George Bacovia, În parc

Acum, stă parcul devastat, fatal, Mîncat de cancer şi ftizie, Pătat de roşu carne-vie – Acum, se-nşiră scene de spital. Atunci, rîdea, Băteau aripi de veselie ; Parfum, polen şi histerie, – Atunci, în parc, şi ea venea. Acum, cad foi de sînge-n parcul gol. Pe albe statui feminine ;