Mircea Eliade – viata si opera
Selectii / 2013/02/06

Mircea Eliade (1907-1986). Biografie Mircea Eliade s-a nascut pe data de 9 martie în Bucuresti, România, ca al doilea fiu al capitanului Gheorghe Eliade si al Ioanei Eliade. Initial numele tatalui sau a fost Ieremia, si era originar din Tecuci. Si-a facut debutul literar cu povestirea fantastica “Cum am descoperit piatra filosofului”, publicata la varsta de 14 ani in … (citeste mai departe) Bibliografie Mircea Eliade Literatura lui Mircea Eliade: Romanul adolescentului miop, roman (1928) Gaudeamus, roman (1929) Isabel și apele diavolului, roman (1930) Lumina ce se stinge, roman (1931) Maitreyi, roman (1933) Întoarcerea din rai, roman (1934) Huliganii, roman (1935) Șantier. Roman indirect (1935) Domnișoara Christina, roman (1936) India (1936) Șarpele, roman (1937) Nuntă în cer, roman (1938) Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940) Nopți la Serampore (1940) Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963) La țigănci, nuvelă (1969) Noapte de Sânziene, roman (1971) În curte la Dionis, roman (1977) 19 trandafiri, roman (1980) Viața nouă (Ștefania), roman neterminat Studii si carti de istoria religiilor (opera stiintifica a lui Mircea Eliade): Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936) Cosmologie și alchimie babiloniană (1937) Comentarii la legenda meșterului Manole (1943) Traité d’histoire des religions (1949) Le Sacré et le Profane…

Nicolae Filimon, Prapastiile Bucurestiului
critica , Text integral / 2009/01/14

VODEVIL ÎN 5 ACTE DE D. MILLO Această piesă este una din acele ce a încîntat mai mult pe publicul teatrului nostru naţional. Dovadă despre aceasta ne sînt trei ani de cînd a apărut pe scena noastră şi, după ce a avut o mulţime de reprezentări, astăzi găseşte încă un loc interesant în inima publicului. Să fie oare această piesă curat de obiceiuri române şi ieşite din propria inteliginţă a domnului Millo? Asta nu o putem afirma, din cauză că nu vrem nici să adulăm, nici să rîdem de oameni. Fondul sau canavaua, după cum zic criticii teatrali din ţările civilizate, este franţuzească. Iar dialogurile, parte romanizate, parte inventate de d. Millo. Privită din puntul de vedere al moralei şi al instrucţiunei, piesa aceasta conţine în sine şi bine şi rău. Partea cea bună şi instructivă pentru societatea noastră este aspra biciuire ce d. Millo, în calitate de autor şi de actor, ştie cu atîta fineţă a face tuturor vicielor ce sapă societatea română. Falsul patriot, femeia depravată, jucătoriul de cărţi, parvenitul rădicat pe ruinele protectorului său, în fine comersantul şi cămătariul care ruinează societatea printr-un comerţ mai puţin onest decît al tîlharilor de păduri găsesc în această piesă un…

Antim Ivireanul – Prefeţe, dedicaţii, postfeţe
eseu / 2008/12/08

Postfaţa Evangheliei greco-române, tipărită la Bucureşti, în anul 1693 Dedicaţia Psaltirei româneşti, tipărită la Bucureşti, în anul 1694 Dedicaţie la cartea lui Ioan Cariofil, Manual despre câteva nedumeriri, tipărită la Snagov, în anul 1697 Prefaţa Gramaticii slavoneşti, tipărită la Snagov, în anul 1697 Precuvântare la gramatică Dedicaţia din cartea lui Sevastos Chimenitul, Eortologhion, tipărită în greceşte la Snagov, în anul 1701 Dedicaţia din Noul Testament, tipărit la Bucureşti, în anul 1703 Prefaţă la Vieţile paralele de Plutarh,tipărită în greceşte la Bucureşti, în anul 1704 Dedicaţia din Ceaslovul tradus de Antim şi tipărit la Târgovişte, în anul 1715 Dedicaţia manuscrisă a lui Antim de pe exemplarele Evangheliei georgiene, tipărită la Tiflis, în anul 1709 Prealuminaatului şi preaînâlţatului domn Constandin Brâncoveanu Basarab Voevod

Nicolae Filimon, Lautarii si compozitiunile lor
eseu , Text integral / 2008/09/19

Scriind acest articol asupra lăutarilor din România, nu ne propunem a face o dizertaţiune istorică, căci atunci am atinge, fără voia noastră, cestiunea muzicei naţionale, şi nu a sosit încă timpul spre a ne ocupa de o materie atît de importantă şi dificilă de tratat.