Barbar, cînta femeia-aceea,
Tîrziu, în cafeneaua goală,
Barbar cînta, dar plin de jale, –
Şi-n jur era aşa răscoală…
Şi-n zgomot monstru de ţimbale
Barbar, cînta femeia-aceea.
Barbar, cînta femeia-aceea…
Şi noi eram o ceată tristă –
Prin fumul de ţigări ca-n nouri,
Gîndeam la lumi ce nu există…
Şi-n lungi, satanice ecouri,
Barbar, cînta femeia-aceea.
Barbar, cînta femeia-aceea,
Şi-n jur era aşa răscoală…
Şi nici nu ne-am mai dus acasă,
Şi-am plîns cu frunţile pe masă,
Iar peste noi, în sala goală, –
Barbar, cînta femeia-aceea…