Tudor Arghezi, “Cuvinte stricate”
Toate Cuvintele mele sunt stricate Şi s-au îmbătat. Le vezi? Au căzut, s-au sculat. Au vrut să alerge şi să se joace, Dar beţia le-a prăvălit încoace. Nu mai ştiu ce spun şi îs Bolnave de râs. S-au stricat cuvintele mele! Umblă prin mocirle cu stele De cositor După un mărţişor, Şi-ar voi să culeagă…