Amurg de iarnă, sumbru, de metal,
Cîmpia albă – un imens rotund –
Vîslind, un corb încet vine din fund,
Tăind orizontal, diametral.
Copacii rari şi ninşi par de cristal.
Chemări de dispariţie mă sorb,
Pe cînd, tăcut, se-ntoarce-acelaşi corb,
Tăind orizontal, diametral.