By ciclul „Poeme noi”, ( 1963 )
Aveai un fel de noapte în ochi şi-un fel de glas,
Că-n lupta de-a şoptitul, pe seară, m-ai rămas.
Într-adevăr, destinul e turburat de-o floare
Ieşită de neunde, necum şi la-ntâmplare,
Şi se trezeşte-n rouă din somnul ei închis,
Trecând dintr-o visare tăcută într-alt vis.
Nici pravilele aspre, nici jugul lor nu pot
Să-mpiedice ivirea garoafelor de tot.
E-o proaspătă năvală a noilor parfume.
Şarpele tău pătrunde, târâş, dintr-altă lume.
