Tudor Arghezi – Cina. In lectura autorului
via literatura @info.nicuilie.eu
În frig şi noroi
Trec hoţii-n convoi, câte doi,
Cu lanţuri târâş de picioare,
Muncindu-se parcă-n mocirli de sudoare.
Fiertura e gata.
E seară. E ploaie.
O lingură grea, cât lopata,
Dă ciorba din doua hârdaie.
Câţiva au ucis,
Câţiva ispăşesc ori un furt, ori un vis.
Totuna-i ce faci:
Sau culci pe bogaţi, sau scoli pe săraci.
Livizi ca strigoii şi sui,
Strâmbaţi de la umeri, din şold si picior
În blidul fierbinte, cu aburi gălbui.
Îşi duc parcă sângele lor.
Din ce an e înregistrarea? Bănuiesc, după voce, că din anii aşa-zisei “democraţii populare”. Ori, în cazul ăsta, poezii capătă nuanţe subversive explozive pentru acele timpuri!
E sigur din acei ani. Dar Arghezi era un fel de sfant pentru comunisti. Lui i se mai permiteau si d-astea…