Văzut-aţi Banatul, astă ţară românească dincolo de Carpaţi, unde totul în natură respiră poezie, amoare, patriotism? Aci munţii capriţioşi ce străbat toată ţara se încolăcesc în formă de ghirlande rotunde, lăsînd loc în mijlocul lor la văile cele mai încîntătoare; aci, la umbra unui pom, pe marginea unei fîntîne, vezi un june român înalt, spătos, cu fruntea largă, cu ochii scînteind, reprezintaţia cea mai fidelă a tipului roman; aci, costumele, moravurile, tradiţiunile, legendele naţionale, toate se conservă cu mai multă stăruinţă, cu mai multă puritate decît în orice parte a României. Aci, naţionalitatea şi patriotismul nu este un nume, nici o vorbă de fanfaronadă, ci o luptă continuă, un răzbel de toate zilele.

Adnotari si semne de carte

Junimea ţărană, veselă şi viguroasă, pură de orice corupţiune, îşi uită într-un moment nevoile şi păsurile sale şi devine poetă, inspirată numai de simţimentele inimei sale. Pe vîrful unui deal, în mijlocul unei dumbrăvi verzi, aproape de obiectul inimei sale, junele transilvan învîrteşte vestitul joc bănăţean numit bănăţeanca. Dar figurile acestui joc nu sunt izolate, nici nevariate, căci românul nu iubeşte monotonia şi solitudinea. Mai mulţi juni încep prin a se preîmbla unul după altul în rond, fără a se ţine de mînă, şi izbind numai uşor din picioare. Din ce în ce, danţul devine mai repede, însă neanimat; căci cum se poate anima jocul, cînd departe de juni se află tinerile ţărance ce au aerul de a sta indiferinte? Junii însă, prin varietatea şi graţia ce dau jocului lor izolat, au aerul de a voi să atragă şi pe acele june fete. Acestea nu mai pot rezista la atîta tentaţiune; iacă-le dar că se prind, fiecare îşi ia voinicul său. Junii atunci par că reînviază, fiecare îşi învîrteşte pe soaţa sa în joc, sau apucîndu-i cu graţie mijlocul, numai într-o parte, sau învîrtind-o în două părţi, aşa încît o mînă este liberă pe cînd ceealaltă este peste mijloc. Toate perechile se învîrtesc astfel într-o formă de valţ animat, formînd un rond foarte regulat. Valţul încetează şi tonul jocului se schimbă. Voinicul voieşte a-şi arăta valoarea sa, agilitatea sa; femeia, graţia şi amabilitatea sa. Fiecare pereche se ia de mînă. Bărbatul merge în faţa junei fete, formînd din picioare cele mai graţioase şi mai săltătoare figuri; femeia, cu un aer modest şi plecat, urmează pe cavalerul său, ţinîndu-l numai de mînă, conformîndu-se cu ondulaţiunile lui, însă fără săltări, fără zgomot, ci uşor şi graţios. Figura are acum aerul veseliei după trecerea celui dintîi moment a furiei unei victorii. Fi-va aceasta reprezintarea unei vechi tradiţiuni, unei bătrîne suveniri? Se zice că acest joc ar reprezinta suvenirea răpirei sabinencelor de către romani. Dar oricum ar fi, el este graţios şi viril, aşa precum se poate juca de un popul răzbelic fără a fi feroce.

Adnotari si semne de carte

Credem însă că, în timpul acestor figuri variate, voinicul joacă pe tăcute, fără a zice nimic? Şi cum vocea sa poate fi ţinută, pe cînd inima îi saltă sub presiunea a mii de impresii, a mii de simţiciuni? Şi care alt danţ poate juca românul bănăţean, fără a ţine şi el din gură un acord modestei muzici cîmpeneşti? Acest acord însă nu este un cîntec; nu este iar o simplă recitare, ci şi una şi alta. Voinicul cîntă şi recitează din cînd în cînd, şi la intervaluri otărîte, nişte versuri populare sau mai bine o poezie naturală care esprimă simţirile inimei lui. Această poezie e simplă şi naivă, ca şi autorul ce a produs-o, fără artă şi pretenţiune; scurtă şi întreruptă, însă originală, naţională şi aşa încît să inspire curiozitatea celui ce o ascultă. Dar avut-a cineva curiozitatea să asculte astă poezie, să fure din gura românului inofensibilele sale versuri ce esprimă simţiciunile şi impresiunile inimei lui? Din nefericire, prea puţini la noi se ocupă de ale noastre, de tradiţiunile şi originalităţile noastre, de acele mici amănunte în cari adesea se deseamnă tipul nostru naţional.

Adnotari si semne de carte

Cu toate astea, s-a aflat un român bănăţean, D. Cioflec, care a avut răbdarea de a fura din gura ţăranului, pe cînd el joacă, mai multe versuri ce cînta, şi a face o bună colecţiune. Felicităm dar pe D. Cioflec de frumoasa sa curiozitate şi am dori ca mai mulţi să o aibă.

Adnotari si semne de carte

Profităm de această colecţiune spre a mulţămi curiozitatea şi a altor amatori ce s-ar mai afla. Anunţăm că în aceste poezii nu trebuie să cate cineva multă rimă şi cadenţă. Ne mulţămim pe originalitate şi nu voim a schimba nimic din text. Poeţii vor face cu aste versuri orice vor voi.

Adnotari si semne de carte

Noi ştim că junele bănăţean, prins în horă sau învîrtind bănăţeanca, se ocupă mai mult de graţioasa sa soaţă:

Adnotari si semne de carte

Cît e ţara ungurească,

Adnotari si semne de carte

Nu-i ca fata românească,

Adnotari si semne de carte

Că cu brîu roşu se-ncinge,

Adnotari si semne de carte

Cînd o vezi, inima-ţi plînge.

Adnotari si semne de carte

Apoi aleargă la o alegorie, nici mitologică, nici din Parnas, ci simplă şi naturală ca şi viaţa voinicului:

Adnotari si semne de carte

Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,

Adnotari si semne de carte

Fă-mă, Doamne, lemn de tufă,

Adnotari si semne de carte

Să mă taie mîndra furcă,

Adnotari si semne de carte

Să mă ducă-n şezătoare,

Adnotari si semne de carte

Să mă ţie-n brăţişoare.

Adnotari si semne de carte

Dar amorul junelui e constant şi în deşert pomii nu fac roade crezînd că s-a stins, căci el va ţinea cît şi viaţa:

Adnotari si semne de carte

Mîndro, de dragostea noastră,

Adnotari si semne de carte

A-nflorit un pom în coastă;

Adnotari si semne de carte

A-nflorit şi n-a legat,

Adnotari si semne de carte

Crezînd că ne-am lăsat.

Adnotari si semne de carte

Noi atuncea ne-om lăsa,

Adnotari si semne de carte

Cînd ne-o bate scîndura.

Adnotari si semne de carte

Satira nu poate oare veni spre a varia simţiciunile amorului? Românul iubeşte varietatea, şi ce e mai variabil decît a cînta iarăşi:

Adnotari si semne de carte

Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,

Adnotari si semne de carte

Numai popă nu mă face,

Adnotari si semne de carte

Să mînc pîne bombăită,

Adnotari si semne de carte

Şi colaci

Adnotari si semne de carte

De la săraci.

Adnotari si semne de carte

Şi apoi, satirîndu-se pe sine însuşi, îşi descrie vîrstele:

Adnotari si semne de carte

Cînd eram un holteiaş,

Adnotari si semne de carte

Îmblam seara prin oraş,

Adnotari si semne de carte

Tot cîntînd şi fluierînd,

Adnotari si semne de carte

Mîndruliţa căutînd.

Adnotari si semne de carte

Fetele cînd m-auzea,

Adnotari si semne de carte

Luminile aprindea,

Adnotari si semne de carte

Porţile le deschidea,

Adnotari si semne de carte

Şi mie nume-mi punea:

Adnotari si semne de carte

Spate late de bărbat,

Adnotari si semne de carte

Buze dulci de sărutat.

Adnotari si semne de carte

Dar daca m-am însurat,

Adnotari si semne de carte

Şi îmblam seara prin sat,

Adnotari si semne de carte

Fetele cînd m-auzea,

Adnotari si semne de carte

Luminele le stingea,

Adnotari si semne de carte

Porţile le închidea,

Adnotari si semne de carte

Şi mie nume-mi punea:

Adnotari si semne de carte

Spate late-ncîrligate,

Adnotari si semne de carte

Buze reci şi lăbărţate.

Adnotari si semne de carte

Dar mînia voinicului se aprinde cînd simţirea inimei sale nu şi-a aflat un ecou; el o blestemă, însă surîzînd:

Adnotari si semne de carte

Bată-mi-te, leleo, bată,

Adnotari si semne de carte

Inima mea cea stricată,

Adnotari si semne de carte

Bată-te, leleo, pre tine,

Adnotari si semne de carte

Cele 40 de zile,

Adnotari si semne de carte

Ce-am postit pentru tine,

Adnotari si semne de carte

Să te bată-un dor şi-un drag,

Adnotari si semne de carte

Să şezi toată ziua-n prag:

Adnotari si semne de carte

Cînd va fi de către seară,

Adnotari si semne de carte

Să te topeşti ca o ceară;

Adnotari si semne de carte

Cînd va fi de miez de noapte,

Adnotari si semne de carte

Să te treacă sudori de moarte;

Adnotari si semne de carte

Cînd va fi de dimineaţă,

Adnotari si semne de carte

Să te duci din astă viaţă.

Adnotari si semne de carte

Cine însă poate măsura mai bine lungimea nopţilor şi cursul lunei decît acela ce iubeşte?

Adnotari si semne de carte

Cine are dor spre vale

Adnotari si semne de carte

Ştie luna cînd răsare

Adnotari si semne de carte

Şi noaptea cît e de mare;

Adnotari si semne de carte

Cine are dor spre luncă

Adnotari si semne de carte

Ştie luna cînd se culcă

Adnotari si semne de carte

Şi noaptea cît e de lungă.

Adnotari si semne de carte

Dar acest dor poate că e în deşert, căci cătănia va chema poate pe voinic subt steagurile armiei:

Adnotari si semne de carte

Drăguţă Sîntă-Mărie,

Adnotari si semne de carte

Scoate robi de la robie,

Adnotari si semne de carte

Şi feciori din cătănie!

Adnotari si semne de carte

Feciorul cînd s-ar însura, n-ar lua una avută, ci ar preferi mai săracă, căci aşa crede el a fi independent:

Adnotari si semne de carte

D-aş trăi cît piatra-n vie,

Adnotari si semne de carte

N-aş lua fată cu moşie,

Adnotari si semne de carte

Să-mi poruncească ea mie;

Adnotari si semne de carte

Ci-aş lua una mai săracă,

Adnotari si semne de carte

Ce voi zice eu să facă.

Adnotari si semne de carte

Daca junele iubeşte, amorul său voieşte a fi discret, nu expus publicului. De aceea, el consilie pe amanta sa:

Adnotari si semne de carte

Ştii tu, leleo, ce ţi-am spus,

Adnotari si semne de carte

La cules de cucuruz?

Adnotari si semne de carte

Că, cînd or fi oameni mulţi,

Adnotari si semne de carte

La mine să nu te uiţi;

Adnotari si semne de carte

Dar cînd or fi puţinei,

Adnotari si semne de carte

Să te uiţi în ochii mei.

Adnotari si semne de carte

Şi altădată îi adaogă:

Adnotari si semne de carte

Nu te uita-n faţă la mine,

Adnotari si semne de carte

Că or gîndi că trăim bine,

Adnotari si semne de carte

Ci te uită preste sat,

Adnotari si semne de carte

Că or gîndi că ne-am uitat,

Adnotari si semne de carte

Şi te uită peste rît (livade);

Adnotari si semne de carte

C-or gîndi că ne-am urît.

Adnotari si semne de carte

Dar gelozia e forte în inima celui ce iubeşte:

Adnotari si semne de carte

De-aş vedea pe mîndra mea

Adnotari si semne de carte

Că dă gură altuia,

Adnotari si semne de carte

N-am uitat că m-aş junghia,

Adnotari si semne de carte

Şi pe mine, şi pe ea.

Adnotari si semne de carte

Feciorului însă îi place ca mîndra să aibă o pieliţă albă şi tînără:

Adnotari si semne de carte

Copilă secerătoare,

Adnotari si semne de carte

Nu secera vara-n soare,

Adnotari si semne de carte

Că soarele te-o păli,

Adnotari si semne de carte

Faţa ţi s-a vesteji.

Adnotari si semne de carte

Şi apoi voieşte să o prevestească în contra tentaţiunelor înşelătoare:

Adnotari si semne de carte

Foicica mărului,

Adnotari si semne de carte

Nu crede feciorului,

Adnotari si semne de carte

Că se pune pe genuche

Adnotari si semne de carte

Şi îţi spune mii şi sute,

Adnotari si semne de carte

Pînă te scoate din minte.

Adnotari si semne de carte

Dar cînd voinicul e depărtat, cum va avea ştire despre mîndra lui? Oare cucul nu i-ar putea face acest serviciu?

Adnotari si semne de carte

Cucule, de unde vii?

Adnotari si semne de carte

De la noi, de peste vii?

Adnotari si semne de carte

Dar de mîndra ce mai ştii?

Adnotari si semne de carte

Eu ştiu că ea te doreşte,

Adnotari si semne de carte

La altul nu se gîndeşte.

Adnotari si semne de carte

Vestea cucului nu e destulă. Voinicul se aruncă pe cal spre a alerga iute la mîndra lui:

Adnotari si semne de carte

Mă uitai din deal la vale,

Adnotari si semne de carte

Pe ce să mă pui călare,

Adnotari si semne de carte

Pe murgu cu coama mare;

Adnotari si semne de carte

Mă dusei şi mă pusei,

Adnotari si semne de carte

Şi din gură-aşa zisei:

Adnotari si semne de carte

Hi, murgule, mai tare,

Adnotari si semne de carte

Să mă duc în şezătoare,

Adnotari si semne de carte

C-am o mîndră ca o floare.

Adnotari si semne de carte

Aşa, inima ţăranului bănăţean ce cîntă şi joacă nu este decît amor, natură şi poezie.

Leave a Reply