PERSOANELE
NAE GIRIMEA, frizer şi subchirurg
IANCU PAMPON
MACHE RAZACHESCU, ce-i mai zice şi « CRĂCĂNEL »
UN CATINDAT DE LA PERCEPŢIE
IORDACHE, calfă la Girimea
UN IPISTAT
DIDINA MAZU
MIŢA BASTON
UN CHELNER
O MASCĂ
MĂŞTI, PUBLIC, SERGENŢI DE NOAPTE
Într-un carnaval, în Bucureşti.
(Un Salon de frizărie de mahala. Mobile de paie. Uşe şi fereastră de prăvălie în fund. La dreapta, în planul întîi o uşe ; în planul al doilea un lavabo. Ambele planuri din dreapta sunt mascate de restul scenii printr-un « paravent »)
IORDACHE, apoi PAMPON
IORDACHE
(şade pe un scaun şi dă un brici la piatră, fredonînd)
« Şi mă cere, mamă, cere. — Cine dracul te mai cere ? — Şi mă cere d-un bărbier… »
PAMPON
(intrînd prin fund)
Aici este frizăria lui d. Nae Girimea ?…
IORDACHE
(sculîndu-se politicos)
Da, poftiţi… Barba ? părul ?
PAMPON
Nimic…
IORDACHE
Atunci, poate, vă spălaţi la cap ?
PAMPON
Eu nu mă spăl niciodată la cap, pentru că sufăr de…
IORDACHE
De măsea ? Ştii cum ţi-o scot ? Odată… pac !
PAMPON
Ei, nu de măsea… sufăr de bătăi…
IORDACHE
De bătăi ?… Ştii cum le…
PAMPON
Ei ! Lasă-mă-n pace, omule ; nu mă spăl la cap pentru că sufăr de bătăi de inimă, înţelege odată că n-am venit pentru alişveriş.
IORDACHE
Atunci, pentru ce ?
PAMPON
Am o trebuinţă cu d. Nae Girimea… Nu cumva eşti d-ta ?
IORDACHE
Nu, eu sunt calfă…
PAMPON
D. Nae nu este aici ?
IORDACHE
Nu, domnule ; îl aştept : trebuie să vie foarte curînd…
PAMPON
Atunci îl aştept şi eu… Se poate ?
IORDACHE
De ce nu ? Poftiţi… (i dă un scaun.)
PAMPON
(după o mică pauză)
Mă rog, la d-voastră se fac şi abonamente ?
IORDACHE
Da : 12 rasuri 3 franci, ceva a la « vivat concurenţa ! » Să poftească oricare daca le dă mîna ; glumeşti d-ta ? vine un ras, ori un tuns 25 de santimuri, cu pudră, unt de migdale, livantă… Pentru frezat, spălat, bătături, se plăteşte supliment.
PAMPON
Şi biletele de abonament le aveţi cu o pecetie, ca ăsta ? (arată biletul pe care-l scoate din portofel.)
IORDACHE
Nu… ăsta este din ale vechi ; gîndesc că numai ăsta a mai rămas. (îl examinează.) Pesemne că d-ta ai luat biletul ăsta demult şi ai plecat din Bucureşti. Trebuie să vi-l schimbăm ; pe astea le-am tras din circulaţie.
PAMPON
(punînd biletul la loc)
Nu, e altceva cu biletul ăsta.
IORDACHE
Pînă acu vreo trei luni le aveam aşa, pentru iconomie adică : punea d. Nae pecetea pe o bucată de hîrtie ori de mucava, şi pe urmă la fiecare răsătură trăgeam cu cerneală o dungă, pînă se făcea douăsprece. Acu, pentru că ni s-a întîmplat o istorie cu un spiţer, a hotărît d. Nae să dea la tipografie să i le facă cu numere : l-am ras ?ţac ! i tai numărul.
PAMPON
Cu un spiţer ? Ce istorie ?
IORDACHE
Al dracului spiţerul ! închipuieşte-ţi d-ta ! Lua un bilet. Îl rădeai, trăgeai o dungă. Să zicem că asta era marţi ; bun ! Joi, iar o dungă ; sîmbătă, alta : trei dungi. Marţea ailaltă, te uitai la bilet : numai o dungă. Peste asta mai trăgeam una ; una şi cu una două. Joi mai trăgeam una, care va să zică trei ; bun ! Marţea ailaltă… biletul alb.
PAMPON
Alb ?
IORDACHE
De tot…
PAMPON
Cum asta ?
IORDACHE
Aşteaptă să vezi, că e frumoasă… A mers aşa preţ de vreo zece luni de zile, pînă să băgăm noi de seamă… Muşterii mulţi… l-ai ras, i-ai tras dunga, te culci pe urechea aia, şi nu-i mai ţii altă socoteală. Într-o sîmbătă seară, vine spiţerul, şi nu ştiu cum din vorbă, — era lume multă în prăvălie, — lui d. Nae i se pare că spiţerul cere un bilet, şi-mi zice : « Iordache, un bilet nou lui d. Frichinescu… », aşa-l cheamă. Dar el… zice : « Eu bilet nou ? n-am cerut ; al meu e nenceput —… » şi scoate biletul alb ca laptele… Măi, ce dracul ! Ne uităm noi lung, eu şi d. Nae la bilet… pe urmă ne uităm la spiţerul, pe urmă unul la altul, şi d. Nae zice : « Bine ! » şi-i trage o dungă. Pleacă spiţerul… Zice d. Nae : « Iordache, biletul spiţerului e cu scamatorie ; ia să-l ţinem noi de scurt : ori că ne-a luat bilete, ori că ne-a furat pecetia, ori că şi-a făcut el alta pe model, că prea se-ntinde abonamentul lui ca caşcavalul prăjit… »
PAMPON
Ei, în sfîrşitul sfîrşitului ce era ?
IORDACHE
Stai să vezi. Al dracului spiţerul ! Asta era într-o sîmbătă. Marţi dimineaţa, altă dungă ; — dar acum le însemnam şi cu tibişir pe pervazul uşii ; — două ; joi alta, trei,… sîmbătă alta…
PAMPON
(cam impacientat)
Patru…
IORDACHE
Joi…
PAMPON
Ei ! spune odată, că n-am vreme de stat.
IORDACHE
Parcă ziceai că aştepţi pe d. Nae.
PAMPON
Bine, îl aştept, dar spune odată.
IORDACHE
Daca nu mă laşi… Joi, un ras şi un tuns, două dungi : cinci şi cu două şapte ; pe bilet şapte, pe uşe şapte. În sfîrşit, sîmbătă îl raz iar ; dau să scriu dunga : pe bilet erau patru şi cu una acu cinci ; pe uşe şapte şi cu una opt. Spiţerul nu ştia că mijloceşte contabilitate dublă. Marţi, pe uşe opt şi cu una nouă ; pe bilet trei şi cu una patru ; şi pe urmă joi, pîndeşte cînd nu e d. Nae în prăvălie, şi intră ; după ce-l raz, zice : « Scrie una, că am luat bilet nou de la d. Nae »… Pe uşe nouă şi cu una zece…
PAMPON
Ei ? prin urmare….
IORDACHE
Ei ! prin urmare, ştergea dungile cu doftorii, cu metaluri de-ale lor de la spiţărie.
PAMPON
Şi cum a rămas ?
IORDACHE
N-a vrut d. Nae să facă scandal, măcar că era de un procuror ceva. D. Nae, ştii, mai galant, i-a luat biletul şi vreo cinci franci cîţi i-avea în buzunar, i-a făcut un moral bun, din porc şi din măgar nu l-a mai scos, i-a tras vreo două palme şi l-a dat pe uşe afară…
PAMPON
(care a ascultat cu atenţie, ca lovit de o inspiraţie)
A! ce idee mi-a venit ! Parfumurile, odicoloanele, pomădurile, liubemurile Didinii !… Spiţerul !… Da !… Zici că biletele astea le-aţi tras din circulaţie de mai bine de trei luni ?
IORDACHE
Da.
PAMPON
Zici că d. Nae a luat înapoi biletul cu scamatoria de la spiţerul ?…
IORDACHE
Da.
PAMPON
Ei ? Spiţerul în vreme de zece luni cît v-a tras pe sfoară, numai cu un bilet a lucrat ?…
IORDACHE
Ştiu şi eu ?
PAMPON
Era peste putinţă. Atunci aţi fi băgat de seamă mai degrabă… Ia adu-ţi aminte bine.
IORDACHE
De unde să-mi aduc aminte !… E de mult…
PAMPON
A! ce idee ! să vedem ! Mă duc… mă întorc numaidecît… spune-i lui d. Nae că am să-i vorbesc… Viu cît mai degrabă. (iese în fund. La ieşire se loveşte cu Miţa, care intră foarte agitată.) A! pardon, madam !…
IORDACHE, MIŢA
MIŢA
Iordache ! Unde e Nae ?
IORDACHE
Nu ştiu, a plecat de azi-dimmeaţă şi pînă acuma nu s-a mai întors. Trebuie să vie, ca să mă pot duce şi eu la masă.
MIŢA
(trîntindu-se pe un scaun)
Am să-l aştept şi eu…
IORDACHE
Dar daca vine tîrziu, eu ce să fac ? să rabd de foame ? Trebuie să închiz prăvălia şi să mă duc la mîncare…
MIŢA
Nu ştiu, nu voi să ştiu de nimic… (patetică.) Iordache…
IORDACHE
Ce ?
MIŢA
Iordache, sunt nenorocită…
IORDACHE
A simţit Crăcănel ceva…
MIŢA
Aş ! Crăcănel ! — îţi spui că sunt nenorocită…
IORDACHE
Pentru ?
MIŢA
Nae ! Nae, pe care l-am iubit, pe care l-am adorat pentru eternitate, pînă la nebunie… Tu ştii cît l-am iubit ?
IORDACHE
Ei ! da. Ei ! ce ?
MIŢA
(montîndu-se treptat)
Nae mă traduce.
IORDACHE
Aş !
MIŢA
Mă traduce la sigur.
IORDACHE
Fugi de-acolo !
MIŢA
La sigur… De opt zile nu l-am văzut. Îi scriu : « Bibicule, Mangafaua pleacă mîine miercuri la Ploieşti, remîi singură şi ambetată ; sunt foarte rău bolnavă ; vino, să-i tragem un chef… » Şi Năică nici nu-mi răspunde. Iubeşte pe alta, mi s-a făcut semn. În cărţi cade mereu gînd la gînd cu bucurie, cu dragoste, cu temei, cu întîlnire pe drum de seară cu o damă de verde.
IORDACHE
Aş ! nu mai crede în mofturile cărţilor, frate…
MIŢA
Trebuie s-o ştiu, trebuie s-o aflu… şi să vedem… O să fie un scandal… dar un scandal… cum n-a mai fost pînă acuma în « Universul ».
IORDACHE
Aş ! nu-i nimica ! ţi-ai făcut spaimă de gelozie. (dînd din umeri, urcă pînă-n fund, unde dă piept în piept cu Catindatul de la percepţie.)
MIŢA
Un muşteriu ! poate mă cunoaşte… Nu voi să mă compromentez. Trec să aştept în odaie. (iese pe după paravan în dreapta.)
IORDACHE, CATINDATUL (legat cu o basma la fălci))
CATINDATUL
(către public, coborînd)
Pfii ! al dracului mă doare !… dar ştii cum ?… lucru mare… Nu mai merge… M-am hotărît. Trebuie s-o încerc şi p-asta…
IORDACHE
(care l-a urmărit, coborînd înaintează un scaun pînă în mijlocul scenii)
Ia poftiţi ! poftiţi !…
CATINDATUL
(hotărît)
Ştii s-o scoţi ? Scoate-mi-o !
IORDACHE
N-ai idee cum ţi-o scot ; pînă să clipeşti din ochi, o dată, pac !… Ia poftiţi ! poftiţi !…
CATINDATUL
Uf ! mersi !
IORDACHE
Ia poftiţi…
CATINDATUL
Ce n-am pus, domnule ? Ce să-ţi mai spui ? Ce n-am pus ? Mi-am tăbăcit gingiile… Ce n-am pus ?
IORDACHE
Ce să-i pui, domnule ? E odată vătămată, s-a isprăvit : picături de rădăcină de cleşte.
CATINDATUL
Ce n-am pus ?… În sfîrşrt, astăzi m-a învăţat unul de la noi de la percepţie…
IORDACHE
A! d-ta eşti de la percepţie ?…
CATINDATUL
Da, catindez pînă la o vacanţă. Nu e vorba, am cu ce trăi, am parte în bogasierie * la Ploieşti ; îmi trimite parale Nenea Iancu, dar ştii, orişicît poţi zice, trebuie pentru ca să-ţi faci o carieră ca tînăr…
IORDACHE
Mai e vorbă…
CATINDATUL
A! eu aş fi avut parale multe, daca nu mă-ncurcam în trataţie de amor pe vremea războiului. O iubeam, o iubeam !… şi ea mă traducea… cu un ofiţer de itidenţie.
IORDACHE
Ei, ş-acuma ?
CATINDATUL
Acuma… nu-ţi spui ? catindez la percepţie. (mîhnit.) Dar catindez de mult… Ştii, catindezi azi, catindezi mîine, o lună, două, trei, un an… Bine, pînă cînd ? Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo ceva.
IORDACHE
Adică să te înainteze.
CATINDATUL
Măcar un copist de clasa a doua.
IORDACHE
Şi acuma cîtă leafă primiţi în mînă ?
CATINDATUL
Nu ţi-am spus că sunt catindat ? Nimic, de doi ani de zile, nimic. (şade.)
IORDACHE
Nimic ?
CATINDATUL
Nimic…
IORDACHE
Dar… reţinere nu vă face ?
CATINDATUL
Asta, ce-i dreptul, nu…
IORDACHE
Tot e bine… Ei !… ia dezleagă-te.
CATINDATUL
Pentru ce ?
IORDACHE
Legat, nu poci…
CATINDATUL
Ce ?
IORDACHE
Pentru că nu poţi căsca gura.
CATINDATUL
Pentru ce să casc gura ?
IORDACHE
Aminteri cum să ţi-o scot ?
CATINDATUL
Ce să-mi scoţi ?
IORDACHE
Ei, asta-mi place ! pentru ce ai venit aicea ?… Măseaua…
CATINDATUL
Măseaua ?
IORDACHE
Ei da, măseaua. (merge şi scoate instrumentele dintr-o masă.) Ştii cum ţi-o scot ?… pînă să clipeşti din ochi (revine lîngă Catindat) odată… pac !
CATINDATUL
(care s-a sculat)
Uf !
IORDACHE
Şezi…
CATINDATUL
Mersi, am şezut destul…
IORDACHE
Trebuie să stai jos… ca să am loc în sus să trag… d-a-mpicioarele cum ?
CATINDATUL
N-o mai scoţ… mi-a trecut.
IORDACHE
Cum ţi-a trecut ?
CATINDATUL
Nu ţi-am spus că m-a învăţat unul de la noi de la percepţie… zice c-a citit în cartea lui Matei.
IORDACHE
De la Matei citire ?
CATINDATUL
Nu vanghelistul, ăsta e altul, e doftor de bătături în Italia şi face şi văpsea pentru păr…
IORDACHE
Ei ?
CATINDATUL
Ei ? să zicem că mă doare ! întîi rabd cît pot… pe urmă, pui doftorii ; pe urmă, daca văz că nu mai merge, mă duc hotărît la bărbier să mi-o scoaţă… bun ! Cum intru…
IORDACHE
Ei ! prin urmare…
CATINDATUL
Cum intru, zic serios : ştii s-o scoţi ? scoate-mi-o ! De par examplu, adineaori la d-ta… D-ta nici nu înţelegeai ce vreau eu… Şi pe urmă, mă dau în vorbă, mai de una, mai de alta… Dar cînd intru, simţ odată ca un cuţit (arată la falcă), cald, şi pe urmă rece ; pe urmă din vorbă-n vorbă, vii d-ta, subfirugul, cu cleştele : atunci deodată simţ iar un cuţit… rece, şi pe urmă numaidecît cald… şi pe urmă nu mai simţ nimic… Vezi d-ta, pesemne, nu ştiu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în interval de conversaţie, de frică trece… Ei… al dracului italianul !
IORDACHE
(care a ascultat cu multă atenţie)
Fugi, d-le, cu superstiţiile italieneşti… Îmi pare rău de d-ta, om tînăr !… Bine, d-ta nu vezi cum e naturelul la toate, că trebuie să aibă o bază, măcar cît de mică, dar să fie bază. Ce nu are bază cum poate să fie naturel ? ori să-mi spui d-ta că Matei ăla al d-tale — că eu nu-l cunosc — te-a învăţat adică să mergi prin ploaie fără umbrelă şi să zici, numai aşa la un capriţ, că e soare… şi să nu te ude… Auzi d-ta mofturi italieneşti !
CATINDATUL
Aşa e, decît n-are a face cu măseaua. (face o grimasă în partea măselii.)
IORDACHE
Ba prea are a face.
CATINDATUL
Ba nu. (altă grimasă.)
IORDACHE
Ba da, tot lucru naturel…
CATINDATUL
Ba nu !… (altă grimasă.) Hait !
IORDACHE
Ce ?
CATINDATUL
Iar m-a apucat (începe să se plimbe) dar rău… rău de tot…
IORDACHE
Vezi… vorba mea… ştiu eu…
CATINDATUL
(oprindu-se în loc din umblet, şi cu un ton foarte hotărît)
Ştii s-o scoţi ? scoate-mi-o !
IORDACHE
Şezi…
CATINDATUL
(hotărît)
Adu cleştele. (şade.)
IORDACHE
(merge, ia cleştele şi revine)
Zi că te-a ciupit un purice… odată… pac !
CATINDATUL
(uitîndu-se ţintă ia cleşte şi apoi sculîndu-se)
Mi-a trecut. Ai văzut ? vorba mea… ştiu eu… Al dracului italianul !…
IORDACHE
(plictisit)
A!
CATINDATUL
(foarte mulţumit)
Salutare, neică, şi mersi ! (pleacă.)
IORDACHE
Stai, domnule !…
CATINDATUL
Nu mai pot… e tîrziu… am treabă la canţilerie, am o groază de avizuri de făcut… Salutare, neică, şi mersi ! (iese repede prin fund.)
IORDACHE, apoi MIŢA
IORDACHE
Aşa haplea mai rar… Ce dracul face d. Nae de nu mai vine… Sunt aproape de douăsprece… Mă leşin de foame. (Miţa intră din dreapta.) Miţa ? o uitasem !…
MIŢA
N-a venit Nae încă ?
IORDACHE
Uite ce e, coană Miţo, d-ta tot zici că-l aştepţi ; eu mă repez aici aproape să-mbuc ceva şi mă-ntorc numaidecît… nu-i aşa ? (îşi ia pălăria.)
MIŢA
Poţi să te duci.
IORDACHE
Da’, nu pleci ? Să nu rămîie prăvălia singură…
MIŢA
(nervoasă)
Ţi-am spus o dată : îl aştept pînă mîine, pînă poimîine, pînă o veni !
IORDACHE
Atunci mă duc… mă-ntorc la moment. (iese în fund.)
MIŢA, apoi PAMPON
MIŢA
Să-l aştept, da, să-l aştept… Trebuie să vie… Să mă traducă pe mine Nae… şi să nu-mi răzbun ? Peste poate !
PAMPON
(care a intrat)
Mă rog, d. Nae n-a venit încă ? (salută.)
MIŢA
(aparte)
Un muştiriu… (tare.) Nu, domnule, şi eu îl aştept… Daca poftiţi şi dv. să-l aşteptaţi… vine ori dînsul ori băiatul…
PAMPON
Mersi, madam. (şade, aparte.) Curăţică. (tare, după o pauză.) D-voastră sunteţi rudă, ori consoarta dumnealui…
MIŢA
(tristă)
Nici rudă, nici consoartă, d-le… i sunt… adică i-am fost… amică… Am venit pentru o mică afacere.
PAMPON
Ca şi mine…
MIŢA
(oftînd)
La d-ta… nu poate fi ca la mine… La mine e chestiune de traducere.
PAMPON
În amor ?
MIŢA
(asemenea)
Da, în amor…
PAMPON
Ca şi la mine…
MIŢA
Ca şi la d-ta ?… Cum ?
PAMPON
Mi se pare, adică nu mi se pare… sunt aproape sigur că sunt tradus.
MIŢA
Ca şi mine…
PAMPON
Şi numai d. Nae poate să mă puie pe urma aceluia care a devenit în chestiune… A! dar n-are să-mi scape… Sunt hotărît ! Am să-i dau o curăţenie spiţerului să mă pomenească !
MIŢA
E spiţer ?
PAMPON
Da, desigur spiţer. Aflasem adineaori cum îl cheamă de la băiatul de aici…
MIŢA
De la Iordache…
PAMPON
Da ; îmi spusese cum îl cheamă, dar i-am uitat numele cu gîndul la dovezi, — pentru că am dovezi, — nişte hîrtii pe care le-am găsit în odaie la Didina.
MIŢA
Didina…
PAMPON
Da, amanta mea, cel mai sacru amor, pentru care mi-am sacrificat cariera de militar, fiin’că pînă să nu o cunosc am fost tist * de vardişti la Ploieşti… Şi sunt turbat de gelozie ! Toată noaptea n-am dormit.
MIŢA
Ah ! mie-mi spui ce-i gelozia ?… Numai o noapte n-ai dormit ? Nu ştii nimic ! Cîte nopţi !…
PAMPON
Nu, az-noapte nu a devenit din gelozie, pentru că nu începuse încă chestia… Am jucat la Podul Gîrlii conţina * cu nişte papugii pînă la şase az-dimmeaţă… I-am ras…
MIŢA
Să nu te bucuri… Şi eu cîştig la conţină, dar ce folos ! noroc la cărţi, nenoroc la amor…
PAMPON
Aş ! la mine nu e noroc, e ştiinţă : îi iau la sigur… poate că să am o goană * nebună, să pierz. Eu joc conţină oarbă cu fantele * , şi am eu merchezul * meu. Bunioară, cărţile le ţiu în stînga şi joc cu dreapta ; am bătut cu fantele, pui cărţile bătute jos, şi fantele la loc în mîna stîngă, pentru altă ocazie… Az-noapte i-am stins…
MIŢA
(plictisită)
Nu mai vine Nae…
PAMPON
Astfel dar az-dimineaţă, coniţa mea, pe la şase ceasuri, mă întorc acasă, la Didina ; bat în uşe, se scoală somnoroasă şi-mi deschide. Era încă întunerec, aprinz lumînarea… Dar, cînd viu prea tîrziu, e totdeauna supărată şi-ncepe să mă certe… Acuma nu zice nimic se-ntoarce, pardon, cu faţa la perete şi tace. Zic eu (Miţa plictisită s-a sculat şi se plimbă) în gîndul meu : e supărată s-o las să doarmă, cînd o vedea mîine c-am câştigat trei poli, îi trece… Dau să mă dezbrac şi văz jos lîngă mescioară două hîrtiuţe. M-aplec — cum le-am văzut am simţit un fior rece, — m-aplec, le iau : ce era ? Un bilet de abonament la frizăria model a lui d. Nae Girimea…
MIŢA
Nae Girimea ?… (se interesează.)
PAMPON
Da, şi un bilet de amor de la o damă către « Bibicul » ei…
MIŢA
« Bibicul»?
PAMPON
Da, către spiţerul… Să vezi cum am aflat pe urmă că e spiţer.
MIŢA
(aparte)
« Bibicul »! S-ar putea ?
PAMPON
Cum am citit hîrtiuţele şi am văzut pecetia pe bilet : « Frizăria model, Nae Girimea », mi-am luat iar baltonul şi bastonul şi am ieşit binişor ; Didina adormise iar. Mă duc la poliţie, cercetez şi aflu că aici e frizăria. Am venit ; d. Nae nu era aici. Băiatul mi-a spus că bilete de astea…
MIŢA
(interesîndu-se nerăbdătoare)
În sfîrşit ?
PAMPON
În sfîrşit, ce să mai lungim vorba degeaba, coniţa mea, spiţerul este… După cîte mi-a spus băiatul, am fost cu biletul la o spiţărie, am spus că aveam ceva scris pe el şi s-a şters cu un fel de asenţie, şi că aş vrea să ştiu ce era scris… se poate ? şi spiţerii nu ştiu ce-a făcut, ce-a turnat pe bilet, — mirosea a spirt de ţiperig, — şi-n două minute a ieşit iar dungile la loc…
MIŢA
Să fie cu putinţă ?…
PAMPON
Le-am numărat : sunt cinzeci şi cinci de dungi… Spiţerul mişel ! l-am prins mai rău decît d. Nae : o să-i dau o curăţenie… să-i rup şalele !…
MIŢA
(aparte)
Să fie Nae ? A! ce răzbunare ar fi ! (tare.) Domnule, zici că biletul de amor este către « Bibicul »?
PAMPON
Da !
MIŢA
Şi este iscălit de cine ?
PAMPON
« A ta adorantă, Miţa…»
MIŢA
Miţa ! A! Dumnezeule !
PAMPON
Ce ?
MIŢA
Domnule, eşti sigur că e spiţer ?…
PAMPON
Fireşte… Mai sigur se poate ? Biletul era alb… spirt de ţiperig şi d-odată cinzeci-şi-cinci de dungi… Le-am numărat… poftim să le numeri şi d-ta…
MIŢA
Şi ai venit aici pentru ca să afli numele omului cu chestia de traducere ?
PAMPON
Da.
MIŢA
Eu am o presimţire…
PAMPON
Care ?
MIŢA
Cum este amanta dumitale ?
PAMPON
Cum să fie adică ?
MIŢA
De roşu, de ghindă, de tobă, ori de verde ?
PAMPON
De verde…
MIŢA
De verde ?
PAMPON
Da.
MIŢA
Şi ai la d-ta biletul cătra « Bibicul », pe care zici că l-ai găsit în odaia damii de verde ?
PAMPON
Da.
MIŢA
A’ să-l văz degrabă…
PAMPON
(dîndu-i biletul)
Iacătă-l.
MIŢA
(ia biletul, îl priveşte şi face o mutră grozav de disperată)
A! am să-mi răzbun !… (solemnă.) Domnule, nu te juca cu inima unei femei nenorocite… Spune drept : biletul ăsta l-ai găsit în odaia amanţii d-tale ? Jură…
PAMPON
(grav)
Pe onoarea mea !
MIŢA
Uite-te la biletul ăsta… l-ai citit ? (citind nervos.) « Bibicule, Mangafaua pleacă mîine miercuri la Ploieşti, remîi singură, şi ambetată ; sunt foarte rău bolnavă : vino negreşit, am poftă să-i tragem un chef… A ta adorantă. Miţa…» Ai văzut biletul ?… Acuma uite-te la mine bine…
PAMPON
Ei ? (îi ia înapoi biletul.)
MIŢA
Ei ! Eu, eu sunt nenorocita care am scris biletul ăsta…
PAMPON
Se poate ?
MIŢA
Da, se poate… (dezolată..) Şi omul care a fost la Didina dumitale este amantul meu !…
PAMPON
Amantul dumitale ? Spiţerul ?
MIŢA
Ce spiţer ? nu-i spiţer… (frămîntîndu-se.) A! trebuie să am o explicaţie… O să-mi răzbun… o răzbunare teribilă !
PAMPON
(acelaşi joc)
Amantul dumitale ? trebuie să-l ştiu şi eu, trebuie să-l văz. Eu nu mă mulţumesc pe răzbunarea dumitale Trebuie ca să-mi răzbun eu !… (se plimbă turbat.)
MIŢA
Juri să ne răzbunăm împreună ?
PAMPON
Jur !
ACEIAŞI — IORDACHE
IORDACHE
(venind repede din fund)
Coană Miţo, eşti aici ? Vine.
MIŢA
Nae…
PAMPON
D. Nae.
IORDACHE
(dînd pe Pampon la o parte şi luînd pe Miţa în partea cealaltă)
Pardon. (Miţii.) Vine Crăcănel al d-tale. Viu într-un suflet de la birt din colţ… Crăcănel a intrat în birt, a întrebat de prăvălia lui d. Nae Girimea, şi băiatul l-a îndreptat aici. Ascunde-te iute… vine, trebuie să fie la uşe.
MIŢA
Crăcănel ! ce caută ?
IORDACHE
Treci degrabă în odăiţă. (Miţa pleacă spre dreapta pe după paravan.)
PAMPON
Te duci ?
MIŢA
Da… (lui Iordache.) Cînd o pleca, dă-mi de veste… fă-i vînt degrabă…
PAMPON
Bine, da’ chestia noastră cum rămîne ? (o urmăreşte pînă la uşe.)
MIŢA
Mai vorbim noi. (Iese repede în dreapta închizînd uşa după ea.)
PAMPON
(aparte)
Ciudat lucru ! să fie vreo moftangioaică ?… (lui Iordache.) Mă rog, cine e persoana asta ?
IORDACHE
E o damă…
PAMPON
Bine, damă… O văz eu că e damă, dar cine e ? (Crăcănel intră.)
IORDACHE
(încet lui Pampon)
Lasă că-ţi spui eu…
ACEIAŞI — CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL
Mă rog aici este d. Nae frizerul ?
IORDACHE
Aici este… da’… nu-i acasă.
CRĂCĂNEL
Dar… mă rog, se-ntoarce ?
PAMPON
(lui Iordache aparte.)
Cine-i domnul ăsta ?
IORDACHE
(încet lui Pampon)
Lasă că-ţi spui eu…
CRĂCĂNEL
Aud ?
IORDACHE
Nu crez să se întoarcă aşa degrabă… Daca aveţi trebuinţă chiar cu d-lui, atunci poftiţi mai pe seară, poate să-l găsiţi…
CRĂCĂNEL
În sfîrşit, eu tot mai pot aştepta ; poate să vie. (şade.)
IORDACHE
Aşteptaţi degeaba, domnule, vine foarte tîrziu…
CRĂCĂNEL
De unde ştii ? poate vine mai curînd…
IORDACHE
(încet lui Pampon)
Cum dracul să-i fac vînt ?…
PAMPON
Daca spune o dată omul că vine deseară…
CRĂCĂNEL
Ei, poate am noroc. Nu ştii d-ta ? de cîte ori plec să stai un ceas şi stai cinci… Ei, de ce adică să nu pleci o dată pentru şapte şi să stai numai unul ?… (se găteşte în faţa unei oglinzi, îşi piaptănă barbetele şi chelia, ia o gazetă şi se pune pe citit. — Iordache şi Pampon dau din umeri. Pampon scoate o pereche de cărţi şi-ncepe să se joace cu ele pe genuchi. Iordache merge la uşa din dreapta.)
MIŢA
(scoţînd capul pe uşă)
Fă-i vînt !
IORDACHE
Nu e chip… Zice că vrea s-aştepte…
MIŢA
Ce dracul caută aici ?
IORDACHE
Ştiu eu… caută pe d. Nae…
MIŢA
Nu-nţeleg.
IORDACHE
I-am spus că d. Nae vine deseară, şi tot zice că-l aşteaptă… A! stăi, că, îi am eu leacul…
MIŢA
Domnul ălălalt s-a dus ?
IORDACHE
Nu, e aici…
MIŢA
Sǎ m-aştepte… Bate-mi în uşe cînd l-ăi exoflisi * pe Crăcănel…
IORDACHE
Îl exoflisesc acuma, să vezi… (coboară în scenă Miţa îşi retrage capul şi închide uşa. Lui Pampon.) — Dama a zis s-aştepţi…
PAMPON
(încet)
Bine…
IORDACHE
(către Crăcănel, care e cufundat în citirea jurnalului)
Ei, boierule, d. Nae nu mai vine… Eu trebuie să-nchiz prăvălia… am treabă să mă duc în tîrg…
CRĂCĂNEL
(lăsînd gazeta)
A! închizi ?… Atunci, daca închizi, trebuie să mă duc şi eu…
PAMPON
(strîngîndu-şi cărţile)
Fireşte că trebuie să te duci, nu o să te încuie aici.
CRĂCĂNEL
Daca e aşa… salutare… Mă-ntorc eu mai tîrziu… (iese în fund.)
IORDACHE
Cu plecăciune… S-a dus ! uf ! Al dracului dobitoc !… De ce muşterii am eu parte astăzi !
PAMPON
Mă rog, cine e negustorul ăsta ?
IORDACHE
Urîtul ăsta ? Este amantul damii de colo…
PAMPON
(sărind)
Amantul damii de colo ?…
IORDACHE
Da.
PAMPON
Care a vorbit cu mine adineaori ?… Miţa ?
IORDACHE
Da, da !
PAMPON
(fioros)
Bibicul ei ? Ăsta e Bibicul ?
IORDACHE
Ei, da, frate, cînd îţi spui o dată ; e amantul damii de colo… Ce te prinde mirarea ?…
PAMPON
(care şi-a luat pălăria şi bastonul degrabă)
Am pus mîna pe Bibicul ! Nu-l las nici mort ! nici mort ! (se repede şi iese glonţ pe uşa din fund.)
IORDACHE, NAE apoi MIŢA
IORDACHE
Ăsta este niţel cam ţicnit… De ce muşterii am parte eu astăzi ?… Frumos carnaval ! S-o scoţ pe Miţa. (Nae intră.) D. Nae, în sfîrşit ! credeam că nu mai vii.
NAE
De ce ?
IORDACHE
Te-a căutat doi inşi…
NAE
Cine ?
IORDACHE
Unul nu ştiu cum îl cheamă, ălălalt era Crăcănel…
NAE
Crăcănel ?…
IORDACHE
Da ; şi coana Miţa… e aici.
NAE
(strîmbîndu-se)
Miţa aici ? Nu i-ai spus că nu sunt acasă şi că viu tîrziu ?
IORDACHE
I-am spus, da’ a zis că te aşteaptă, pînă mîine, pînă poimîine… Am profitat de ocazie şi m-am dus la birt în colţ să mănînc ceva. N-apucasem să gust de două ori, şi hop ! Crăcănel vine-n birt şi-ntreabă pe băiat unde e frizăria model a lui d. Nae. Am alergat degrabă să dau veste coanii Miţii… Era aici şi negustorul ălălalt, zice că are un bilet de abonament să-l schimbe, ori să te-ntrebe ceva… în sfîrşit nu ştiu bine…
NAE
Care va să zică Miţa e aici ?
MIŢA
(care a crăpat uşa mai dinainte şi a auzit ultimele vorbe ale lui Iordache, coborînd.)
Aici, Bibicule ; ce, îţi pare rău ?
NAE
(făcîndu-se vesel)
Să-mi pară rău ? cum să-mi pară rău ?… Se poate ?
MIŢA
(trecînd pe lîngă Nae, încet)
Trimete de-aici pe Iordache. Am să-ţi spun ceva între patru ochi…
NAE
(făcîndu-se că n-aude)
Auz ?
MIŢA
Iordache, daca nu mai ai treabă, fii bun şi ne lasă ; am să-i spui ceva lui d. Nae în secret…
IORDACHE
Mă duc… să-mi isprăvesc porţia de varză. (iese în fund.)
MIŢA, NAE (Miţa merge şi încuie uşa din fund)
NAE
Pentru ce încui uşa ?
MIŢA
(în fund)
Poate să vie iar cineva să ne facă deranj… Am să-ţi spui ceva în linişte… (pauză.) Nae ! (coboară încet emoţionată.) Bibicule ! nu mă mai iubeşti… (un pas şi se opreşte.)
NAE
(d-abia întorcîndu-se)
Ei na ! de unde ţi-a mai venit ş-asta-n cap ?
MIŢA
(încă un pas)
Pentru ce n-ai venit alaltăieri seara cînd ţi-am scris ?
NAE
(acelaşi joc)
Eram bolnav alaltăieri…
MIŢA
(coborînd, cu energie)
Minţi !… Ai primit biletul meu ?
NAE
Da.
MIŢA
Unde mi-e biletul ? Arată biletul…
NAE
(după ce se caută prin toate buzunarele)
Pesemne că l-am pierdut.
MIŢA
L-ai pierdut ? Unde l-ai pierdut ?
NAE
Ştiu eu unde l-am pierdut ? daca ştiam că-l pierz, fireşte că nu-l pierdeam…
MIŢA
Nu ştii unde l-ai pierdut ?
NAE
Nu…
MIŢA
(straşnică)
Bibicule ! Bibicule !
NAE
Ei ?…
MIŢA
Vezi tu sticluţa asta ? (scoate din buzunar o sticluţă mică şi i-o arată.)
NAE
Ei, ce ?
MIŢA
Ştii ce are înăuntru ?
NAE
Cerneală…
MIŢA
Nu cerneală, Năică,… vitrion englezesc !
NAE
(dîndu-se înapoi)
Vitrion ? eşti nebună !
MIŢA
Da, vitrion ! ţi-e frică ?
NAE
Fireşte că mi-e frică, na !
MIŢA
Pentru ce, daca te ştii curat ?
NAE
Pentru că tu nu ştii ce e vitrionul…
MIŢA
Ba da… e un fel de metal…
NAE
Nu ştii ce poate face ?
MIŢA
Ba da ; pîrleşte, Năică ; arde. Bibicule, momentan tot, tot, şi mai ales ochii !
NAE
Dă-mi sticluţa…
MIŢA
Aş !
NAE
Pentru ce să ţii asemenea lucruri ? pentru ce ?
MIŢA
(vrînd să izbucnească)
Pentru ce ?… Îmi trebuie…
NAE
Pentru ce îţi trebuie ?
MIŢA
(izbucnind)
Pentru ce ? (cu un gest mare, care face pe Nae să-şi acopere ochii, dîndu-se repede înapoi.) Pentru dumneatale, musiu Năică, şi pentru Didina dumitale !…
NAE
(pălind)
Care Didină ? tu ştii ce spui !
MIŢA
Ştii şi d-ta mai bine decît mine ; nu umbla cu mofturi, şarlatane. Care Didină, ‘ai ? Didina, pentru care mă traduci pe mine ; Didina, pe care o iubeşti; Didina, la care ai fost az-noapte, mizerabile !
NAE
Nu e adevărat, am stat acasă bolnav.
MIŢA
Minţi ! Adineaori spuneai că nu ştii unde ai pierdut biletul… Să-ţi spui eu : biletul meu l-a găsit în odaie la Didina d-tale respectivul ei.
NAE
Respectivul ? Pampon ?
MIŢA
Vezi ! vezi ! ştii cum îl cheamă ; da, unul înalt, bărbos, fioros, cu care o să ai a face chiar astăzi ; pentru că s-a întîlnit cu mine aici, mi-a arătat biletul meu, şi eu i-am declarat că omul cu traducerea este acela care mă traduce şi pe mine, (Nae se plimbă agitat) amantul meu, fidelul meu amant, căruia eu (obidită) i-am fost întotdeauna fidea.
NAE
Ce-ai făcut ?
MIŢA
Pampon te caută să te omoare… A! dar pînă să-şi răzbune el, am să vă omor eu, eu ! pe Didina, pe tine, şi pe mine !… (se trînteşte pe un scaun desperată şi isterică şi-şi ascunde capul în mîini.)
NAE
(apropiîndu-se binişor de ea şi căutînd s-o mîngîie)
Miţo, neică, vino-ţi în fire…
MIŢA
Lasă-mă ! (îl respinge.)
NAE
(apucînd-o în braţe şi căutîndu-i buzunarul)
Nu ; nu te las, pentru că te iubesc… numai pe tine… te iubesc… numai… pe… tine… (a găsit buzunarul, a luat sticluţa, se ridică repede şi schimbînd tonul.) Înţelege că e încurcătură la mijloc. Mi-ai pus pe nebunul de Pampon în cap.
MIŢA
D-ta ţi l-ai pus…
NAE
Vrei scandal cu orice preţ ?
MIŢA
Da, (ridicîndu-se) vreau scandal, da… pentru că m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate : ai uitat că sunt fiică din popor şi sunt violentă ; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sîngele martirilor de la 11 fevruarie ; (formidabilă) ai uitat că sunt ploeşteancă — da, ploeşteancă ! — Năică, si am să-ţi torn o revuluţie, da’ o revuluţie… să mă pomeneşti !…
NAE
(cam zîmbind)
Nu fi nebună !… Ce-o să faci ?
MIŢA
(căutînd sticluţa în buzunar)
Ce să fac ? (n-o găseşte, se uită rătăcit împrejur… Nae i arată de departe, rîzînd, sticluţa, ea dă un ţipăt.) A! mi-ai furat sticluţa, scamatorule ! (repezindu-se la el pe după mobile.) Dă-mi sticluţa, şarlatane, mizerabile, infame ! (Se aud bătăi tari în uşe.)
NAE
Taci ! bate cineva !
IORDACHE
(de afară)
Deschideţi ! deschideţi degrabă !
MIŢA
Nu vei deschide, pînă nu-mi dai sticluţa ! (se pune în dreptul uşii. Nae o dă în lături, trage ivărul şi deschide. Iordache intră repede.)
ACEIAŞI — IORDACHE
IORDACHE
Vine Crăcănel turbat… S-a făcut scandal ; l-a bătut ălălalt care era aici… (Miţii.) Ascunde-te… Vine !
MIŢA
(apelpisită * )
Nu mai voi să ştiu de nimic… Să vie oricine… Voi scandal… voi să mor !… (se repede să ia un brici ; Iordache se uită afară prin uşe.)
NAE
(repezindu-se şi smulgîndu-i briciul, o apucă de amîndouă mîinile şi o tîrăşte spre dreapta)
‘Aide dincolo, să-ţi dau sticluţa.
MIŢA
Nu.
IORDACHE
(de la uşă)
Fugiţi, iacătă-l, fugiţi !…
NAE
Haide ! (tîrăşte pe Miţa cu multă luptă şi iese cu ea în odaia din dreapta, pe după paravan.)
IORDACHE, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL
(intrînd prin fund furios, cu pălăria stricată şi tăvălită. Iordache se dă la o parte)
A! asta nu, asta nu poate să rămîie jos !… Ai mai pomenit d-ta una ca asta, d-le ?
IORDACHE
Ce, d-le ?
CRĂCĂNEL
D-le, adineaori ştii că am plecat de aici.
IORDACHE
Da.
CRĂCĂNEL
N-apuc s-ajung în colţ şi auz pe urmele mele « Pst ! pst ! Bibicule ! » Pe mine mă cheamă Telemac, Mache, nu mă cheamă Bibicul. Îmi văz de drum… Iar : « Pst ! pst ! Bibicule ! » Eu merg înainte… Cînd mă pomenesc că m-apucă cineva pe la spate de guler. Mă întorc. Zice : « Te faci că n-auzi, Bibicule, ‘ai ?) » Eu zic : « Nu mă cheamă Bibicul’, d-le, mă cheamă Telemac, Mache ». — « Bibicule, zice el, deodată ; eşti un mizerabil ! ai făcut un abuz mare ; ai înşelat o femeie, dar ai a face acuma cu un bărbat. De mult te caut. Avem să ne răfuim amîndoi. Acu nu-i vreme, dar pînă una alta, ca să ştii cu cine ai a face, poftim o arvună ! »… N-apuc să răspunz, domnule, şi şart ! part ! trosc ! pleosc ! patru palme : îmi turteşte pălăria şi mi-o aruncă cît colo. Pînă să mă plec s-o ridic, infamul se suie într-o trăsură şi pleacă… Chem sergentul… nimini !… A! dar trebuie să ştiu cine este dobitocul ăsta smintit… trebuie să ştiu ! Cum îl cheamă ?
IORDACHE
Ştiu eu cine e ăla ?
CRĂCĂNEL
Este mizerabilul care era adineaori aici cu d-ta, cînd am venit eu.
IORDACHE
Nu ştiu cum îl cheamă…
CRĂCĂNEL
Trebuie să ştii, trebuie să-mi spui : nu plec de aicea pînă nu aflu ; chem poliţia, fac scandal !… (se plimbă făcînd gesturi exasperate.)
ACEIAŞI — CATINDATUL, NAE, apoi PAMPON
CATINDATUL
(intră prin fund, cu mîna la falcă, văitîndu-se)
A! a ! a ! m-a apucat rău… (se trînteşte pe un scaun.)
IORDACHE
Şi ai venit iar la doftoria lui Matei ? nu mai merge, tînărule…
CRĂCĂNEL
D-le, înţelege odată şi spune-mi…
NAE
(ieşind din odaie şi coborînd)
Ce e ? Ce e, domnule ?
CRĂCĂNEL
Domnule ! Un dobitoc, un infam, care era adineaori aici, m-a insultat cu palme pe mine, Mache, ca drept Bibicul…
NAE
(aparte)
Pampon a fost ! (cătră Iordache încet.) Treci dincolo, i-a venit rău nebunii. (Iordache iese iute la dreapta.)
CATINDATUL
A! a ! a ! (se zvîrcoleşte pe scaun.)
NAE
(Catindatului)
Ce e ? d-ta ce pofteşti ?
CATINDATUL
(sculîndu-se şi arătîndu-şi falca, hotărît)
Ştii s-o scoţi ? scoate-mi-o !
NAE
Şezi. (Catindatul şade.)
CRĂCĂNEL
Domnule, n-am vreme de stat. Spuneţi-mi cum îl cheamă…
NAE
(alegîndu-şi instrumentele)
Nu ştiu, domnule, de unde vrei să ştiu eu numele la toţi muşteriii ! (cătră Catindat) A din fund de tot ? (Catindatul dă din cap că da.) Dezleagă-te. (Catindatul face fasoane. Nae îl apucă cu putere şi-l dezleagă.)
PAMPON
(apărînd în fund)
Aha ! Bibicule, iar d-ta ! (Crăcănel se dă înapoi.)
NAE
(cu un ochi la ce se petrece între Pampon şi Crăcănel, şi cu altul la Catindat pe care îl ţine cu putere cercînd să-i vîre mîna în gură, şi care se zbate şi nu vrea să se lase)
Numai s-o văz ! n-o scoţ !
CRĂCĂNEL
(înaintînd un pas spre Pampon, făcîndu-şi inimă şi voind să-i dea fiori)
Domnule ! mă cunoşti d-ta pe mine ?
PAMPON
Cum să nu, Bibicule ! (se apropie binişor de Crăcănel, şi vrea să-l apuce.)
CRĂCĂNEL
(scăpînd şi ocolind pe după mobile)
A! ajutor ! poliţie ! vardist ! (Pampon îl urmăreşte neîmpăcat ; Crăcănel vrea să iasă prin dreapta pe după paravan, se întîlneşte piept în piept cu Iordache care intră, şi care-l respinge.)
NAE
(care după o luptă, a reuşit să vîre mîna în gura Catindatului)
Şezi binişor !
CATINDATUL
(gemînd cu gura înfundată şi zvîrcolindu-se)
A! a ! a !
IORDACHE
(care a venit de după paravan, încet lui Nae)
I-a venit pandaliile, era să-şi taie gîtul cu briciul.
CRĂCĂNEL
E nebun ! ajutor ! poliţie ! vardişti ! (iese în fuga mare prin fund.)
PAMPON
Stăi, Bibicule ! (iese furios după el.)
NAE
(trăgînd cu putere)
Nu mişca ! (după ce a tras, iese repede în dreapta, urmărit de Iordache.)
CATINDATUL
(văitîndu-se cu mîna la falcă)
A! a ! a ! Mi-a scos alta ! Măsea nevinovată, domnule !…
(Cortina)
(O sală de o parte a unui bufet într-un bal mascat de mahala. Două uşi în fund ; cea din dreapta dînd în bal, cea din stînga într-un coridor de lîngă bal. La stînga, în planul din fund, o uşe a cabinetului de toaletă ; la dreapta, planul întîi, o uşe dînd în sala principală a bufetului. În scenă, mese pentru mîncare, una în fund între cele două uşi, două în faţă, una la dreapta, alta la stînga. La ridicarea cortinii, se aud măsurile din urmă ale unui valţ, şi se vede prin uşa din dreapta, în fund, mişcarea balului.)
CATINDATUL, în costum şi cu masca scoasă şezînd la masa din stînga şi bînd rom cu un păhăruţ, apoi CHELNERUL
CATINDATUL
(bătînd în masă)
Chelner !…
CHELNERUL
(d-afară)
Vine !…
CATINDATUL
Am început să mă încălzesc… ori magnetismul… ori electricitatea lui Matei… nu ştiu ce e… dar lucrează. Am început să mă-ncălzesc. (bate în masă.)
CHELNERUL
(din dreapta)
Vine, vine !
CATINDATUL
Unul de la noi de la percepţie m-a învăţat ! « Vrei să-ţi treacă ? mănîncă, bea, fă petreceri si magnetizează-te, dar magnetizează-te straşnic cu jamaică… » şi… mă magnetizez (bate în masa tare.) Pfu ! Cald !
CHELNERUL
(d-afară)
Vine, vine, vine !
CATINDATUL
Nenea Iancu, săracul, daca ar şti cum mă magnetizez… şi unde ? (scoate de sub costum din sîn o scrisoare şi o citeşte cu chef) « Am aflat că umbli prin cafenele şi pe la baluri ; dacă măi aflu astfel de chestii, nu-ţi mai trimet nici un gologan viu să-ţi lungesc urechile ; te iau înapoi la prăvălie, şi te pui la ipitropie, măgarule »… Mie adică îmi scrie nenea Iancu. (bate tare în masă.)
CHELNERUL
(intrînd din dreapta)
Vine !…
CATINDATUL
Socoteala şi-ncă un rom… ăsta e al patrulea…
CHELNERUL
Ba al cincilea…
CATINDATUL
Ba al patrulea…
CHELNERUL
Al patrulea l-aţi băut… şi cu unu, care îl comandaţi acuma, cinci…
CATINDATUL
Aşa, cu ăl d-acuma ?… da. (Chelnerul iese în dreapta.) Pfu ! cald mi-e… lucrează magnetismul… I-am dat de leac !… Vezi ce e cînd nu ştie cineva ?… Era aproape de mintea omului ; durerea devine din măsea, măseaua devine din răceală, răceala devine din frig ; — din cald devine că nu mai e frig ; daca nu mai e frig, va să zică că răceala se duce şi vine căldura ; a venit căldura, a trecut durerea… (Chelnerul vine.) Par egzamplu… (pune mîna pe falcă) lucrează magnetismul… arde… foc… Pfu ! cald mi-e ! (Chelnerul a pus pe masă romul.) Un rom şi ţal !
CHELNERUL
Cinci romuri : unu şi cinzeci.
CATINDATUL
(dînd romul pe gît)
Şase.
CHELNERUL
Nu, cinci…
CATINDATUL
Ba şase… Cinci cu ăsta care l-am băut, şi cu unu care o să mi-l aduci acuma, şase. (plăteşte.) Lucrează straşnic magnetismul… Şi am să tachinez astă-seară !… da, am să tachinez !… pe toate am să le tachinez ! (merge cam şovăind la o oglindă în stînga să-şi dreagă miza*.) Straşnic de cald !
CATINDATUL, DIDINA, apoi CHELNERUL
DIDINA
(intră prin fund de la stînga, coboară la masa din dreapta şi şade ; e în costum de polonez : cazacă cu brandeburguri, măntăluţă cu blană, pantaloni în cizme cu carîmb ; în cap căciulă poloneză cu un pompon mare, bătînd în masă).
Băiete ! (îşi scoate masca şi se şterge cu batista.)
CHELNERUL
(intrînd cu romul)
Vine !
CATINDATUL
(întorcîndu-se şi punîndu-şi masca)
O mască… Am s-o tachinez… (Chelnerul, după ce a lăsat romul pe masă la stînga, trece la dreapta lîngă Didina.)
DIDINA
O bere.
CHELNERUL
Vine !
DIDINA
(care a observat pe Catindatul, se întoarce cam cu spatele ca să nu-i vază faţa. Catindatul bea rom, suflă mereu de căldură şi se uită cînd pe o parte, cînd pe alta la Didina)
N-a venit Nae încă… (scoate o scrisorică şi o citeşte.) « Prea iubita mea angelă, s-a întîmplat un caz de o comèdie mare în chestia noastră prin respectivul tău Pampon şi o individă !… Trebuie să ne vedem deseară ca să-ţi spui cum curge în defavor toată intriga asupra romanţului nostru, să juri că devine ca la Teatru, pentru care nu cumva să lipseşti deseară de la bal cum ne-a fost vorba. Trimete-l pe Pampon să joace conţina şi vino negreşit… Al tău adorant pînă la moarte… Nae »… Douăsprece aproape, şi nu mai vine. (Chelnerul aduce berea, o pune pe masă la Didina şi iese.)
CATINDATUL
Pfuu ! (Didinii.) Bonsoar, mască… (aparte.) Am s-o tachinez… (tare.) Ce mai faci ?
DIDINA
(care îndată ce i-a vorbit Catindatul şi-a pus masca)
Bine, mersi ! Uite beau o bere… Da’ d-ta ce faci ?
CATINDATUL
Şi eu bine, mersi ; mă magnetizez cu jamaică.
DIDINA
Îmi pare bine.
CATINDATUL
Şi mie nu mai puţin, parol ! (aparte cu chef.) Al dracului ştiu să le tachinez.
DIDINA
(bătînd în masă şi sculîndu-se)
Să-l mai caut în bal…
CATINDATUL
(bîndu-şi picătura din fund a paharului)
Ce, te duci, mască ?
DIDINA
Da, mască, mă duc. (Chelnerul vine din dreapta.) O bere, o plătesc. (aruncă banii pe masă.)
CATINDATUL
(către chelner)
Şi mie o jamaică… (cătră Didina.) Nu mai stai niţel ? să mai beau un magnet şi pe urmă te joc.
DIDINA
Nu, mersi.
CATINDATUL
Să te joc o… conţină oarbă, (rîde.)
DIDINA
(aparte)
Conţina oarbă ? să mă fi cunoscînd ? (pleacă să iasă.)
CATINDATUL
Pe două consumaţii şi-o guriţă mazu * . (rîde.) Straşnic tachinez… (o urmăreşte pînă la uşe.)
DIDINA
(aparte)
Mazu ? m-a cunoscut (iese repede, în fund, la dreapta, ieşind, pomponul de la căciulă-i cade în scenă ; chelnerul aduce încă un rom şi-l pune pe masă la stînga, aşteptînd.)
CATINDATUL
(întorcîndu-se de la uşe şi coborînd)
Straşnic am tachinat-o… (gustă din rom şi-l plăteşte.) Şi mi-e cald… mi-e cald… mi-e foc de cald ! (întorcîndu-se şi zărind pomponul jos.) Iacă ! i-a căzut polinezului istoria de la căciulă (ia pomponul şi şi-l pune-n piept) Haha ! Acu să vezi cum o tachinez. (trage repede paharul de rom şi iese iute după Didina.)Acu să vezi cum am s-o tachinez. (Se aude în bal polca.)
CRĂCĂNEL, singur, în costum de bal, intrînd din bufet, apoi CHELNERUL
CRĂCĂNEL
(coborînd şi scoţîndu-şi masca)
Îl cheamă Iancu Pampon ; i mai zice şi « Conţina cu 5 Fanţi »; a fost tist de vardişti de noapte la Ploieşti : acuma face pe jucătorul de cărţi ; e neînsurat, dar precontează * pe una Didina Mazu, exmarşandă. I-am luat urma acasă, de acasă la cafenea, de la cafenea iar acasă, şi de acasă aici. Trebuie să fie aici… Am minţit pe Miţa că mă duc la Ploieşti, şi am venit… Mi-am pus costum ca să nu mă cunoască cineva şi să afle Miţa… cum e ea geloasă !… (bate-n masă ; Chelnerul intră.)Am zis o bere…
CHELNERUL
Vine !
CRĂCĂNEL
A! Asta nu poate rămîne jos… Eu, cînd îmi trage cineva palme… eu turbez !… cu dinţii îl apuc, nu-l las nici mort pînă nu-mi spune pentru ce ? pentru ce mi le-a tras ? să ştiu şi eu : pentru ce ?… Trebuie să-mi spuie mişelul numaidecît !… (Chelnerul aduce berea, Crăcănel o bea şi o plăteşte. Chelnerul ia paharul de bere şi paharul de rom rămas pe masa din stînga şi iese.) Dacă o fi deschis, mă duc drept la el… Dar dacă o fi mascat ?… (se gîndeşte.) A! am găsit… Mă dau binişor pe lîngă toţi bărbaţii şi le zic la ureche : « Eu sunt Bibicul, nene Iancule, nu mai pofteşti ?… » Să poftească în bal să-mi tragă… nu ! să poftească, mizerabilul ! (îşi face o ţigară ş-o aprinde. Didina urmărită de Catindatul intră.) Cineva ! (îşi pune masca.)
CRĂCĂNEL, DIDINA, CATINDATUL
DIDINA
(intrînd)
S-a hotărît ! nu pot să scap de dobitocul ăsta… mă cunoaşte.
CATINDATUL
(urmărind-o pe pasul de polcă, şovăind puţin)
Mască, nu te las ; trebuie să facem o polcă.
DIDINA
(plictisită)
Mersi, mască, nu joc ; fii băiat cumsecade şi nu te mai ţine după mine…
CATINDATUL
(aparte)
Straşnic le tachinez !…
DIDINA
Ţi-am spus o dată că aştept pe cineva ?
CATINDATUL
Ce adică, eu nu sunt cineva ?
DIDINA
(foarte plictisită)
Ba da, decît aştept pe cineva să mă ducă acasă…
CATINDATUL
Da’ ce, eu nu te poci duce acasă ?
CRĂCĂNEL
(aparte)
Ăsta să fie ? că prea e obraznic… (observă scena.)
DIDINA
(împingînd pe Catindatul, care vrea s-o ia de zor la polcă)
Vai de mine ! mi-am găsit beleaua cu d-ta, îmi scoţi sufletul ! (aparte.) Ce să fac ? Cum să scap ? A! (tare.) Mască, am să te rog ceva : aşteaptă-mă un minut aici… Mă-ntorc îndată…
CATINDATUL
Da’ te-ntorci ?
DIDINA
Mai e vorbă…
CATINDATUL
Să te-ntorci, să nu pleci pînă nu ne vedem, că ai pierdut ceva.
DIDINA
(plecînd)
Eu ?
CATINDATUL
Da… (aparte.) Acu am s-o tachinez…
DIDINA
Aş ! Mofturi !
CATINDATUL
Zău !… cum ai venit, ‘ai ? N-ai venit cu pampon ? Vrei să te duci fără pampon ?!
CRĂCĂNEL
(sărind)
Pampon ?!
DIDINA
Pampon ?! Hotărît, mă cunoaşte, trebuie să-mi schimb costumul, să-mi piarză urma… (iese repede. Catindatul se repede să iasă după ea ; Crăcănel îl urmăreşte, îl apucă în uşe şi-l trage cu putere înapoi.)
CRĂCĂNEL
(cu tonul sfidător şi melodramatic)
Eu sunt Bi-bi-cul, ne-ne Ian-cu-le !
CATINDATUL
Eu nenea Iancu ? fugi d-acolo !
CRĂCĂNEL
(crescendo)
Eu sunt Bibicul, nene Iancule ; nu mai pofteşti ? poftim de ! ba nu, nu ! ia poftim…
CATINDATUL
Ce să poftesc, domnule ? ştii că eşti curios d-ta !…
CRĂCĂNEL
(crescendo)
Eu sunt Bibicul, nene Iancule !
CATINDATUL
Bine, d-ta poţi să fii Bibicul, dar vezi că asta-i asta, că eu nu sunt nenea Iancu… Nenea Iancu e frate-meu…
CRĂCĂNEL
Atunci, nen-tu Iancu al d-tale este o canalie !
CATINDATUL
Da’ pentru ce, d-le ?…
CRĂCĂNEL
Asta mă priveşte pe mine…
CATINDATUL
Ba priveşte familia, să mă ierţi…
CRĂCĂNEL
Şi-l aştept aici, pentru ca să-l iau de piept şi să am o tălmăcire cu d-lui… Să vedem : pentru ce ? da, pentru ce ?
CATINDATUL
Aş ! îl aştepţi degeaba : nenea Iancu e la Ploieşti…
CRĂCĂNEL
Mofturi ! e la Bucureşti…
CATINDATUL
(sărind)
Nenea Iancu la Bucureşti ?
CRĂCĂNEL
Da, şi are să vie aici ! îl aştept !
CATINDATUL
(aparte)
Nenea Iancu ! să vie aici ! M-am topit… Sunt nenorocit !
CRĂCĂNEL
Şi o să fii faţă şi d-ta la tălmăcire ; am să te pui faţă ca să vezi şi d-ta pentru ce nen-tu Iancu al d-tale este o canalie.
CATINDATUL
(aparte)
Nenea Iancu ! vine nenea Iancu, şi ăsta cum mă cunoaşte, o să mă spuie, o să mă puie faţă !… Trebuie să-mi piarză urma : trebuie să-mi schimb costumul… (iese fuga în fund la stînga.)
CRĂCĂNEL
Fuge să-i dea de ştire lui nen-su Iancu ! Trebuie să-l ţiu de scurt. (iese fuga după Catindatul. Se aude în bal semnalul cadrilului.)
MIŢA, singură în domino albastru cu flori, apoi CHELNERUL
MIŢA
(intrînd, îşi scoate masca)
Nu e… N-a venit încă ? Îl cunosc… are numai două costume : un cazac şi un turc… N-a venit. Trebuie să se fi dus să-şi ia pe individa ! Trebuie să vie împreună ! A! să vie ! Dumnezeule ! Jur pe tot ce mi-a rămas mai scump, jur pe statua Libertăţii de la Ploieşti, că are să fie o istorie !… (bate-n masă.) A! gelozie ! Am să-i omor !
CHELNERUL
(intrînd din dreapta)
Vine !
MIŢA
Un vermult.
CHELNERUL
Vine. (iese)
MIŢA
Voi să beau, voi să beau (cadenţînd), căci nu e-n lume altă durere, decît durerea ce simţesc eu… (Chelnerul aduce paharul. Se aude cadrilul. Miţa bea paharul pe nerăsuflate şi plăteşte. Chelnerul ia paharul şi pleacă.)Aşa ! să vie acuma. (îşi pune masca.)
MIŢA, IORDACHE în costum de turc, apoi CRĂCĂNEL
IORDACHE
(vine suflînd la masa din stînga)
Uf ! Am asudat… Trebuie să mă dau la o gargariseală. (bate-n masă.)
MIŢA
(se-ntoarce, îl vede şi dă un ţipăt)
Turcul ! Nae ! (se repede la el.) Nae ! Eu sunt, Miţa. (îşi scoate masca.)
IORDACHE
Miţa ! Coana Miţa ! Sunt eu, Iordache. (îşi scoate masca.)
MIŢA
Nae a venit ?
IORDACHE
Nu… n-a venit…
MIŢA
Minţi ! a venit ! A! v-am dat de urmă. L-am căutat acasă şi nu l-am găsit ; vardistul mi-a spus că a plecat în costum de bal în birje. A venit… E aici. E cu ea… Spune ; nu minţi !
IORDACHE
Ei, da, da ! a venit, dar a venit şi Crăcănel… (îşi pune masca.)
MIŢA
Crăcănel ! aicea Crăcănel ?… (punîndu-şi masca.) Nu-i adevărat ! Mangafaua e la Ploieşti.
IORDACHE
Ba-i prea adevărat ! (Crăcănel intră.)
CRĂCĂNEL
(intră prin fund şi vine ţintă la Iordache)
Eu sunt Bibicul, nene Iancule, eu sunt Bibicul ; nu mă cunoşti ?… Poftim de ! ia mai poftim de !
MIŢA
(aparte)
E Crăcănel ! îmi cunoaşte dominul, trebuie si mi-l schimb numaidecît. (iese repede în fund la stînga.)
CRĂCĂNEL
Nu răspunzi ? nu pofteşti, nene Iancule ?
IORDACHE
Eu nu sunt nenea Iancu, eu sunt nenea Iordache… Pe nenea Iancu caută-l în bal…
CRĂCĂNEL
În bal ? (iese repede-n fund, dreapta.)
IORDACHE
Un nenea Iancu trebuie să găseşti în tot balul. (îşi scoate masca.)
IORDACHE, NAE, în costum de cazac, apoi CATINDATUL
NAE
(din fund dreapta)
Iordache… (îşi scoate masca.)
IORDACHE
Aha ! bine că vii ! Ştii cine e în bal ? ia ghici…
NAE
Cine ?
IORDACHE
Miţa…
NAE
Miţa !
IORDACHE
Şi Crăcănel… fereşte-te ! Miţa te caută…
NAE
Cum să scap de republicana asta ?… Nu găsesc pe Didina să plec…
CATINDATUL
(din fund)
Peste putinţă să găsesc alt costum : Bibicul ăla o să mă dea de gol lui nenea Iancu… (îşi scoate masca.)
NAE
(îşi pune masca repede, lui Iordache)
Pune-ţi masca ! (Iordache îşi pune masca.)
CATINDATUL
Uf ! şi m-am magnetizat !… Lucrează magnetismul… Nu mai poci de cald !
NAE
(încet lui Iordache)
Îl cunoşti ?
IORDACHE
(asemenea)
Tînărul cu măseaua…
CATINDATUL
(văzîndu-i)
A! bună idee. (vine la ei vesel.) Mască, mă cunoaşteţi ?
NAE
Nu…
CATINDATUL
Îmi pare rău, v-aş fi rugat ceva…
NAE
Ce ?
IORDACHE
(încet lui Nae)
Să-i scoţi iar măseaua…
NAE
(Catindatului, tare)
Cu plăcere, neică, dar n-am ostromentele…
CATINDATUL
Ce ostromente ?
IORDACHE
Pentru măsea…
CATINDATUL
(aparte)
Şi ăştia sunt bărbieri… (tare.) Aş ! măseaua nu o mai scoţ ; i-am dat de leac : călduri cu magnetism de jamaică…
NAE
Ala-i bun…
CATINDATUL
Uite ce vream eu să te rog ; eu am un frate mai mare în bal, şi mă cunoaşte, şi n-aş vrea să mă cunoască… Ce e de făcut ?
NAE
Ştiu eu ? şi eu aş vrea să nu mă cunoască cineva în bal : da’ dacă te cunoaşte o dată…
IORDACHE
Nu-i alta nimic de făcut decît să plecăm din bal…
CATINDATUL
Nu ! nu voi să plec, voi să mai tachinez, voi să mă magnetizez bine ! Am eu o idee…
NAE
Ce idee ?
CATINDATUL
Costumurile d-voastră sunt de la grandirop, ori particulere ?…
IORDACHE
Particulere.
CATINDATUL
Şi al meu tot particuler. Haide să le schimbăm, şi apoi să mai poftească Bibicul să mă puie faţă cu nenea Iancu…
NAE
Faină idee ! Bravos ! Haide !
IORDACHE
Haide !
CATINDATUL
Haide la grandirop ! (ies toţi trei în fund la stînga) la cabinet de toaletă ! (Se aude mazurca în bal ; Cantindatul iese pe pasul de mazurcă.)
PAMPON (în costum, intrînd din bal)
PAMPON
Este adevărat că sunt tradus : Didina mă înşeală cu Bibicul, cu amantul femeii ăleia. Astă-seară, la cafenea, femeia aia mi-a lăsat un bilet ; i-am cunoscut slova, e slova din biletul către Bibicul. Îmi scrie să viu aici, unde amantul ei are întîlnire cu Didina. Nu se poate, zic eu ; Didina s-a dus la mătuşică-sa. Merg degrabă acasă, Didina nu e ; la mătuşică-sa, Didina nu e. Mă-ntorc acasă, chem slujnica, îi trag două perechi ca la poliţie şi pe urmă o supun la interogatoriu. Spune că coniţa a plecat în costum polinez… Aici în bal este ! cu el !… cu Bibicul. A! Bibicule ! ai scos o femeie din minţi — femeie ! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică !… astă dată n-ai să scapi… O să-ţi rup şalele… (bate în masă.) O mastică ! (îşi pune masca.)
CHELNERUL
(d-afară)
Vine !
PAMPON, CRĂCĂNEL
CRĂCĂNEL
(din fund, dreapta)
Nu pot să dau de nenea Iancu, şi l-am pierdut şi pe frate-său… (văzînd pe Pampon.) Pe ăsta nu l-am cercetat… Acuma îl văz întîi. (Pampon bate iar în masă ; Crăcănel coborînd doi paşi, tare şi cu ton de sfidare melodramatică.) Eu sunt Bi-bi-cul…
PAMPON
(sărind)
Bibicul !
CRĂCĂNEL
Da, Bibicul, nene Iancule ! (îşi scoate masca) nu mai pofteşti ?
PAMPON
(îşi scoate masca, fioros, gata să se repează)
A! care va să zică mă căutai, Bibicule ?
CRĂCĂNEL
(potrivindu-se să-şi ia vînt de scăpare)
Da, nene Iancule…
PAMPON
(acelaşi joc crescendo)
Şi eu te căutam, Bibicule ! (se repede.)
CRĂCĂNEL
(dîndu se pe după o masă)
Să nu dai ! să nu dai ! că fac scandal… Chem poliţia… stai să ne desluşim !
PAMPON
Mişelule, să ne desluşim, ‘ai ? După ce mă ataci la sacrul meu amor ; amăgeşti o fiinţă nevinovată… o femeie… femeie ! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică !…
CRĂCĂNEL
(urmîndu-şi jocul)
Eu ? amăgesc o femeie ?… Eu nu am amăgit nici o femeie ; ele m-a amăgit pe mine… şi multe ; nu ştiu nimic la sufletul meu.
PAMPON
Minţi !
CRĂCĂNEL
Nu minţ… Nu da ! nu da ! că fac scandal. Să ne desluşim : e încurcătură la mijloc… Spune care femeie…
PAMPON
O ştii bine, Didina…
CRĂCĂNEL
Nu cunosc nici o Didină. Pe amanta mea o cheamă Miţa…
PAMPON
Da, pe amanta ta o cheamă Miţa ; dar, ca un mişel ce eşti, nu te-ai mulţumit cu o amantă… Ai atacat şi pe amanta mea Didina… Ai nenorocit-o !
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat !
PAMPON
Am dovezi : ai uitat la Didina un bilet de abonament la frizerie.
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat ! eu nu mă raz cu abonament, eu mă raz à la carte * .
PAMPON
Şi un bilet de la amanta ta…
CRĂCĂNEL
De la amanta mea ? Îţi spui eu că e încurcătură.
PAMPON
Nu e nici o încurcătură, mişelule ! Amanta ta, Miţa, îţi scrisese de miercuri că te aşteaptă, că Mangafaua pleacă la Ploieşti.
CRĂCĂNEL
Miercuri ?… Ploieşti ?… Mangafaua ?…
PAMPON
Da, şi tu, Bibicule, în loc să te duci la ea, o părăseşti şi te dai pe furiş la amanta mea, la Didina. (se repede.) O să-ţi rup oasele… Oasele am să ţi le rup !
CRĂCĂNEL
(apărîndu-se)
Stai ! să nu dai, că fac scandal ! Mi-e frică de o nenorocire !… (îşi pune mîna la inimă să o astîmpere.)
PAMPON
Da ! să-ţi fie frică de o nenorocire, pentru că precum ai vrut tu să nenoroceşti pe Didina… o femeie ! ochi alunecoşi, inimă zburdalnică !… asemenea să ştii că o să te nenorocesc eu pe tine. (se repede.)
CRĂCĂNEL
(acelaşi joc)
Stăi ! stăi, omule, pentru Dumnezeu !… Miţa ? miercuri ? Ploieşti ? Mangafaua ?… Dumnezeule ! am o bănuială… Arată-mi biletul… Eu am fost miercuri la Ploieşti…
PAMPON
La Ploieşti ?
CRĂCĂNEL
Da, la Ploieşti… Să fie cu putinţă ?… Miţa ? a opta ?… Arată biletul !
PAMPON
Iacătă-l biletul ! (Crăcănel se apropie să vază biletul ; Pampon îl apucă cu mîna stîngă, şi cu dreapta i-arată hîrtia.) A! vrei să mă-nşeli ? (îl zguduie.)
CRĂCĂNEL
(sfîrşindu-se de la inimă, se moaie din balamale, şi cade pe un scaun)
Miţa ! m-a tradus ! apă ! apă !… Mangafaua… eu… eu sunt !
PAMPON
Mangafaua ?
CRĂCĂNEL
Da, Mangafaua !… eu… A opta oară tradus ! (ridicînd mîinile la cer.) Este cu putinţă, domnule ?
PAMPON
A opta oară ? (şade lîngă el.)
CRĂCĂNEL
(dezolat)
Nu ţi le mai spui p-alelalte, că sunt halimale, domnule, numai una să ţi-o spui, al şaptelea caz de traducere… în vremea războiului…
PAMPON
Cu un muscal ?
CRĂCĂNEL
(plin de obidă)
Nu m-ar fi costisit atîta să fi fost cu un muscal, fiindcă eu eram de la început pentru convenţie… ştii, muscalii luptau pentru cauza sfîntă a eliberării popoarelor creştine de sub jugul semilunii barbare… Dar cu un neamţ, domnule !…
PAMPON
Cu un neamţ ?
CRĂCĂNEL
Fă-ţi idee, domnule, ce traducere !
PAMPON
Ei şi ?
CRĂCĂNEL
(plîngînd)
Am plîns, cum plîng şi acuma, căci eu ţiu mult la amor ; am plîns şi am iertat-o… pe urmă am prins-o iar, şi iar am plîns şi iar am iertat-o ; nu de multe ori, dar cam des… aşa cam de vreo cinci, şase ori… Ce-mi ziceam eu ? Vorba d-tale : femeie ! ochi alunecoşi…
PAMPON
Inimă zburdalnică !…
CRĂCĂNEL
Pînă cînd, într-o seară, mă duc, domnule, ca de obicei acasă ; intru în sală, deşchiz uşa iatacului… întunerec… « Te-ai culcat ? » nu răspunde nimeni. Inima- ncepe să bată rău ; aprinz lumînarea, şi ce găsesc pe masă, domnule ?
PAMPON
Ce ?
CRĂCĂNEL
Un răvăşel : « Mache, m-am plictisit să mai trăiesc cu o rublă ştearsă ca dumneatale. Nu mă căuta ; am trecut cu neamţul meu în Bulgaria… »
PAMPON
În Bulgaria ? Ce căuta neamţul în Bulgaria’
CRĂCĂNEL
(dezolat)
Nu ştiu ! Ei ! ce te faci, Mache ?… de desperare, ce am zis eu ? daca n-am avut parte de ce mi-a fost drag pe lume, încai să mă fac martir al independenţii… şi m-am înrolat de bunăvoie…
PAMPON
Volintir ?…
CRĂCĂNEL
În garda naţională… Ştii, pentru ca să-mi mai uit focul (plînge.) Şi închipuieşte-ţi d-ta acum şi Miţa ! (plînge) şi garda naţională s-a desfiinţat !…
PAMPON
Care va să zică este un Bibicul…
CRĂCĂNEL
Se-nţelege ; n-ai văzut biletul ?
PAMPON
Care va să zică este un Bibicul, care devine în chestie de traducere şi pentru mine şi pentru d-ta…
CRĂCĂNEL
Fireşte…
PAMPON
(cu tărie)
Nu mai plînge, nu şade frumos, un volintir ca d-ta…
CRĂCĂNEL
Dacă nu pot să mă stăpînesc ! mi-e naturelul simţitor…
PAMPON
Trebuie să-l găsim ! Nu plînge, nu-i frumos ! un volintir ! Trebuie să-l regulăm pe Bibicul… Auzi d-ta ? două !
CRĂCĂNEL
Cum să-l găsim ?
PAMPON
Îl găsesc eu, n-ai grije ; eu ştiu politica poliţiei. Nu plînge : eşti volintir ! Bibicul nostru e aici în bal… Didina mea este aici în bal…
CRĂCĂNEL
Poate şi Miţa mea…
PAMPON
Da…
CRĂCĂNEL
Da ?
PAMPON
(repede)
Adică nu ! În sfîrşit, ce-ţi pasă ! vino cu mine… Nici o vorbă să nu zici. Lasă-mă pe mine, să vezi cum îl înhaţ eu. ‘Aide… nu plînge : eşti volintir ! pune-ţi masca, şi ‘aide ! (îşi pune masca.)
CRĂCĂNEL
Miţa ? Miţa ?… (hotărît.) Nu !… o mai iert acum, dar daca s-o mai întîmpla încă o dată… hotărît mă însor ! (îşi pune masca.)
PAMPON
Haide… nu, nu plînge, eşti volintir !… şi nici un cuvînt ! A! Bibicule ! (ies amîndoi în bal.)
MIŢA în costumul polonez al Didinii, apoi IORDACHE în costumul de cazac al lui Nae
MIŢA
(scoţîndu-şi masca ; vine din bufet)
Ce dracul caută Crăcănel aici ? Mă minte că se duce la Ploieşti… şi vine la bal… Nu cumva Mangafaua sare garduri ?… Ori a simţit ceva ?… Mi-am schimbat costumul la grandirop… Nici el, nici Iordache nu mă mai poate cunoaşte… Dar Nae… Năică unde-i ?… Unde e pîrlitul de Pampon ? (Iordache intră.) Nae ! Să vedem. (îşi pune masca şi urcă în fund spre stînga.)
IORDACHE
(venind din fund dreapta şi uitîndu-se în bal)
A dracului istorie o să iasă… Crăcănel aici, Pampon aici, Miţa aici… Numai de-ar fi plecat Nae şi Didina…
MIŢA
(coborînd)
Nae ! (îşi scoate masca.)
IORDACHE
‘Ai ! (se întoarce.) Fugi că mor ! Miţa ? (vrea să plece.)
MIŢA
(tăindu-i drumul)
Unde pleci, mizerabile ?
IORDACHE
(îi face semn că merge în bal să danţeze)
MIŢA
Nu vrei să mă cunoşti, Năică, ‘ai ? Nu vrei să-mi vorbeşti ? Fugi de mine, ‘ai ? (îl apucă.)
IORDACHE
(se smuceşte şi vrea să plece)
MIŢA
(sărindu-i înainte)
Mişelule, daca mai faci un pas, daca nu vorbeşti, te nenorocesc. A! mizerabile ! ai gîndit că daca mi-ai luat sticluţa cu vitrionul, nu o să mai găsesc alta ! Ţi-am făgăduit să-mi răzbun şi…
IORDACHE
Ei apoi, daca o iei pe coarda vitrionului, nu-mi place. (Miţa face un pas înapoi, el îşi scoate masca.) Nu sunt Nae ; ce pofteşti ? Sunt Iordache, na !
MIŢA
A! care va să zică v-aţi schimbat costumul, ca să mă jucaţi pe degete !… Şi a crezut domnul Nae că scapă cu atîta de mine ?… Unde e Nae ?
IORDACHE
Trebuie să fi plecat de mult din bal ; nu l-am mai văzut ; şi a plecat cu cheia ; pe mine m-a lăsat pe dinafară. (Pampon şi Crăcănel se arată în fund şi privesc scena.)
MIŢA
A! mizerabilul ! (se plimbă agitată.) Mizerabilul ! (vede pe cei din fund şi-şi pune iute masca ; Iordache asemenea.)
ACEIAŞI — PAMPON şi CRĂCĂNEL scoţîndu-şi măştile
PAMPON
(lui Crăcănel)
Costumul polinez ! E Didina cu Bibicul !
CRĂCĂNEL
Cu Bibicul…
PAMPON
Pe el ! (Iordache vrea să plece ; Pampon îl apucă de o parte, Crăcănel de alta, şi-l readuc tîrîş în scenă.)
CRĂCĂNEL
Unde te duci, Bibicule ?
PAMPON
Stai să te judec eu, Bibicule…
IORDACHE
(zbătîndu-se între amîndoi)
Nu mă cheamă Bibicul, mă cheamă Iordache !…
MIŢA
(aparte)
Pampon ! (trece repede lîngă Pampon şi-l trage cu putere deoparte ; încet.) Eşti aici ? (îşi arată figura la o parte şi iar se maschează.)
PAMPON
Persoana în chestie ? Miţa ?
IORDACHE
(luptînd să scape de Crăcănel, îşi scoate masca)
Lasă-mă, domnule !
CRĂCĂNEL
(ţinîndu-l din răsputeri)
Stai aci ! (se luptă amîndoi.)
MIŢA
(lui Pampon repede şi şoptit)
Nu e Bibicul, este Iordache ; Bibicul, traducătorul, este îmbrăcat turc.
PAMPON
(sărind)
Turc ! Turcul care ne-a tachinat adineaori ?
IORDACHE
Înţelege odată, domnule, că nu sunt Bibicul ! Ce, eşti turbat ? vrei scandal ?
CRĂCĂNEL
(crud)
Da ! vreau scandal…
PAMPON
(după ce a vorbit cu Miţa încet, trecînd repede lîngă Crăcănel, pe care îl apucă şi-l trage de mînă în faţă ; Crăcănel din smucitură scapă pe Iordache, care iese repede din bal dînd cu tifla înapoi)
Lasă-l ! nu-i ăsta ! am greşit. Bibicul e turcul, turcul care ne-a tachinat adineaori…
CRĂCĂNEL
Turcul ? ‘Aide după el… Dar dama asta cine e ?
PAMPON
O damă…
CRĂCĂNEL
O damă ? bine… ‘Ai după turc. (pleacă întîi punîndu-şi masca.)
MIŢA
(încet lui Pampon)
Nu cumva să-i spui lui Crăcănel…
PAMPON
(asemenea)
N-ai grije. ‘Ai după turc ! (îşi pune masca.)
CRĂCĂNEL
‘Aide după turc ! (ies toţi trei în bal.)
DIDINA în domino roşu, NAE în costumul de la început al Catindatului, vin din bufet ; apoi IORDACHE, apoi CATINDATUL şi O MASCĂ tot din bufet)
DIDINA
Da. (îşi scoate masca, Nae asemenea.) Cînd am venit adineaori în bal m-a cunoscut unul. El trebuie să fi fost, Crăcănel al tău… ştie că mă cheamă Didina Mazu, ştie de Pampon, ştie că-i zice lui Pampon « Conţina cu 5 Fanţi ». În sfîrşit, m-a cunoscut bine ! d-aia mi-am schimbat costumul. Haide, haide, Nae, să mergem ; mi-e frică… (se aude cadrilul.)
NAE
Da, haide să mergem, e tîrziu.
IORDACHE
(intrînd din bal repede)
Tot aici sunteţi ? Plecaţi, plecaţi degrabă ! Crăcănel Pampon şi Miţa, toţi trei, vă caută să facă scandal… Fugiţi !
DIDINA
‘Aide ! (îşi pune masca.)
NAE
Dacă am putea să ieşim fără să mai dăm prin bal… (îşi pune masca.)
IORDACHE
Nu se poate, altă ieşire nu-i ; haideţi ! (îşi pune şi el masca.)
CATINDATUL
(cu o Mască pe care o aduce cam cu d-a sila la braţ ; e cu chef, îşi scoate masca şi vorbeşte tare de tot)
Aşa sunt eu… Uite şi prietenii.
NAE
(încet)
Dracul să te ia !
MASCA
(vrînd să-i scape de la braţ)
Lasă-mă.
DIDINA
Cine-i ăsta ? (Nae, Iordache şi Didina vorbesc încet deoparte.)
CATINDATUL
Aşa sunt eu ; cînd mă magnetizez mi-e cald… Pfu !… şi cînd mi-e cald, pfu ! tachinez… Trebuie să te fac un cadril. Iacă ne-am găsit vizaveaua…
DIDINA
Haide ! (vor să plece.)
CATINDATUL
Ce vă duceţi ? Nu se poate să vă duceţi ! (le taie drumul.) Trebuie să facem un cadril.
NAE
Mersi, drăguţă, ne ducem acasă…
CATINDATUL
Acasă ! cu costumul meu ! nu se poate. (strigă tare.) Dacă vă duceţi, dă-mi înapoi costumul, trebuie să-mi dai costumul, nu te las să pleci cu costumul…
NAE
(încet)
Ne mai întîrzie dobitocul !
DIDINA
(încet)
Schimbă costumul şi pace !
IORDACHE
(încet)
Nu se poate, o să ieşim prin bal : Miţa cunoaşte costumul…
NAE
(încet)
Ce e de făcut ?
IORDACHE
(încet)
Spune-i că mai rămînem…
DIDINA
(încet)
Şi ne strecurăm binişor şi ieşim…
NAE
(tare)
Dacă-i aşa, ştii ce ? ‘ai să mai rămînem.
IORDACHE
Să mai rămînem…
DIDINA
Să mai rămînem…
CATINDATUL
Aşa da ! ‘Ai să facem cadrilul…
IORDACHE
În bal ?
NAE
Nu merg în bal.
CATINDATUL
Atunci aici ; sunt magnetizat, am poftă, de cadril, să-mi fac vînt. Unde e nenea Iancu să mă vază !
IORDACHE
(încet lui Nae şi Didinei)
Jucaţi-l o figură, două, pînă uită de costum, şi pe urmă o ştergem (vorbesc încet toţi trei.)
MASCA
Ţi-am spus că mi-e frică să nu mă vază bărbatu- meu… (luptă să scape.)
CATINDATUL
Ei ! parcă mie nu mi-e frică de nenea Iancu… (Masca se smuceşte, scapă şi fuge ; uitîndu-se după ea.) Atîta pagubă ! (merge şi invită la danţ pe Iordache.) Ei, ‘aide ! Ce faceţi ? (îşi pune masca pentru danţ.)
NAE
Ei haide, de ! (Se aude o figură a cadrilului. Nae danţează cu Didina, Catindatul cu Iordache ca damă. La a doua parte a figurii contradanţului, apar în fund Pampon, Crăcănel şi Miţa mascaţi.)
CEI DE SUS, PAMPON, MIŢA şi CRĂCĂNEL, apoi lume din bal
PAMPON
Iaca turcul ! A! în sfîrşit. (toţi trei coboară melodramatic în faţa Catindatului ; figura danţului se sparge ; Didina, Nae şi Iordache se retrag deoparte spre uşa din fund în stînga şi ascultă ; Miţa mai la spatele lui Crăcănel şi lui Pampon, care s-au oprit ţintă în faţa Catindatului înmărmurit ; Miţa a scos din buzunar sticluţa şi pîndeşte.)
DIDINA
(încet)
Pampon !
NAE
(încet)
Miţa !
IORDACHE
(încet)
Crăcănel !
CRĂCĂNEL
(fioros)
Jos masca !
CATINDATUL
(tremurînd)
Pentru ce ?
CRĂCĂNEL
Pînă aici ţi-a fost, Bibicule ! (stau amîndoi gata să-l apuce.)
CATINDATUL
Iartă-mă, nene Iancule, nu mai fac ! (pune mîna să-şi scoaţă masca.)
MIŢA
(care a pîndit momentul, n-apucă el să-şi scoaţă masca, şi-i aruncă sticluţa în ochi)
Na, mizerabile ! (fuge prin fund.)
CATINDATUL
A! Săriţi ! ajutor ! (vrea să fugă.)
(Pampon şi Crăcănel îl înhaţă şi încep să-i tragă ; lume mascată şi nemascată vine fuga din fund la dreapta ; Didina, Nae şi Iordache au şi dispărut în fund la stînga.)
(cortina)
(Decorul actului întîi întocmai. Un moment, scena goală. Se aude o birje oprindu-se din goana mare în fund, apoi plecînd peste un moment înapoi. Pe urmă se aude zgomotul unei chei deschizînd broasca. Uşa se deschide de perete. În scenă întunerec adînc.)
DIDINA, NAE şi IORDACHE în costumurile de la bal, mascaţi, intră gîfîind prin fund. — Apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL de-afară
NAE
În sfîrşit, am ajuns… Aprinde o lampă.
DIDINA
Ne urmăreşte, trebuie să ne urmărească. (Iordache caută pe dibuite chibriturile pe o masă din fund şi răstoarnă nişte sticluţe.) A! M-ai speriat ! (Iordache aprinde lampa ; lumină în scenă.) Uf ! (îşi scoate masca ; toţi şi le scot şi le aruncă fiecare pe cîte-o masă.)
NAE
Iordache, scoate cheia d-afară, şi-ncuie degrab’ pe dinăuntru. (Iordache execută ordinul.)
DIDINA
Sunt sigură că s-au luat după noi… O să fie un scandal mare… sunt nenorocită.
NAE
Lasă-i să vie, n-ai grijă ; orişicum, avem pe unde scăpa.
DIDINA
(lui Iordache, care coboară)
Zici c-ai văzut dumneata cînd i-a aruncat cu vitrion în ochi ?
IORDACHE
Am văzut eu, fireşte. A strigat o dată : « Na, mizerabile ! » şi paf ! (face gestul) şi pe urmă a fugit pîn lume.
NAE
(desperat)
Cum ? Cum să scap de nebuna asta ? Cum să mă cotorosesc de republicana ? Vrea să mă bage în primejdie !
DIDINA
Ce scandal ! O să mijlocească proces, poliţie, procuror şi pe urmă la juraţi… O să ne dea pîn gazete ! Să afle la sigur Pampon… Sunt compromentată… Mi-ai omorît viitorul, d-le Nae.
NAE
Bine, soro, vina mea este ? păcatele mele !
DIDINA
Da, fireşte, vina d-tale… Daca ştiai cu ce republicană apilpisită de Ploieşti ai de-a face, nu trebuia să mă-ncurci pe mine.
NAE
Bine, neică…
DIDINA
Nu trebuia să mă-ncurci pe mine.
IORDACHE
(care a stat în fund la uşe şi a ascultat afară)
St ! tăceţi !
NAE
Ce ?
DIDINA
‘Ai ?
IORDACHE
Vine o birje… (se aude o birje.)
DIDINA
Nu v-am spus că ne-a luat urma…
IORDACHE
Tăceţi ! (toţi ascultă ; birja se opreşte afară în fund.) S-a oprit aici…
NAE
Hait !
DIDINA
Ei sunt !
IORDACHE
Tăceţi !
DIDINA
Să stingem lampa… (merge în vîrful degetelor în fund.)
NAE
(lui Iordache)
Scoate cheia din uşe ! (Iordache scoate cheia. Se aud de afară glasul lui Pampon, al lui Crăcănel şi al Catindatului.)
PAMPON
(d-afară)
E lumină ! sunt aici !
NAE, DIDINA şi IORDACHE
(coborînd în vîrful degetelor, misterios)
St !
CRĂCĂNEL
(d-afară)
Deşchideţi ! (bătăi tari în uşe ; Didina stinge lampa ; întunerec).
CATINDATUL
Deşchideţi ! (bătăi mai tari.)
NAE
Binişor ! încet !
TOŢI DE AFARĂ
Deşchideţi ! (bătăi tari.)
DIDINA
(toţi trei au coborît în faţă de tot)
Ce e de făcut ?
NAE
Să ieşim în curte pe fereastra din odăiţă… St !
PAMPON
(d-afară)
Ori deşchideţi, ori sparg uşa !…
CRĂCĂNEL
(d-afară)
Deşchideţi !
CATINDATUL
(d-afară)
Ori spargem uşa ! (bătăi grozave.)
DIDINA
(frîngîndu-şi mîinile)
Sunt mulţi ! sparg uşa ; îmi vine rău ; mor !
NAE
Să fugim.
IORDACHE
‘Aide degrabă ; e minunat ! (avînd o inspiraţie.) Să poftească să spargă uşa… Tii ! mare politică mi-a dat în cap… să poftească să spargă !…
NAE
Sunt turbaţi ! (se aud lovituri grele în broasca uşii.)
IORDACHE
Lasă, că-i potolesc eu !…
DIDINA
‘Aide degrabă !
NAE
‘Aide ! (toţi ies misterios şi degrabă prin uşa din dreapta.)
Un moment scena goală ; se aude lucrare la uşa din fund ; uşa se clatină, se zguduie şi în sfîrşit cedează.)
PAMPON, CRĂCĂNEL, CATINDATUL în costumurile de la bal, fără măşti. Catindatul e plin de pete negre pe tot obrazul ; intrare fioroasă
PAMPON
A stins lampa !
CRĂCĂNEL
Cine are un chibrit ?
CATINDATUL
(se descheie la costum şi scoate dedesubt din jiletcă un chibrit de ceară ; îl aprinde şi îl ţine în mînă)
Aici este la bărbierul unde mi-a scos măseaua nevinovată !… De-aia, adineaori, în bal, zicea să-mi mai scoaţă una…
PAMPON
(care, la lumina chibritului, a dat ocol cu ochii în scenă)
Nu mai încape vorbă, este aici. Aicea este Bibicul ! (crud.) Am să-l sfîşiu !
CRĂCĂNEL
(scrîşnind din dinţi şi zguduind din cap)
Cu dinţii ! cu dinţii am să-l rup ! După ce e caz de traducere dublă, ne mai duce din încurcătură în încurcătură ; îşi bate joc de noi… Cu dinţii !
PAMPON
(arătînd pe Catindatul, care schimbă chibriturile, — cînd se stinge unul aprinde altul)
Toată încurcătura devine de la dumnealui…
CATINDATUL
De la mine ?
CRĂCĂNEL
Da, de la dumneata…
CATINDATUL
Cum de la mine ?
CRĂCĂNEL
Se înţelege…
PAMPON
Pentru ce ţi-ai schimbat costumul ? pentru ce ai luat costumul turcului ?
CATINDATUL
(lui Crăcănel)
Nu mi-ai spus d-ta că e nenea Iancu în bal !… (schimbă chibritul.)
PAMPON
Ei ! ş-apoi ?
CATINDATUL
Cum, ş-apoi ? Dacă mă prindea nenea Iancu în bal, mă lua la Ploieşti, îmi omora cariera de la percepţie.
CRĂCĂNEL
Şi cel puţin dacă am fi siguri, sigurisimi că-i aici !… (către Catindatul) pentru că d-ta ca un zevzec ce eşti…
CATINDATUL
Pentru ce mă faci zevzec, d-le ?
CRĂCĂNEL
Pentru că daca nu tachinai, nu se-ntîmpla ce s-antîmplat…
CATINDATUL
Ce să-ţi fac ? Nu ţi-am spus că nu mă pot stăpîni ? cînd mă magnetizez, eu tachinez straşnic… Şi nenea Iancu tachinează cînd are magnet, toţi ai noştri tachinează… da’ nu ca mine.
CRĂCĂNEL
Vezi ! vezi că eşti zevzec, cînd îţi spun eu că eşti zevzec…
CATINDATUL
Pentru ce mă faci zevzec, d-le ?
PAMPON
Are dreptate… pentru că d-ta ţi-ai schimbat costumul cu o mască, care nu ştii măcar ce fel de persoană e.
CATINDATUL
Daca nu şi-a scos masca ? Nu ţi-am spus că vorbea de măsele ?… era bărbier.
PAMPON
Eu vă spui că sunt aici. Nu ne-am ţinut noi după birja lor ? Birja lor nu s-a oprit aici ? Nu s-a-ntors înapoi ? N-am oprit noi birjarul care-i adusese ? Nu s-a-ntors el cu noi şi ne-a arătat că aici i-a lăsat, pe doi bărbaţi şi o damă ?
CRĂCĂNEL
Da !
PAMPON
Aici sunt, aici, ascunşi. Trebuie să fie aici o lumînare, o lampă… Cine a fost aici, pentru ce a fugit cînd am venit noi ?… că a fost cineva aici.
CATINDATUL
(aprinzînd alt chibrit şi mergînd la masa unde sunt două lămpi)
Aha ! iacătă o lampă…
CRĂCĂNEL
Aprinde-o !
CATINDATUL
(pune mîna pe sticlă, o scoate şi o aruncă jos)
Pfu ! frige !
CRĂCĂNEL
Ai spart ţilindrul !…
CATINDATUL
M-a fript !
PAMPON
(repede)
Vezi ! vezi ! e stinsă acuma de curînd : a stins-o adineaori cînd eram noi la uşe…
CATINDATUL
(aprinde alt chibrit şi apucă cu mîna învelită în pulpana hainei ţilindrul de la o altă lampă, pe care o aprinde. Lumina în scenă. — Vede o mască pe masă.)
Iacătă o mască !
CRĂCĂNEL
(la altă masă)
Aici încă una !
PAMPON
(găsind a treia mască)
Încă una ! Trei ! Sunt aici ! (examinînd masca.) Este scoasă acum de pe obraz… e caldă… e asudată ! (o miroase tare.) Asta e masca Didinii ! i cunosc mirosul… Să-i căutăm ; aici sunt… (miroase încă o dată tare masca.) A! a ! data asta, Bibicule, nu mai scapi !
CRĂCĂNEL
Trebuie să punem mîna pe el !
CATINDATUL
Trebuie să-mi dea costumul meu !
PAMPON
(fioros)
Am să-l sfîşiu.
CRĂCĂNEL
(scrîşnind dinţii)
Cu dinţii am să-l rup !… cu dinţii !…
CATINDATUL
(punînd mîna la falcă)
Eu nu pot să-l rup cu dinţii, dar trebuie să-mi dea costumul meu ! (Toţi caută în toate părţile, pe sub mobile, pe care le răstoarnă, pe după paravan.)
PAMPON
(văzînd uşa din dreapta)
O uşe ! p-aici ! (dă cu piciorul tare în uşe, uşa se deschide, el se repede afară în odăiţă, urmat de Crăcănel şi Catindatul ; se aude răsturnare de mobile în dreapta.)
IORDACHE în costum de oraş, IPISTATUL, doi SERGENŢI DE NOAPTE, apoi PAMPON, CRĂCĂNEL şi CATINDATUL
IORDACHE
(intrînd şi oprindu-se în uşe, arată dezordinea din prăvălie Ipistatului ; cu ton dezolat)
Iacă, domnule, iacă în ce hal e prăvălia !
IPISTATUL
(grav)
Nu-i niminea.
IORDACHE
Pesemne a fugit !… (se aude alt zgomot în odaie.) Scotocesc în odaie ! să nu fugă pe fereastră !…
IPISTATUL
(sergenţilor)
După ei degrab’! (Sergenţii, Ipistatul şi Iordache se reped spre odaie ; în momentul acesta intră Crăcănel şi Pampon.) Staţi ! Puneţi mîna pe ei ! (Sergenţii înhaţă cu putere unul pe Pampon şi altul pe Crăcănel.)
CRĂCĂNEL
Poliţia !
CATINDATUL
(care a scos şi el capul pe uşe, să intre)
Poliţia ! (îşi trage repede capul înapoi ; Iordache merge repede în odaie.)
PAMPON
(zbătîndu-se în mîinile sergentului)
Pentru ce, domnule ?
IPISTATUL
(bătînd din picior şi din mînă, aspru)
Vorrrbă ! Ce căutaţi noaptea în prăvăliile negustorilor ?
CRĂCĂNEL
Căutam o persoană…
PAMPON
Da, o persoană…
IPISTATUL
(acelaşi joc, mai aspru)
Vorrrbă ! Ce persoană ?
CRĂCĂNEL
Pe Bibicul.
PAMPON
Pe Bib…
IPISTATUL
(acelaşi joc, şi mai aspru)
Vorrrbă !
IORDACHE
(intrînd repede din dreapta, cu gura mare)
Cum Bibicul, ce Bibicul, care Bibicul, domnule ? Mofturi ! Aici nu şade Bibicul… ştie d. subcomisar cine şade aicea. Ia-i, d-le subcomisar, sunt pungaşi !
PAMPON
(ţinut strîns de sergent)
Eu pungaş ?
CRĂCĂNEL
Noi pungaşi ! Aşa umblă pungaşii îmbrăcaţi ?
IPISTATUL
(şi mai aspru, acelaşi joc crescendo)
Vorrrbă !… Da’ oamenii de treabă aşa umblă ?… Pe unde aţi intrat ?…
CRĂCĂNEL
Pe uşe.
PAMPON
Da, pe…
IPISTATUL
(foarte aspru)
Vor… vorrrbă !
IORDACHE
Da, pe uşe. Da’ întreabă-i d-ta cum a intrat pe uşe. A spart-o, d-le. Eu eram în odăiţă dincolo ; am simţit că sparge cineva uşa : de frică să nu m-apuce în casă să mă omoare, am ieşit pe dincolo pe fereastră ca să dau de ştire la secţie…
CRĂCĂNEL
Nu-i adevărat !… noi…
PAMPON
Am văzut…
IPISTATUL
(aspru rău de tot)
Vor… vorrrbă ! (sergenţilor.) — Haide ! luaţi-i ! la secţie ! (sergenţii împing pe Crăcănel şi Pampon.)
CRĂCĂNEL
D-le subcomisar, îmi pare rău… (sergentul îl împinge.) Nu ! nu da brînci, domnule !
IPISTATUL
(grozav de aspru)
Vorrrbă ! (sergenţilor.) Haide odată !
PAMPON
(împins de sergent)
Da, da’ nu scapă Bibicul cu asta. (sergentul îl împinge.) Nu ! nu da brînci, domnule !
IPISTATUL
(scrîşnind din dinţi)
Vorrrbă ! La secţie ! (sergenţii scot, prin fund, în brînci pe Pampon şi pe Crăcănel.)
IPISTATUL
(merge după ei pînă la uşe ; cum au ieşit, el se întoarce repede înapoi şi cu tonul foarte dulce)
Iordache… ştii de ce venisem eu ?
IORDACHE
Cum să nu ştiu, daca ţi-am făcut denunţul să-i iei…
IPISTATUL
Nu, ştii aşa vine vorba… Uite ce vream să te rog eu : am o listă de lotărie. (scoate o listă mare.)
IORDACHE
Iar ?
IPISTATUL
Un franc numărul… mai sunt numai trei numere !…
IORDACHE
Ce ?
IPISTATUL
Un portabac cu muzică : are două cîntece. (scoate portabacul şi-l face să cînte.)
IORDACHE
Bine, ăsta parcă-l mai puseseşi o dată la lot ; aveam şi eu un număr.
IPISTATUL
Da, s-a şi tras, la Anul Nou.
IORDACHE
Ei ?
IPISTATUL
Am cîştigat-o eu ; oprisem şi eu un număr… Acu o pun iar, voi să-mi mai încerc norocul… Mă rog ţie, nu mă refuza, pune şi tu unul… să le completăm odată…
IORDACHE
(i dă un franc şi scrie)
Iaca.
IPISTATUL
(strînge lista, o bagă în buzunar şi plecînd)
Mersi, neică.
IORDACHE
(după el)
Ia vezi, nu da drumul negustorilor ălora, pînă nu venim eu ori d. Nae ; să vedem, să nu ne fi luat ceva din prăvălie…
IPISTATUL
(oprindu-se în uşe cu intenţie foarte fină)
Vor… vorrrbă ! las’ pe mine, îi regulez eu… (iese nvîrtindu-şi muzica.)
IORDACHE singur, apoi CATINDATUL
IORDACHE
Haha ! i-am lucrat. Să vedem cum are să prinză politica ; eu i-am băgat, el să-i scoaţă ; eu i-am regulat, el să-i scape… Pînă una alta, să vedem de urîtul de dincolo. (merge la uşa din dreapta.) Haide, vino !
CATINDATUL
(foarte sfios intră)
S-a dus ?
IORDACHE
S-a dus…
CATINDATUL
(tremurînd)
Dacă mă ducea la poliţie ?! Să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !
IORDACHE
Care nenea Iancu ?…
CATINDATUL
Nu ţi-am spus ? Nenea Iancu, bogasierul * , din Ploieşti… Închipuieşte-ţi, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !…
IORDACHE
Las-o asta ; te mai doare obrazul ?
CATINDATUL
De ce ? de măsea ? Aş ! Am magnetizat-o !
IORDACHE
Nu de măsea, de vitrion…
CATINDATUL
Ce vitrion ?
IORDACHE
Care ţi l-a aruncat în ochi la bal.
CATINDATUL
Mi-a aruncat şi cu vitrion ? Cine mi-a aruncat cu vitrion ?
IORDACHE
Dama, de. Uite, eşti plin de pete…
CATINDATUL
Aş ! aia a fost cerneală violentă, am cunoscut-o după miros ; m-a stropit şi-n gură, îi cunosc gustul : cerneală violentă… Ştii, la noi la percepţie, cînd pic cerneală pe concept,… o dată cu limba ! (scoate limba şi arată cum linge hîrtia) o şterg… Da’ închipuieşte-ţi d-ta, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !…
IORDACHE
Cine strică ? d-ta. Ce cauţi să te amesteci cu vagabonţii, cu zamparagiii * , cu pungaşii… să spargi uşi şi să intri noaptea în prăvăliile oamenilor ?
CATINDATUL
Zicea că să găsim pe Bibicul…
IORDACHE
Mofturi !
CATINDATUL
Bibicul, care mi-a luat în bal costumul meu şi mi l-a dat pe ăsta de turc… (dezolat.) Trebuie să-l găsesc, să-mi dea costumul meu ; trebuie să mi-l dea… nu pot să plec fără costumul meu.
IORDACHE
Stăi, domnule, ce pofteşti d-ta ? Costumul ? Ţi-l găsesc eu, ţi-l dau eu mîine, poimîine, îţi dau eu garanţie, să m-apuci pe mine, na ! ce mai vrei ?
CATINDATUL
(foarte dezolat)
Îmi trebuie acuma… Cu costumul ăsta de turc nu mă pot duce să-mi iau hainele mele. Nenea Iancu m-a căutat la bal, o să mă caute, o să m-aştepte acasă… Cum să dau eu ochi cu nenea Iancu aşa turc ?… Mă ia la Ploieşti, îmi zdrobeşte cariera de la percepţie.
IORDACHE
Aş ! vorbă !
CATINDATUL
Şi nu-mi poci lua înapoi hainele nemţeşti, nu mă poci duce mîine dimineaţă la canţilerie…
IORDACHE
Ei, o să lipseşti o zi, ce lucru mare ! tot zici că nu primeşti leafă…
CATINDATUL
Mă destituie, nu se poate să lipsesc.
IORDACHE
Ascultă-mă pe mine, măi omule ; ‘ai mai întîi să tragem clopoţelul la o spiţărie ; trebuie să-ţi cureţi obrazul ; nu se poate să te duci în lume aşa pîrlit…
CATINDATUL
E rău de tot ?
IORDACHE
Eşti ciuruit ; numai în albul ochilor n-ai…
CATINDATUL
Îi închisesem de frica lui nenea Iancu… are palmă grea…
IORDACHE
Vino degrabă cu mine ; cunosc eu un spiţer care scoate cerneala cum scoatem noi măselele, odată…
CATINDATUL
Aoleo !
IORDACHE
Vino degrabă, nu mai sta ; poate te aşteaptă nenea Iancu. (suflă în lampă şi-l ia pe Catindatul să plece cu el. Întunerec.)
CATINDATUL
‘Aide… (ieşind.) Dar fă-ţi idee, domnule, să afle nenea Iancu că m-a dus la poliţie !… (ies, închizînd bine uşa.)
MIŢA singură în costumul de la bal, apoi DIDINA asemenea
MIŢA
(venind din dreapta pe dibuite)
Am găsit fereastra din odăiţă deschisă şi am intrat… L-am nemerit ? ori nu l-am nemerit ? Da, trebuie să-l fi nemerit. Da, sunt o cremenală… (se retrage pe dibuite după paravan.)
DIDINA
Mare istorie !… Am îngheţat aşteptînd afară în frig : a trebuit să intru înapoi pe fereastră. Nae trebuie să vie numaidecît cu Pampon. Trebuie să pîndesc cînd or intra aici, să ies pe fereastră şi pe aici mi-e drumul. Să poftească pe urmă d. Pampon acasă în costum de bal… să-l judec eu…
MIŢA
Auz mişcînd… e cineva…
DIDINA
S-aprinz o lampă… (merge pe dibuite la masa cu lămpile.)
MIŢA
Desigur e cineva…
DIDINA
(a găsit chibriturile şi aprinde lampa)
Aşa…
MIŢA
A! (aparte.) O femeie ! dama de verde ! (tare.) A! în sfîrşit !
DIDINA
(dînd un ţipăt de surprindere, se întoarce)
A! (aparte.) O femeie ! e republicana !
MIŢA
(fierbînd)
V-aţi speriat ? pardon ! Mă recomand ! Miţa Baston.
DIDINA
(cu contenenţă * )
Mersi ! şi eu Didina Mazu.
MIŢA
(jocul crescendo)
Ce cauţi aici, madamo ?
DIDINA
(cu un ton mai sus)
Da’ d-ta ce cauţi aici, madamo ?
MIŢA
(jocul crescendo)
Eu sunt la amantul meu !
DIDINA
(foarte de sus)
Şi eu sunt la amantul meu !
MIŢA
(izbucnind)
La amantul d-tale ?… Amantul d-tale… a fost… era… este… amantul meu ! D-ta, ca o infamă, mi l-ai răpit ! (luînd o poză de atac şi cu tonul tragic.) Una din noi două trebuie să moară !
DIDINA
(pregătindu-se de luptă)
Să vedem care… Poftim !
(Miţa se repede turbată la Didina, care se repede şi ea şi o întîmpină. Amîndouă ţipă şi se încleştează, spumînd, una de alta.)
ACELEAŞI — NAE
NAE
(apărînd în fund, rămîne o clipă încremenit)
Să nu daţi la oglinzi, că sunt cu chirie ! (apoi repezindu-se între cele două femei, le descleştează şi le împinge pe una într-o parte, pe alta într-alta.)
DIDINA
(căzînd de-a-ndăratele pe un scaun şi leşinînd)
A! a ! a ! (nervi.)
MIŢA
(acelaşi joc)
A! a ! a ! (nervi.)
NAE
Asta e curat ca la « Norma »… Acu-i acu !… (se repede şi le zguduie cînd pe una cînd pe cealaltă.)
DIDINA
(deşteptîndu-se brusc)
Unde-i republicana ?
MIŢA
(asemenea)
Unde-i infama ? (se repede iar una spre alta.)
NAE
(oprindu-le la mijloc)
Iar ? Bre, femeilor, veniţi-vă-n fire. Vine Pampon ! vine Crăcănel !
DIDINA
Pampon ?
MIŢA
Crăcănel ?
NAE
Da, Pampon şi Crăcănel. I-am scăpat eu de la secţie, unde erau închişi ! am pus la cale toate… Drept mulţumire, Pampon, Crăcănel şi Ipistatul vin aici acum să facă cinste ; s-a dus să cumpere vin şi mezeluri. Nu mai e vreme de mofturi ! (Didinii.) Vrei să te lase Pampon ?
DIDINA
(repede)
Ba nu ! (Didina merge în fund şi ascultă afară.)
NAE
(Miţii)
Vrei să-l laşi pe Crăcănel ?
MIŢA
(tristă)
Ah ! l-aş lăsa pe Mangafaua pentru tine… dar nu pot ; trebuie mai întîi să-mi fac o carieră…
NAE
Fă-ţi-o !
MIŢA
Am fost să intru la telegraf.
NAE
Electrică ploieşteancă ! Ei, şi ?
MIŢA
Nu m-a primit…
NAE
Pentru ce ?
MIŢA
Zice că n-am încă vîrsta… (Didina coboară.)
NAE
Vezi ! apoi nu e mai bun Crăcănel, că nu mai întreabă de vîrstă ? ‘Aide, ‘aide ! fiţi fete cuminte, că pe urmă mă supăr pe amîndouă…
MIŢA
Dar Crăcănel a aflat… Mangafaua ştie tot…
NAE
Nu a aflat nimic, nu ştie nimic.
MIŢA
A aflat de la Pampon.
NAE
Nimic !
DIDINA
Şi Pampon ştie bine…
NAE
Apoi daca n-ascultaţi… Trebuie să vă spun cum i-am liniştit, ca să ştiţi şi voi ce să spuneţi, cum s-o potriviţi… ‘Aide, să nu dea peste noi aici… (le apucă pe amîndouă cu cîte o mînă şi porneşte cu ele spre dreapta ; Iordache intră.)
IORDACHE
(din fund)
Vin ! sunt la colţ !
NAE
La colţ ? ‘Aideţi să punem odată la cale încheiarea comèdiei ăştia… (Nae, Didina şi Miţa ies, dreapta.)
IORDACHE apoi PAMPON şi CRĂCĂNEL, cu butelci, pachete de mezeluri şi franzele la subsuoară, apoi NAE.
IORDACHE
(căzînd obosit pe un scaun)
De azi-dimineaţă !… de azi-dimineaţă, asta merge într-una aşa ! Ce goană ! Ce goană turbată ! Doamne ! Doamne, isprăveşte odată istoria asta ! sunt trei după douăsprezece şi mă leşin de somn şi d-a-mpicioarele !
PAMPON
(intrînd cu Crăcănel)
Haha ! domnule Iordache…
CRĂCĂNEL
Ei ! domnule, ai văzut că nu suntem pungaşi… Stăpînul d-tale, d. Nae, în persoană, ne-a scos de la secţie.
IORDACHE
Da, domnule Crăcănel…
CRĂCĂNEL
Nu mă cheamă Crăcănel ; mă cheamă Mache Razachescu (pune ce a adus pe masă.)
PAMPON
(acelaşi joc)
Foarte urît din partea d-tale să te porţi astfel ! noi venisem aici pentru Bibicul, nu pentru ce credeai d-ta : nu avem de un astfel harahterul…
IORDACHE
Măcar d-ta să fii ala, să găseşti noaptea despre ziuă în prăvălia d-tale…
PAMPON
Eu n-am prăvălie, domnule : eu nu sunt cupeţ * , sunt particoler…
IORDACHE
Ştiu, da’ zi că ai… să găseşti trei oameni necunoscuţi…
CRĂCĂNEL
Aşa e, bine zici, trei. Ce s-a făcut urîtul ăla micul… pîrlitul… fratele lui nenea Iancu bogasierul ? Pe el pentru ce nu l-a luat la secţie ?
PAMPON
Pesemne a fugit ca un laş…
CRĂCĂNEL
Iaca, mie nu-mi pare rău de ce s-a întîmplat, dacă oi cîştiga portabacul cu muzică.
IORDACHE
(repede)
Aţi pus şi d-voastră la lotăria ipistatului ?
PAMPON
Mai era două numere : unul l-am pus eu, şi unul amicul.
IORDACHE
(aparte)
S-a complectat ? A murit francul !…
PAMPON
Domnul Nae unde este ?
IORDACHE
Mi se pare că e dincolo în odaie, să vedem… (merge pe după paravan ; către Nae, care intră din dreapta). Sunt aici, te aşteaptă. Aşa-i că a prins bine politica mea ? Femeile s-au dus ?
NAE
Da, dar o să se întoarcă numaidecît ; am regulat bine chestia.
IORDACHE
Cum ?
NAE
Ai să vezi… treci la pod în faţă, şi aşteaptă-le… (trece în scenă ; Iordache iese repede în fund.) Ehei ! Salutare, neică !
PAMPON
(vesel, strîngîndu-i mîna)
Salutare şi frăţie !
CRĂCĂNEL
(vesel, dar solemn, îl apucă de mînă)
Mersi, neică ; eşti un bărbat, drept să-ţi spui, nu că eşti frizer, dar eşti galant.
PAMPON
Da, foarte galant !
CRĂCĂNEL
Ne-ai făcut şi mie şi prietinului mare bunătate : amîndoi o să-ţi rămînem foarte recunoscători de cîte ai făcut pentru noi. (îi strînge mîna călduros.)
NAE
N-aveţi de ce ! îmi pare rău… datoria : se-ntîmplase la mine-n casă…
PAMPON
‘Aida de ! nu ! ce-i drept e drept, neică, ai făcut mult pentru noi…
CRĂCĂNEL
(vesel)
Şi care va să zică Bibicul erai d-ta, ‘ai ? bată-te să te bată !
NAE
Vezi bine !
CRĂCĂNEL
Şi Mangafaua nu eram eu ?
NAE
Aş ! Mangafaua era unchiul fetii, epitropul…
CRĂCĂNEL
Bată-te să te bată. (rîde.)
PAMPON
Şi închipuieşte-ţi, neică Năică, daca te întîlneam azidimineaţă, cînd am venit întîi aici, îmi spuneai numaidecît cum a devenit chestia de ai înfăşurat borcănelele cu pomadă, care le-a cumpărat de aici Didina, în ale două bilete… şi ne lămuream, frate… Dar eu, prost ! Să nu-mi dea în gînd să întreb măcar pe Didina… Biata Didina !…
CRĂCĂNEL
(aparte)
Auzi d-ta ! şi eu gîndeam că e biletul Miţii…
ACEIAŞI — IPISTATUL — apoi IORDACHE, apoi DIDINA şi MIŢA amîndouă în haine de oraş
IPISTATUL
(intrînd repede din fund)
S-a tras lotul… Acum l-am tras !…
PAMPON
Ei ?
NAE
Ştiu cine l-a cîştigat.
IPISTATUL
(cu multă naivitate)
Iar eu, domnule, închipuieşte-ţi noroc !
NAE
(aparte)
A murit francul !
PAMPON
Tii ! păcat !
CRĂCĂNEL
Rău îmi pare. (se aude uruitul unei birji, care se opreşte în fund.)
NAE
St ! tăceţi, mi se pare că s-a oprit aici o birjă…
PAMPON
Da…
IORDACHE
(venind repede din fund)
Două dame, vin două dame.
NAE
(naiv)
Două dame ? Ce să caute la mine două dame ?
CRĂCĂNEL
Două dame ?
PAMPON
Nu cumva ?
DIDINA
(intrînd furioasă prin fund)
A! d-le Iancule, în sfîrşit ! (Iordache, Ipistatul şi Nae la o parte vorbesc încet.)
PAMPON
Didina ! (Miţa intră furioasă şi se opreşte cu braţele încrucişate în fund.)
CRĂCĂNEL
Miţa ? (caută să se ascunză undeva.)
MIŢA
(coborînd la el)
Nu te-ascunde, bibiloiule ! gîndeai că nu o să te prinz, ‘ai ? De cînd te pasc, gîndeşti ? Aici e la Ploieşti, ‘ai ? În costum de bal, ‘ai ? (Miţa lîngă Crăcănel îl judecă încet şi-l zguduie ; Nae după paravan ; Iordache şi Ipistatul cară mezelurile şi butelcile în odaia din dreapta.)
DIDINA
De azi-dimineaţă de cînd ai plecat de acasă, cîte ceasuri sunt ? ştii ?
PAMPON
Îţi spui eu acasă ce a fost…
CRĂCĂNEL
Miţo, Miţo, îţi spui acasă…
MIŢA
Nici un cuvînt mai mult ! ‘aide !
DIDINA
‘Aide acasă !
PAMPON
Frate, a fost încurcătură, înţelege.
CRĂCĂNEL
Da, o încurcătură…
NAE
(ieşind de după paravan)
Se înţelege c-a fost o încurcătură, cum se-ntîmplă totdeauna în carnaval… Ei ! d-ale carnavalului ! Să-mi daţi voie, coconiţelor, să vă isplic eu încurcătura pe larg la masă. (Crăcănel şi Pampon foarte mulţumiţi.)
FEMEILE
La masă ?
NAE
Da, la masă. Noi, între bărbaţi, pusesem de gînd să îmbucăm ceva aicea la noi… Dincolo e cald, masa pusă aşteaptă… Crez că nu o să capăt un refuz ?
MIŢA
(cu tonul de refuz, înţepată)
Mersi, musiu, de invitaţie.
CRĂCĂNEL
(stăruitor)
Miţo, să mă vezi cu ghete de brunel cu bizeţ * pe catafalc !… (încet.) Frizer, frizer, da’ nu ştii ce băiat galant e.
PAMPON
(Didinii)
Dacă mă iubeşti…
ACEIAŞI — CATINDATUL, curat la faţă, tot în costumul de turc.
CATINDATUL
(intrînd din fund triumfător)
M-a curăţat spiţerul !
DIDINA
(încet)
Cine-i ăsta ?
PAMPON
(tot aşa)
Lasă că-ţi spui eu… (Didina rîde.)
CRĂCĂNEL
(Miţii)
Ăstuia i-a dat o nebună la bal cu o sticluţă cu doftorii în ochi !
MIŢA
(repede)
Şi nu l-a ars ?
CRĂCĂNEL
Aş ! era un fel de cerneală violentă. (Didina trece lîngă Nae ; Miţa şi toţi ceilalţi se grupează în jurul Catindatului şi-l examinează.) Le-a scos toate ?
CATINDATUL
Toate, uite-te. Îţi dau un franc pe una…
MIŢA
(aparte)
M-a-nşelat spiţerul… mai bine !
NAE
(încet Didinii)
Mîine seară la cinci.
DIDINA
(asemenea)
Bine !
NAE
(asemenea)
Nu bine, negreşit ! (Didina trece şi ea să examineze pe Catindatul.)
PAMPON
Nu se mai cunoaşte de loc…
IORDACHE
Da’ de loc. (trece în odaia din dreapta.)
CATINDATUL
Închipuieşte-ţi să mă fi văzut nenea Iancu în halul ăla… (Toţi îl examinează.)
MIŢA
(încet lui Nae)
Aţi şoptit ? Ce ţi-a şoptit ? ce i-ai şoptit ?
NAE
(asemenea)
Eşti nebună ? iar începi ?… Aşteaptă-mă mîine la opt seara…
MIŢA
Da… (se duc amîndoi şi ei lîngă Catindatul.)
CRĂCĂNEL
(uitîndu-se în ceafa Catindatului)
Aha ! iaca una a rămas în ceafă : adu francul…
CATINDATUL
Las-o aia ; aia e de la noi de la percepţie ; ştii, am obicei, după ce scriu, şterg condeiul ; îl dau pîn păr. (face gestul la ceafă ; toţi rîd.)
IORDACHE
(venind din dreapta)
Daca poftiţi, masa e gata.
CATINDATUL
Masa ? Care va să zică (lui Nae) ne-ncurcăm iar ?
NAE
Cu plăcere, neică.
PAMPON
‘Aida la masă.
CRĂCĂNEL
‘Aida ! (toţi au pornit spre dreapta ; Didina cu Pampon, Miţa cu Crăcănel, Nae cu Catindatul, Iordache cu Ipistatul.)
CATINDATUL
(punînd repede mîna la falcă, dă un ţipăt)
Ai ! (se opreşte şi se întoarce în loc ; toţi fac asemenea.)
TOŢI
Ce e ?
CATINDATUL
(umblînd agitat)
Pfu ! Pfu ! Pfu ! Iar m-a apucat ; dar rău, rău de tot ! (către Iordache, hotărît.) Ştii s-o scoţi ? Scoate-o. (Toţi privesc pe loc.)
IORDACHE
Lasă că-i ştiu eu leacul ei ; eu i sunt popa… de la Matei citire… (se repede la masa din fund, ia o pereche de foarfeci mari şi vine cu ele încruntat, clănţănindu-le ca la tuns ; Catindatului.) Şezi ! (Catindatul şade ; Iordache cu foarfecele clănţănind îl ameninţă să i le bage pe gît.)
CATINDATUL
(ridicîndu-se înseninat)
Mersi, neică, mi-a trecut ! (toţi pornesc veseli şi rîzînd spre dreapta.)
(Cortina)
Convorbiri literare,
1885, 1 mai