile
- Punerea urechii spre ascultare
- Vor să audză cât şi ce li să dă
- Filohrisos
- Robul, iubitoriul aurului şi mijlocitorii pentru aducerea mâzdii
- Gura tartarului
- Nesaţiul lăcomiii
- Cărămida roşie
- Arama şi alte daruri mai proaste
- Fântânele Nilului
- Începătura şi învăţătura lăcomiii.
- Lutul galbăn pentru dzua neagră
- Banii la nevoie
- Fiiul mieu te numeşte de suflet
- Lăcomiia pe Camilopardal fiiu l-au luat
- Năbuşirea apei
- Adaogerea, înmulţirea vinitului
- Cetatea pre stâlpi înalţi ridicată
- Lăcomiia îmbogăţindu-să să mândreşte
- Sorbitura Nilului supt pământ
- Furtuşagurile carile fac lacomii în vinituri
- Lacul, balta
- Medra Cheltuiala vezirilor
- Ţara nigriţilor
- Ceata hadâmbilor
- Tomvut şi Gvinea
- Saraiul împărătesc şi haremul, casele muiereşti
- Marea despre apus
- Cheltuiala fără socoteala pierdută
- Cataractele Nilului
- Zăticneala, opreala vinitului
- Trii filosofi
- Trii veziri a vremii aceştiia
- Păscari
- Strângătorii dăjdilor, tefterdari, birari
- Filosoful apa Nigris din Nil a să despărţi au aflat
- Un vezir celea ce fără ispravă din vinitul împărătesc să cheltuiesc au aflat
- Tâlcuirea hrismosului
- Învăţătura ce şi cui să se dea mită
- Ţărna tipărită
- Banii, ori de ce fel ar fi
- Alb şi galbăn într-un loc tecsit
- Lei cu galbeni într-un loc amestecaţi
- Chip de om cu chip de om a vâna
- Voia cuiva cu bani a plini, a întoarce
- Ochii întunecaţi cu lumina galbănă să deschid
- Galbenii deşchid ochii lacomului
- Cuvintele scumpe şi sfinte
- Lucrurile grele şi după plăcere
- Slove mănunte, tăbliţe rătunde
- Moneda, banii de tot feliul
- Piei de jder cu ţărnă albă
- Blane de sobol şi pungi cu lei
- Jirtfa giuruită, în alb cu negru muruită
- Pentru mita giuruită, zapis au cerut
- Picaturile negre
- Peceţile zapisului
- Vrăjitorii
- Cei ce au putere la Poartă, cei ce isprăvăsc
- Lună şi soare
- Argint şi aur
- Muntele şi copaciul cel mai mare
- Chipul carile ieste mai putincios
- Holbura în munţi
- Zorbalâcul, răzmiriţă în Ţarigrad
- Coada păunului
- Cuca carea pun domnii în cap
- Coarnele boului
- Căftanul, de la împăratul, de domnie
- Leul ceresc
- Isus Hristos, mântuitoriul lumii
- Borta în malul stâncăi
- Ascunderea în casa 40.400.500.300.8.400.30.400.8 (muftiului)
- Întunecarea soarelui
- Lipsa banilor, pentru carea pasirile au prins pre Liliac
- Vetrelile corăbiii şi funele
- Temniţa robilor de la catargă; tersanaoa unde au pus pe Liliac
- Povestea corăbiieriului
- Patima avutului mândru cu dulful pă cuvântul cel bun al săracului
- Ieşirea Liliacului din vetrele
- Scăparea lui de la cătargă
- Monocheroleopardalis
- 20.1.50.300.5.40.8.100.2.70.4.1. (Cantemir voda)
- Albinele
- Ţăranii de dajde, birnicii
- Muştele
- Ciocoimea, slugile boiereşti.
- Tăunii
- Curtenii, aprodzii şi alalţi asemenea acestora
- Viespile
- Siimenii, dărăbanii şi alalţi liufegii
- Trântorii
- Scutelnicii
- Matca albinelor
- Orânduiala, obiceiul, pravila ţărâi
- Ţara Câmpilor
- Crăiia leşască
- Ostrovul Critului
- Unde jiganie fărmătoare dzic că nu să află
- Ogradă încungiurată cu apă
- Ostrov de mare lată
- Moliia din blane
- 1.9.1.50.1.200.10.5.80.1.80.1.7.800.400.30.400 (Athanasie Papazoulu)
- Cursă, laţuri
- Ceauşi, miubaşiri, armaşi
- Mreajă
- Ferman, poruncă stăpânească
- Horbura, vivorul
- Răscoala, scularea asupra împăratului
- Dealuri şi munţi
- Norodul Ţarigradului
- Stânci şi copaci
- Norodul Udriiului
- Şepte hatmani
- Şepte munţi a Ţarigradului
- Moviliţe
- Norodul de pre lângă Ţarigrad, de afară
- Robiia dobitoacelor
- Vinirea moldovenilor la Ţarigrad
- Grumadzii-Boului
- Numele Bogazului de la Ţarigrad
- Preţul robiii la Ţarigrad
- Cheltuiala carea li s-au adaos
- Gârlele apelor
- Satele pre dinafara Ţarigradului
- Coada păunului cătră coarnele boului
- Cuca de la împărat, cătră căftanul ce luase
- Penele roşii
- Cabaniţa de domnie
- De văpsala galbănă degetele a să văpsi
- Mâna a sa împlea de mită
- Şopron
- Curţile, scaunul domnilor Moldovei
- Giungherile, meserniţile în dobitoace
- Prada, jacul boierilor în cei supuşi
- Rău, ah, capul, oh, vai, ai
- Moşiia Strutocamilii, de unde numele i să trage
- Ielcovan
- Călăraş, olăcar de Ţarigrad
- Boul
- 4.70.50.8.90.30.400.3.400.500.5.300.400.30 (Donici lugufetul)
- Lebăda
- 40.80.1.50.400.30.20.70.100.50.5.200.20.400.30 (Mpanul Cornescu)
- Având de nu va avea, neavând de va avea
- El stărp fiind, ea copii de-i va naşte
- Stihiile
- Ţărâle
- Văzduhul a pasirilor
- Muntenească
- Pământul a dobitoacelor
- Moldovenească
- Războiul lighioilor mici cu cele mari
- Pohârnirea prostimei asupra celor mari ce făcuse unirea
- Povestea Brehnacii cătră tot theatrul
- Pildă cătră dzisă; cine face, faci-i-să
- Simceaoa muntelui
- Curte de om mare carea nu să poate călca
- Prundiş
- Casele de pre marginea Boazului, dinafară de cetate
- Gura poticăi
- Poarta cetăţii, capătul uliţii
- Crocodil
- Hasechi, pristavii bostangiilor
- Nilul poate fi
- Bogazul, limanul carile merge până la Vlaherna
- Fălcile Crocodilului
- Închisoarea la bostangii, caitchana
- Hirişă istoriia Hameleonului
- Carea precum ieste jiganie arată
- Încleitura muscăi asupra limbii
- Năpăştile carile scorneşte asupra pătimaşilor
- Hrana
- Agonisită dreaptă
- Văzduhul, aierul stricat
- Camăta, dobânda banilor
- În floarea ce-i stă de-nainte, într-aceia sa mută
- Cu care viclean să tumpină,cu acela părtaş să face
- Feţele a-şi schimba
- Vicleşugurile a-şi muta
- Hirişă tâlcuirea schimbării feţelor hirişului Hameleon
- Ce-a din fire arătare, care tâlc n-are
- Groaza datului cuvânt
- Chizăşiia pentru datorie
- Înotatul apii
- Trecerea cu caicul
- Sam aerul
- Datoriia şi sărăciia Hameleonului
- Întoarcerea la viaţă
- Îmbogăţirea. Avut a-l face
- Munţi de aur cu pietri de anthrax
- Adecă giuruinţă, carea nu ieste de dat
- Rămasul bărbatului cu trântitura muierilor
- Ieste poveste, că, vrând doaă muieri să să trântească dzicea, oricarea s-a birui să facă voia bărbatuiui. Bărbatul îndată a să găti începând, iele dzicea: „Ce te găteşti?“ El răpunsă: „Ori aşe, ori aşe, eu tot voi să dobândesc“
Pilda aceasta va să să înţăleagă ca oricum lucrul s-ar tâmpla, tot pe voie ieste să fie.
- Dialogul Inorogului cu Şoimul
- Începătura istoriii
- Povestea naşterii, creşterii, suirii
- La stăpânire a părintelui Inorogului
- Din părinţi oaie
- Din oameni buni, proşti, din stepăna mai de gios
- Arete vârtos
- Bun viteaz
- Lupta cu lupul
- Războaiele carile au avut cu tătarâi
- Mutarea în lup
- Numele ce i s-au schimbat 20.1.50.300.5.40.8.100 (Cantemir)
- Răzleţ prin munţi
- 20.1.80.8.20.5.600.1.5.30.1.300.7.1.100.8.3.100.1.4. (Capikehaie la Tzarigrad)
- Lupta cu pardoşii
- Războaiele cu şfedzii în Ţara leşască
- Biruinţa leului
- Stepăna domniii a dobândi, cap peste toate dobitoacele a fi
- Cu înţelepciune dobitoacele a giudeca
- Cu dreptate şi cu cinste domniia a ţinea
- Sigeata lutului
- Slăbiciunea firii
- Tâmplările ţărânii
- Zavistiia oamenilor
- Cătră cele de sus lăcaşe a să muta
- Din viaţa trecătoare în cea vecinică a să muta
- Leu între stele
- Sfânt în ceriu
- Lăcomiia din fire
- Pofta ştiinţii şi a cinstei numelui
- Mreana
- Fata lui 2.1.200.1.100.1.2.1.2.70.4.1. (Basaraba voda)
- Pre tâlhariul chelar a face
- Pre nepriietin rudă şi de casă a face
- Mergerea Inorogului la munţii Grumadzii-Boului
- Mergerea lui din ţară-şi la Ţarigrad
- Singeroase
- Pungi de bani din sudorile săracilor
- Descântecul buiguirii
- Cuvântul şi lucrul făcut pe taină şi peste ştiinţa altora
- Lindini, păduchi, lipitori, cârcei
- Streinii şi carii nu sint de ţară
- Cuiul bătut
- Lucrul isprăvit. Domniia lui 20.800.200.300.1.50 300.8.50.2.70.4.1. (Constantin voda)
- Jirtfe singeroase
- Mită, mâzdă dată din spatele altora
- Paza Bitlanului la gârle
- 20.1.80.8.26.5.600.1.5.30.8.20.400.30 Capichehaelicul lui 4.8.40.1.20.8. (Dimaki)
- În lumină ponegrit
- În adevăr şi în dreptate necunoscătoriu
- Boii, vacile, hergheliia cu fier şi cu foc a arde
- 2.1.20.1.100.8.300.400.30 (Vacaritul)
- Soldzii peştelui a rade
- Bani căptuşiţi, minciunoşi a face
- Pupădza
- 2.5.100.3.1. (Verga)
- Ţara Gemănării
- 300.7.1.300.1.30.300.7.1. (Tzataltza)
- Curţile funii satul Furcăi
- Spândzurătorile
- Fără povaţă la ostroavele fericiţilor a merge
- Fără ştiinţă locul adevărului a afla
- Focul, jeratecul
- Binele şi desfătările lumii
- Bodzul focului
- Slava lumii
- Oaă de şerpe
- Minciunele scornite
- Arsura maţelor
- Pedeapsa a ştiinţii rele într-ascunsul inimii
- Ieşirea puilor prin pântece
- Viptul minciunilor, ocara carea peste voie vine
- Pasirea neagra
- 20.70.100.2.400.30(Corbul)
- Penele cădzute
- Scăderea puterii
- De sus în prăpaste căderea
- Din mândrie trecerea în ocară
- Receta leacului boalei Hamelonului
- Neputinţa întoarcerii firii spre bine
- Mâna de aur
- Soarele
- Degete de trandafir
- Radzele soarelui roşii, de dimineaţă
- Culegerea florilor din munţi
- Când radzele soarelui în vârvurile munţilor loveşte
- Mănunchele albe din cele negre a alege
- Când să îngână dzua cu noaptea
- Cucoşul în vârvul turnului, carile după vânt să întoarce
- Cela ce după vreme îşi mută voia şi prieteşugul.
- Apariul
- 20.400.80.1.100.400.30 (Cuparul) cel bătrân
- Hersonisul Crivăţului
- Crâmul tătărăsc
- Şcoala, scaunul ritoricăi a ţinea
- Gramatic, scriitoriu de cărţi a fi
- Dragostele Afroditii
- Iubostele spurcate, curveşti
- Dumnădzăii
- După obiciuită voroava poeticească, trupurile cereşti însămnadză
- Vinerea
- Steaua ciobanului, carea întâi răsare
- Lipsa nespuselor lumini
- Lipsa privelii frumoşilor ochi
- Fântânele Nilului din ochi
- Izvoarăle lacrămilor nepărăsite
- Evdemonul în faţă, cacodemonul în inimă
- La arătare priietin, iar într-ascuns nepriietin.
- Caii soarelui cu fruntea spre apus şi carul spre ursul cel mic îşi întoarce
- Adeca după noaă ceasuri de dzi, pin chinde
- Penele Şoimului şi a Bâtlanului
- Slugile lor
- Văpsitorii penelor
- Schimbătorii stepenelor
- Potârnichea
- 500.1.300.1.200.300.1.40.10.8. (Fata Stamii)
- Ocheanul apusului
- Moartea
- Rătundzala pământului
- Inima omului
- Muntele ce izvoreşte lapte
- Galata Ţarigradului
- Gustarea laptelui
- Logodnă spre nuntă
- Biruinţa
- 2.8.300.70.100.10.1 (Victoria)
- Din lapte, ficioară
- Fată gălăteancă
- Nighina între grâu
- Minciunile între adevăr
- Mugurul pădureţ în hultuoană
- Cuvântul rău în inima bună
- Chipul nezugrăvit
- Sfânta năframă
- Brad în pădure
- Casă în cetate
- Nenăscutul Vultur, nevinovatul miel
- Sfânta Troiţă, viaţa a tot duhul
- Pripoiul de aramă
- Lipitura ocărâi la nume
- Cuvinte crunte
- Legături cu giurământ
- Ghigariu
- Purcariu, cela ce paşte dobitoacele
- Poticile până în dzuă închise
- Porţile cetăţii nopţile încuiate
- Cheia a doaă monarhii
- Cetatea Beligradul
- Împăratul crocodililor
- Bostangi-başi, mai-marilegrădinarilor
- Padzerh
- Bani pentru datorie dreaptă
- Cucoşul Evropii
- 200.70.30.400.30.500.100.1.50.300.7.400.7.5.200.20 (Solul frantzuzesc)
- Răspântiia a patru căi
- Stavrodormis la Galata
- În glasul Cucoşiului a cânta
- Limba 30.1.300.8.50.1.200.20.1. (latinească) a şti
- O jiganie dintr-altă monarhie
- 40.5.600.40.5.4.300.7.5.30.5.80.8 (Mehmed Tzelepi)
- Jiganie mare din ostroavele mediterane
- 20.1.30.1.8.30.8. (Calaili)
- Dulăul cel bătrân
- 20.1.100.1.40.1.50.30.8.80.70.200.300.5.30.50.8.20 (Caramanli postelnic)
- Petele negre în văpsa-roşie
- Vicleşugurile de ruşine a scoala a te întoarce
- Apa vie şi apa moartă
- Puterea a face bine şi rău
- Strutocamila a paşte
- Lucrurile ei a chivernisi
- Vultur pemintesc
- Împăratul 300.400.100.300.7.5.200.20 (turtzesc)
- Părtaş tainelor
- Părtaşi răutăţilor şi păcatelor
- Istoriograful Afroditii
- 10.1.50.1.20.8.20.1.80.8.20.5.600.1.8.1.182 (Ianaki capichehaia)
- Vecinul de la Lacul Dracului
- Aproape de Lakedemonia 40.5.50.5.20.200.5.30.8 (Menec Seli)
- Lacul Dracilor
- Ţara Lachedemoniii
- Vrăjitoriul despre crivăţ
- 200.5.100.1.200.20.5.100.400.30 (Serascherul)
- Baier
- Carte de jalobă, de rugăminte
- Aspida de Palestina
- 600.100.8.200.1.50.9.70.200 (Hrisanthos)
- Vrăjitoriul din părţile Mesopotamiii
- 4.1.30.300.1.40.80.1.50. (Daltampan)
- Vrăjitoriul carile în laptele şi în spata oii caută
- 40.1.200.1.80.40.80.1.200.8 (Masap-basi)
- Dulăoaş la oi crescut, în bătrâneţe ţine
- 600.400.100.40.400.7.300.7.5.30.5.80.400.30 (Hurmuz tzelepul)
- Vrăjitoriul ca ciupărca din gunoiu
- 40.5.600.40.5.4.80.1.200.1. (Mehmed-paşa)
- Sfârşitul cântecului Lebădii
- Moartea ei 10.1.200.10.8. (Iaşii)
- Locul întinsorii mrejii
- Caraghioz, păpuşă de mascara vestită
- Mascara cu ochi negri
- 7.1.600.1.100.10.1 (Zaharia)
- Una din molii
- Ardealul, Crăiia Ungurească
- Ţara Munţilor
- 200.20.1.100.30.1.300.70.20.
- Plotunul
- 1.100.1.300.7.5.212 (Scarlato Caratze)
- Hirişă perigrafiia
- CamilopardaluluiN-are tâlcuire
- Farmece
- Lucrurile Porţii
- Amistuirea diamantului
- Nespusă lăcomie
- Ostrovul carii naşte copaci, ca carii aiurea în lume nu să află
- 600.10.70.200 (Hios)
- Muntean
- Cetăţean de Ţarigrad
- Poama mâncată şi neînghiţită
- 200.1.20.8.7.400.30 (Sachizul)
- Unul din Corbi
- Unul din 4.70.40.50.10.8.40.400.50.300.5.50.5.200.300.8 (domnii munteneşti)
- Dobitoc platonicesc
- Omul, dobitoc în doaă picioare
- Bihol de Cina
- 80.1.300.100.10.1.100.600.400.30.10.5.100.400.200.1.30.8.40.400 (Patriarhul Ierusalimului)
- Trup negru
- 100.1.200.1 (Rasa) portul
- Picioare page
- Cu călţunii peste mestii
- Cap alb
- Bătrân
- Glonţul Corbului
- Bântuiala, zavistiia lui
- Piielea Boului
- Sufereala dobitoacelor
- Cuiburile
- Satele
- Corbul mai denainte de acesta
- 200.5.100.2.1.50.2.70.4.1. (Şerban voda)
- Puii
- Ficiorii, născuţii
- Penele, aripile, fulgii
- Banii şi alaltă avuţie
- Tuleie
- Lei bătuţi, bani, 120
- Copita
- Mână