By Limba noastra-i o comoara În adâncuri înfundata Un sirag de piatra rara Pe mosie revarsata. Limba noastra-i foc ce arde Într-un neam, ce fara veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste. Limba noastra-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zari
Biblioteca online
biblioteca.wansait.com
You may also like
Ion Luca Caragiale – amintiri despre Eminescu (iunie 1889)
Sunt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfârșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. Văzându-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mândrie: –
