Dezleaga-ma, Parinte, de ce-am jurat sa fiu
Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decât ce sunt –
Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu,
Un ropot scurt de ploaie
Si-un mic vârtej de vânt…

Dezleaga-ma de vina de-a fi-ncercat sa fac
Granit din caramida
Si bronz din baligar,
Colan de pietre scumpe din sâmburi de dovleac
Si-un Pegas cu-aripi duble din clasicul magar…

Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decât asa
Cum te-am vazut pe tine –
C-asa credeam ca-i bine!…
Dar azi, când vad ca-i altfel de cum am vrut sa fie,
Stropeste-mi ochii, Doamne, cu stropi de apa vie,
Reteaza-mi mâna dreapta
Si pune-mi straja gurii,
Alunga-mi nebunia din scoartele Scripturii
Si-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Si fa sa uit c-odata am fost si eu ca Tine!…

Leave a Reply