Biblioteca.wansait.com
E un convoi de zdrenţe bălţate, de paiaţă, O gloată-ntre răspântii, încremenită-n ceaţă, De plăsmuiri de cârpe şi petice răzleţe Cu mâneci legănate ca pe prăjini şi beţe. Par strânse laolaltă momâile de paie, Din câmp, pe care vântul le scoală şi-ncovoaie. O căptuşeală trasă pe buze şi bărbie, O râie de căciulă, un fund…
deschide “[E un convoi de zdrenţe bălţate, de paiaţă], de Tudor Arghezi” »
Toate Cuvintele mele sunt stricate Şi s-au îmbătat. Le vezi? Au căzut, s-au sculat. Au vrut să alerge şi să se joace, Dar beţia le-a prăvălit încoace. Nu mai ştiu ce spun şi îs Bolnave de râs. S-au stricat cuvintele mele! Umblă prin mocirle cu stele De cositor După un mărţişor, Şi-ar voi să culeagă…
Cum te găseşti, uşoară zburătoare, Zăcând aci, pe-o margine de drum, Şi nu dormind într-un polen de floare, Învăluită-n aur şi parfum? Neascultând de vântul de la stup, Te-ai aruncat în plasa verde-a zilei Şi darurile-acum, ale zambilei, Puterile-amorţite ţi le rup. Voind să duci tezaurul de ceară, Te prăbuşişi din drumul cel înalt. Cine-o…
Stihuri, zburaţi acum din mâna mea Şi şchiopătaţi în aerul cu floare, Ca păsările mici de catifea Ce-ncep în mai să-nveţe şi să zboare. Stihuri, acum porniţi, vă scuturaţi, Ca frunzele-aurite, pentru moarte. Pustnicii tineri, trişti şi delicaţi, Păstra-vă-vor într-un sicriu de carte. Stihuri de suflet, dintre spini culese, Îndurerate-n spic şi rădăcini, Pătrundeţi, înţelese…
Opera • Cuvinte potrivite, Bucureşti, 1927; • Icoane de lemn. Din amintirile ierodiaconului Iosif, Bucureşti, 1929; • Poarta neagră, Bucureşti, 1930; • Flori de mucigai, Bucureşti, 1931; • Cartea cu jucării, Bucureşti, 1931; • Tablete din Ţara de Kuty, Bucureşti, 1933; • Ochii Maicii Domnului, Bucureşti, 1934; • Cuvinte potrivite şi… încrucişate, Bucureşti, 1934; •…
Niciodată toamna nu fu mai frumoasă Sufletului nostru bucuros de moarte. Palid aşternut e şesul cu mătasă. Norilor copacii le urzesc brocarte*. Casele-adunate, ca nişte urcioare Cu vin îngroşat în fundul lor de lut, Stau în ţărmu-albastru-al râului de soare, Din mocirla cărui aur am băut. Păsările negre suie în apus, Ca frunza bolnavă-a carpenului…
In lectura autorului tudor arghezi – flori de mucigaiAsculta mai multe audio Diverse
Tudor Arghezi – Cina. In lectura autorului via literatura @info.nicuilie.eu
ciclul “HORE” (1939 ) Şchiopătând la uşa mare Cu-o metanie şi-o cruce, Greierele îţi aduce, Doamne, binecuvântare. Gânduri line, Spice coapte, Doniţi pline: Miere, smirnă, must şi lapte. Să-ţi aducă binele Clipele: albinele. Ca balta şi miriştea Să-ţi răspundă liniştea. Bună pază, Scăpărată dintr-o stea, Precurata-i albă rază Casei candelă să stea. Şi să te-asculte…
Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Te urmăresc prin veacuri, prin vârste şi milenii, Încă de când spinarea ţi-o-ncovoiai pe brânci, Când, speriat şi singur, târâş printre vedenii, Umblai numai să cauţi culcuş sau să mănânci. Însoţitoare mută-n odihnă şi mişcare Şi copie leită, croită pe tipar, Ne-nghesuiam alături, ciuliţi în ascultare, La pasu-n…
ciclul „Poeme noi”, ( 1963 ) Spuneai ceva? Spuneam ceva? Se pare. Şoptisei, poate, o-ntrebare, Sau, poate, un răspuns. Dar glasul nostru nu era ascuns? Poate zăream o şoaptă în pleoapa tremurată. A fost atunci? Acum e altădată? Şi tu şi eu tăcusem parcă de ani întregi Ştiind că nu-nţelegem ce-ncepi să înţelegi. Zadarnica paradă…
Volumul: „Cuvinte potrivite” ( 1934 ) O! Cine-ar zice că pe-aici Au fost vreodată flori, Privighetori, Şi cărţi citite cu ochi mici, În care latele panglici Întorsu-s-au de-atâtea ori? Şi totuşi, furăm doi mai ieri, Srânşi braţ de braţ, gângavi, Ca doi bolnavi; Şi-n legănarea celor seri, Subt plopii negrii şi severi, Blânzi şi supuşi…
Ciclul “Flori de mucigai” ( 1931 ) De cu noaptea, câte toate: Clopotul toacă şi bate, Broaştele, nu ştii de unde, Calcă-n clapele afunde. Se clătesc în beregată Cu faianţă sfărâmată Şi înghit la ceasu-ntâi Cioburile ei scârţâi, Ciorile din pom se muşcă, Steaua cade, foc de puşcă, Fierăstraie şi rindele Rod în ciurciuvele. Pe…
ciclul “HORE” ( 1939 ) Vântul strigă: nu-i răspunde. Şi te cheamă: te ascunde. Te găseşte? Dă cu frunză, El nu ştie să se-ascunză. Abia-de-a-nvăţat să ştie Să se toarcă şi subţie, Să se facă lână moale Prin porumb şi ramuri goale, Pletele să-şi depene Prin zăbrele ţepene. Vânt? A fost numai un pui, Pasăre…
Din ciclul „Cântare omului” ( 1956 ) Un om fusese-o frunză şi numai om cu om Au izbutit să crească şi să se facă pom. Că moare frunza-n ramuri, puiandră şi uşure, Copacul vieţuieşte şi s-a-nmulţit pădure. Tu-ţi răsplăteşti ursita de grabnică pieire, Făcându-te din omul prigoanei, omenire.
din volumul „FRUNZE” ( 1961) Zăresc în mine şesuri şi temelii de munţi Cu ceruri printre piscuri şi râuri pe subt punţi, Ca pe pământ, întocmai ca pe pământ, din care Ieşii ca o mâhnire, trăind ca o-ntrebare. Se înfiripă umbre, schiţate, şi se-ntind, Ca-n urma unui soare născându-le murind. Păduri culcate-n unde, pe apele…
ciclul „Cadenţe” ( 1964 ) De când nu mi-ai mai cântat Sunt, vioară, întristat. N-ai putea şti ce mă doare De tot cad într-o-ntristare? Întristat de ce să fiu? Că-i devreme, că-i târziu? Şi n-am cine să mă-nveţe, De mi-e dor sau mi-e tristeţe, Ca să ştiu, la întrebat, Că ceva s-ar fi-ntâmplat. Dor de…
Ciclul „Ritmuri” Tânjesc pe-ndelete. Mie foame, mi-e sete, Dar n-aş putea, poate, să-i spui Orişicui Ce hrană Mă poate nutri şi ce mană. Am pâine, merinde şi vin. Pătulul mi-e plin. Am poame-n livadă Lăsate să cadă Din pomi, din belşug. Cirezile mug De ugerii grei: Mulgi câte ciubere şi doniţe vrei. Nici vechea prisacă…
ciclul „Poeme noi”, ( 1963 ) Aveai un fel de noapte în ochi şi-un fel de glas, Că-n lupta de-a şoptitul, pe seară, m-ai rămas. Într-adevăr, destinul e turburat de-o floare Ieşită de neunde, necum şi la-ntâmplare, Şi se trezeşte-n rouă din somnul ei închis, Trecând dintr-o visare tăcută într-alt vis. Nici pravilele aspre, nici…
ciclul “Cărticică de seară”, ( 1935 ) Mă uit în cer, mă uit în pământ. M-am întrebat cine sunt. Gânduri se duc, vin Din vânt, din senin, Ca nişte păsări rotunde. Încotro? De unde? Glasuri mă strigă cu nume străine. M-aţi chemat pe mine? Sunt eu cel căutat ? Mi se pare că vântul s-a…
din volumul „FRUNZE” ( 1961 ) Cincizeci de ani, de când încerci, mereu, Condeiul, gândurile şi cerneala, N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu, Frica de tine şi-ndoiala. Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut, De pagina curată şi de rândul, Şi de cuvântul de la început. Te sperie şi litera şi gândul. Foile…
Da, te-aş iubi cum mă iubeşti şi tu. Inim-ar spune da, cugetul nu. Te-ai aşteptat vâltoarea să mă ia Şi să mă ardă în dogoarea ta. De unde te-ai ivit să mă-mpresori Cu-atâtea stele şi cu-atâţi fiori? Nu ţi-ai dat seama, şi de-abia Vedeam şi eu că ai putea Să fii copila mea. Simţirea dragostei,…
ciclul “HORE” ( 1939 ) Doamne, vreau să-ţi mulţumesc… Dar în graiul omenesc Slova vorbelor tocită, Vorba slovei prihănită, Înţelesul otrăvit Le-a muşcat şi-mbolnăvit. Un strigoi Pune-n negreală noroi. Pravila de baştină S-a pierdut în mlaştină, Ochii mici ai literii Sticlesc ca ai viperii. Voie dă-mi să spânzur graiul Şi să-ţi mulţumesc cu naiul. Cântecul…
ciclul HORE ( 1939 ) Buruiană, nu ştiu care Ţi-i porecla de născare Şi nici nu vreau să ţi-o ştiu. Ştiu că eşti pământul viu Şi că, orişicum, tu creşti Făr-a şti cum te numeşti. În fieştecare sat Fetele te-au botezat. În fiecare urzică A pus Domnul o mărgică Şi-a croit tulpini şi floare După…
De-abia plecasesi.Te-am rugat sa pleci. Te urmaream de-a lungul molatecii poteci, Pan-ai pierit,la capat,prin trifoi. Nu te-ai uitat o data inapoi! Ti-as fi facut un semn ,dupa plecare, Dar ce-i un semn de umbra-n departare? Voiam sa pleci ,voiam si sa ramai. Ai ascultat de gandul cel dintai. Nu te oprise gandul fara glas. De…