Desteapta-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adâncira barbarii de tirani Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte, La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.
Biblioteca.wansait.com
Desteapta-te, române, din somnul cel de moarte, În care te-adâncira barbarii de tirani Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte, La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani.
Sunt peste douăzeci de ani de-atunci. Locuiam într-o casă unde trăsese în gazdă un actor, vara director de teatru în provincie. Stagiunea migrării actorilor se sfârșise: era toamnă, și aceste păsări călătoare se-ntorceau pe la cuiburile lor. Văzându-mă că citeam într-una, actorul îmi zise cu un fel de mândrie: –