By In orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana Orasenii, pe trotoare, Merg tinandu-se de mana, Si-n orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana, De sub vechile umbrele, ce suspina Si se-ndoaie, Umede de alta ploaie, Orasenii pe trotoare Par papusi automate, date jos din galantare In orasu-n care
Liviu Rebreanu, Ciuleandra (fragment)
Ultimele fragmente… De aceea m-am hotărât să declar, în faţa tuturor, pe conştiinţa mea şi pe cuvînt de onoare, că nu sunt nebun şi că pentru ce am făcut doresc să ispăşesc! Doctorul Ursu rămase două clipe gânditor, murmurând: – Da… da… Şovăirea şi glasul lui abesnt întăriră pe Puiu.
Dimitrie Anghel, In gradina
Miresme dulci de flori mă-mbată şi mă alintă gînduri blînde… Ce iertător şi bun ţi-e gîndul, în preajma florilor plămînde ! Rîd în grămadă ; flori de nalbă şi albe flori de mărgărint, De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint. Sfioase-s bolţile spre sară, şi
George Cosbuc, Cetatea Neamtului
Sunt cu ceară picurate Filele-n bucoavna mea, Dar citesc, cum pot, în ea. Spune-acolo de-o cetate Care “Neamţul se numea Şi-au zidit-o, spune-n cronici, Nemţi, germani sau teutonici. E ruină azi de veacuri. Unde-o fi? Vezi asta-i greu! Cine credeţi că sunt eu Ca să ştiu atâtea fleacuri! Cui va
Mihai Eminescu, Calin (file din poveste)
Toamna frunzele colindã, Sun-un grier sub o grindã, Vântul jalnic bate-n geamuri Cu o mânã tremurândã, Iarã tu la gura sobei Stai ca somnul sã te prindã. Ce tresari din vis deodatã? Tu auzi pãsind în tindã — E iubitul care vine De mijloc sã te cuprindã Si în fata
I.L. Caragiale, Bubico
Nouã ceasuri si nouã minute… Peste sase minute pleacã trenul. Un minut încã si se-nchide casa. Repede-mi iau biletul, ies pe peron, alerg la tren, sunt în vagon… Trec de colo pânã colo prin coridor, sã vãz în care compartiment as gãsi un loc mai comod… Aci. O damã singurã,
Panait Istrati, Inchinare
Când se-nsenină cerul, cu mii de stele-n faţă, Nemărginirea mării în raze se rasfaţă; Iar când işi pune slava un obrăzar de nori, Pe mare cade noapte, iar vântul dă fiori … Şi lacrimile slăvii, şi fulgerele-i toate Ea le primeşte-n sânu-i ce plange şi se zbate, … Iubito! Astfel
Grigore Ureche, Letopisetul Tarii Moldovei (fragment)
Portretul lui Stefan cel Mare (Letopisetul Tarii Moldovei) Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabu vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospéţe omorâea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu
Emil Cioran, Aforisme
Putem accepta orice adevar, oricat de zdrobitor, cu conditia sa inlocuiasca totul, sa aiba tot atata vitalitate cat speranta careia i s-a substituit. Ceea ce stiu la saizeci de ani stiam la fel de bine la douazeci. Patruzeci de ani ai unei inutile munci de verificare…
Petre Ispirescu, Tinerete fara batranete si viata fara de moarte (integral)
A fost odata ca niciodata; ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti; de cand facea plopsorul pere si rachita micsunele; de cand se bateau ursii in coade; de cand se luau de gat lupii cu mieii de se sarutau, infratindu-se; de cand se potcovea puricele la un picior cu
Constantin Noica, Scrisoare catre Adrian Paunescu
„Sunt o natură fără de copertă”, spuneţi Dumneavoastră în cîntecele acestea, atît de impresionante, ale unui om despre sine, dar aţi fost poate invers, o copertă fără de natură, sau poate aţi părut aşa! Nu e o binefacere că vă sunteţi restituit Dumneavoastră înşivă? Am citit cu nelămurite, dar sporite
Miron Costin, Letopisetul Tarii Moldovei
LÉTOPISEŢULŬ ŢĂRÎI MOLDOVEI DE LA A—1: 157 AARON-VODĂ ÎNCOACE, DE UNDE ESTE PĂRĂSITŬ DE URÉCHE, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, SCOSŬ DE MIRON COSTINŬ, VORNICUL DE ŢARA-DE-GIOSŬ, ÎN ORAŞŬ ÎN IAŞI, ÎN ANUL DE LA ZIDIREA LUMIEI 7183 *, IARĂ DE LA NAŞTEREA MÎNTUITORULUI LUMII, LUI IISUS HRISTOS, 1675 MESETA… DNI *||
Alexandru Vlahuta, Ce fericiţi am fi-mpreună!
Noi nu ne-am spus-o, dar vezi bine că ne iubim; şi ochii tăi de mult aşteaptă de la mine să spun cuvântul greu dintâi. Când ne-ntâlnim, e-o fericire, ce-am fost dorit-o amândoi; nu-i limba-n stare să înşire din ochi câte ne spunem noi! Se sorb, adânci şi însetate, a noastre
Emil Cioran, Foloasele exilului (fragment)
Mulţi n-au la îndemână, ca mod de exprimare, decât poezia. Ce poate fi mai firesc? Chiar şi cei care nu-s prea dăruiţi găsesc în dezrădăcinarea, în automatismul excluderii lor plusul de talent pe care nu l-ar fi putut găsi într-o existenţă normală. Sub orice formă s-ar prezenta şi oricare i-ar
Octavian Paler, Definitia liniilor paralele (poezie)
Tu mergi langa intrebarile mele, eu merg langa linistea ta. Tu mergi langa zorii dragostei mele, eu merg langa amurgul parului tau. via
