PERĂ COMICĂ ÎN TREI ACTE. MUZICA DE MAESTRO DONIZETTI.

Adnotari si semne de carte

Prima reprezentare a acestei opere devenind o monstruoasă profanare din cauza multelor greşeli ale orchestrului şi ale unora dintre artiştii chemaţi a o interpreta, nu-i vom da loc în coloanele revistei noastre pentru că a-i face o dreaptă critică ar fi să ieşim din limitele prescrise de buna cuviinţă, şi aceasta nu intră în deviza noastră; venim dar la cea de a doua care, deşi fu susţinută mai binişor, însă modul punerii în scenă şi esecutarea lăsă mult de dorit şi prea mult de criticat.

Adnotari si semne de carte

Este necontestabil că opera comică pretinde mai mult decît cea serie spre a fi bine interpretată. Dacă acea serie, în lipsă de talente mari artistice, se poate reprezinta şi de artişti mai mediocri, numai daca vocea lor ar împlini condiţiunile cerute pentru esprimarea muzicei dramatice, care consistă mai adesea din ceea ce se zice canto spianatto, cea comică din contra, cere ca artiştii, pe lîngă o voce chiară, plină de agilitate şi bine întonată, să aibă jocul de scenă prea natural, gesticularea espresivă şi pronunţiarea textului poeziei liberă şi graţioasă, fiindcă, fără aceste condiţiuni primordiale neputîndu-se esprima cu vivacitatea necesarie capriţioasele ei melodii, nu poate reuşi să placă publicului.

Adnotari si semne de carte

Maestrul Donizetti cunoştea prea bine acest adevăr; de aceea ţinu mult timp nereprezintată astă frumoasă operă şi o dete pentru prima oară în Teatrul italian din Paris, fiindcă numai acolo găsi artişti aşa precum îşi imaginase, distribui rolele dîndu-i lui Lablache partea lui Don Pasquale, lui Tambourini pe a doctorului Malatesta, lui Rubin pe a lui Ernesto şi d-lei Pasta pe aceea a Norinii (1). Cu chipul acela succesul nu putu să fie decît strălucit şi nici că putea fi altfel daca ea fu cîntată şi jucată de aceste patru talente de reputaţiune europeană. Dar pe cînd nenorocitul Donizetti culegea laurii acestui triumf, Teatrul operii cei mari din Paris îi pregătea daca nu căderea gloriei sale muzicale, dar pierderea raţiunei sale, ceea ce mai în urmă îl conduse la mormînt.

Adnotari si semne de carte

El scrisese pentru acest din urmă teatru pe Dom Sébastien, operă serie în 5 acte, dar punerea în scenă a acestui grandios uvragiu fu din fatalitate încredinţată celui mai mare antagonist şi inemic al său. Acesta, profitînd de astă ocaziune, făcu tot ce-i stătu prin putinţă şi opera căzu. Căderea acestei opere fu un trăznet pentru nenorocitul maestro, căci el ţinea prea mult la opera sa, iar mai cu seamă la popularitatea şi stima ce dobîndise la Paris prin buna reuşită a scrierilor sale anterioare. Ca să dăm o idee despre întristarea ce-i cauză nereuşirea acestui uvragiu, cităm aci o scrisoare a sa adresată din Viena unora din amicii săi din Bergamo, oraşul său natal:

Adnotari si semne de carte

„Scumpii mei amici, vă înştiinţez că fortuna, care mă părăsise la Paris, iarăşi a început să-mi zîmbească. Dom Sébastien, ultima mea compoziţiune muzicală, s-a reprezintat de două ori pe scena Teatrului imperial şi a fost priimită de publicul vienez cu mare entuziasm, iar eu am avut de trei ori onoarea avantscenei, de unde am priimit coroanele şi mulţumirele publicului; cu toate astea, cînd mă gîndesc că publicul parizian, atît de intelegint şi imparţial în apreţiarea uvragelor muzicale, să lăsă de a deveni machina unui partit infam şi-mi dete lovitura laşetăţei după ce m-a aplaudat aut de mult la Favorita şi Lucia, mi se rupe inima.“

Adnotari si semne de carte

După această scurtă digresiune, lăsînd la o parte acest trist panegiric, revenim la subiectul revistei noastre teatrale, adică la apreţuirea reprezentării lui Don Pasquale de artiştii teatrului nostru, şi începînd formularea criticei noastre de la basul comic, eroul operii, arătăm dar fără părtinire că Fruzzi este un bun comic prin familiaritatea ce are cu scena şi prin gesticularea şi frizurile sale pline de natural şi vivacitate a reuşit a ne arăta pe Don Pasquale aşa precum urmează a fi un bărbat de 70 de ani afectat de pasiunele juneţei. Nu putem însă trece cu vederea că, în actul al II-lea şi al III-lea, fu puţin cam esagerat; dar asta o atribuim mai mult licenţei cei mari ce permite şcoala operei comice italiane, decît d-lui Fruzzi. Partea muzicală a acestui rol fu şi ea binişor interpretată, comparată cu meziile vocale ale artistului nostru, a cărora redacţiune nu ne permite a spera mai mult de ceea ce ne-a dat în Linda de Chamounix. Ariile cîntate mai bine şi aplaudate dupe merit sînt:

Adnotari si semne de carte

Un fuoco insolito

Adnotari si semne de carte

mi sento addosso*if (document.all){ var x=document.all(‘IDAYV4M-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

din primul act, şi

Adnotari si semne de carte

Cheti, cheti immantinente

Adnotari si semne de carte

nel giardino dio sendiamo*if (document.all){ var x=document.all(‘IDAUW4M-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

din actul al treilea.

Adnotari si semne de carte

D-l Steller, în rolul doctorului Malatesta, apreţiat din îndoitul punct de vedere artistic şi muzical, a fost bine şi a fost aplaudat dupe merit în frumoasa arie

Adnotari si semne de carte

Bello siccome un angelo

Adnotari si semne de carte

In terra pellegrino*if (document.all){ var x=document.all(‘IDA4X4M-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

din primul act, pe care în adevăr a cîntat-o bine.

Adnotari si semne de carte

D-l Palmieri, în partea dramatică a rolului lui Ernesto, a lăsat să se simţă prea mult lipsa cunoştinţei de scenă şi a unei gesticulări naturale, şi aceasta a fost cauza că cele mai frumoase situaţiuni comice şi dramatice ale acestui rol au rămas neînţelese de public. Vinind şi la apreţuirea părţii muzicale, sîntem siliţi a zice că vocea sa e lipsită de forţa şi timbrul cerut pentru o bună esprimare a delicioaselor melodii ale divinului maestru. Ariile:

Adnotari si semne de carte

Sogno soave e casto

Adnotari si semne de carte

De miei prom’ anni, adio*if (document.all){ var x=document.all(‘IDAA04M-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

din primul act, şi:

Adnotari si semne de carte

Cerchero lontana terra

Adnotari si semne de carte

Dove gemer sconosciuto*if (document.all){ var x=document.all(‘IDA204M-IE’); documentWrite(x.innerHTML); x.innerHTML = ”; }

Adnotari si semne de carte

din actul al doilea, probează de-ajuns observările noastre.

Adnotari si semne de carte

D-la Alfieri, cu toată silinţa ce a pus, n-a putut reuşi să ne prezenteze pe adevărata Norina, spirituoasă şi plină de prefăcătorie, care nemaigăsind alte mezii ca să înduplece pe Don Pasquale de a permite lui Ernesto ca să o ia în căsătorie, să uneşte cu doctorul Malatesta şi, printr-o farsă foarte ingenioasă, devine consoarta bătrînului, şi aceasta nu o făcea decît numai ca să poată mai în urmă, prin dezordine şi maltratări, să-l aducă în stare să dorească divorţiul lor pe preţ de a consimţi la maritagiul lui Ernesto.

Adnotari si semne de carte

Acest caracter ni se pare puţin cam inconstant şi cam rău condus de autorul libretului, căci, daca în primul act ne pregăteşte a vedea în Norina o jună castă şi pură în amorul ce nutreşte pentru Ernesto, de ce în actul al doilea şi al treilea ne-o înfăţişează atît de depravată, căci o femeie care priimeşte să joace o farsă nu să popreşte aci? Şi apoi iară, o asemenea femeie nu poate fi o amantă fidelă şi castă; dar ce să zicem, asta e o licenţă dramatică şi nimic mai mult. În partea muzicală, ca şi în cea artistică, n-a reuşit, fiindcă ariile acestui rol, ca să li se dea o esprimare înnemerită şi cu succes, cer a fi cîntate cu cea mai posibilă chiaritate şi vivacitate; şi tocmai acestea lipsesc cu totul de la d-la Alfieri.

Adnotari si semne de carte

Daca prin revistele trecute am arătat oarecare mulţumiri d-lor artişti din orchestru, n-am facut-o decît ca să-i încuragem mai mult şi să-i facem mai ambiţioşi în împlinirea datoriilor; dar se vede că d-lor au înţeles prea puţin elogiul nostru, fiindcă în esecutarea partiţiunii de la aceasta operă ne-au dat trista ocaziune a număra o mulţime de falşeturi neiertate.

Adnotari si semne de carte

Ne permitem a întreba pentru ce solul de fagot de la uvertură nu se esecută de d-l Richter, care este un artist cu multă esperienţă şi capacitate, şi să încredinţă unui recrut care, prin lipsa de curagiu, mergînd cu totul în contra măsurei, făcu o confuzie cu violoncelul ce suna tot acele note, şi dintr-această confuzie născu un scandal. Ne pare destul de rău, dar trebuie să mărturisim că d-nii artişti au lipsă de ambiţiune, fiindcă am observat că cele mai mari greşeli le comit din puţina atenţiune ce pun la esecutarea partiţiunilor, iar nu din dificultăţile muzicei.

 

Leave a Reply