Desteapta-te romane (Imnul national al Romaniei, comentat)

Desteapta-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adâncira barbarii de tirani
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.

Acum ori niciodata sa dam dovezi în lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian.

Înalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas el mai asteapta si sar ca lupi în stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii.
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
“Viata-n libertate ori moarte” striga toti.

Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati
Dar noi, patrunsi la suflet de sfânta libertate,
Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati.

O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mâna d-ajutori,
Si blastama cu lacrami în ochi pe orisicare,
În astfel de pericul s-ar face vânzatori.

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc.

N-ajunge iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vâra cnuta în vetrele strabune,
Dar martor ne de Domnul ca vii nu oprimim.

N-ajunge despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug de seculi ca vitele-l purtam;
Acum se-ncearca cruzii, cu oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam.

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri.
Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri.

Preoti, cu crucea-n frunte caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi în vechiul nost’pamânt.

Versurile imnului national apartin lui Andrei Muresanu (1816-1863), poet de factura romantica, ziarist, traducator, un adevarat tribun al epocii marcate de Revolutia de la 1848.
Muzica a fost compusa de Anton Pann (1796-1854), poet si etnograf, om de mare cultura, cântaret si autor de manuale de muzica.

Poemul “Un rasunet” al lui Andrei Muresanu, redactat si publicat în timpul Revolutiei de la 1848, a fost pus pe note în câteva zile, deoarece îl aflam cântat pentru prima oara pe data de 29 iunie 1848 la Râmnicu Vâlcea (în Tara Româneasca Revolutia a izbucnit pe 11 iunie). Poemul va deveni imn sub titlul “Desteapta-te, române!”, câstigându-si instantaneu gloria recunoscuta datorita mesajului energic si mobilizator pe care-l contine. Începând din 1848, “Desteapta-te, române!” a fost un cântec foarte drag românilor, insuflându-le curajul în timpul momentelor cruciale, în timpul Razboiului de Independenta (1877-1878), cât si în cel al primului si celui de-al doilea razboi mondial.
Imediat dupa instaurarea deplinei dictaturi comuniste la 30 decembrie 1947, când regele Mihai I a fost fortat sa abdice, “Desteapta-te, române!”, ca si alte marsuri si cântece patriotice, au fost interzise, intonarea sau fredonarea lor fiind pedepsite cu ani grei de închisoare. Din anii ’70, melodia a putut fi din nou cântata dar fara versurile originale.
Pe 22 Decembrie 1989, în timpul revolutiei anticomuniste, imnul s-a înaltat pe strazi, însotind uriasele mase de oameni, risipind frica de moarte si unind întregul popor în sentimentele nobile ale momentului. Astfel, instituirea sa ca imn national a venit de la sine, sub formidabila presiune a manifestantilor.
Mesajul imnului “Desteapta-te, române!” este în acelasi timp social si national; social, deoarece impune o permanenta stare de vigilenta pentru a asigura tranzitia catre o lume noua; national, deoarece alatura aceasta desteptare traditiei istorice. Imnul contine acest sublim “acum ori niciodata”, prezent în toate imnurile nationale, de la “paion”-ul cu care grecii au luptat la Marathon si Salamina pâna la “Marseilleza” Revolutiei franceze.
Invocatia destinului national este culmea cea mai înalta pe care un popor o poate atinge în zborul sau catre divinitate. Acest “acum ori niciodata” concentreaza toate energiile vitale, mobilizând la maximum. Imnul de stat al României este alcatuit din unsprezece strofe, primele patru dintre ele fiind cântate la ocazii festive.
Pe lânga acest imn, românii mai au “Hora Unirii”, scris în 1855 de marele poet Vasile Alecsandri (1821-1890), care a fost cântat în timpul unirii Principatelor (1859) si, în general, în toate ocaziile când românii aspira la uniune si armonie. “Hora Unirii” este cântat pe ritmul unui dans lent, dar energic, care reuneste întreaga adunare. Dansul în cerc (hora) este el însusi un vechi ritual, simbolizând comunitatea spirituala, egalitatea si dorinta românilor de a trai laolalta.