By Odată am ucis o vrabie Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o Pe urmă o zi Şi-o noapte întreagă Am tot plâns-o şi am tot jelit-o Nu m-a bătut mama, nu m-a certat În mână ţineam o bucată de pâine Degeaba mi-a spus Degeaba mai plângi Ce-ai omorât omorât
George Coşbuc: Decebal către popor
Viaţa asta-i bun pierdut Când n-o trăieşti cum ai fi vrut! Şi-acum ar vrea un neam călău S-arunce jug în gâtul tău: E rău destul că ne-am născut, Mai vrem şi-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moş
V.V. Maiakovski: Versuri despre pasaportul sovietic
Birocratismul! De beregăţi l-aş rupe, ca lupul – şi basta. Şi dau la toţi dracii, şi-arunc în bucăţi tot ce-i hîrţoagă. Dar asta … Prin compartimente, din cupeu în cupeu, amabilul vameş apare-n tot locul. Se dau paşapoartele. Îl dau şi pe-al meu cu scoarţe ca focul. Se uită la
Teodor (Fedia) Rudenko: Privesc din Doftana
Privesc din Doftana prin gratii de fier Departe, în zare, un petic de cer. E cerul sub care inchisă şi ea Se mistuie-n chinuri tovaraşa mea. Puternici şi tineri şi plini de avînt, Cerut-am noi muncă şi-un loc pe pămînt, Dar nu ne lăsară ciocoii pe noi Şi-n lupta cea
Radu Gyr: Voi n-ati fost cu noi în celule
Voi n-ati fost cu noi în celule să stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul când prinde să urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans în palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fără stele, în
Radu Gyr: Iisus in celula
Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt părea Crist ! Luna venea dupa El, în celulă si-L facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste păduri. Luna-L bătea cu argint pe vestminte argintându-i pe maini vechi spărturi.
Radu Gyr: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mania
Nicu Ilie: Oceanul
Doar o voce – stinghera si sparta – de telefon Doar o voce. E mama: “La multi ani, Nicusor!” Nu e muzica veche a iubirii de mama E o vorba oftata, un bilant plin de teama “Nu e ziua mea, mama, multumesc de urare!” “Ziua mea a trecut, de o
Serghei Esenin: Scrisoare mamei
Tot mai traiesti, batrâna mama? Tie, cu supunere, ma-nchin! Mica-ti casa, seara de arama, Lumineze-o pasnic si senin. Mi se scrie ca esti tulburata, Ca ti-e dor de mine ne-ncetat, Ca ades bati drumul, suparata, În paltonul vechi si demodat. În albastre seri ti se nazare Gând pustiu, ce lacrimei
Serghei Esenin: [Iubesc aceasta seara]
(fara titlu) Învârtejite frunze se destrama Căzând, din apa iazului să bea, Precum un stol de fluturi de aramă, Ce-n agonie zboară către-o stea Iubesc această seară, când pământul De inimă mi-l simt apropiat. Când poalele mestecenilor, vântul, Până la umeri, sus, le-a ridicat. În suflet şi pe vale e
Serghei Esenin: [Focul Vânăt]
(fara titlu) Focul vanat e gonit de vant, zarile-au uitat sa ma mai doara… de iubire-ntaia oara cant, la scandal renunt intaia oara. Am fost crang paraginit pe loc La femei si votca dam navala Nu-mi mai place azi sa beau, sa joc, Sa-mi pierd viata fara socoteala. E de-ajuns
Serghei Esenin: Nu regret, nu ma jelesc, nu strig
Nu regret, nu ma jelesc, nu strig, Toate trec ca floarea spulberata. Vestejit de-al toamnei mele frig Nu voi mai fi tanar niciodata. N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum Inima racita prea devreme s-o pornesc din nou la drum stamba luncii n-o sa ma mai cheme. Dor de duca! Tot
Serghei Esenin: Cantecul catelei
[Text integral] Spre ziua, sub capita de secara, Pe auriul snopilor plecati, Cateaua, în vifornita de-afara, Fatase sapte catelusi roscati. Pîna-n amurg, veghind încovoiata, I-a rasfatat, lingîndu-i ne-ntrerupt. Si se topea ninsoarea spulberata, Pe fierbinteala pîntecului supt. Iar seara, cînd gainele s-aseaza, Stapînul casei a iesit posac Si unde mama
Ion Minulescu: Ruga pentru Duminica Floriilor
Dezleaga-ma, Parinte, de ce-am jurat sa fiu Si iarta-ma ca-n viata n-am fost decât ce sunt – Un cântec prea devreme, sau poate prea târziu, Un ropot scurt de ploaie Si-un mic vârtej de vânt… Dezleaga-ma de vina de-a fi-ncercat sa fac Granit din caramida Si bronz din baligar, Colan
La Pasti, de George Topirceanu
Astazi in sufragerie Dormitau pe-o farfurie, Necajite si manjite, Zece oua inrosite. Un ou alb, abia ouat, Cu mirare le-a-ntrebat: Ce va este, fratioare, Ce va doare? Nu va ninge, nu va ploua, Stati gatite-n haina noua, Parca, Dumnezeu ma ierte, N-ati fi oua… Suntem fierte! Zise-un ou rotund si
