DRAMĂ ÎN TREI ACTE DE SALVATORE CAMMARANO. MUZICA DE G. DONIZETTI.

Adnotari si semne de carte

Criticul, fie teatral sau de orice altă specialitate, trebuie mai întîi de toate să fie bine iniţiat în specialitatea sa, să studieze cu o profunditate subiectul ce voieşte a critica şi, în espunerea criticei ce va face, să arate adevărul fără parţialitate sau pasiune, căci altfel el devine, poate şi fără voia lui, un calomniator sau un adulator, şi în loc să contribuiască la luminarea publicului, din contra, îl face să piarză şi puţina cunoştinţă a binelui sau a răului cu care l-a dotat natura. Asta fu simbolul credinţei noastre din ora în care am luat pana în mînă ca să criticăm; nu l-am părăsit niciodată şi nu-l vom părăsi decît odată cu această meserie. Iată dar principiul de la care plecăm şi astă-dată în revista ce voim a face operei Lucia di Lammermoor.

Adnotari si semne de carte

Prin o digresiune ce ne permitem a face, arătăm mai întîi lectorilor noştri că opera Lucia di Lammermoor, acest splendid cap d-operă ieşit din fecunda pană a celebrului maestru G. Donizetti, se arătă pe orizonul lumei muzicale la 1835 şi se reprezentă pentru prima oară pe scena cea mare a Teatrului San Carlo din Neapole.

Adnotari si semne de carte

Despre subiectul ei nu avem nimic a zice decît că e luat din renumitul roman al lui Walter Scott, numit Fidanţata din Lammermoor, şi versificat de poetul Cammarano atît de bine că astăzi, afară de libretul operii Norma, nu cunoaştem altul care să unească în sine atîtea merite literare şi dramatice.

Adnotari si semne de carte

Venind iarăşi la muzică, arătăm că maestrul Donizetti, care era totodată mare compozitor şi mare literat, înţelegînd foarte bine sublimitatea caracterilor principale din libretul acestei opere, învesti partea fiecărui protagonist cu o muzică totodată sublimă şi caracteristică, căci daca poetul puse în partea miss Luciei un amor de acelea ce aduc pierderea raţiunei, de acelea ce omoară chiar, Donizetti, prin elocventile sale note, ştiu să arate poetului şi lumei întregi că sufletul său este un eco al tuturor pasiunelor. Cine nu simte influenţa unei secrete melancolii cînd aude pe Lucia povestind confidentei sale visul speranţelor ei, visul amorului ei, cu acele cereşti note de la aria din primul act ce începe cu versurile:

Adnotari si semne de carte

Regnava nel silenzio

Adnotari si semne de carte

Alta la notte e bruna*if (document.all){ var x=document.all(‘IDAJNQ3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

Cine este iarăşi acela care, după ce au ascultat acest rochent (?) scris în limba angelilor, să nu se transpoarte de la un sentiment de durere la altul de bucurie şi de speranţă, cînd frumosul suflet al Luciei, uşurat oarecum de suferinţă, se avîntă pe aripile speranţei către un viitor mai ferice, cîntînd acel frumos allegro scris de celebrul compozitor pe versurile:

Adnotari si semne de carte

Quando rapita in estasi

Adnotari si semne de carte

Del piu cocente amore?*if (document.all){ var x=document.all(‘IDA3OQ3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

Astfel este partea Luciei la început şi tot aşa merge pînă ce ajunge, prin rondo din actul al treilea, la cel mai măreţ punct de sublimitate.

Adnotari si semne de carte

Partea lui Edgardo Ravenswood, amantul Luciii, este scrisă tot pe acel stil şi tot aşa de sublimă ca şi aceea de soprano, cu deosebire numai că în muzica cu care este investită să vede respirînd două mari pasiuni, amorul şi răzbunarea. Partea lui lord Asthon pare oarecum mai scadentă, dar cauza aceasta nu vine de la neglijenţa maestrului, ci dintr-o necesitate dramatică care sili pe poet a da acestui personagiu un caracter foarte contrariu cu specialitatea geniului lui Donizetti; cu toate astea, aria din primul act, pe versurile:

Adnotari si semne de carte

Cruda, funesta smania*if (document.all){ var x=document.all(‘IDAMRQ3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

indică pînă la evidenţă furia ce să naşte şi să măreşte din ce în ce în inima superbului Asthon, cînd se vede contrariat de soru-sa Lucia în realizarea ambiţioaselor sale planuri; iar cabaletta scrisă pe versurile:

Adnotari si semne de carte

La pietade in suo favore*if (document.all){ var x=document.all(‘IDARSQ3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; } ,

Adnotari si semne de carte

ce vine după un intermediu în care coriştii îi racontă că Lucia iubeşte pe altul, iar nu pe acela ce voieşte el, lasă a se vedea furia lui Asthon descatenată şi gata a plumba asupra victimei sale.

Adnotari si semne de carte

Muzica de la părţile secondarii este conformă cu importanţa poeziii. Corurile, deşi în total nu corespund la esigenţele dramatice, reclamate atît de mult de unile situaţiuni ale operii, sunt însă scrise pe nişte melodii foarte bele şi simple. Partea instrumentală (orchestrul) este destul de robustă şi ornată în mai multe părţi de armonii pline de efect şi de o frumoasă invenţiune.

Adnotari si semne de carte

Vorbind acum despre modul interpretării acestui cap d-operă de către artiştii d-acum, ne vedem siliţi a arăta că ariile de la partea muzicală a miss Luciei nu să potrivesc tocmai bine pe talia d-lei Gianfredi; o zicem aceasta şi avem cuvînt, căci spre a fi bine esprimată această parte, să cere o voce de o mai mare estensiune la coardele cele de sus, plină de agilitate şi de un timbru metalic sau argentin, pe timp ce vocea sopranei noastre este în contradicţiune cu o mare parte din condiţiunile ce arătarăm că să cer pentru o fidelă interpretare a ideii autorului; însă această cantatriţă, prin ajutorul unui simţ muzical foarte delicat şi prin îngrijirea ce pune în esecutarea rolelor sale, reuşaşte de multe ori a trage profit chiar din părţile cele mai contrarii meziilor vocei sale. Astfel şi acum reuşi a susţine binişor această dificilă parte şi a trage asupră-i favoarea şi aplaudele publicului întreg. Între părţile care fură mai bine esprimate şi atraseră mai mult atenţiunea publicului numărăm primul period în modul minore de la cavatina din primul act, scrisă pe versurile:

Adnotari si semne de carte

Regnava nel silenzio,

Adnotari si semne de carte

andantele de la duetul din actul al doilea ce începe cu versurile:

Adnotari si semne de carte

Soffriva nel pianto… languia nel dolore*if (document.all){ var x=document.all(‘IDA3XQ3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

şi aria din actul al III-lea sau scena delirului în care artista, animată de suavele note ieşite din flautul distinctului Folz, (1) să întrecu pe sine şi reuşi a încînta pe public, carele, în marele sau entuziasm, o chemă de mai multe ori şi o aplaudă după merit; dar critica nu e mulţumită, ea pretinde de la această cantatriţă un mod mai gentil în trilarea lui si naturale de la fraza cabalettei:

Adnotari si semne de carte

Quando rapita in estasi

Adnotari si semne de carte

şi la toate grupele de triluri din periodul al doilea de la aria Regnava nel silenzio din primul act. Am cere o egalitate mai mare în pronunţarea notelor, dar ne temem să nu ne răspunză cu versurile următoare:

Adnotari si semne de carte

E defectul vocei,

Adnotari si semne de carte

Nu e vina mea. (2)

Adnotari si semne de carte

Tenorul Stigelli, în partea lui Edgardo de Ravenswood, nu făcu decît a esprima scheletul notelor scrise de Donizetti, iar nu sublima idee a acelui compozitor. Cauza nu fu decît vocea sa ce se împarte în trei colori, adică în note ce nu se aud bine, în note răguşite şi în note zbierătoare; cu asemenea calităţi, ajutat şi de o pronunţare urîtă, el reuşi pe deplin a masacra toate frumoasele recitative ale acestei părţi şi mai multe perioade din scenile ce avu cu Gianfredi în primul act.

Adnotari si semne de carte

La scena maledicţiunei de la stretta finală a actului al doilea ar fi reuşit poate să mulţumească aşteptarea publicului, însă nota de la fraza:

Adnotari si semne de carte

E amor maledetto*if (document.all){ var x=document.all(‘IDA02Q3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; } , (3)

Adnotari si semne de carte

acea notă prin care tenorii cei distincţi arată valoarea vocei lor, o pronunţă astfel că ea pierde mult din marele ei efect.

Adnotari si semne de carte

Aria finală cu care se termină actul al treilea, deşi fu cîntată cu o mare simţire muzicală şi foarte îngrijit, dar tot nu reuşi a o pronunţa în limba aceea în care a scris-o Donizetti; cauza fu lipsa unei voci omogene şi maniera aceea foarte esagerată în esprimarea pasiunilor celor sublime. Despre jocul de scenă nu zicem nimic, fiindcă fizicul său cel antidramatic ne scuteşte de a-l mai critica şi din punctul acesta de vedere.

Adnotari si semne de carte

Partea muzicală a lordului Asthon fu bine susţinută de d. Steller; ar fi putut fi mult mai bine dacă artistul nu s-ar fi aflat puţin cam indispus. Cu toate acestea, publicul, care recunoaşte meritele sale, l-a aplaudat la mai multe din perioadele muzicale ale acestei părţi.

Adnotari si semne de carte

Corul şi orchestrul ş-au împlinit bine datoriile lor.

Adnotari si semne de carte

D-l Folz, în frumosul preludiu de la cavatina:

Adnotari si semne de carte

Al’ fin’ son tua…*if (document.all){ var x=document.all(‘IDAGAR3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

din scena delirului Luciii, ne arătă că cunoaşte foarte bine langajul pasiunilor sublime. Tonurile ce scoate din flaut acest poet muzical, după ce au egalitatea cerută de artă şi o intonare perfectă, apoi mai au şi acel farmec care electrizează inimile.

Adnotari si semne de carte

Lipsa unei poliţii de scenă se simte foarte mult. Manipularea decoraţiunelor să face cu o mare neîngrijire, încît publicul, iar nu noi, avu ocaziunea de a vedea copaci prin saloane. Costumele nu sînt nici bogate, precum le voieşte ingeniosul corespondint al jurnalului Scaramuccia(4), dar nici chiar complecte sau cum le cere luxul scoţez.

Adnotari si semne de carte

Înainte de a închide această revistă muzicală, ne permitem a zice două vorbe spre justificarea ei, pentru taxarea ce i se face de foarte pasionată. Noi nu criticăm ca să scrim, nici scrim ca să facem paradă de noi, sau spre a ne face cariera. Cînd am luat pana în mînă, n-am avut alt scop decît acela de a biciui viciul sub care căzuse şi în care se află chiar astăzi teatrul italian.

Adnotari si semne de carte

Am scris fiindcă, ca român, nu am putut suferi să vedem sugrumîndu-se în leagăn cea mai frumoasă din frumoasele arte; am scris fiindcă nu puturăm suferi a ne umili străinul în patria noastră cu aceste grosolane espresii: „I Valachi son una massa d’ignoranti“*if (document.all){ var x=document.all(‘IDA5DR3-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; } . Am scris, şi scriind am arătat ranele teatrului şi nu vom înceta pînă le vom vedea vindecate.

Leave a Reply