Biblioteca online

Mircea Eliade (1907-1986). Biografie Mircea Eliade s-a nascut pe data de 9 martie în Bucuresti, România, ca al doilea fiu al capitanului Gheorghe Eliade si al Ioanei Eliade. Initial numele tatalui sau a fost Ieremia, si era originar din Tecuci. Si-a facut debutul literar cu povestirea fantastica “Cum am descoperit piatra filosofului”, publicata la varsta de 14 ani in … (citeste mai departe) Bibliografie Mircea Eliade Literatura lui Mircea Eliade: Romanul adolescentului miop, roman (1928) Gaudeamus, roman (1929) Isabel și apele diavolului, roman (1930) Lumina ce se stinge, roman (1931) Maitreyi, roman (1933) Întoarcerea din rai, roman (1934) Huliganii, roman (1935) Șantier. Roman indirect (1935) Domnișoara Christina, roman (1936) India (1936) Șarpele, roman (1937) Nuntă în cer, roman (1938) Secretul doctorului Honigberger, nuvelă (1940) Nopți la Serampore (1940) Pe strada Mântuleasa, nuvelă (1963) La țigănci, nuvelă (1969) Noapte de Sânziene, roman (1971) În curte la Dionis, roman (1977) 19 trandafiri, roman (1980) Viața nouă (Ștefania), roman neterminat Studii si carti de istoria religiilor (opera stiintifica a lui Mircea Eliade): Yoga: Essai sur les origines de la mystique indienne (1936) Cosmologie și alchimie babiloniană (1937) Comentarii la legenda meșterului Manole (1943) Traité d’histoire des religions (1949) Le Sacré et le Profane…

Alaturi de “La tiganci” de Mircea Eliade, nuvela “Sarmanul Dionis” de Mihai Eminescu face parte din programa de bacalaureat la limba si literatura romana, la lectiile despre “proza fantastica”. Puteti citi online textul integral “Sarmanul Dionis” sau il puteti downloada in format optimizat pentru lectura pe tableta, telefoane mobile, laptop si PC. SARMANUL DIONIS, DE MIHAI EMINESCU << DESCARCA IN FORMAT PDF

Mircea Eliade, Sacrul si profanul EXTRASE: Rituri de trecere Aşa cum s–a observat de multă vreme, riturile de trecere joacă un rol important în viaţa omului religios.17 Fără îndoială, ritul de trecere prin excelenţă este reprezentat de iniţierea de pubertate, de trecerea de la o categorie de vîrstă la alta (de la copilărie sau adolescenţă la tinereţe). Există însă şi rituri de trecere la naştere, la căsătorie ori la moarte, şi s–ar putea spune că, în fiecare dintre aceste cazuri, este vorba tot de o iniţiere, pentru că se petrece întotdeauna o schimbare radicală de regim ontologic şi de statut social. Atunci cînd se naşte, copilul nu are decît o existenţă fizică, nefiind încă recunoscut de familie, nici primit de societate. Riturile îndeplinite îndată după naştere sînt acelea care îi dau nou–născutului statutul de „viu“ propriu–zis; datorită acestor rituri, copilul este integrat în comunitatea celor vii. Şi căsătoria este un prilej de trecere de la un grup socio–religios la altul. Tînărul căsătorit părăseşte grupul celibatarilor pentru a lua parte de acum înainte la cel al capilor de familie. Orice căsătorie implică o tensiune şi o primejdie, declanşează o criză; de aceea se face printr–un rit de trecere. Grecii numeau căsătoria…