By Plîngea caterinca-fanfară
Lugubru în noapte, tîrziu…
Şi singur priveam prin ochene,
Pierdut în muzeul pustiu…
Şi-n lumea ochenelor triste
Mă prinse sinistre gîndiri –
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hîde şi fixe priviri.
Şi-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic;
În racle de sticlă – princese
Oftau, în dantele, mecanic.
Şi-atunci, am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Oraşul dormea în tăcere,
Flaşneta plîngea cavernos.
Plîngea caterinca-fanfară
O arie tristă, uitată…
Şi stam împietrit… şi de veacuri,
Cetatea părea blesemată.
