Tudor Arghezi, Natură moartă

din volumul „FRUNZE” ( 1961) Zăresc în mine şesuri şi temelii de munţi Cu ceruri printre piscuri şi râuri pe subt punţi, Ca pe pământ, întocmai ca pe pământ, din care Ieşii ca o mâhnire, trăind ca o-ntrebare. Se înfiripă umbre, schiţate, şi se-ntind, Ca-n urma unui soare născându-le murind.

Tudor Arghezi, Frunze pierdute

din volumul „FRUNZE” ( 1961 ) Cincizeci de ani, de când încerci, mereu, Condeiul, gândurile şi cerneala, N-au mai ajuns să-ţi curme, fătul meu, Frica de tine şi-ndoiala. Te temi şi-acum de ce te-ai mai temut, De pagina curată şi de rândul, Şi de cuvântul de la început. Te sperie