Serghei Esenin: Scrisoare mamei

Tot mai traiesti, batrâna mama? Tie, cu supunere, ma-nchin! Mica-ti casa, seara de arama, Lumineze-o pasnic si senin. Mi se scrie ca esti tulburata, Ca ti-e dor de mine ne-ncetat, Ca ades bati drumul, suparata, În paltonul vechi si demodat. În albastre seri ti se nazare Gând pustiu, ce lacrimei

Serghei Esenin: [Iubesc aceasta seara]

(fara titlu) Învârtejite frunze se destrama Căzând, din apa iazului să bea, Precum un stol de fluturi de aramă, Ce-n agonie zboară către-o stea Iubesc această seară, când pământul De inimă mi-l simt apropiat. Când poalele mestecenilor, vântul, Până la umeri, sus, le-a ridicat. În suflet şi pe vale e

Serghei Esenin: Cantecul catelei

[Text integral] Spre ziua, sub capita de secara, Pe auriul snopilor plecati, Cateaua, în vifornita de-afara, Fatase sapte catelusi roscati. Pîna-n amurg, veghind încovoiata, I-a rasfatat, lingîndu-i ne-ntrerupt. Si se topea ninsoarea spulberata, Pe fierbinteala pîntecului supt. Iar seara, cînd gainele s-aseaza, Stapînul casei a iesit posac Si unde mama