Ştefan Octavian Iosif, Poezii (1902)

Veselie Vară Domnu’ profesor Cocoarele Eroică hotărâre Câmpiei Ideal Poveste Rozele Singur (Te simţi mai singur astă-sară) (1898) Învins! Pribeagul E mult de-atunci… Visul Acolo Romanţa Toamnă (Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli) Salcâmul Cântec Nucul Fulgii Cântec Vechi Din Paris Un cântec Dedicaţie Pasteluri E secetă, şi de căldură… Prin

Nicolae Filimon, Jocul banatean

Văzut-aţi Banatul, astă ţară românească dincolo de Carpaţi, unde totul în natură respiră poezie, amoare, patriotism? Aci munţii capriţioşi ce străbat toată ţara se încolăcesc în formă de ghirlande rotunde, lăsînd loc în mijlocul lor la văile cele mai încîntătoare; aci, la umbra unui pom, pe marginea unei fîntîne, vezi

Paul Zarifopol, Din registrul ideilor gingaşe: Sentimentalii

În corespondenţa lui Voltaire cu Frederic cel Mare vine deseori vorba de lacrimi. Pentru poezii, pentru tragedii mai ales, câteodată şi faţă de întâmplări triste netrecute prin poezie, bărbaţii aceştia se întrec în plâns, şi, desigur, nu fără mândră mulţumire, îşi anunţă unul altuia frecvenţa şi bogăţia lacrimilor. Aşa era