By Volumul: „Cuvinte potrivite” ( 1934 )
O! Cine-ar zice că pe-aici
Au fost vreodată flori,
Privighetori,
Şi cărţi citite cu ochi mici,
În care latele panglici
Întorsu-s-au de-atâtea ori?
Şi totuşi, furăm doi mai ieri,
Srânşi braţ de braţ, gângavi,
Ca doi bolnavi;
Şi-n legănarea celor seri,
Subt plopii negrii şi severi,
Blânzi şi supuşi ca nişte sclavi.
Să plec! de-acuma sunt străin
Pe unde fură trei,
Pleşuvi şi ei!
Ceva ciudat, ca un destin
Mă-mpinge să mă-ntârzii prin
Căzuta frunză din alei.
Aici, unde-a murit trecutul,
Mă plimb ca-ntr-un mormânt,
În care sunt
Legat s-ascult cum tace lutul,
Pe când în suflet toarce mutul
Regret, înfăşurat în vânt.
