Versuri

Biblioteca.nicuilie.eu » Blog Archive » V.V. Maiakovski: Versuri … Top 10 versuri.ro Weblinkpedia – director.regionis.info Zaharia Stancu: Cantec soptit de catanie – lautari.regionis.info Serghei Esenin: [Focul Vânăt] Serghei Esenin: Scrisoare … Nicu Ilie: Oceanul Biblioteca virtuala Serghei Esenin: Nu regret … special – club.nicuilie.eu Limba noastra, de Alexei … Hai

Zaharia Stancu: Cantec soptit

Odată am ucis o vrabie Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o Pe urmă o zi Şi-o noapte întreagă Am tot plâns-o şi am tot jelit-o Nu m-a bătut mama, nu m-a certat În mână ţineam o bucată de pâine Degeaba mi-a spus Degeaba mai plângi Ce-ai omorât omorât

George Coşbuc: Decebal către popor

Viaţa asta-i bun pierdut Când n-o trăieşti cum ai fi vrut! Şi-acum ar vrea un neam călău S-arunce jug în gâtul tău: E rău destul că ne-am născut, Mai vrem şi-al doilea rău? Din zei de-am fi scoborâtori, C-o moarte tot suntem datori! Totuna e dac-ai murit Flăcău ori moş

Radu Gyr: Iisus in celula

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celula. O, ce trist si ce-nalt părea Crist ! Luna venea dupa El, în celulă si-L facea mai inalt si mai trist. Mainile Lui pareau crini pe morminte, ochii adanci ca niste păduri. Luna-L bătea cu argint pe vestminte argintându-i pe maini vechi spărturi.

Radu Gyr: Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!

Nu pentru-o lopată de rumenă pâine, nu pentru patule, nu pentru pogoane, ci pentru văzduhul tău liber de mâine, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri, pentru cântecul tău ţintuit în piroane, pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri, ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! Nu pentru mania

Serghei Esenin: Scrisoare mamei

Tot mai traiesti, batrâna mama? Tie, cu supunere, ma-nchin! Mica-ti casa, seara de arama, Lumineze-o pasnic si senin. Mi se scrie ca esti tulburata, Ca ti-e dor de mine ne-ncetat, Ca ades bati drumul, suparata, În paltonul vechi si demodat. În albastre seri ti se nazare Gând pustiu, ce lacrimei

Serghei Esenin: [Iubesc aceasta seara]

(fara titlu) Învârtejite frunze se destrama Căzând, din apa iazului să bea, Precum un stol de fluturi de aramă, Ce-n agonie zboară către-o stea Iubesc această seară, când pământul De inimă mi-l simt apropiat. Când poalele mestecenilor, vântul, Până la umeri, sus, le-a ridicat. În suflet şi pe vale e

Serghei Esenin: Cantecul catelei

[Text integral] Spre ziua, sub capita de secara, Pe auriul snopilor plecati, Cateaua, în vifornita de-afara, Fatase sapte catelusi roscati. Pîna-n amurg, veghind încovoiata, I-a rasfatat, lingîndu-i ne-ntrerupt. Si se topea ninsoarea spulberata, Pe fierbinteala pîntecului supt. Iar seara, cînd gainele s-aseaza, Stapînul casei a iesit posac Si unde mama