George Bacovia, Trudit

Iubito, şi iar am venit…
Dar astăzi, de-abia mă mai port –
Deschide clavirul şi cîntă-mi
Un cîntec de mort.

Şi dacă-am să cad pe covoare
În tristul, tăcutul salon, –
Tu cîntă nainte, iubito,
Încet, monoton.