Tudor Arghezi, Pui de vânt

Vântul strigă: nu-i răspunde.
Şi te cheamă: te ascunde.
Te găseşte? Dă cu frunză,
El nu ştie să se-ascunză.

Abia-de-a-nvăţat să ştie
Să se toarcă şi subţie,
Să se facă lână moale
Prin porumb şi ramuri goale,
Pletele să-şi depene
Prin zăbrele ţepene.

Vânt? A fost numai un pui,
Pasăre din ţara lui.

Aripile de dantele
Încă-s cu bruma pe ele,
Degetele, la picioare,
Au în vârf mărgăritare,
Şi călcâile-n stihar
Ouă par, de nenufar.

Calcă lin şi cu sfială,
Ca pe foi de poleială,
Şovăind că poate strică
Gâzele de majolică.

Mirodenii cu tămâie
L-împresoară şi-l mângâie.
Urma-i e mirositoare
A sulfină şi răcoare.