Dimitrie Anghel, “Crizanteme”
Se trec şi florile de toamnă, cele din urmă flori, şi-n casă Lângă oglinzile-obosite, o fată şubredă şi pală Preschimbă florile în vase, evlavios ca o vestală*. Mor florile mâhnite, toamna, în casa cui n-a fost mireasă… Înc-un mănunchi, şi câte visuri şi primăveri – câtă ruină! Dac-ar avea grai ca să spuie, oglinda câte…