PERSOANELE

NAE GIRIMEA, frizer şi subchirurg

IANCU PAMPON

MACHE RAZACHESCU, ce-i mai zice şi « CRĂCĂNEL »

UN CATINDAT DE LA PERCEPŢIE

IORDACHE, calfă la Girimea

UN IPISTAT

DIDINA MAZU

MIŢA BASTON

UN CHELNER

O MASCĂ

MĂŞTI, PUBLIC, SERGENŢI DE NOAPTE

Într-un carnaval, în Bucureşti.

(Un Salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Uşe şi fereastră de prăvălie în fund. La dreapta, în planul întîi o uşe ; în planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un « paravent »)


IORDACHE, apoi PAMPON

IORDACHE

(şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonînd)

« Şi mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere ? — Şi mă cere d-un bărbier… »

PAMPON

(intrînd prin fund)

Aici este frizăria lui d. Nae Girimea ?…

IORDACHE

(sculîndu-se politicos)

Da, poftiţi… Barba ? părul ?

PAMPON

Nimic…

IORDACHE

Atunci, poate, vă spălaţi la cap ?

PAMPON

Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de…

IORDACHE

De măsea ? Ştii cum ţi-o scot ? Odată… pac !

PAMPON

Ei, nu de măsea… sufăr de bătăi…

IORDACHE

De bătăi ?… Ştii cum le…

PAMPON

Ei ! Lasă-mă-n pace, omule ; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă, înţelege odată că n-am venit pentru alişveriş.

IORDACHE

Atunci, pentru ce ?

PAMPON

Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea… Nu cumva eşti d-ta ?

IORDACHE

Nu, eu sunt calfă…

PAMPON

D. Nae nu este aici ?

IORDACHE

Nu, domnule ; îl aştept : trebuie să vie foarte curînd…

PAMPON

Atunci îl aştept şi eu… Se poate ?

IORDACHE

De ce nu ? Poftiţi… (i dă un scaun.)

PAMPON

(după o mică pauză)

Mă rog, la d-voastră se fac şi abonamente ?

IORDACHE

Da : 12 rasuri 3 franci, ceva a la « vivat concurenţa ! » Să poftească oricare daca le dă mîna ; glumeşti d-ta ? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri, cu pudră, unt de migdale, livantă… Pentru frezat, spălat, bătături, se plăteşte supliment.

PAMPON

Şi biletele de abonament le aveţi cu o pecetie, ca ăsta ? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.)

IORDACHE

Nu… ăsta este din ale vechi ; gîndesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează.) Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult şi ai plecat din Bucureşti. Trebuie să vi-l schimbăm ; pe astea le-am tras din circulaţie.

PAMPON

(punînd biletul la loc)

Nu, e altceva cu biletul ăsta.

IORDACHE

Pînă acu vreo trei luni le aveam aşa, pentru iconomie adică : punea d. Nae pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava, şi pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pînă se făcea douăsprece. Acu, pentru că ni s-a întîmplat o istorie cu un spiţer, a hotărît d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu numere : l-am ras ?ţac ! i tai numărul.

PAMPON

Cu un spiţer ? Ce istorie ?

IORDACHE

Al dracului spiţerul ! închipuieşte-ţi d-ta ! Lua un bilet. Îl rădeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marţi ; bun ! Joi, iar o dungă ; sîmbătă, alta : trei dungi. Marţea ailaltă, te uitai la bilet : numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una ; una şi cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei ; bun ! Marţea ailaltă… biletul alb.

PAMPON

Alb ?

IORDACHE

De tot…

PAMPON

Cum asta ?

IORDACHE

Aşteaptă să vezi, că e frumoasă… A mers aşa preţ de vreo zece luni de zile, pînă să băgăm noi de seamă… Muşterii mulţi… l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, şi nu-i mai ţii altă socoteală. Într-o sîmbătă seară, vine spiţerul, şi nu ştiu cum din vorbă, — era lume multă în prăvălie, — lui d. Nae i se pare că spiţerul cere un bilet, şi-mi zice : « Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu… », aşa-l cheamă. Dar el… zice : « Eu bilet nou ? n-am cerut ; al meu e nenceput —… » şi scoate biletul alb ca laptele… Măi, ce dracul ! Ne uităm noi lung, eu şi d. Nae la bilet… pe urmă ne uităm la spiţerul, pe urmă unul la altul, şi d. Nae zice : « Bine ! » şi-i trage o dungă. Pleacă spiţerul… Zice d. Nae : « Iordache, biletul spiţerului e cu scamatorie ; ia să-l ţinem noi de scurt : ori că ne-a luat bilete, ori că ne-a furat pecetia, ori că şi-a făcut el alta pe model, că prea se-ntinde abonamentul lui ca caşcavalul prăjit… »

PAMPON

Ei, în sfîrşitul sfîrşitului ce era ?

IORDACHE

Stai să vezi. Al dracului spiţerul ! Asta era într-o sîmbătă. Marţi dimineaţa, altă dungă ; — dar acum le însemnam şi cu tibişir pe pervazul uşii ; — două ; joi alta, trei,… sîmbătă alta…

PAMPON

(cam impacientat)

Patru…

IORDACHE

Joi…

PAMPON

Ei ! spune odată, că n-am vreme de stat.

IORDACHE

Parcă ziceai că aştepţi pe d. Nae.

PAMPON

Bine, îl aştept, dar spune odată.

IORDACHE

Daca nu mă laşi… Joi, un ras şi un tuns, două dungi : cinci şi cu două şapte ; pe bilet şapte, pe uşe şapte. În sfîrşit, sîmbătă îl raz iar ; dau să scriu dunga : pe bilet erau patru şi cu una acu cinci ; pe uşe şapte şi cu una opt. Spiţerul nu ştia că mijloceşte contabilitate dublă. Marţi, pe uşe opt şi cu una nouă ; pe bilet trei şi cu una patru ; şi pe urmă joi, pîndeşte cînd nu e d. Nae în prăvălie, şi intră ; după ce-l raz, zice : « Scrie una, că am luat bilet nou de la d. Nae »… Pe uşe nouă şi cu una zece…

PAMPON

Ei ? prin urmare….

IORDACHE

Ei ! prin urmare, ştergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor de la spiţărie.

PAMPON

Şi cum a rămas ?

IORDACHE

N-a vrut d. Nae să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. D. Nae, ştii, mai galant, i-a luat biletul şi vreo cinci franci cîţi i-avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc şi din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două palme şi l-a dat pe uşe afară…

PAMPON

(care a ascultat cu atenţie, ca lovit de o inspiraţie)

A! ce idee mi-a venit ! Parfumurile, odicoloanele, pomădurile, liubemurile Didinii !… Spiţerul !… Da !… Zici că biletele astea le-aţi tras din circulaţie de mai bine de trei luni ?

IORDACHE

Da.

PAMPON

Zici că d. Nae a luat înapoi biletul cu scamatoria de la spiţerul ?…

IORDACHE

Da.

PAMPON

Ei ? Spiţerul în vreme de zece luni cît v-a tras pe sfoară, numai cu un bilet a lucrat ?…

IORDACHE

Ştiu şi eu ?

PAMPON

Era peste putinţă. Atunci aţi fi băgat de seamă mai degrabă… Ia adu-ţi aminte bine.

IORDACHE

De unde să-mi aduc aminte !… E de mult…

PAMPON

A! ce idee ! să vedem ! Mă duc… mă întorc numaidecît… spune-i lui d. Nae că am să-i vorbesc… Viu cît mai degrabă. (iese în fund. La ieşire se loveşte cu Miţa, care intră foarte agitată.) A! pardon, madam !…


IORDACHE, MIŢA

MIŢA

Iordache ! Unde e Nae ?

IORDACHE

Nu ştiu, a plecat de azi-dimmeaţă şi pînă acuma nu s-a mai întors. Trebuie să vie, ca să mă pot duce şi eu la masă.

MIŢA

(trîntindu-se pe un scaun)

Am să-l aştept şi eu…

IORDACHE

Dar daca vine tîrziu, eu ce să fac ? să rabd de foame ? Trebuie să închiz prăvălia şi să mă duc la mîncare…

MIŢA

Nu ştiu, nu voi să ştiu de nimic… (patetică.) Iordache…

IORDACHE

Ce ?

MIŢA

Iordache, sunt nenorocită…

IORDACHE

A simţit Crăcănel ceva…

MIŢA

Aş ! Crăcănel ! — îţi spui că sunt nenorocită…

IORDACHE

Pentru ?

MIŢA

Nae ! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, pînă la nebunie… Tu ştii cît l-am iubit ?

IORDACHE

Ei ! da. Ei ! ce ?

MIŢA

(montîndu-se treptat)

Nae mă traduce.

IORDACHE

Aş !

MIŢA

Mă traduce la sigur.

IORDACHE

Fugi de-acolo !

MIŢA

La sigur… De opt zile nu l-am văzut. Îi scriu : « Bibicule, Mangafaua pleacă mîine miercuri la Ploieşti, remîi singură şi ambetată ; sunt foarte rău bolnavă ; vino, să-i tragem un chef… » Şi Năică nici nu-mi răspunde. Iubeşte pe alta, mi s-a făcut semn. În cărţi cade mereu gînd la gînd cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu întîlnire pe drum de seară cu o damă de verde.

IORDACHE

Aş ! nu mai crede în mofturile cărţilor, frate…

MIŢA

Trebuie s-o ştiu, trebuie s-o aflu… şi să vedem… O să fie un scandal… dar un scandal… cum n-a mai fost pînă acuma în « Universul ».

IORDACHE

Aş ! nu-i nimica ! ţi-ai făcut spaimă de gelozie. (dînd din umeri, urcă pînă-n fund, unde dă piept în piept cu Catindatul de la percepţie.)

MIŢA

Un muşteriu ! poate mă cunoaşte… Nu voi să mă compromentez. Trec să aştept în odaie. (iese pe după paravan în dreapta.)


IORDACHE, CATINDATUL (legat cu o basma la fălci))

CATINDATUL

(către public, coborînd)

Pfii ! al dracului mă doare !… dar ştii cum ?… lucru mare… Nu mai merge… M-am hotărît. Trebuie s-o încerc şi p-asta…

IORDACHE

(care l-a urmărit, coborînd înaintează un scaun pînă în mijlocul scenii)

Ia poftiţi ! poftiţi !…

CATINDATUL

(hotărît)

Ştii s-o scoţi ? Scoate-mi-o !

IORDACHE

N-ai idee cum ţi-o scot ; pînă să clipeşti din ochi, o dată, pac !… Ia poftiţi ! poftiţi !…

CATINDATUL

Uf ! mersi !

IORDACHE

Ia poftiţi…

CATINDATUL

Ce n-am pus, domnule ? Ce să-ţi mai spui ? Ce n-am pus ? Mi-am tăbăcit gingiile… Ce n-am pus ?

IORDACHE

Ce să-i pui, domnule ? E odată vătămată, s-a isprăvit : picături de rădăcină de cleşte.

CATINDATUL

Ce n-am pus ?… În sfîrşrt, astăzi m-a învăţat unul de la noi de la percepţie…

IORDACHE

A! d-ta eşti de la percepţie ?…

CATINDATUL

Da, catindez pînă la o vacanţă. Nu e vorba, am cu ce trăi, am parte în bogasierie * la Ploieşti ; îmi trimite parale Nenea Iancu, dar ştii, orişicît poţi zice, trebuie pentru ca să-ţi faci o carieră ca tînăr…

IORDACHE

Mai e vorbă…

CATINDATUL

A! eu aş fi avut parale multe, daca nu mă-ncurcam în trataţie de amor pe vremea războiului. O iubeam, o iubeam !… şi ea mă traducea… cu un ofiţer de itidenţie.

IORDACHE

Ei, ş-acuma ?

CATINDATUL

Acuma… nu-ţi spui ? catindez la percepţie. (mîhnit.) Dar catindez de mult… Ştii, catindezi azi, catindezi mîine, o lună, două, trei, un an… Bine, pînă cînd ? Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo ceva.

IORDACHE

Adică să te înainteze.

CATINDATUL

Măcar un copist de clasa a doua.

IORDACHE

Şi acuma cîtă leafă primiţi în mînă ?

CATINDATUL

Nu ţi-am spus că sunt catindat ? Nimic, de doi ani de zile, nimic. (şade.)

IORDACHE

Nimic ?

CATINDATUL

Nimic…

IORDACHE

Dar… reţinere nu vă face ?

CATINDATUL

Asta, ce-i dreptul, nu…

IORDACHE

Tot e bine… Ei !… ia dezleagă-te.

CATINDATUL

Pentru ce ?

IORDACHE

Legat, nu poci…

CATINDATUL

Ce ?

IORDACHE

Pentru că nu poţi căsca gura.

CATINDATUL

Pentru ce să casc gura ?

IORDACHE

Aminteri cum să ţi-o scot ?

CATINDATUL

Ce să-mi scoţi ?

IORDACHE

Ei, asta-mi place ! pentru ce ai venit aicea ?… Măseaua…

CATINDATUL

Măseaua ?

IORDACHE

Ei da, măseaua. (merge şi scoate instrumentele dintr-o masă.) Ştii cum ţi-o scot ?… pînă să clipeşti din ochi (revine lîngă Catindat) odată… pac !

CATINDATUL

(care s-a sculat)

Uf !

IORDACHE

Şezi…

CATINDATUL

Mersi, am şezut destul…

IORDACHE

Trebuie să stai jos… ca să am loc în sus să trag… d-a-mpicioarele cum ?

CATINDATUL

N-o mai scoţ… mi-a trecut.

IORDACHE

Cum ţi-a trecut ?

CATINDATUL

Nu ţi-am spus că m-a învăţat unul de la noi de la percepţie… zice c-a citit în cartea lui Matei.

IORDACHE

De la Matei citire ?

CATINDATUL

Nu vanghelistul, ăsta e altul, e doftor de bătături în Italia şi face şi văpsea pentru păr…

IORDACHE

Ei ?

CATINDATUL

Ei ? să zicem că mă doare ! întîi rabd cît pot… pe urmă, pui doftorii ; pe urmă, daca văz că nu mai merge, mă duc hotărît la bărbier să mi-o scoaţă… bun ! Cum intru…

IORDACHE

Ei ! prin urmare…

CATINDATUL

Cum intru, zic serios : ştii s-o scoţi ? scoate-mi-o ! De par examplu, adineaori la d-ta… D-ta nici nu înţelegeai ce vreau eu… Şi pe urmă, mă dau în vorbă, mai de una, mai de alta… Dar cînd intru, simţ odată ca un cuţit (arată la falcă), cald, şi pe urmă rece ; pe urmă din vorbă-n vorbă, vii d-ta, subfirugul, cu cleştele : atunci deodată simţ iar un cuţit… rece, şi pe urmă numaidecît cald… şi pe urmă nu mai simţ nimic… Vezi d-ta, pesemne, nu ştiu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în interval de conversaţie, de frică trece… Ei… al dracului italianul !

IORDACHE

(care a ascultat cu multă atenţie)

Fugi, d-le, cu superstiţiile italieneşti… Îmi pare rău de d-ta, om tînăr !… Bine, d-ta nu vezi cum e naturelul la toate, că trebuie să aibă o bază, măcar cît de mică, dar să fie bază. Ce nu are bază cum poate să fie naturel ? ori să-mi spui d-ta că Matei ăla al d-tale — că eu nu-l cunosc — te-a învăţat adică să mergi prin ploaie fără umbrelă şi să zici, numai aşa la un capriţ, că e soare… şi să nu te ude… Auzi d-ta mofturi italieneşti !

CATINDATUL

Aşa e, decît n-are a face cu măseaua. (face o grimasă în partea măselii.)

IORDACHE

Ba prea are a face.

CATINDATUL

Ba nu. (altă grimasă.)

IORDACHE

Ba da, tot lucru naturel…

CATINDATUL

Ba nu !… (altă grimasă.) Hait !

IORDACHE

Ce ?

CATINDATUL

Iar m-a apucat (începe să se plimbe) dar rău… rău de tot…

IORDACHE

Vezi… vorba mea… ştiu eu…

CATINDATUL

(oprindu-se în loc din umblet, şi cu un ton foarte hotărît)

Ştii s-o scoţi ? scoate-mi-o !

IORDACHE

Şezi…

CATINDATUL

(hotărît)

Adu cleştele. (şade.)

IORDACHE

(merge, ia cleştele şi revine)

Zi că te-a ciupit un purice… odată… pac !

CATINDATUL

(uitîndu-se ţintă ia cleşte şi apoi sculîndu-se)

Mi-a trecut. Ai văzut ? vorba mea… ştiu eu… Al dracului italianul !…

IORDACHE

(plictisit)

A!

CATINDATUL

(foarte mulţumit)

Salutare, neică, şi mersi ! (pleacă.)

IORDACHE

Stai, domnule !…

CATINDATUL

Nu mai pot… e tîrziu… am treabă la canţilerie, am o groază de avizuri de făcut… Salutare, neică, şi mersi ! (iese repede prin fund.)


IORDACHE, apoi MIŢA

IORDACHE

Aşa haplea mai rar… Ce dracul face d. Nae de nu mai vine… Sunt aproape de douăsprece… Mă leşin de foame. (Miţa intră din dreapta.) Miţa ? o uitasem !…

MIŢA

N-a venit Nae încă ?

IORDACHE

Uite ce e, coană Miţo, d-ta tot zici că-l aştepţi ; eu mă repez aici aproape să-mbuc ceva şi mă-ntorc numaidecît… nu-i aşa ? (îşi ia pălăria.)

MIŢA

Poţi să te duci.

IORDACHE

Da’, nu pleci ? Să nu rămîie prăvălia singură…

MIŢA

(nervoasă)

Ţi-am spus o dată : îl aştept pînă mîine, pînă poimîine, pînă o veni !

IORDACHE

Atunci mă duc… mă-ntorc la moment. (iese în fund.)


MIŢA, apoi PAMPON

MIŢA

Să-l aştept, da, să-l aştept… Trebuie să vie… Să mă traducă pe mine Nae… şi să nu-mi răzbun ? Peste poate !

PAMPON

(care a intrat)

Mă rog, d. Nae n-a venit încă ? (salută.)

MIŢA

(aparte)

Un muştiriu… (tare.) Nu, domnule, şi eu îl aştept… Daca poftiţi şi dv. să-l aşteptaţi… vine ori dînsul ori băiatul…

PAMPON

Mersi, madam. (şade, aparte.) Curăţică. (tare, după o pauză.) D-voastră sunteţi rudă, ori consoarta dumnealui…

MIŢA

(tristă)

Nici rudă, nici consoartă, d-le… i sunt… adică i-am fost… amică… Am venit pentru o mică afacere.

PAMPON

Ca şi mine…

MIŢA

(oftînd)

La d-ta… nu poate fi ca la mine… La mine e chestiune de traducere.

PAMPON

În amor ?

MIŢA

(asemenea)

Da, în amor…

PAMPON

Ca şi la mine…

MIŢA

Ca şi la d-ta ?… Cum ?

PAMPON

Mi se pare, adică nu mi se pare… sunt aproape sigur că sunt tradus.

MIŢA

Ca şi mine…

PAMPON

Şi numai d. Nae poate să mă puie pe urma aceluia care a devenit în chestiune… A! dar n-are să-mi scape… Sunt hotărît ! Am să-i dau o curăţenie spiţerului să mă pomenească !

MIŢA

E spiţer ?

PAMPON

Da, desigur spiţer. Aflasem adineaori cum îl cheamă de la băiatul de aici…

MIŢA

De la Iordache…

PAMPON

Da ; îmi spusese cum îl cheamă, dar i-am uitat numele cu gîndul la dovezi, — pentru că am dovezi, — nişte hîrtii pe care le-am găsit în odaie la Didina.

MIŢA

Didina…

PAMPON

Da, amanta mea, cel mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiin’că pînă să nu o cunosc am fost tist * de vardişti la Ploieşti… Şi sunt turbat de gelozie ! Toată noaptea n-am dormit.

MIŢA

Ah ! mie-mi spui ce-i gelozia ?… Numai o noapte n-ai dormit ? Nu ştii nimic ! Cîte nopţi !…

PAMPON

Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru că nu începuse încă chestia… Am jucat la Podul Gîrlii conţina * cu nişte papugii pînă la şase az-dimmeaţă… I-am ras…

MIŢA

Să nu te bucuri… Şi eu cîştig la conţină, dar ce folos ! noroc la cărţi, nenoroc la amor…

PAMPON

Aş ! la mine nu e noroc, e ştiinţă : îi iau la sigur… poate că să am o goană * nebună, să pierz. Eu joc conţină oarbă cu fantele * , şi am eu merchezul * meu. Bunioară, cărţile le ţiu în stînga şi joc cu dreapta ; am bătut cu fantele, pui cărţile bătute jos, şi fantele la loc în mîna stîngă, pentru altă ocazie… Az-noapte i-am stins…

MIŢA

(plictisită)

Nu mai vine Nae…

PAMPON

Astfel dar az-dimineaţă, coniţa mea, pe la şase ceasuri, mă întorc acasă, la Didina ; bat în uşe, se scoală somnoroasă şi-mi deschide. Era încă întunerec, aprinz lumînarea… Dar, cînd viu prea tîrziu, e totdeauna supărată şi-ncepe să mă certe… Acuma nu zice nimic se-ntoarce, pardon, cu faţa la perete şi tace. Zic eu (Miţa plictisită s-a sculat şi se plimbă) în gîndul meu : e supărată s-o las să doarmă, cînd o vedea mîine c-am câştigat trei poli, îi trece… Dau să mă dezbrac şi văz jos lîngă mescioară două hîrtiuţe. M-aplec — cum le-am văzut am simţit un fior rece, — m-aplec, le iau : ce era ? Un bilet de abonament la frizăria model a lui d. Nae Girimea…

MIŢA

Nae Girimea ?… (se interesează.)

PAMPON

Da, şi un bilet de amor de la o damă către « Bibicul » ei…

MIŢA

« Bibicul»?

PAMPON

Da, către spiţerul… Să vezi cum am aflat pe urmă că e spiţer.

MIŢA

(aparte)

« Bibicul »! S-ar putea ?

PAMPON

Cum am citit hîrtiuţele şi am văzut pecetia pe bilet : « Frizăria model, Nae Girimea », mi-am luat iar baltonul şi bastonul şi am ieşit binişor ; Didina adormise iar. Mă duc la poliţie, cercetez şi aflu că aici e frizăria. Am venit ; d. Nae nu era aici. Băiatul mi-a spus că bilete de astea…

MIŢA

(interesîndu-se nerăbdătoare)

În sfîrşit ?

PAMPON

În sfîrşit, ce să mai lungim vorba degeaba, coniţa mea, spiţerul este… După cîte mi-a spus băiatul, am fost cu biletul la o spiţărie, am spus că aveam ceva scris pe el şi s-a şters cu un fel de asenţie, şi că aş vrea să ştiu ce era scris… se poate ? şi spiţerii nu ştiu ce-a făcut, ce-a turnat pe bilet, — mirosea a spirt de ţiperig, — şi-n două minute a ieşit iar dungile la loc…

MIŢA

Să fie cu putinţă ?…

PAMPON

Le-am numărat : sunt cinzeci şi cinci de dungi… Spiţerul mişel ! l-am prins mai rău decît d. Nae : o să-i dau o curăţenie… să-i rup şalele !…

MIŢA

(aparte)

Să fie Nae ? A! ce răzbunare ar fi ! (tare.) Domnule, zici că biletul de amor este către « Bibicul »?

PAMPON

Da !

MIŢA

Şi este iscălit de cine ?

PAMPON

« A ta adorantă, Miţa…»

MIŢA

Miţa ! A! Dumnezeule !

PAMPON

Ce ?

MIŢA

Domnule, eşti sigur că e spiţer ?…

PAMPON

Fireşte… Mai sigur se poate ? Biletul era alb… spirt de ţiperig şi d-odată cinzeci-şi-cinci de dungi… Le-am numărat… poftim să le numeri şi d-ta…

MIŢA

Şi ai venit aici pentru ca să afli numele omului cu chestia de traducere ?

PAMPON

Da.

MIŢA

Eu am o presimţire…

PAMPON

Care ?

MIŢA

Cum este amanta dumitale ?

PAMPON

Cum să fie adică ?

MIŢA

De roşu, de ghindă, de tobă, ori de verde ?

PAMPON

De verde…

MIŢA

De verde ?

PAMPON

Da.

MIŢA

Şi ai la d-ta biletul cătra « Bibicul », pe care zici că l-ai găsit în odaia damii de verde ?

PAMPON

Da.

MIŢA

A’ să-l văz degrabă…

PAMPON

(dîndu-i biletul)

Iacătă-l.

MIŢA

(ia biletul, îl priveşte şi face o mutră grozav de disperată)

A! am să-mi răzbun !… (solemnă.) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite… Spune drept : biletul ăsta l-ai găsit în odaia amanţii d-tale ? Jură…

PAMPON

(grav)

Pe onoarea mea !

MIŢA

Uite-te la biletul ăsta… l-ai citit ? (citind nervos.) « Bibicule, Mangafaua pleacă mîine miercuri la Ploieşti, remîi singură, şi ambetată ; sunt foarte rău bolnavă : vino negreşit, am poftă să-i tragem un chef… A ta adorantă. Miţa…» Ai văzut biletul ?… Acuma uite-te la mine bine…

PAMPON

Ei ? (îi ia înapoi biletul.)

MIŢA

Ei ! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul ăsta…

PAMPON

Se poate ?

MIŢA

Da, se poate… (dezolată..) Şi omul care a fost la Didina dumitale este amantul meu !…

PAMPON

Amantul dumitale ? Spiţerul ?

MIŢA

Ce spiţer ? nu-i spiţer… (frămîntîndu-se.) A! trebuie să am o explicaţie… O să-mi răzbun… o răzbunare teribilă !

PAMPON

(acelaşi joc)

Amantul dumitale ? trebuie să-l ştiu şi eu, trebuie să-l văz. Eu nu mă mulţumesc pe răzbunarea dumitale Trebuie ca să-mi răzbun eu !… (se plimbă turbat.)

MIŢA

Juri să ne răzbunăm împreună ?

PAMPON

Jur !

ACEIAŞI — IORDACHE

IORDACHE

(venind repede din fund)

Coană Miţo, eşti aici ? Vine.

MIŢA

Nae…

PAMPON

D. Nae.

IORDACHE

(dînd pe Pampon la o parte şi luînd pe Miţa în partea cealaltă)

Pardon. (Miţii.) Vine Crăcănel al d-tale. Viu într-un suflet de la birt din colţ… Crăcănel a intrat în birt, a întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, şi băiatul l-a îndreptat aici. Ascunde-te iute… vine, trebuie să fie la uşe.

MIŢA

Crăcănel ! ce caută ?

IORDACHE

Treci degrabă în odăiţă. (Miţa pleacă spre dreapta pe după paravan.)

PAMPON

Te duci ?

MIŢA

Da… (lui Iordache.) Cînd o pleca, dă-mi de veste… fă-i vînt degrabă…

PAMPON

Bine, da’ chestia noastră cum rămîne ? (o urmăreşte pînă la uşe.)

MIŢA

Mai vorbim noi. (Iese repede în dreapta închizînd uşa după ea.)

PAMPON

(aparte)

Ciudat lucru ! să fie vreo moftangioaică ?… (lui Iordache.) Mă rog, cine e persoana asta ?

IORDACHE

E o damă…

PAMPON

Bine, damă… O văz eu că e damă, dar cine e ? (Crăcănel intră.)

IORDACHE

(încet lui Pampon)

Lasă că-ţi spui eu…


ACEIAŞI — CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL

Mă rog aici este d. Nae frizerul ?

IORDACHE

Aici este… da’… nu-i acasă.

CRĂCĂNEL

Dar… mă rog, se-ntoarce ?

PAMPON

(lui Iordache aparte.)

Cine-i domnul ăsta ?

IORDACHE

(încet lui Pampon)

Lasă că-ţi spui eu…

CRĂCĂNEL

Aud ?

IORDACHE

Nu crez să se întoarcă aşa degrabă… Daca aveţi trebuinţă chiar cu d-lui, atunci poftiţi mai pe seară, poate să-l găsiţi…

CRĂCĂNEL

În sfîrşit, eu tot mai pot aştepta ; poate să vie. (şade.)

IORDACHE

Aşteptaţi degeaba, domnule, vine foarte tîrziu…

CRĂCĂNEL

De unde ştii ? poate vine mai curînd…

IORDACHE

(încet lui Pampon)

Cum dracul să-i fac vînt ?…

PAMPON

Daca spune o dată omul că vine deseară…

CRĂCĂNEL

Ei, poate am noroc. Nu ştii d-ta ? de cîte ori plec să stai un ceas şi stai cinci… Ei, de ce adică să nu pleci o dată pentru şapte şi să stai numai unul ?… (se găteşte în faţa unei oglinzi, îşi piaptănă barbetele şi chelia, ia o gazetă şi se pune pe citit. — Iordache şi Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de cărţi şi-ncepe să se joace cu ele pe genuchi. Iordache merge la uşa din dreapta.)

MIŢA

(scoţînd capul pe uşă)

Fă-i vînt !

IORDACHE

Nu e chip… Zice că vrea s-aştepte…

MIŢA

Ce dracul caută aici ?

IORDACHE

Ştiu eu… caută pe d. Nae…

MIŢA

Nu-nţeleg.

IORDACHE

I-am spus că d. Nae vine deseară, şi tot zice că-l aşteaptă… A! stăi, că, îi am eu leacul…

MIŢA

Domnul ălălalt s-a dus ?

IORDACHE

Nu, e aici…

MIŢA

Sǎ m-aştepte… Bate-mi în uşe cînd l-ăi exoflisi * pe Crăcănel…

IORDACHE

Îl exoflisesc acuma, să vezi… (coboară în scenă Miţa îşi retrage capul şi închide uşa. Lui Pampon.) — Dama a zis s-aştepţi…

PAMPON

(încet)

Bine…

IORDACHE

(către Crăcănel, care e cufundat în citirea jurnalului)

Ei, boierule, d. Nae nu mai vine… Eu trebuie să-nchiz prăvălia… am treabă să mă duc în tîrg…

CRĂCĂNEL

(lăsînd gazeta)

A! închizi ?… Atunci, daca închizi, trebuie să mă duc şi eu…

PAMPON

(strîngîndu-şi cărţile)

Fireşte că trebuie să te duci, nu o să te încuie aici.

CRĂCĂNEL

Daca e aşa… salutare… Mă-ntorc eu mai tîrziu… (iese în fund.)

IORDACHE

Cu plecăciune… S-a dus ! uf ! Al dracului dobitoc !… De ce muşterii am eu parte astăzi !

PAMPON

Mă rog, cine e negustorul ăsta ?

IORDACHE

Urîtul ăsta ? Este amantul damii de colo…

PAMPON

(sărind)

Amantul damii de colo ?…

IORDACHE

Da.

PAMPON

Care a vorbit cu mine adineaori ?… Miţa ?

IORDACHE

Da, da !

PAMPON

(fioros)

Bibicul ei ? Ăsta e Bibicul ?

IORDACHE

Ei, da, frate, cînd îţi spui o dată ; e amantul damii de colo… Ce te prinde mirarea ?…

PAMPON

(care şi-a luat pălăria şi bastonul degrabă)

Am pus mîna pe Bibicul ! Nu-l las nici mort ! nici mort ! (se repede şi iese glonţ pe uşa din fund.)


IORDACHE, NAE apoi MIŢA

IORDACHE

Ăsta este niţel cam ţicnit… De ce muşterii am parte eu astăzi ?… Frumos carnaval ! S-o scoţ pe Miţa. (Nae intră.) D. Nae, în sfîrşit ! credeam că nu mai vii.

NAE

De ce ?

IORDACHE

Te-a căutat doi inşi…

NAE

Cine ?

IORDACHE

Unul nu ştiu cum îl cheamă, ălălalt era Crăcănel…

NAE

Crăcănel ?…

IORDACHE

Da ; şi coana Miţa… e aici.

NAE

(strîmbîndu-se)

Miţa aici ? Nu i-ai spus că nu sunt acasă şi că viu tîrziu ?

IORDACHE

I-am spus, da’ a zis că te aşteaptă, pînă mîine, pînă poimîine… Am profitat de ocazie şi m-am dus la birt în colţ să mănînc ceva. N-apucasem să gust de două ori, şi hop ! Crăcănel vine-n birt şi-ntreabă pe băiat unde e frizăria model a lui d. Nae. Am alergat degrabă să dau veste coanii Miţii… Era aici şi negustorul ălălalt, zice că are un bilet de abonament să-l schimbe, ori să te-ntrebe ceva… în sfîrşit nu ştiu bine…

NAE

Care va să zică Miţa e aici ?

MIŢA

(care a crăpat uşa mai dinainte şi a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborînd.)

Aici, Bibicule ; ce, îţi pare rău ?

NAE

(făcîndu-se vesel)

Să-mi pară rău ? cum să-mi pară rău ?… Se poate ?

MIŢA

(trecînd pe lîngă Nae, încet)

Trimete de-aici pe Iordache. Am să-ţi spun ceva între patru ochi…

NAE

(făcîndu-se că n-aude)

Auz ?

MIŢA

Iordache, daca nu mai ai treabă, fii bun şi ne lasă ; am să-i spui ceva lui d. Nae în secret…

IORDACHE

Mă duc… să-mi isprăvesc porţia de varză. (iese în fund.)


MIŢA, NAE (Miţa merge şi încuie uşa din fund)

NAE

Pentru ce încui uşa ?

MIŢA

(în fund)

Poate să vie iar cineva să ne facă deranj… Am să-ţi spui ceva în linişte… (pauză.) Nae ! (coboară încet emoţionată.) Bibicule ! nu mă mai iubeşti… (un pas şi se opreşte.)

NAE

(d-abia întorcîndu-se)

Ei na ! de unde ţi-a mai venit ş-asta-n cap ?

MIŢA

(încă un pas)

Pentru ce n-ai venit alaltăieri seara cînd ţi-am scris ?

NAE

(acelaşi joc)

Eram bolnav alaltăieri…

MIŢA

(coborînd, cu energie)

Minţi !… Ai primit biletul meu ?

NAE

Da.

MIŢA

Unde mi-e biletul ? Arată biletul…

NAE

(după ce se caută prin toate buzunarele)

Pesemne că l-am pierdut.

MIŢA

L-ai pierdut ? Unde l-ai pierdut ?

NAE

Ştiu eu unde l-am pierdut ? daca ştiam că-l pierz, fireşte că nu-l pierdeam…

MIŢA

Nu ştii unde l-ai pierdut ?

NAE

Nu…

MIŢA

(straşnică)

Bibicule ! Bibicule !

NAE

Ei ?…

MIŢA

Vezi tu sticluţa asta ? (scoate din buzunar o sticluţă mică şi i-o arată.)

NAE

Ei, ce ?

MIŢA

Ştii ce are înăuntru ?

NAE

Cerneală…

MIŢA

Nu cerneală, Năică,… vitrion englezesc !

NAE

(dîndu-se înapoi)

Vitrion ? eşti nebună !

MIŢA

Da, vitrion ! ţi-e frică ?

NAE

Fireşte că mi-e frică, na !

MIŢA

Pentru ce, daca te ştii curat ?

NAE

Pentru că tu nu ştii ce e vitrionul…

MIŢA

Ba da… e un fel de metal…

NAE

Nu ştii ce poate face ?

MIŢA

Ba da ; pîrleşte, Năică ; arde. Bibicule, momentan tot, tot, şi mai ales ochii !

NAE

Dă-mi sticluţa…

MIŢA

Aş !

NAE

Pentru ce să ţii asemenea lucruri ? pentru ce ?

MIŢA

(vrînd să izbucnească)

Pentru ce ?… Îmi trebuie…

NAE

Pentru ce îţi trebuie ?

MIŢA

(izbucnind)

Pentru ce ? (cu un gest mare, care face pe Nae să-şi acopere ochii, dîndu-se repede înapoi.) Pentru dumneatale, musiu Năică, şi pentru Didina dumitale !…

NAE

(pălind)

Care Didină ? tu ştii ce spui !

MIŢA

Ştii şi d-ta mai bine decît mine ; nu umbla cu mofturi, şarlatane. Care Didină, ‘ai ? Didina, pentru care mă traduci pe mine ; Didina, pe care o iubeşti; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile !

NAE

Nu e adevărat, am stat acasă bolnav.

MIŢA

Minţi ! Adineaori spuneai că nu ştii unde ai pierdut biletul… Să-ţi spui eu : biletul meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.

NAE

Respectivul ? Pampon ?

MIŢA

Vezi ! vezi ! ştii cum îl cheamă ; da, unul înalt, bărbos, fioros, cu care o să ai a face chiar astăzi ; pentru că s-a întîlnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, şi eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce şi pe mine, (Nae se plimbă agitat) amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am fost întotdeauna fidea.

NAE

Ce-ai făcut ?

MIŢA

Pampon te caută să te omoare… A! dar pînă să-şi răzbune el, am să vă omor eu, eu ! pe Didina, pe tine, şi pe mine !… (se trînteşte pe un scaun desperată şi isterică şi-şi ascunde capul în mîini.)

NAE

(apropiîndu-se binişor de ea şi căutînd s-o mîngîie)

Miţo, neică, vino-ţi în fire…

MIŢA

Lasă-mă ! (îl respinge.)

NAE

(apucînd-o în braţe şi căutîndu-i buzunarul)

Nu ; nu te las, pentru că te iubesc… numai pe tine… te iubesc… numai… pe… tine… (a găsit buzunarul, a luat sticluţa, se ridică repede şi schimbînd tonul.) Înţelege că e încurcătură la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.

MIŢA

D-ta ţi l-ai pus…

NAE

Vrei scandal cu orice preţ ?

MIŢA

Da, (ridicîndu-se) vreau scandal, da… pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate : ai uitat că sunt fiică din popor şi sunt violentă ; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sîngele martirilor de la 11 fevruarie ; (formidabilă) ai uitat că sunt ploeşteancă — da, ploeşteancă ! — Năică, si am să-ţi torn o revuluţie, da’ o revuluţie… să mă pomeneşti !…

NAE

(cam zîmbind)

Nu fi nebună !… Ce-o să faci ?

MIŢA

(căutînd sticluţa în buzunar)

Ce să fac ? (n-o găseşte, se uită rătăcit împrejur… Nae i arată de departe, rîzînd, sticluţa, ea dă un ţipăt.) A! mi-ai furat sticluţa, scamatorule ! (repezindu-se la el pe după mobile.) Dă-mi sticluţa, şarlatane, mizerabile, infame ! (Se aud bătăi tari în uşe.)

NAE

Taci ! bate cineva !

IORDACHE

(de afară)

Deschideţi ! deschideţi degrabă !

MIŢA

Nu vei deschide, pînă nu-mi dai sticluţa ! (se pune în dreptul uşii. Nae o dă în lături, trage ivărul şi deschide. Iordache intră repede.)


ACEIAŞI — IORDACHE

IORDACHE

Vine Crăcănel turbat… S-a făcut scandal ; l-a bătut ălălalt care era aici… (Miţii.) Ascunde-te… Vine !

MIŢA

(apelpisită * )

Nu mai voi să ştiu de nimic… Să vie oricine… Voi scandal… voi să mor !… (se repede să ia un brici ; Iordache se uită afară prin uşe.)

NAE

(repezindu-se şi smulgîndu-i briciul, o apucă de amîndouă mîinile şi o tîrăşte spre dreapta)

‘Aide dincolo, să-ţi dau sticluţa.

MIŢA

Nu.

IORDACHE

(de la uşă)

Fugiţi, iacătă-l, fugiţi !…

NAE

Haide ! (tîrăşte pe Miţa cu multă luptă şi iese cu ea în odaia din dreapta, pe după paravan.)


IORDACHE, CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL

(intrînd prin fund furios, cu pălăria stricată şi tăvălită. Iordache se dă la o parte)

A! asta nu, asta nu poate să rămîie jos !… Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le ?

IORDACHE

Ce, d-le ?

CRĂCĂNEL

D-le, adineaori ştii că am plecat de aici.

IORDACHE

Da.

CRĂCĂNEL

N-apuc s-ajung în colţ şi auz pe urmele mele « Pst ! pst ! Bibicule ! » Pe mine mă cheamă Telemac, Mache, nu mă cheamă Bibicul. Îmi văz de drum… Iar : « Pst ! pst ! Bibicule ! » Eu merg înainte… Cînd mă pomenesc că m-apucă cineva pe la spate de guler. Mă întorc. Zice : « Te faci că n-auzi, Bibicule, ‘ai ?) » Eu zic : « Nu mă cheamă Bibicul’, d-le, mă cheamă Telemac, Mache ». — « Bibicule, zice el, deodată ; eşti un mizerabil ! ai făcut un abuz mare ; ai înşelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat. De mult te caut. Avem să ne răfuim amîndoi. Acu nu-i vreme, dar pînă una alta, ca să ştii cu cine ai a face, poftim o arvună ! »… N-apuc să răspunz, domnule, şi şart ! part ! trosc ! pleosc ! patru palme : îmi turteşte pălăria şi mi-o aruncă cît colo. Pînă să mă plec s-o ridic, infamul se suie într-o trăsură şi pleacă… Chem sergentul… nimini !… A! dar trebuie să ştiu cine este dobitocul ăsta smintit… trebuie să ştiu ! Cum îl cheamă ?

IORDACHE

Ştiu eu cine e ăla ?

CRĂCĂNEL

Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, cînd am venit eu.

IORDACHE

Nu ştiu cum îl cheamă…

CRĂCĂNEL

Trebuie să ştii, trebuie să-mi spui : nu plec de aicea pînă nu aflu ; chem poliţia, fac scandal !… (se plimbă făcînd gesturi exasperate.)

ACEIAŞI — CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON

CATINDATUL

(intră prin fund, cu mîna la falcă, văitîndu-se)

A! a ! a ! m-a apucat rău… (se trînteşte pe un scaun.)

IORDACHE

Şi ai venit iar la doftoria lui Matei ? nu mai merge, tînărule…

CRĂCĂNEL

D-le, înţelege odată şi spune-mi…

NAE

(ieşind din odaie şi coborînd)

Ce e ? Ce e, domnule ?

CRĂCĂNEL

Domnule ! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul…

NAE

(aparte)

Pampon a fost ! (cătră Iordache încet.) Treci dincolo, i-a venit rău nebunii. (Iordache iese iute la dreapta.)

CATINDATUL

A! a ! a ! (se zvîrcoleşte pe scaun.)

NAE

(Catindatului)

Ce e ? d-ta ce pofteşti ?

CATINDATUL

(sculîndu-se şi arătîndu-şi falca, hotărît)

Ştii s-o scoţi ? scoate-mi-o !

NAE

Şezi. (Catindatul şade.)

CRĂCĂNEL

Domnule, n-am vreme de stat. Spuneţi-mi cum îl cheamă…

NAE

(alegîndu-şi instrumentele)

Nu ştiu, domnule, de unde vrei să ştiu eu numele la toţi muşteriii ! (cătră Catindat) A din fund de tot ? (Catindatul dă din cap că da.) Dezleagă-te. (Catindatul face fasoane. Nae îl apucă cu putere şi-l dezleagă.)

PAMPON

(apărînd în fund)

Aha ! Bibicule, iar d-ta ! (Crăcănel se dă înapoi.)

NAE

(cu un ochi la ce se petrece între Pampon şi Crăcănel, şi cu altul la Catindat pe care îl ţine cu putere cercînd să-i vîre mîna în gură, şi care se zbate şi nu vrea să se lase)

Numai s-o văz ! n-o scoţ !

CRĂCĂNEL

(înaintînd un pas spre Pampon, făcîndu-şi inimă şi voind să-i dea fiori)

Domnule ! mă cunoşti d-ta pe mine ?

PAMPON

Cum să nu, Bibicule ! (se apropie binişor de Crăcănel, şi vrea să-l apuce.)

CRĂCĂNEL

(scăpînd şi ocolind pe după mobile)

A! ajutor ! poliţie ! vardist ! (Pampon îl urmăreşte neîmpăcat ; Crăcănel vrea să iasă prin dreapta pe după paravan, se întîlneşte piept în piept cu Iordache care intră, şi care-l respinge.)

NAE

(care după o luptă, a reuşit să vîre mîna în gura Catindatului)

Şezi binişor !

CATINDATUL

(gemînd cu gura înfundată şi zvîrcolindu-se)

A! a ! a !

IORDACHE

(care a venit de după paravan, încet lui Nae)

I-a venit pandaliile, era să-şi taie gîtul cu briciul.

CRĂCĂNEL

E nebun ! ajutor ! poliţie ! vardişti ! (iese în fuga mare prin fund.)

PAMPON

Stăi, Bibicule ! (iese furios după el.)

NAE

(trăgînd cu putere)

Nu mişca ! (după ce a tras, iese repede în dreapta, urmărit de Iordache.)

CATINDATUL

(văitîndu-se cu mîna la falcă)

A! a ! a ! Mi-a scos alta ! Măsea nevinovată, domnule !…

(Cortina)


(O sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala. Două uşi în fund ; cea din dreapta dînd în bal, cea din stînga într-un coridor de lîngă bal. La stînga, în planul din fund, o uşe a cabinetului de toaletă ; la dreapta, planul întîi, o uşe dînd în sala principală a bufetului. În scenă, mese pentru mîncare, una în fund între cele două uşi, două în faţă, una la dreapta, alta la stînga. La ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valţ, şi se vede prin uşa din dreapta, în fund, mişcarea balului.)


CATINDATUL, în costum şi cu masca scoasă şezînd la masa din stînga şi bînd rom cu un păhăruţ, apoi CHELNERUL

CATINDATUL

(bătînd în masă)

Chelner !…

CHELNERUL

(d-afară)

Vine !…

CATINDATUL

Am început să mă încălzesc… ori magnetismul… ori electricitatea lui Matei… nu ştiu ce e… dar lucrează. Am început să mă-ncălzesc. (bate în masă.)

CHELNERUL

(din dreapta)

Vine, vine !

CATINDATUL

Unul de la noi de la percepţie m-a învăţat ! « Vrei să-ţi treacă ? mănîncă, bea, fă petreceri si magnetizează-te, dar magnetizează-te straşnic cu jamaică… » şi… mă magnetizez (bate în masa tare.) Pfu ! Cald !

CHELNERUL

(d-afară)

Vine, vine, vine !

CATINDATUL

Nenea Iancu, săracul, daca ar şti cum mă magnetizez… şi unde ? (scoate de sub costum din sîn o scrisoare şi o citeşte cu chef) « Am aflat că umbli prin cafenele şi pe la baluri ; dacă măi aflu astfel de chestii, nu-ţi mai trimet nici un gologan viu să-ţi lungesc urechile ; te iau înapoi la prăvălie, şi te pui la ipitropie, măgarule »… Mie adică îmi scrie nenea Iancu. (bate tare în masă.)

CHELNERUL

(intrînd din dreapta)

Vine !…

CATINDATUL

Socoteala şi-ncă un rom… ăsta e al patrulea…

CHELNERUL

Ba al cincilea…

CATINDATUL

Ba al patrulea…

CHELNERUL

Al patrulea l-aţi băut… şi cu unu, care îl comandaţi acuma, cinci…

CATINDATUL

Aşa, cu ăl d-acuma ?… da. (Chelnerul iese în dreapta.) Pfu ! cald mi-e… lucrează magnetismul… I-am dat de leac !… Vezi ce e cînd nu ştie cineva ?… Era aproape de mintea omului ; durerea devine din măsea, măseaua devine din răceală, răceala devine din frig ; — din cald devine că nu mai e frig ; daca nu mai e frig, va să zică că răceala se duce şi vine căldura ; a venit căldura, a trecut durerea… (Chelnerul vine.) Par egzamplu… (pune mîna pe falcă) lucrează magnetismul… arde… foc… Pfu ! cald mi-e ! (Chelnerul a pus pe masă romul.) Un rom şi ţal !

CHELNERUL

Cinci romuri : unu şi cinzeci.

CATINDATUL

(dînd romul pe gît)

Şase.

CHELNERUL

Nu, cinci…

CATINDATUL

Ba şase… Cinci cu ăsta care l-am băut, şi cu unu care o să mi-l aduci acuma, şase. (plăteşte.) Lucrează straşnic magnetismul… Şi am să tachinez astă-seară !… da, am să tachinez !… pe toate am să le tachinez ! (merge cam şovăind la o oglindă în stînga să-şi dreagă miza*.) Straşnic de cald !

CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL

DIDINA

(intră prin fund de la stînga, coboară la masa din dreapta şi şade ; e în costum de polonez : cazacă cu brandeburguri, măntăluţă cu blană, pantaloni în cizme cu carîmb ; în cap căciulă poloneză cu un pompon mare, bătînd în masă).

Băiete ! (îşi scoate masca şi se şterge cu batista.)

CHELNERUL

(intrînd cu romul)

Vine !

CATINDATUL

(întorcîndu-se şi punîndu-şi masca)

O mască… Am s-o tachinez… (Chelnerul, după ce a lăsat romul pe masă la stînga, trece la dreapta lîngă Didina.)

DIDINA

O bere.

CHELNERUL

Vine !

DIDINA

(care a observat pe Catindatul, se întoarce cam cu spatele ca să nu-i vază faţa. Catindatul bea rom, suflă mereu de căldură şi se uită cînd pe o parte, cînd pe alta la Didina)

N-a venit Nae încă… (scoate o scrisorică şi o citeşte.) « Prea iubita mea angelă, s-a întîmplat un caz de o comèdie mare în chestia noastră prin respectivul tău Pampon şi o individă !… Trebuie să ne vedem deseară ca să-ţi spui cum curge în defavor toată intriga asupra romanţului nostru, să juri că devine ca la Teatru, pentru care nu cumva să lipseşti deseară de la bal cum ne-a fost vorba. Trimete-l pe Pampon să joace conţina şi vino negreşit… Al tău adorant pînă la moarte… Nae »… Douăsprece aproape, şi nu mai vine. (Chelnerul aduce berea, o pune pe masă la Didina şi iese.)

CATINDATUL

Pfuu ! (Didinii.) Bonsoar, mască… (aparte.) Am s-o tachinez… (tare.) Ce mai faci ?

DIDINA

(care îndată ce i-a vorbit Catindatul şi-a pus masca)

Bine, mersi ! Uite beau o bere… Da’ d-ta ce faci ?

CATINDATUL

Şi eu bine, mersi ; mă magnetizez cu jamaică.

DIDINA

Îmi pare bine.

CATINDATUL

Şi mie nu mai puţin, parol ! (aparte cu chef.) Al dracului ştiu să le tachinez.

DIDINA

(bătînd în masă şi sculîndu-se)

Să-l mai caut în bal…

CATINDATUL

(bîndu-şi picătura din fund a paharului)

Ce, te duci, mască ?

DIDINA

Da, mască, mă duc. (Chelnerul vine din dreapta.) O bere, o plătesc. (aruncă banii pe masă.)

CATINDATUL

(către chelner)

Şi mie o jamaică… (cătră Didina.) Nu mai stai niţel ? să mai beau un magnet şi pe urmă te joc.

DIDINA

Nu, mersi.

CATINDATUL

Să te joc o… conţină oarbă, (rîde.)

DIDINA

(aparte)

Conţina oarbă ? să mă fi cunoscînd ? (pleacă să iasă.)

CATINDATUL

Pe două consumaţii şi-o guriţă mazu * . (rîde.) Straşnic tachinez… (o urmăreşte pînă la uşe.)

DIDINA

(aparte)

Mazu ? m-a cunoscut (iese repede, în fund, la dreapta, ieşind, pomponul de la căciulă-i cade în scenă ; chelnerul aduce încă un rom şi-l pune pe masă la stînga, aşteptînd.)

CATINDATUL

(întorcîndu-se de la uşe şi coborînd)

Straşnic am tachinat-o… (gustă din rom şi-l plăteşte.) Şi mi-e cald… mi-e cald… mi-e foc de cald ! (întorcîndu-se şi zărind pomponul jos.) Iacă ! i-a căzut polinezului istoria de la căciulă (ia pomponul şi şi-l pune-n piept) Haha ! Acu să vezi cum o tachinez. (trage repede paharul de rom şi iese iute după Didina.)Acu să vezi cum am s-o tachinez. (Se aude în bal polca.)


CRĂCĂNEL, singur, în costum de bal, intrînd din bufet, apoi CHELNERUL

CRĂCĂNEL

(coborînd şi scoţîndu-şi masca)

Îl cheamă Iancu Pampon ; i mai zice şi « Conţina cu 5 Fanţi »; a fost tist de vardişti de noapte la Ploieşti : acuma face pe jucătorul de cărţi ; e neînsurat, dar precontează * pe una Didina Mazu, exmarşandă. I-am luat urma acasă, de acasă la cafenea, de la cafenea iar acasă, şi de acasă aici. Trebuie să fie aici… Am minţit pe Miţa că mă duc la Ploieşti, şi am venit… Mi-am pus costum ca să nu mă cunoască cineva şi să afle Miţa… cum e ea geloasă !… (bate-n masă ; Chelnerul intră.)Am zis o bere…

CHELNERUL

Vine !

CRĂCĂNEL

A! Asta nu poate rămîne jos… Eu, cînd îmi trage cineva palme… eu turbez !… cu dinţii îl apuc, nu-l las nici mort pînă nu-mi spune pentru ce ? pentru ce mi le-a tras ? să ştiu şi eu : pentru ce ?… Trebuie să-mi spuie mişelul numaidecît !… (Chelnerul aduce berea, Crăcănel o bea şi o plăteşte. Chelnerul ia paharul de bere şi paharul de rom rămas pe masa din stînga şi iese.) Dacă o fi deschis, mă duc drept la el… Dar dacă o fi mascat ?… (se gîndeşte.) A! am găsit… Mă dau binişor pe lîngă toţi bărbaţii şi le zic la ureche : « Eu sunt Bibicul, nene Iancule, nu mai pofteşti ?… » Să poftească în bal să-mi tragă… nu ! să poftească, mizerabilul ! (îşi face o ţigară ş-o aprinde. Didina urmărită de Catindatul intră.) Cineva ! (îşi pune masca.)


CRĂCĂNEL, DIDINA, CATINDATUL

DIDINA

(intrînd)

S-a hotărît ! nu pot să scap de dobitocul ăsta… mă cunoaşte.

CATINDATUL

(urmărind-o pe pasul de polcă, şovăind puţin)

Mască, nu te las ; trebuie să facem o polcă.

DIDINA

(plictisită)

Mersi, mască, nu joc ; fii băiat cumsecade şi nu te mai ţine după mine…

CATINDATUL

(aparte)

Straşnic le tachinez !…

DIDINA

Ţi-am spus o dată că aştept pe cineva ?

CATINDATUL

Ce adică, eu nu sunt cineva ?

DIDINA

(foarte plictisită)

Ba da, decît aştept pe cineva să mă ducă acasă…

CATINDATUL

Da’ ce, eu nu te poci duce acasă ?

CRĂCĂNEL

(aparte)

Ăsta să fie ? că prea e obraznic… (observă scena.)

DIDINA

(împingînd pe Catindatul, care vrea s-o ia de zor la polcă)

Vai de mine ! mi-am găsit beleaua cu d-ta, îmi scoţi sufletul ! (aparte.) Ce să fac ? Cum să scap ? A! (tare.) Mască, am să te rog ceva : aşteaptă-mă un minut aici… Mă-ntorc îndată…

CATINDATUL

Da’ te-ntorci ?

DIDINA

Mai e vorbă…

CATINDATUL

Să te-ntorci, să nu pleci pînă nu ne vedem, că ai pierdut ceva.

DIDINA

(plecînd)

Eu ?

CATINDATUL

Da… (aparte.) Acu am s-o tachinez…

DIDINA

Aş ! Mofturi !

CATINDATUL

Zău !… cum ai venit, ‘ai ? N-ai venit cu pampon ? Vrei să te duci fără pampon ?!

CRĂCĂNEL

(sărind)

Pampon ?!

DIDINA

Pampon ?! Hotărît, mă cunoaşte, trebuie să-mi schimb costumul, să-mi piarză urma… (iese repede. Catindatul se repede să iasă după ea ; Crăcănel îl urmăreşte, îl apucă în uşe şi-l trage cu putere înapoi.)

CRĂCĂNEL

(cu tonul sfidător şi melodramatic)

Eu sunt Bi-bi-cul, ne-ne Ian-cu-le !

CATINDATUL

Eu nenea Iancu ? fugi d-acolo !

CRĂCĂNEL

(crescendo)

Eu sunt Bibicul, nene Iancule ; nu mai pofteşti ? poftim de ! ba nu, nu ! ia poftim…

CATINDATUL

Ce să poftesc, domnule ? ştii că eşti curios d-ta !…

CRĂCĂNEL

(crescendo)

Eu sunt Bibicul, nene Iancule !

CATINDATUL

Bine, d-ta poţi să fii Bibicul, dar vezi că asta-i asta, că eu nu sunt nenea Iancu… Nenea Iancu e frate-meu…

CRĂCĂNEL

Atunci, nen-tu Iancu al d-tale este o canalie !

CATINDATUL

Da’ pentru ce, d-le ?…

CRĂCĂNEL

Asta mă priveşte pe mine…

CATINDATUL

Ba priveşte familia, să mă ierţi…

CRĂCĂNEL

Şi-l aştept aici, pentru ca să-l iau de piept şi să am o tălmăcire cu d-lui… Să vedem : pentru ce ? da, pentru ce ?

CATINDATUL

Aş ! îl aştepţi degeaba : nenea Iancu e la Ploieşti…

CRĂCĂNEL

Mofturi ! e la Bucureşti…

CATINDATUL

(sărind)

Nenea Iancu la Bucureşti ?

CRĂCĂNEL

Da, şi are să vie aici ! îl aştept !

CATINDATUL

(aparte)

Nenea Iancu ! să vie aici ! M-am topit… Sunt nenorocit !

CRĂCĂNEL

Şi o să fii faţă şi d-ta la tălmăcire ; am să te pui faţă ca să vezi şi d-ta pentru ce nen-tu Iancu al d-tale este o canalie.

CATINDATUL

(aparte)

Nenea Iancu ! vine nenea Iancu, şi ăsta cum mă cunoaşte, o să mă spuie, o să mă puie faţă !… Trebuie să-mi piarză urma : trebuie să-mi schimb costumul… (iese fuga în fund la stînga.)

CRĂCĂNEL

Fuge să-i dea de ştire lui nen-su Iancu ! Trebuie să-l ţiu de scurt. (iese fuga după Catindatul. Se aude în bal semnalul cadrilului.)


MIŢA, singură în domino albastru cu flori, apoi CHELNERUL

MIŢA

(intrînd, îşi scoate masca)

Nu e… N-a venit încă ? Îl cunosc… are numai două costume : un cazac şi un turc… N-a venit. Trebuie să se fi dus să-şi ia pe individa ! Trebuie să vie împreună ! A! să vie ! Dumnezeule ! Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statua Libertăţii de la Ploieşti, că are să fie o istorie !… (bate-n masă.) A! gelozie ! Am să-i omor !

CHELNERUL

(intrînd din dreapta)

Vine !

MIŢA

Un vermult.

CHELNERUL

Vine. (iese)

MIŢA

Voi să beau, voi să beau (cadenţînd), căci nu e-n lume altă durere, decît durerea ce simţesc eu… (Chelnerul aduce paharul. Se aude cadrilul. Miţa bea paharul pe nerăsuflate şi plăteşte. Chelnerul ia paharul şi pleacă.)Aşa ! să vie acuma. (îşi pune masca.)


MIŢA, IORDACHE în costum de turc, apoi CRĂCĂNEL

IORDACHE

(vine suflînd la masa din stînga)

Uf ! Am asudat… Trebuie să mă dau la o gargariseală. (bate-n masă.)

MIŢA

(se-ntoarce, îl vede şi dă un ţipăt)

Turcul ! Nae ! (se repede la el.) Nae ! Eu sunt, Miţa. (îşi scoate masca.)

IORDACHE

Miţa ! Coana Miţa ! Sunt eu, Iordache. (îşi scoate masca.)

MIŢA

Nae a venit ?

IORDACHE

Nu… n-a venit…

MIŢA

Minţi ! a venit ! A! v-am dat de urmă. L-am căutat acasă şi nu l-am găsit ; vardistul mi-a spus că a plecat în costum de bal în birje. A venit… E aici. E cu ea… Spune ; nu minţi !

IORDACHE

Ei, da, da ! a venit, dar a venit şi Crăcănel… (îşi pune masca.)

MIŢA

Crăcănel ! aicea Crăcănel ?… (punîndu-şi masca.) Nu-i adevărat ! Mangafaua e la Ploieşti.

IORDACHE

Ba-i prea adevărat ! (Crăcănel intră.)

CRĂCĂNEL

(intră prin fund şi vine ţintă la Iordache)

Eu sunt Bibicul, nene Iancule, eu sunt Bibicul ; nu mă cunoşti ?… Poftim de ! ia mai poftim de !

MIŢA

(aparte)

E Crăcănel ! îmi cunoaşte dominul, trebuie si mi-l schimb numaidecît. (iese repede în fund la stînga.)

CRĂCĂNEL

Nu răspunzi ? nu pofteşti, nene Iancule ?

IORDACHE

Eu nu sunt nenea Iancu, eu sunt nenea Iordache… Pe nenea Iancu caută-l în bal…

CRĂCĂNEL

În bal ? (iese repede-n fund, dreapta.)

IORDACHE

Un nenea Iancu trebuie să găseşti în tot balul. (îşi scoate masca.)


IORDACHE, NAE, în costum de cazac, apoi CATINDATUL

NAE

(din fund dreapta)

Iordache… (îşi scoate masca.)

IORDACHE

Aha ! bine că vii ! Ştii cine e în bal ? ia ghici…

NAE

Cine ?

IORDACHE

Miţa…

NAE

Miţa !

IORDACHE

Şi Crăcănel… fereşte-te ! Miţa te caută…

NAE

Cum să scap de republicana asta ?… Nu găsesc pe Didina să plec…

CATINDATUL

(din fund)

Peste putinţă să găsesc alt costum : Bibicul ăla o să mă dea de gol lui nenea Iancu… (îşi scoate masca.)

NAE

(îşi pune masca repede, lui Iordache)

Pune-ţi masca ! (Iordache îşi pune masca.)

CATINDATUL

Uf ! şi m-am magnetizat !… Lucrează magnetismul… Nu mai poci de cald !

NAE

(încet lui Iordache)

Îl cunoşti ?

IORDACHE

(asemenea)

Tînărul cu măseaua…

CATINDATUL

(văzîndu-i)

A! bună idee. (vine la ei vesel.) Mască, mă cunoaşteţi ?

NAE

Nu…

CATINDATUL

Îmi pare rău, v-aş fi rugat ceva…

NAE

Ce ?

IORDACHE

(încet lui Nae)

Să-i scoţi iar măseaua…

NAE

(Catindatului, tare)

Cu plăcere, neică, dar n-am ostromentele…

CATINDATUL

Ce ostromente ?

IORDACHE

Pentru măsea…

CATINDATUL

(aparte)

Şi ăştia sunt bărbieri… (tare.) Aş ! măseaua nu o mai scoţ ; i-am dat de leac : călduri cu magnetism de jamaică…

NAE

Ala-i bun…

CATINDATUL

Uite ce vream eu să te rog ; eu am un frate mai mare în bal, şi mă cunoaşte, şi n-aş vrea să mă cunoască… Ce e de făcut ?

NAE

Ştiu eu ? şi eu aş vrea să nu mă cunoască cineva în bal : da’ dacă te cunoaşte o dată…

IORDACHE

Nu-i alta nimic de făcut decît să plecăm din bal…

CATINDATUL

Nu ! nu voi să plec, voi să mai tachinez, voi să mă magnetizez bine ! Am eu o idee…

NAE

Ce idee ?

CATINDATUL

Costumurile d-voastră sunt de la grandirop, ori particulere ?…

IORDACHE

Particulere.

CATINDATUL

Şi al meu tot particuler. Haide să le schimbăm, şi apoi să mai poftească Bibicul să mă puie faţă cu nenea Iancu…

NAE

Faină idee ! Bravos ! Haide !

IORDACHE

Haide !

CATINDATUL

Haide la grandirop ! (ies toţi trei în fund la stînga) la cabinet de toaletă ! (Se aude mazurca în bal ; Cantindatul iese pe pasul de mazurcă.)


PAMPON (în costum, intrînd din bal)

PAMPON

Este adevărat că sunt tradus : Didina mă înşeală cu Bibicul, cu amantul femeii ăleia. Astă-seară, la cafenea, femeia aia mi-a lăsat un bilet ; i-am cunoscut slova, e slova din biletul către Bibicul. Îmi scrie să viu aici, unde amantul ei are întîlnire cu Didina. Nu se poate, zic eu ; Didina s-a dus la mătuşică-sa. Merg degrabă acasă, Didina nu e ; la mătuşică-sa, Didina nu e. Mă-ntorc acasă, chem slujnica, îi trag două perechi ca la poliţie şi pe urmă o supun la interogatoriu. Spune că coniţa a plecat în costum polinez… Aici în bal este ! cu el !… cu Bibicul. A! Bibicule ! ai scos o femeie din minţi — femeie ! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică !… astă dată n-ai să scapi… O să-ţi rup şalele… (bate în masă.) O mastică ! (îşi pune masca.)

CHELNERUL

(d-afară)

Vine !


PAMPON, CRĂCĂNEL

CRĂCĂNEL

(din fund, dreapta)

Nu pot să dau de nenea Iancu, şi l-am pierdut şi pe frate-său… (văzînd pe Pampon.) Pe ăsta nu l-am cercetat… Acuma îl văz întîi. (Pampon bate iar în masă ; Crăcănel coborînd doi paşi, tare şi cu ton de sfidare melodramatică.) Eu sunt Bi-bi-cul…

PAMPON

(sărind)

Bibicul !

CRĂCĂNEL

Da, Bibicul, nene Iancule ! (îşi scoate masca) nu mai pofteşti ?

PAMPON

(îşi scoate masca, fioros, gata să se repează)

A! care va să zică mă căutai, Bibicule ?

CRĂCĂNEL

(potrivindu-se să-şi ia vînt de scăpare)

Da, nene Iancule…

PAMPON

(acelaşi joc crescendo)

Şi eu te căutam, Bibicule ! (se repede.)

CRĂCĂNEL

(dîndu se pe după o masă)

Să nu dai ! să nu dai ! că fac scandal… Chem poliţia… stai să ne desluşim !

PAMPON

Mişelule, să ne desluşim, ‘ai ? După ce mă ataci la sacrul meu amor ; amăgeşti o fiinţă nevinovată… o femeie… femeie ! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică !…

CRĂCĂNEL

(urmîndu-şi jocul)

Eu ? amăgesc o femeie ?… Eu nu am amăgit nici o femeie ; ele m-a amăgit pe mine… şi multe ; nu ştiu nimic la sufletul meu.

PAMPON

Minţi !

CRĂCĂNEL

Nu minţ… Nu da ! nu da ! că fac scandal. Să ne desluşim : e încurcătură la mijloc… Spune care femeie…

PAMPON

O ştii bine, Didina…

CRĂCĂNEL

Nu cunosc nici o Didină. Pe amanta mea o cheamă Miţa…

PAMPON

Da, pe amanta ta o cheamă Miţa ; dar, ca un mişel ce eşti, nu te-ai mulţumit cu o amantă… Ai atacat şi pe amanta mea Didina… Ai nenorocit-o !

CRĂCĂNEL

Nu-i adevărat !

PAMPON

Am dovezi : ai uitat la Didina un bilet de abonament la frizerie.

CRĂCĂNEL

Nu-i adevărat ! eu nu mă raz cu abonament, eu mă raz à la carte * .

PAMPON

Şi un bilet de la amanta ta…

CRĂCĂNEL

De la amanta mea ? Îţi spui eu că e încurcătură.

PAMPON

Nu e nici o încurcătură, mişelule ! Amanta ta, Miţa, îţi scrisese de miercuri că te aşteaptă, că Mangafaua pleacă la Ploieşti.

CRĂCĂNEL

Miercuri ?… Ploieşti ?… Mangafaua ?…

PAMPON

Da, şi tu, Bibicule, în loc să te duci la ea, o părăseşti şi te dai pe furiş la amanta mea, la Didina. (se repede.) O să-ţi rup oasele… Oasele am să ţi le rup !

CRĂCĂNEL

(apărîndu-se)

Stai ! să nu dai, că fac scandal ! Mi-e frică de o nenorocire !… (îşi pune mîna la inimă să o astîmpere.)

PAMPON

Da ! să-ţi fie frică de o nenorocire, pentru că precum ai vrut tu să nenoroceşti pe Didina… o femeie ! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică !… asemenea să ştii că o să te nenorocesc eu pe tine. (se repede.)

CRĂCĂNEL

(acelaşi joc)

Stăi ! stăi, omule, pentru Dumnezeu !… Miţa ? miercuri ? Ploieşti ? Mangafaua ?… Dumnezeule ! am o bănuială… Arată-mi biletul… Eu am fost miercuri la Ploieşti…

PAMPON

La Ploieşti ?

CRĂCĂNEL

Da, la Ploieşti… Să fie cu putinţă ?… Miţa ? a opta ?… Arată biletul !

PAMPON

Iacătă-l biletul ! (Crăcănel se apropie să vază biletul ; Pampon îl apucă cu mîna stîngă, şi cu dreapta i-arată hîrtia.) A! vrei să mă-nşeli ? (îl zguduie.)

CRĂCĂNEL

(sfîrşindu-se de la inimă, se moaie din balamale, şi cade pe un scaun)

Miţa ! m-a tradus ! apă ! apă !… Mangafaua… eu… eu sunt !

PAMPON

Mangafaua ?

CRĂCĂNEL

Da, Mangafaua !… eu… A opta oară tradus ! (ridicînd mîinile la cer.) Este cu putinţă, domnule ?

PAMPON

A opta oară ? (şade lîngă el.)

CRĂCĂNEL

(dezolat)

Nu ţi le mai spui p-alelalte, că sunt halimale, domnule, numai una să ţi-o spui, al şaptelea caz de traducere… în vremea războiului…

PAMPON

Cu un muscal ?

CRĂCĂNEL

(plin de obidă)

Nu m-ar fi costisit atîta să fi fost cu un muscal, fiindcă eu eram de la început pentru convenţie… ştii, muscalii luptau pentru cauza sfîntă a eliberării popoarelor creştine de sub jugul semilunii barbare… Dar cu un neamţ, domnule !…

PAMPON

Cu un neamţ ?

CRĂCĂNEL

Fă-ţi idee, domnule, ce traducere !

PAMPON

Ei şi ?

CRĂCĂNEL

(plîngînd)

Am plîns, cum plîng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor ; am plîns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plîns şi iar am iertat-o ; nu de multe ori, dar cam des… aşa cam de vreo cinci, şase ori… Ce-mi ziceam eu ? Vorba d-tale : femeie ! ochi alunecoşi…

PAMPON

Inimă zburdalnică !…

CRĂCĂNEL

Pînă cînd, într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei acasă ; intru în sală, deşchiz uşa iatacului… întunerec… « Te-ai culcat ? » nu răspunde nimeni. Inima- ncepe să bată rău ; aprinz lumînarea, şi ce găsesc pe masă, domnule ?

PAMPON

Ce ?

CRĂCĂNEL

Un răvăşel : « Mache, m-am plictisit să mai trăiesc cu o rublă ştearsă ca dumneatale. Nu mă căuta ; am trecut cu neamţul meu în Bulgaria… »

PAMPON

În Bulgaria ? Ce căuta neamţul în Bulgaria’

CRĂCĂNEL

(dezolat)

Nu ştiu ! Ei ! ce te faci, Mache ?… de desperare, ce am zis eu ? daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume, încai să mă fac martir al independenţii… şi m-am înrolat de bunăvoie…

PAMPON

Volintir ?…

CRĂCĂNEL

În garda naţională… Ştii, pentru ca să-mi mai uit focul (plînge.) Şi închipuieşte-ţi d-ta acum şi Miţa ! (plînge) şi garda naţională s-a desfiinţat !…

PAMPON

Care va să zică este un Bibicul…

CRĂCĂNEL

Se-nţelege ; n-ai văzut biletul ?

PAMPON

Care va să zică este un Bibicul, care devine în chestie de traducere şi pentru mine şi pentru d-ta…

CRĂCĂNEL

Fireşte…

PAMPON

(cu tărie)

Nu mai plînge, nu şade frumos, un volintir ca d-ta…

CRĂCĂNEL

Dacă nu pot să mă stăpînesc ! mi-e naturelul simţitor…

PAMPON

Trebuie să-l găsim ! Nu plînge, nu-i frumos ! un volintir ! Trebuie să-l regulăm pe Bibicul… Auzi d-ta ? două !

CRĂCĂNEL

Cum să-l găsim ?

PAMPON

Îl găsesc eu, n-ai grije ; eu ştiu politica poliţiei. Nu plînge : eşti volintir ! Bibicul nostru e aici în bal… Didina mea este aici în bal…

CRĂCĂNEL

Poate şi Miţa mea…

PAMPON

Da…

CRĂCĂNEL

Da ?

PAMPON

(repede)

Adică nu ! În sfîrşit, ce-ţi pasă ! vino cu mine… Nici o vorbă să nu zici. Lasă-mă pe mine, să vezi cum îl înhaţ eu. ‘Aide… nu plînge : eşti volintir ! pune-ţi masca, şi ‘aide ! (îşi pune masca.)

CRĂCĂNEL

Miţa ? Miţa ?… (hotărît.) Nu !… o mai iert acum, dar daca s-o mai întîmpla încă o dată… hotărît mă însor ! (îşi pune masca.)

PAMPON

Haide… nu, nu plînge, eşti volintir !… şi nici un cuvînt ! A! Bibicule ! (ies amîndoi în bal.)

MIŢA în costumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE în costumul de cazac al lui Nae

MIŢA

(scoţîndu-şi masca ; vine din bufet)

Ce dracul caută Crăcănel aici ? Mă minte că se duce la Ploieşti… şi vine la bal… Nu cumva Mangafaua sare garduri ?… Ori a simţit ceva ?… Mi-am schimbat costumul la grandirop… Nici el, nici Iordache nu mă mai poate cunoaşte… Dar Nae… Năică unde-i ?… Unde e pîrlitul de Pampon ? (Iordache intră.) Nae ! Să vedem. (îşi pune masca şi urcă în fund spre stînga.)

IORDACHE

(venind din fund dreapta şi uitîndu-se în bal)

A dracului istorie o să iasă… Crăcănel aici, Pampon aici, Miţa aici… Numai de-ar fi plecat Nae şi Didina…

MIŢA

(coborînd)

Nae ! (îşi scoate masca.)

IORDACHE

‘Ai ! (se întoarce.) Fugi că mor ! Miţa ? (vrea să plece.)

MIŢA

(tăindu-i drumul)

Unde pleci, mizerabile ?

IORDACHE

(îi face semn că merge în bal să danţeze)

MIŢA

Nu vrei să mă cunoşti, Năică, ‘ai ? Nu vrei să-mi vorbeşti ? Fugi de mine, ‘ai ? (îl apucă.)

IORDACHE

(se smuceşte şi vrea să plece)

MIŢA

(sărindu-i înainte)

Mişelule, daca mai faci un pas, daca nu vorbeşti, te nenorocesc. A! mizerabile ! ai gîndit că daca mi-ai luat sticluţa cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta ! Ţi-am făgăduit să-mi răzbun şi…

IORDACHE

Ei apoi, daca o iei pe coarda vitrionului, nu-mi place. (Miţa face un pas înapoi, el îşi scoate masca.) Nu sunt Nae ; ce pofteşti ? Sunt Iordache, na !

MIŢA

A! care va să zică v-aţi schimbat costumul, ca să mă jucaţi pe degete !… Şi a crezut domnul Nae că scapă cu atîta de mine ?… Unde e Nae ?

IORDACHE

Trebuie să fi plecat de mult din bal ; nu l-am mai văzut ; şi a plecat cu cheia ; pe mine m-a lăsat pe dinafară. (Pampon şi Crăcănel se arată în fund şi privesc scena.)

MIŢA

A! mizerabilul ! (se plimbă agitată.) Mizerabilul ! (vede pe cei din fund şi-şi pune iute masca ; Iordache asemenea.)


ACEIAŞI — PAMPON şi CRĂCĂNEL scoţîndu-şi măştile

PAMPON

(lui Crăcănel)

Costumul polinez ! E Didina cu Bibicul !

CRĂCĂNEL

Cu Bibicul…

PAMPON

Pe el ! (Iordache vrea să plece ; Pampon îl apucă de o parte, Crăcănel de alta, şi-l readuc tîrîş în scenă.)

CRĂCĂNEL

Unde te duci, Bibicule ?

PAMPON

Stai să te judec eu, Bibicule…

IORDACHE

(zbătîndu-se între amîndoi)

Nu mă cheamă Bibicul, mă cheamă Iordache !…

MIŢA

(aparte)

Pampon ! (trece repede lîngă Pampon şi-l trage cu putere deoparte ; încet.) Eşti aici ? (îşi arată figura la o parte şi iar se maschează.)

PAMPON

Persoana în chestie ? Miţa ?

IORDACHE

(luptînd să scape de Crăcănel, îşi scoate masca)

Lasă-mă, domnule !

CRĂCĂNEL

(ţinîndu-l din răsputeri)

Stai aci ! (se luptă amîndoi.)

MIŢA

(lui Pampon repede şi şoptit)

Nu e Bibicul, este Iordache ; Bibicul, traducătorul, este îmbrăcat turc.

PAMPON

(sărind)

Turc ! Turcul care ne-a tachinat adineaori ?

IORDACHE

Înţelege odată, domnule, că nu sunt Bibicul ! Ce, eşti turbat ? vrei scandal ?

CRĂCĂNEL

(crud)

Da ! vreau scandal…

PAMPON

(după ce a vorbit cu Miţa încet, trecînd repede lîngă Crăcănel, pe care îl apucă şi-l trage de mînă în faţă ; Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dînd cu tifla înapoi)

Lasă-l ! nu-i ăsta ! am greşit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori…

CRĂCĂNEL

Turcul ? ‘Aide după el… Dar dama asta cine e ?

PAMPON

O damă…

CRĂCĂNEL

O damă ? bine… ‘Ai după turc. (pleacă întîi punîndu-şi masca.)

MIŢA

(încet lui Pampon)

Nu cumva să-i spui lui Crăcănel…

PAMPON

(asemenea)

N-ai grije. ‘Ai după turc ! (îşi pune masca.)

CRĂCĂNEL

‘Aide după turc ! (ies toţi trei în bal.)


DIDINA în domino roşu, NAE în costumul de la început al Catindatului, vin din bufet ; apoi IORDACHE, apoi CATINDATUL şi O MASCĂ tot din bufet)

DIDINA

Da. (îşi scoate masca, Nae asemenea.) Cînd am venit adineaori în bal m-a cunoscut unul. El trebuie să fi fost, Crăcănel al tău… ştie că mă cheamă Didina Mazu, ştie de Pampon, ştie că-i zice lui Pampon « Conţina cu 5 Fanţi ». În sfîrşit, m-a cunoscut bine ! d-aia mi-am schimbat costumul. Haide, haide, Nae, să mergem ; mi-e frică… (se aude cadrilul.)

NAE

Da, haide să mergem, e tîrziu.

IORDACHE

(intrînd din bal repede)

Tot aici sunteţi ? Plecaţi, plecaţi degrabă ! Crăcănel Pampon şi Miţa, toţi trei, vă caută să facă scandal… Fugiţi !

DIDINA

‘Aide ! (îşi pune masca.)

NAE

Dacă am putea să ieşim fără să mai dăm prin bal… (îşi pune masca.)

IORDACHE

Nu se poate, altă ieşire nu-i ; haideţi ! (îşi pune şi el masca.)

CATINDATUL

(cu o Mască pe care o aduce cam cu d-a sila la braţ ; e cu chef, îşi scoate masca şi vorbeşte tare de tot)

Aşa sunt eu… Uite şi prietenii.

NAE

(încet)

Dracul să te ia !

MASCA

(vrînd să-i scape de la braţ)

Lasă-mă.

DIDINA

Cine-i ăsta ? (Nae, Iordache şi Didina vorbesc încet deoparte.)

CATINDATUL

Aşa sunt eu ; cînd mă magnetizez mi-e cald… Pfu !… şi cînd mi-e cald, pfu ! tachinez… Trebuie să te fac un cadril. Iacă ne-am găsit vizaveaua…

DIDINA

Haide ! (vor să plece.)

CATINDATUL

Ce vă duceţi ? Nu se poate să vă duceţi ! (le taie drumul.) Trebuie să facem un cadril.

NAE

Mersi, drăguţă, ne ducem acasă…

CATINDATUL

Acasă ! cu costumul meu ! nu se poate. (strigă tare.) Dacă vă duceţi, dă-mi înapoi costumul, trebuie să-mi dai costumul, nu te las să pleci cu costumul…

NAE

(încet)

Ne mai întîrzie dobitocul !

DIDINA

(încet)

Schimbă costumul şi pace !

IORDACHE

(încet)

Nu se poate, o să ieşim prin bal : Miţa cunoaşte costumul…

NAE

(încet)

Ce e de făcut ?

IORDACHE

(încet)

Spune-i că mai rămînem…

DIDINA

(încet)

Şi ne strecurăm binişor şi ieşim…

NAE

(tare)

Dacă-i aşa, ştii ce ? ‘ai să mai rămînem.

IORDACHE

Să mai rămînem…

DIDINA

Să mai rămînem…

CATINDATUL

Aşa da ! ‘Ai să facem cadrilul…

IORDACHE

În bal ?

NAE

Nu merg în bal.

CATINDATUL

Atunci aici ; sunt magnetizat, am poftă, de cadril, să-mi fac vînt. Unde e nenea Iancu să mă vază !

IORDACHE

(încet lui Nae şi Didinei)

Jucaţi-l o figură, două, pînă uită de costum, şi pe urmă o ştergem (vorbesc încet toţi trei.)

MASCA

Ţi-am spus că mi-e frică să nu mă vază bărbatu- meu… (luptă să scape.)

CATINDATUL

Ei ! parcă mie nu mi-e frică de nenea Iancu… (Masca se smuceşte, scapă şi fuge ; uitîndu-se după ea.) Atîta pagubă ! (merge şi invită la danţ pe Iordache.) Ei, ‘aide ! Ce faceţi ? (îşi pune masca pentru danţ.)

NAE

Ei haide, de ! (Se aude o figură a cadrilului. Nae danţează cu Didina, Catindatul cu Iordache ca damă. La a doua parte a figurii contradanţului, apar în fund Pampon, Crăcănel şi Miţa mascaţi.)


CEI DE SUS, PAMPON, MIŢA şi CRĂCĂNEL, apoi lume din bal

PAMPON

Iaca turcul ! A! în sfîrşit. (toţi trei coboară melodramatic în faţa Catindatului ; figura danţului se sparge ; Didina, Nae şi Iordache se retrag deoparte spre uşa din fund în stînga şi ascultă ; Miţa mai la spatele lui Crăcănel şi lui Pampon, care s-au oprit ţintă în faţa Catindatului înmărmurit ; Miţa a scos din buzunar sticluţa şi pîndeşte.)

DIDINA

(încet)

Pampon !

NAE

(încet)

Miţa !

IORDACHE

(încet)

Crăcănel !

CRĂCĂNEL

(fioros)

Jos masca !

CATINDATUL

(tremurînd)

Pentru ce ?

CRĂCĂNEL

Pînă aici ţi-a fost, Bibicule ! (stau amîndoi gata să-l apuce.)

CATINDATUL

Iartă-mă, nene Iancule, nu mai fac ! (pune mîna să-şi scoaţă masca.)

MIŢA

(care a pîndit momentul, n-apucă el să-şi scoaţă masca, şi-i aruncă sticluţa în ochi)

Na, mizerabile ! (fuge prin fund.)

CATINDATUL

A! Săriţi ! ajutor ! (vrea să fugă.)

(Pampon şi Crăcănel îl înhaţă şi încep să-i tragă ; lume mascată şi nemascată vine fuga din fund la dreapta ; Didina, Nae şi Iordache au şi dispărut în fund la stînga.)

(cortina)


(Decorul actului întîi întocmai. Un moment, scena goală. Se aude o birje oprindu-se din goana mare în fund, apoi plecînd peste un moment înapoi. Pe urmă se aude zgomotul unei chei deschizînd broasca. Uşa se deschide de perete. În scenă întunerec adînc.)


DIDINA, NAE şi IORDACHE în costumurile de la bal, mascaţi, intră gîfîind prin fund. — Apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL de-afară

NAE

În sfîrşit, am ajuns… Aprinde o lampă.

DIDINA

Ne urmăreşte, trebuie să ne urmărească. (Iordache caută pe dibuite chibriturile pe o masă din fund şi răstoarnă nişte sticluţe.) A! M-ai speriat ! (Iordache aprinde lampa ; lumină în scenă.) Uf ! (îşi scoate masca ; toţi şi le scot şi le aruncă fiecare pe cîte-o masă.)

NAE

Iordache, scoate cheia d-afară, şi-ncuie degrab’ pe dinăuntru. (Iordache execută ordinul.)

DIDINA

Sunt sigură că s-au luat după noi… O să fie un scandal mare… sunt nenorocită.

NAE

Lasă-i să vie, n-ai grijă ; orişicum, avem pe unde scăpa.

DIDINA

(lui Iordache, care coboară)

Zici c-ai văzut dumneata cînd i-a aruncat cu vitrion în ochi ?

IORDACHE

Am văzut eu, fireşte. A strigat o dată : « Na, mizerabile ! » şi paf ! (face gestul) şi pe urmă a fugit pîn lume.

NAE

(desperat)

Cum ? Cum să scap de nebuna asta ? Cum să mă cotorosesc de republicana ? Vrea să mă bage în primejdie !

DIDINA

Ce scandal ! O să mijlocească proces, poliţie, procuror şi pe urmă la juraţi… O să ne dea pîn gazete ! Să afle la sigur Pampon… Sunt compromentată… Mi-ai omorît viitorul, d-le Nae.

NAE

Bine, soro, vina mea este ? păcatele mele !

DIDINA

Da, fireşte, vina d-tale… Daca ştiai cu ce republicană apilpisită de Ploieşti ai de-a face, nu trebuia să mă-ncurci pe mine.

NAE

Bine, neică…

DIDINA

Nu trebuia să mă-ncurci pe mine.

IORDACHE

(care a stat în fund la uşe şi a ascultat afară)

St ! tăceţi !

NAE

Ce ?

DIDINA

‘Ai ?

IORDACHE

Vine o birje… (se aude o birje.)

DIDINA

Nu v-am spus că ne-a luat urma…

IORDACHE

Tăceţi ! (toţi ascultă ; birja se opreşte afară în fund.) S-a oprit aici…

NAE

Hait !

DIDINA

Ei sunt !

IORDACHE

Tăceţi !

DIDINA

Să stingem lampa… (merge în vîrful degetelor în fund.)

NAE

(lui Iordache)

Scoate cheia din uşe ! (Iordache scoate cheia. Se aud de afară glasul lui Pampon, al lui Crăcănel şi al Catindatului.)

PAMPON

(d-afară)

E lumină ! sunt aici !

NAE, DIDINA şi IORDACHE

(coborînd în vîrful degetelor, misterios)

St !

CRĂCĂNEL

(d-afară)

Deşchideţi ! (bătăi tari în uşe ; Didina stinge lampa ; întunerec).

CATINDATUL

Deşchideţi ! (bătăi mai tari.)

NAE

Binişor ! încet !

TOŢI DE AFARĂ

Deşchideţi ! (bătăi tari.)

DIDINA

(toţi trei au coborît în faţă de tot)

Ce e de făcut ?

NAE

Să ieşim în curte pe fereastra din odăiţă… St !

PAMPON

(d-afară)

Ori deşchideţi, ori sparg uşa !…

CRĂCĂNEL

(d-afară)

Deşchideţi !

CATINDATUL

(d-afară)

Ori spargem uşa ! (bătăi grozave.)

DIDINA

(frîngîndu-şi mîinile)

Sunt mulţi ! sparg uşa ; îmi vine rău ; mor !

NAE

Să fugim.

IORDACHE

‘Aide degrabă ; e minunat ! (avînd o inspiraţie.) Să poftească să spargă uşa… Tii ! mare politică mi-a dat în cap… să poftească să spargă !…

NAE

Sunt turbaţi ! (se aud lovituri grele în broasca uşii.)

IORDACHE

Lasă, că-i potolesc eu !…

DIDINA

‘Aide degrabă !

NAE

‘Aide ! (toţi ies misterios şi degrabă prin uşa din dreapta.)

Un moment scena goală ; se aude lucrare la uşa din fund ; uşa se clatină, se zguduie şi în sfîrşit cedează.)


PAMPON, CRĂCĂNEL, CATINDATUL în costumurile de la bal, fără măşti. Catindatul e plin de pete negre pe tot obrazul ; intrare fioroasă

PAMPON

A stins lampa !

CRĂCĂNEL

Cine are un chibrit ?

CATINDATUL

(se descheie la costum şi scoate dedesubt din jiletcă un chibrit de ceară ; îl aprinde şi îl ţine în mînă)

Aici este la bărbierul unde mi-a scos măseaua nevinovată !… De-aia, adineaori, în bal, zicea să-mi mai scoaţă una…

PAMPON

(care, la lumina chibritului, a dat ocol cu ochii în scenă)

Nu mai încape vorbă, este aici. Aicea este Bibicul ! (crud.) Am să-l sfîşiu !

CRĂCĂNEL

(scrîşnind din dinţi şi zguduind din cap)

Cu dinţii ! cu dinţii am să-l rup ! După ce e caz de traducere dublă, ne mai duce din încurcătură în încurcătură ; îşi bate joc de noi… Cu dinţii !

PAMPON

(arătînd pe Catindatul, care schimbă chibriturile, — cînd se stinge unul aprinde altul)

Toată încurcătura devine de la dumnealui…

CATINDATUL

De la mine ?

CRĂCĂNEL

Da, de la dumneata…

CATINDATUL

Cum de la mine ?

CRĂCĂNEL

Se înţelege…

PAMPON

Pentru ce ţi-ai schimbat costumul ? pentru ce ai luat costumul turcului ?

CATINDATUL

(lui Crăcănel)

Nu mi-ai spus d-ta că e nenea Iancu în bal !… (schimbă chibritul.)

PAMPON

Ei ! ş-apoi ?

CATINDATUL

Cum, ş-apoi ? Dacă mă prindea nenea Iancu în bal, mă lua la Ploieşti, îmi omora cariera de la percepţie.

CRĂCĂNEL

Şi cel puţin dacă am fi siguri, sigurisimi că-i aici !… (către Catindatul) pentru că d-ta ca un zevzec ce eşti…

CATINDATUL

Pentru ce mă faci zevzec, d-le ?

CRĂCĂNEL

Pentru că daca nu tachinai, nu se-ntîmpla ce s-antîmplat…

CATINDATUL

Ce să-ţi fac ? Nu ţi-am spus că nu mă pot stăpîni ? cînd mă magnetizez, eu tachinez straşnic… Şi nenea Iancu tachinează cînd are magnet, toţi ai noştri tachinează… da’ nu ca mine.

CRĂCĂNEL

Vezi ! vezi că eşti zevzec, cînd îţi spun eu că eşti zevzec…

CATINDATUL

Pentru ce mă faci zevzec, d-le ?

PAMPON

Are dreptate… pentru că d-ta ţi-ai schimbat costumul cu o mască, care nu ştii măcar ce fel de persoană e.

CATINDATUL

Daca nu şi-a scos masca ? Nu ţi-am spus că vorbea de măsele ?… era bărbier.

PAMPON

Eu vă spui că sunt aici. Nu ne-am ţinut noi după birja lor ? Birja lor nu s-a oprit aici ? Nu s-a-ntors înapoi ? N-am oprit noi birjarul care-i adusese ? Nu s-a-ntors el cu noi şi ne-a arătat că aici i-a lăsat, pe doi bărbaţi şi o damă ?

CRĂCĂNEL

Da !

PAMPON

Aici sunt, aici, ascunşi. Trebuie să fie aici o lumînare, o lampă… Cine a fost aici, pentru ce a fugit cînd am venit noi ?… că a fost cineva aici.

CATINDATUL

(aprinzînd alt chibrit şi mergînd la masa unde sunt două lămpi)

Aha ! iacătă o lampă…

CRĂCĂNEL

Aprinde-o !

CATINDATUL

(pune mîna pe sticlă, o scoate şi o aruncă jos)

Pfu ! frige !

CRĂCĂNEL

Ai spart ţilindrul !…

CATINDATUL

M-a fript !

PAMPON

(repede)

Vezi ! vezi ! e stinsă acuma de curînd : a stins-o adineaori cînd eram noi la uşe…

CATINDATUL

(aprinde alt chibrit şi apucă cu mîna învelită în pulpana hainei ţilindrul de la o altă lampă, pe care o aprinde. Lumina în scenă. — Vede o mască pe masă.)

Iacătă o mască !

CRĂCĂNEL

(la altă masă)

Aici încă una !

PAMPON

(găsind a treia mască)

Încă una ! Trei ! Sunt aici ! (examinînd masca.) Este scoasă acum de pe obraz… e caldă… e asudată ! (o miroase tare.) Asta e masca Didinii ! i cunosc mirosul… Să-i căutăm ; aici sunt… (miroase încă o dată tare masca.) A! a ! data asta, Bibicule, nu mai scapi !

CRĂCĂNEL

Trebuie să punem mîna pe el !

CATINDATUL

Trebuie să-mi dea costumul meu !

PAMPON

(fioros)

Am să-l sfîşiu.

CRĂCĂNEL

(scrîşnind dinţii)

Cu dinţii am să-l rup !… cu dinţii !…

CATINDATUL

(punînd mîna la falcă)

Eu nu pot să-l rup cu dinţii, dar trebuie să-mi dea costumul meu ! (Toţi caută în toate părţile, pe sub mobile, pe care le răstoarnă, pe după paravan.)

PAMPON

(văzînd uşa din dreapta)

O uşe ! p-aici ! (dă cu piciorul tare în uşe, uşa se deschide, el se repede afară în odăiţă, urmat de Crăcănel şi Catindatul ; se aude răsturnare de mobile în dreapta.)


IORDACHE în costum de oraş, IPISTATUL, doi SERGENŢI DE NOAPTE, apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL

IORDACHE

(intrînd şi oprindu-se în uşe, arată dezordinea din prăvălie Ipistatului ; cu ton dezolat)

Iacă, domnule, iacă în ce hal e prăvălia !

IPISTATUL

(grav)

Nu-i niminea.

IORDACHE

Pesemne a fugit !… (se aude alt zgomot în odaie.) Scotocesc în odaie ! să nu fugă pe fereastră !…

IPISTATUL

(sergenţilor)

După ei degrab’! (Sergenţii, Ipistatul şi Iordache se reped spre odaie ; în momentul acesta intră Crăcănel şi Pampon.) Staţi ! Puneţi mîna pe ei ! (Sergenţii înhaţă cu putere unul pe Pampon şi altul pe Crăcănel.)

CRĂCĂNEL

Poliţia !

CATINDATUL

(care a scos şi el capul pe uşe, să intre)

Poliţia ! (îşi trage repede capul înapoi ; Iordache merge repede în odaie.)

PAMPON

(zbătîndu-se în mîinile sergentului)

Pentru ce, domnule ?

IPISTATUL

(bătînd din picior şi din mînă, aspru)

Vorrrbă ! Ce căutaţi noaptea în prăvăliile negustorilor ?

CRĂCĂNEL

Căutam o persoană…

PAMPON

Da, o persoană…

IPISTATUL

(acelaşi joc, mai aspru)

Vorrrbă ! Ce persoană ?

CRĂCĂNEL

Pe Bibicul.

PAMPON

Pe Bib…

IPISTATUL

(acelaşi joc, şi mai aspru)

Vorrrbă !

IORDACHE

(intrînd repede din dreapta, cu gura mare)

Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule ? Mofturi ! Aici nu şade Bibicul… ştie d. subcomisar cine şade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungaşi !

PAMPON

(ţinut strîns de sergent)

Eu pungaş ?

CRĂCĂNEL

Noi pungaşi ! Aşa umblă pungaşii îmbrăcaţi ?

IPISTATUL

(şi mai aspru, acelaşi joc crescendo)

Vorrrbă !… Da’ oamenii de treabă aşa umblă ?… Pe unde aţi intrat ?…

CRĂCĂNEL

Pe uşe.

PAMPON

Da, pe…

IPISTATUL

(foarte aspru)

Vor… vorrrbă !

IORDACHE

Da, pe uşe. Da’ întreabă-i d-ta cum a intrat pe uşe. A spart-o, d-le. Eu eram în odăiţă dincolo ; am simţit că sparge cineva uşa : de frică să nu m-apuce în casă să mă omoare, am ieşit pe dincolo pe fereastră ca să dau de ştire la secţie…

CRĂCĂNEL

Nu-i adevărat !… noi…

PAMPON

Am văzut…

IPISTATUL

(aspru rău de tot)

Vor… vorrrbă ! (sergenţilor.) — Haide ! luaţi-i ! la secţie ! (sergenţii împing pe Crăcănel şi Pampon.)

CRĂCĂNEL

D-le subcomisar, îmi pare rău… (sergentul îl împinge.) Nu ! nu da brînci, domnule !

IPISTATUL

(grozav de aspru)

Vorrrbă ! (sergenţilor.) Haide odată !

PAMPON

(împins de sergent)

Da, da’ nu scapă Bibicul cu asta. (sergentul îl împinge.) Nu ! nu da brînci, domnule !

IPISTATUL

(scrîşnind din dinţi)

Vorrrbă ! La secţie ! (sergenţii scot, prin fund, în brînci pe Pampon şi pe Crăcănel.)

IPISTATUL

(merge după ei pînă la uşe ; cum au ieşit, el se întoarce repede înapoi şi cu tonul foarte dulce)

Iordache… ştii de ce venisem eu ?

IORDACHE

Cum să nu ştiu, daca ţi-am făcut denunţul să-i iei…

IPISTATUL

Nu, ştii aşa vine vorba… Uite ce vream să te rog eu : am o listă de lotărie. (scoate o listă mare.)

IORDACHE

Iar ?

IPISTATUL

Un franc numărul… mai sunt numai trei numere !…

IORDACHE

Ce ?

IPISTATUL

Un portabac cu muzică : are două cîntece. (scoate portabacul şi-l face să cînte.)

IORDACHE

Bine, ăsta parcă-l mai puseseşi o dată la lot ; aveam şi eu un număr.

IPISTATUL

Da, s-a şi tras, la Anul Nou.

IORDACHE

Ei ?

IPISTATUL

Am cîştigat-o eu ; oprisem şi eu un număr… Acu o pun iar, voi să-mi mai încerc norocul… Mă rog ţie, nu mă refuza, pune şi tu unul… să le completăm odată…

IORDACHE

(i dă un franc şi scrie)

Iaca.

IPISTATUL

(strînge lista, o bagă în buzunar şi plecînd)

Mersi, neică.

IORDACHE

(după el)

Ia vezi, nu da drumul negustorilor ălora, pînă nu venim eu ori d. Nae ; să vedem, să nu ne fi luat ceva din prăvălie…

IPISTATUL

(oprindu-se în uşe cu intenţie foarte fină)

Vor… vorrrbă ! las’ pe mine, îi regulez eu… (iese nvîrtindu-şi muzica.)

IORDACHE singur, apoi CATINDATUL

IORDACHE

Haha ! i-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica ; eu i-am băgat, el să-i scoaţă ; eu i-am regulat, el să-i scape… Pînă una alta, să vedem de urîtul de dincolo. (merge la uşa din dreapta.) Haide, vino !

CATINDATUL

(foarte sfios intră)

S-a dus ?

IORDACHE

S-a dus…

CATINDATUL

(tremurînd)

Dacă mă ducea la poliţie ?! Să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !

IORDACHE

Care nenea Iancu ?…

CATINDATUL

Nu ţi-am spus ? Nenea Iancu, bogasierul * , din Ploieşti… Închipuieşte-ţi, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !…

IORDACHE

Las-o asta ; te mai doare obrazul ?

CATINDATUL

De ce ? de măsea ? Aş ! Am magnetizat-o !

IORDACHE

Nu de măsea, de vitrion…

CATINDATUL

Ce vitrion ?

IORDACHE

Care ţi l-a aruncat în ochi la bal.

CATINDATUL

Mi-a aruncat şi cu vitrion ? Cine mi-a aruncat cu vitrion ?

IORDACHE

Dama, de. Uite, eşti plin de pete…

CATINDATUL

Aş ! aia a fost cerneală violentă, am cunoscut-o după miros ; m-a stropit şi-n gură, îi cunosc gustul : cerneală violentă… Ştii, la noi la percepţie, cînd pic cerneală pe concept,… o dată cu limba ! (scoate limba şi arată cum linge hîrtia) o şterg… Da’ închipuieşte-ţi d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !…

IORDACHE

Cine strică ? d-ta. Ce cauţi să te amesteci cu vagabonţii, cu zamparagiii * , cu pungaşii… să spargi uşi şi să intri noaptea în prăvăliile oamenilor ?

CATINDATUL

Zicea că să găsim pe Bibicul…

IORDACHE

Mofturi !

CATINDATUL

Bibicul, care mi-a luat în bal costumul meu şi mi l-a dat pe ăsta de turc… (dezolat.) Trebuie să-l găsesc, să-mi dea costumul meu ; trebuie să mi-l dea… nu pot să plec fără costumul meu.

IORDACHE

Stăi, domnule, ce pofteşti d-ta ? Costumul ? Ţi-l găsesc eu, ţi-l dau eu mîine, poimîine, îţi dau eu garanţie, să m-apuci pe mine, na ! ce mai vrei ?

CATINDATUL

(foarte dezolat)

Îmi trebuie acuma… Cu costumul ăsta de turc nu mă pot duce să-mi iau hainele mele. Nenea Iancu m-a căutat la bal, o să mă caute, o să m-aştepte acasă… Cum să dau eu ochi cu nenea Iancu aşa turc ?… Mă ia la Ploieşti, îmi zdrobeşte cariera de la percepţie.

IORDACHE

Aş ! vorbă !

CATINDATUL

Şi nu-mi poci lua înapoi hainele nemţeşti, nu mă poci duce mîine dimineaţă la canţilerie…

IORDACHE

Ei, o să lipseşti o zi, ce lucru mare ! tot zici că nu primeşti leafă…

CATINDATUL

Mă destituie, nu se poate să lipsesc.

IORDACHE

Ascultă-mă pe mine, măi omule ; ‘ai mai întîi să tragem clopoţelul la o spiţărie ; trebuie să-ţi cureţi obrazul ; nu se poate să te duci în lume aşa pîrlit…

CATINDATUL

E rău de tot ?

IORDACHE

Eşti ciuruit ; numai în albul ochilor n-ai…

CATINDATUL

Îi închisesem de frica lui nenea Iancu… are palmă grea…

IORDACHE

Vino degrabă cu mine ; cunosc eu un spiţer care scoate cerneala cum scoatem noi măselele, odată…

CATINDATUL

Aoleo !

IORDACHE

Vino degrabă, nu mai sta ; poate te aşteaptă nenea Iancu. (suflă în lampă şi-l ia pe Catindatul să plece cu el. Întunerec.)

CATINDATUL

‘Aide… (ieşind.) Dar fă-ţi idee, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !… (ies, închizînd bine uşa.)


MIŢA singură în costumul de la bal, apoi DIDINA asemenea

MIŢA

(venind din dreapta pe dibuite)

Am găsit fereastra din odăiţă deschisă şi am intrat… L-am nemerit ? ori nu l-am nemerit ? Da, trebuie să-l fi nemerit. Da, sunt o cremenală… (se retrage pe dibuite după paravan.)

DIDINA

Mare istorie !… Am îngheţat aşteptînd afară în frig : a trebuit să intru înapoi pe fereastră. Nae trebuie să vie numaidecît cu Pampon. Trebuie să pîndesc cînd or intra aici, să ies pe fereastră şi pe aici mi-e drumul. Să poftească pe urmă d. Pampon acasă în costum de bal… să-l judec eu…

MIŢA

Auz mişcînd… e cineva…

DIDINA

S-aprinz o lampă… (merge pe dibuite la masa cu lămpile.)

MIŢA

Desigur e cineva…

DIDINA

(a găsit chibriturile şi aprinde lampa)

Aşa…

MIŢA

A! (aparte.) O femeie ! dama de verde ! (tare.) A! în sfîrşit !

DIDINA

(dînd un ţipăt de surprindere, se întoarce)

A! (aparte.) O femeie ! e republicana !

MIŢA

(fierbînd)

V-aţi speriat ? pardon ! Mă recomand ! Miţa Baston.

DIDINA

(cu contenenţă * )

Mersi ! şi eu Didina Mazu.

MIŢA

(jocul crescendo)

Ce cauţi aici, madamo ?

DIDINA

(cu un ton mai sus)

Da’ d-ta ce cauţi aici, madamo ?

MIŢA

(jocul crescendo)

Eu sunt la amantul meu !

DIDINA

(foarte de sus)

Şi eu sunt la amantul meu !

MIŢA

(izbucnind)

La amantul d-tale ?… Amantul d-tale… a fost… era… este… amantul meu ! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit ! (luînd o poză de atac şi cu tonul tragic.) Una din noi două trebuie să moară !

DIDINA

(pregătindu-se de luptă)

Să vedem care… Poftim !

(Miţa se repede turbată la Didina, care se repede şi ea şi o întîmpină. Amîndouă ţipă şi se încleştează, spumînd, una de alta.)


ACELEAŞI — NAE

NAE

(apărînd în fund, rămîne o clipă încremenit)

Să nu daţi la oglinzi, că sunt cu chirie ! (apoi repezindu-se între cele două femei, le descleştează şi le împinge pe una într-o parte, pe alta într-alta.)

DIDINA

(căzînd de-a-ndăratele pe un scaun şi leşinînd)

A! a ! a ! (nervi.)

MIŢA

(acelaşi joc)

A! a ! a ! (nervi.)

NAE

Asta e curat ca la « Norma »… Acu-i acu !… (se repede şi le zguduie cînd pe una cînd pe cealaltă.)

DIDINA

(deşteptîndu-se brusc)

Unde-i republicana ?

MIŢA

(asemenea)

Unde-i infama ? (se repede iar una spre alta.)

NAE

(oprindu-le la mijloc)

Iar ? Bre, femeilor, veniţi-vă-n fire. Vine Pampon ! vine Crăcănel !

DIDINA

Pampon ?

MIŢA

Crăcănel ?

NAE

Da, Pampon şi Crăcănel. I-am scăpat eu de la secţie, unde erau închişi ! am pus la cale toate… Drept mulţumire, Pampon, Crăcănel şi Ipistatul vin aici acum să facă cinste ; s-a dus să cumpere vin şi mezeluri. Nu mai e vreme de mofturi ! (Didinii.) Vrei să te lase Pampon ?

DIDINA

(repede)

Ba nu ! (Didina merge în fund şi ascultă afară.)

NAE

(Miţii)

Vrei să-l laşi pe Crăcănel ?

MIŢA

(tristă)

Ah ! l-aş lăsa pe Mangafaua pentru tine… dar nu pot ; trebuie mai întîi să-mi fac o carieră…

NAE

Fă-ţi-o !

MIŢA

Am fost să intru la telegraf.

NAE

Electrică ploieşteancă ! Ei, şi ?

MIŢA

Nu m-a primit…

NAE

Pentru ce ?

MIŢA

Zice că n-am încă vîrsta… (Didina coboară.)

NAE

Vezi ! apoi nu e mai bun Crăcănel, că nu mai întreabă de vîrstă ? ‘Aide, ‘aide ! fiţi fete cuminte, că pe urmă mă supăr pe amîndouă…

MIŢA

Dar Crăcănel a aflat… Mangafaua ştie tot…

NAE

Nu a aflat nimic, nu ştie nimic.

MIŢA

A aflat de la Pampon.

NAE

Nimic !

DIDINA

Şi Pampon ştie bine…

NAE

Apoi daca n-ascultaţi… Trebuie să vă spun cum i-am liniştit, ca să ştiţi şi voi ce să spuneţi, cum s-o potriviţi… ‘Aide, să nu dea peste noi aici… (le apucă pe amîndouă cu cîte o mînă şi porneşte cu ele spre dreapta ; Iordache intră.)

IORDACHE

(din fund)

Vin ! sunt la colţ !

NAE

La colţ ? ‘Aideţi să punem odată la cale încheiarea comèdiei ăştia… (Nae, Didina şi Miţa ies, dreapta.)


IORDACHE apoi PAMPON şi CRĂCĂNEL, cu butelci, pachete de mezeluri şi franzele la subsuoară, apoi NAE.

IORDACHE

(căzînd obosit pe un scaun)

De azi-dimineaţă !… de azi-dimineaţă, asta merge într-una aşa ! Ce goană ! Ce goană turbată ! Doamne ! Doamne, isprăveşte odată istoria asta ! sunt trei după douăsprezece şi mă leşin de somn şi d-a-mpicioarele !

PAMPON

(intrînd cu Crăcănel)

Haha ! domnule Iordache…

CRĂCĂNEL

Ei ! domnule, ai văzut că nu suntem pungaşi… Stăpînul d-tale, d. Nae, în persoană, ne-a scos de la secţie.

IORDACHE

Da, domnule Crăcănel…

CRĂCĂNEL

Nu mă cheamă Crăcănel ; mă cheamă Mache Razachescu (pune ce a adus pe masă.)

PAMPON

(acelaşi joc)

Foarte urît din partea d-tale să te porţi astfel ! noi venisem aici pentru Bibicul, nu pentru ce credeai d-ta : nu avem de un astfel harahterul…

IORDACHE

Măcar d-ta să fii ala, să găseşti noaptea despre ziuă în prăvălia d-tale…

PAMPON

Eu n-am prăvălie, domnule : eu nu sunt cupeţ * , sunt particoler…

IORDACHE

Ştiu, da’ zi că ai… să găseşti trei oameni necunoscuţi…

CRĂCĂNEL

Aşa e, bine zici, trei. Ce s-a făcut urîtul ăla micul… pîrlitul… fratele lui nenea Iancu bogasierul ? Pe el pentru ce nu l-a luat la secţie ?

PAMPON

Pesemne a fugit ca un laş…

CRĂCĂNEL

Iaca, mie nu-mi pare rău de ce s-a întîmplat, dacă oi cîştiga portabacul cu muzică.

IORDACHE

(repede)

Aţi pus şi d-voastră la lotăria ipistatului ?

PAMPON

Mai era două numere : unul l-am pus eu, şi unul amicul.

IORDACHE

(aparte)

S-a complectat ? A murit francul !…

PAMPON

Domnul Nae unde este ?

IORDACHE

Mi se pare că e dincolo în odaie, să vedem… (merge pe după paravan ; către Nae, care intră din dreapta). Sunt aici, te aşteaptă. Aşa-i că a prins bine politica mea ? Femeile s-au dus ?

NAE

Da, dar o să se întoarcă numaidecît ; am regulat bine chestia.

IORDACHE

Cum ?

NAE

Ai să vezi… treci la pod în faţă, şi aşteaptă-le… (trece în scenă ; Iordache iese repede în fund.) Ehei ! Salutare, neică !

PAMPON

(vesel, strîngîndu-i mîna)

Salutare şi frăţie !

CRĂCĂNEL

(vesel, dar solemn, îl apucă de mînă)

Mersi, neică ; eşti un bărbat, drept să-ţi spui, nu că eşti frizer, dar eşti galant.

PAMPON

Da, foarte galant !

CRĂCĂNEL

Ne-ai făcut şi mie şi prietinului mare bunătate : amîndoi o să-ţi rămînem foarte recunoscători de cîte ai făcut pentru noi. (îi strînge mîna călduros.)

NAE

N-aveţi de ce ! îmi pare rău… datoria : se-ntîmplase la mine-n casă…

PAMPON

‘Aida de ! nu ! ce-i drept e drept, neică, ai făcut mult pentru noi…

CRĂCĂNEL

(vesel)

Şi care va să zică Bibicul erai d-ta, ‘ai ? bată-te să te bată !

NAE

Vezi bine !

CRĂCĂNEL

Şi Mangafaua nu eram eu ?

NAE

Aş ! Mangafaua era unchiul fetii, epitropul…

CRĂCĂNEL

Bată-te să te bată. (rîde.)

PAMPON

Şi închipuieşte-ţi, neică Năică, daca te întîlneam azidimineaţă, cînd am venit întîi aici, îmi spuneai numaidecît cum a devenit chestia de ai înfăşurat borcănelele cu pomadă, care le-a cumpărat de aici Didina, în ale două bilete… şi ne lămuream, frate… Dar eu, prost ! Să nu-mi dea în gînd să întreb măcar pe Didina… Biata Didina !…

CRĂCĂNEL

(aparte)

Auzi d-ta ! şi eu gîndeam că e biletul Miţii…


ACEIAŞI — IPISTATUL — apoi IORDACHE, apoi DIDINA şi MIŢA amîndouă în haine de oraş

IPISTATUL

(intrînd repede din fund)

S-a tras lotul… Acum l-am tras !…

PAMPON

Ei ?

NAE

Ştiu cine l-a cîştigat.

IPISTATUL

(cu multă naivitate)

Iar eu, domnule, închipuieşte-ţi noroc !

NAE

(aparte)

A murit francul !

PAMPON

Tii ! păcat !

CRĂCĂNEL

Rău îmi pare. (se aude uruitul unei birji, care se opreşte în fund.)

NAE

St ! tăceţi, mi se pare că s-a oprit aici o birjă…

PAMPON

Da…

IORDACHE

(venind repede din fund)

Două dame, vin două dame.

NAE

(naiv)

Două dame ? Ce să caute la mine două dame ?

CRĂCĂNEL

Două dame ?

PAMPON

Nu cumva ?

DIDINA

(intrînd furioasă prin fund)

A! d-le Iancule, în sfîrşit ! (Iordache, Ipistatul şi Nae la o parte vorbesc încet.)

PAMPON

Didina ! (Miţa intră furioasă şi se opreşte cu braţele încrucişate în fund.)

CRĂCĂNEL

Miţa ? (caută să se ascunză undeva.)

MIŢA

(coborînd la el)

Nu te-ascunde, bibiloiule ! gîndeai că nu o să te prinz, ‘ai ? De cînd te pasc, gîndeşti ? Aici e la Ploieşti, ‘ai ? În costum de bal, ‘ai ? (Miţa lîngă Crăcănel îl judecă încet şi-l zguduie ; Nae după paravan ; Iordache şi Ipistatul cară mezelurile şi butelcile în odaia din dreapta.)

DIDINA

De azi-dimineaţă de cînd ai plecat de acasă, cîte ceasuri sunt ? ştii ?

PAMPON

Îţi spui eu acasă ce a fost…

CRĂCĂNEL

Miţo, Miţo, îţi spui acasă…

MIŢA

Nici un cuvînt mai mult ! ‘aide !

DIDINA

‘Aide acasă !

PAMPON

Frate, a fost încurcătură, înţelege.

CRĂCĂNEL

Da, o încurcătură…

NAE

(ieşind de după paravan)

Se înţelege c-a fost o încurcătură, cum se-ntîmplă totdeauna în carnaval… Ei ! d-ale carnavalului ! Să-mi daţi voie, coconiţelor, să vă isplic eu încurcătura pe larg la masă. (Crăcănel şi Pampon foarte mulţumiţi.)

FEMEILE

La masă ?

NAE

Da, la masă. Noi, între bărbaţi, pusesem de gînd să îmbucăm ceva aicea la noi… Dincolo e cald, masa pusă aşteaptă… Crez că nu o să capăt un refuz ?

MIŢA

(cu tonul de refuz, înţepată)

Mersi, musiu, de invitaţie.

CRĂCĂNEL

(stăruitor)

Miţo, să mă vezi cu ghete de brunel cu bizeţ * pe catafalc !… (încet.) Frizer, frizer, da’ nu ştii ce băiat galant e.

PAMPON

(Didinii)

Dacă mă iubeşti…


ACEIAŞI — CATINDATUL, curat la faţă, tot în costumul de turc.

CATINDATUL

(intrînd din fund triumfător)

M-a curăţat spiţerul !

DIDINA

(încet)

Cine-i ăsta ?

PAMPON

(tot aşa)

Lasă că-ţi spui eu… (Didina rîde.)

CRĂCĂNEL

(Miţii)

Ăstuia i-a dat o nebună la bal cu o sticluţă cu doftorii în ochi !

MIŢA

(repede)

Şi nu l-a ars ?

CRĂCĂNEL

Aş ! era un fel de cerneală violentă. (Didina trece lîngă Nae ; Miţa şi toţi ceilalţi se grupează în jurul Catindatului şi-l examinează.) Le-a scos toate ?

CATINDATUL

Toate, uite-te. Îţi dau un franc pe una…

MIŢA

(aparte)

M-a-nşelat spiţerul… mai bine !

NAE

(încet Didinii)

Mîine seară la cinci.

DIDINA

(asemenea)

Bine !

NAE

(asemenea)

Nu bine, negreşit ! (Didina trece şi ea să examineze pe Catindatul.)

PAMPON

Nu se mai cunoaşte de loc…

IORDACHE

Da’ de loc. (trece în odaia din dreapta.)

CATINDATUL

Închipuieşte-ţi să mă fi văzut nenea Iancu în halul ăla… (Toţi îl examinează.)

MIŢA

(încet lui Nae)

Aţi şoptit ? Ce ţi-a şoptit ? ce i-ai şoptit ?

NAE

(asemenea)

Eşti nebună ? iar începi ?… Aşteaptă-mă mîine la opt seara…

MIŢA

Da… (se duc amîndoi şi ei lîngă Catindatul.)

CRĂCĂNEL

(uitîndu-se în ceafa Catindatului)

Aha ! iaca una a rămas în ceafă : adu francul…

CATINDATUL

Las-o aia ; aia e de la noi de la percepţie ; ştii, am obicei, după ce scriu, şterg condeiul ; îl dau pîn păr. (face gestul la ceafă ; toţi rîd.)

IORDACHE

(venind din dreapta)

Daca poftiţi, masa e gata.

CATINDATUL

Masa ? Care va să zică (lui Nae) ne-ncurcăm iar ?

NAE

Cu plăcere, neică.

PAMPON

‘Aida la masă.

CRĂCĂNEL

‘Aida ! (toţi au pornit spre dreapta ; Didina cu Pampon, Miţa cu Crăcănel, Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul.)

CATINDATUL

(punînd repede mîna la falcă, dă un ţipăt)

Ai ! (se opreşte şi se întoarce în loc ; toţi fac asemenea.)

TOŢI

Ce e ?

CATINDATUL

(umblînd agitat)

Pfu ! Pfu ! Pfu ! Iar m-a apucat ; dar rău, rău de tot ! (către Iordache, hotărît.) Ştii s-o scoţi ? Scoate-o. (Toţi privesc pe loc.)

IORDACHE

Lasă că-i ştiu eu leacul ei ; eu i sunt popa… de la Matei citire… (se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari şi vine cu ele încruntat, clănţănindu-le ca la tuns ; Catindatului.) Şezi ! (Catindatul şade ; Iordache cu foarfecele clănţănind îl ameninţă să i le bage pe gît.)

CATINDATUL

(ridicîndu-se înseninat)

Mersi, neică, mi-a trecut ! (toţi pornesc veseli şi rîzînd spre dreapta.)

(Cortina)

Convorbiri literare,

1885, 1 mai