By A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea
Mihai Eminescu, Calin (file din poveste)
Toamna frunzele colindã, Sun-un grier sub o grindã, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mânã tremurândã, Iarã tu la gura sobei Stai ca somnul sã te prindã. Ce tresari din vis deodatã? Tu auzi pãsind în tindã — E iubitul care vine De mijloc sã te cuprindã Si în fata
Eminescu, de Grigore Vieru, in memoriam
La zidirea Soarelui, se stie, Cerul a muncit o vesnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu. Domnul cel de pasare maiastra, Domnul cel de nemurirea noastra-Eminescu. Suntem în cuvânt si-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu drepate,
Doina, de Mihai Eminescu
De la Nistru pân’ la Tisa Tot Românul plânsu-mi-s-a Ca nu mai poate strabate De-atâta strainatate. Din Hotin si pân’ la Mare Vin Muscalii de-a calare, De la Mare la Hotin Mereu calea ne-o atin;
